FALSIFICAREA
DE MONEDE
NORMA DE INCRIMINARE – ART.310 C.PEN.
(1) Falsificarea de monedă cu valoare
circulatorie se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se
sancţionează falsificarea unei monede, emise de către
autorităţile competente, înainte de punerea oficială în
circulaţie a acesteia.
(3) Tentativa se pedepseşte.
Aşadar, este lesne de observat că această
infracţiune prezintă o forma tip şi o formă agravată.
Forma tip, reglementată de art.310 alin.1 C.pen., se
referă la falsificarea de monede cu valoare circulatorie.
Forma agravată, reglementată de art.310 alin.2 C.pen,
reprezintă falsificarea de monede, înainte de punerea oficială în
circulaţie, de către autoritatea abilitată, competentă.
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la
încrederea segmentului public în realitatea, autenticitatea, veridicitatea,
legalitatea şi credibilitatea monedei aflate în circulaţie.
Obiectul material poate fi materialul (metal sau hârtie) utilizat pentru
confecţionarea de monedă (în cazul în care falsificarea se
realizează prin contrafacere) sau chiar moneda cu valoare circulatorie (în
cazul în care falsificarea se realizează prin alterare).
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ nu este circumstanţiat, poate fi orice persoană
care are capabilitatea necesară executării actelor ce formează
elementul material al infracţiunii.
Apreciem că subiecţii activi trebuie însă
să fie iniţiaţi nu numai în activităţi ce ţin de
sfera IT, dar pot fi şi tipografi, graficieni, pictori, decoratori, etc.
Subiectul pasiv al infracţiunii de falsificare de monede este
deţinătorul legal al monopolului care emite, prin structura
competentă (autoritatea abilitată) monede cu valoare circulatorie.
În opinia noastră, deţinătorul
monopolului, în acest sens, nu poate fi decât statul român, prin Banca
Naţională a României, care, în baza Legii nr.312 din 28 iunie 2004,
are printre atribuţiile sale şi emiterea bancnotelor şi a
monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României.
În măsura în care România va adopta moneda
unică europeană, Banca Naţională a României va emite moneda
euro doar cu autorizarea Băncii Centrale Europene.
În cazul infracţiunii de falsificare de monede,
apreciem că poate fi subiect pasiv adiacent şi acea persoană
care este indusă în eroare şi primeşte, de bună
credinţă, moneda falsificată, fiind astfel prejudiciată.[1]
Generic vorbind, se pierde încrederea publică în realitatea, autenticitatea, veridicitatea,
legalitatea şi credibilitatea monedelor aflate într-un moment dat în
circulaţie. Sau, aşa cum sublinia un distins profesor de drept penal,
este suficient să se răspândească ştirea că se
află în circulaţie monede falsificate pentru ca încrederea
publică în întreaga masă monetară aflată în circulaţie
să devină spaimă generală.[2]
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material al infracţiunii de falsificare de monede constă
în acţiunea de contrafacere sau alterare a unei monede.
Contrafacerea constă în
confecţionarea, producerea sau imitarea unei monede, fiind necesară o
imitare apropiată de moneda reală, astfel încât să conducă
la ideea aparenţei de autenticitate, să fie considerată o monedă
cu valoare autentică. Dacă imitarea nu induce „aparenţa de
autenticitate”, apreciem că nu se cristalizează elementele
constitutive ale infracţiunii de falsificare de monede, din cauza
modalităţii absurde în care a fost concepută operaţiunea de
falsificare (De exemplu vopsirea hârtiei în culorile unei monede de hârtie sau
turnarea monedelor metalice dintr-un material compozit aparent
asemănător, dar altfel decât cel real, autentic).[3]
Alterarea constă în
modificarea conţinutului şi/sau a aspectului exterior, prin care se
modifică greutatea, compoziţia, forma, aspectul exterior (lucios,
mat, etc.) în cazul monedelor metalice sau semnele distinctive, care uneori
sunt vizibile doar dacă sunt privite dintr-un anumit unghi sau cu
instrumente ajutătoare, în cazul monedelor de hârtie.
Elementele de siguranţă ale monedei româneşti de hârtie, în
circulaţie, sunt, în funcţie de valoarea monedei,
următoarele:[4]
Fereastra transparentă – este poziţionată
în stânga aversului bancnotei, cu formă şi elemente de
siguranţă suplimentare specifice pentru fiecare cupiură în parte
are forma.
Filigranul - constituit
din două componente poziţionate în stânga aversului, pe zona
neimprimată: portretul personalităţii de pe bancnotă
şi emblema BNR.
Firul de siguranţă – este poziţionat în zona centrală, acesta devenind vizibil
când bancnota este luminată din partea opusă privitorului.
Elementul de suprapunere – constă în inserarea, pe avers, sub denumirea băncii centrale
de emisiune, a anumitor fragmente ale unui element de design de mici
dimensiuni, imprimate în acelaşi loc pe ambele feţe, astfel că
atunci când sunt privite prin transparenţă şi luminate din
partea opusă privitorului, elementul să fie văzut în întregime.
Banda iridescentă – constă în imprimarea pe revers, în partea dreaptă, a unei
benzi verticale de culoare transparent aurie care are înscrisă, pe
verticală, de şapte ori, valoarea nominală.
Microtextul – este poziţionat atât pe avers, cât şi pe revers, sub forma unor
zone imprimate cu caractere foarte mici, sub 1 mm înălţime, ce se pot
vedea cu ajutorul unei lupe.
Imprimarea vizibilă în lumina ultravioletă – constă în imprimarea unui patrulater ce
conţine valoarea nominal a bancnotei, cu cerneală vizibilă numai
în lumină ultravioletă,
Imprimarea aurie – constă în imprimarea unui element de design de pe aversul bancnotei
şi/sau în fereastra transparent, imprimat cu cerneală de culoare
aurie.
Imprimarea în relief – constă în imprimarea, în relief, a principalelor elemente de design,
pe ambele feţe.
Imaginea latentă - nu este percepută la examinarea directă, devenind vizibilă
atunci când bancnota este privită razant.
Microperforaţii – perforaţiile foarte fine sunt poziţionate în zona
elementului floral pe avers şi compun valoarea nominal; acestea devin
vizibile numai când bancnota este luminată din partea opusă privitorului.
Cerneala care îşi schimbă culoarea – elementele poziţionate pe avers, în partea
stângă jos, sunt imprimate cu cerneală care îşi schimbă
culoarea din auriu în verde, în funcţie de unghiul din care este
privită.
Elementele de
siguranţă ale monedei euro de hârtie, în circulaţie pot fi
identificate, în funcţie de valoarea monedei, următoarele:[5]
Suportul pe care se imprimă - fabricată din bumbac pur, care
foşneşte şi are o textură fermă (nu este moale sau cu
aspect cerat).
Sub lumină ultravioletă:
ü hârtia nu străluceşte;
ü fibrele încorporate în masa hârtiei apar colorate
în roşu, albastru şi verde;
ü drapelul Uniunii Europene are culoarea verde, iar
stelele sunt portocalii;
ü semnătura preşedintelui BCE apare în
culoarea verde;
ü stelele mari şi cercurile mici de pe avers
strălucesc.
ü pe revers, harta, podul şi valoarea
nominală apar în galben.
Imprimarea în relief - datorită tehnicii speciale de imprimare, la atingere, cerneala
utilizată pentru realizarea imaginii principale, a literelor şi a
valorii nominale de pe avers produce un efect de relief sau este mai
groasă.
Filigranul - este
realizat prin varierea densităţii hârtiei şi devine vizibil în
momentul în care bancnota se poziţioneză spre o sursă de
lumină; dacă bancnota este aşezată pe o suprafaţă
de culoare închisă, părţile de culoare deschisă devin mai
întunecate.[6]
Elementul de suprapunere - semnele tipărite în colţul de sus al bancnotei, atât pe
avers, cât şi pe revers, se completează perfect pentru a forma
valoarea nominală (devine vizibilă atunci când bancnota este
îndreptată spre o sursă de lumină).
Firul de siguranţă - este încorporat în hârtia
bancnotei, devine vizibil în momentul în care bancnota se poziţioneză
spre o sursă de lumină, sub forma unei dungi de culoare închisă,
pe care sunt înscrise cuvântul „EURO” şi valoarea nominală.
Perforaţiile – devin vizibile numai când bancnota este luminată din partea
opusă privitorului şi compun simbolul „€”, precum şi cifre de
mici dimensiuni care indică valoarea nominală.
Holograma tip bandă – constă în inserarea, pe bancnotele de 5, 10 şi 20 euro, unei
imagini holografice, vizibilă prin înclinarea bancnotei, care
prezintă alternativ valoarea şi simbolul „€”, pe un fundal colorat în
culorile curcubeului, iar pe margini apare valoarea nominală a bancnotei
înscrisă cu caractere de mici dimensiuni.[7]
Holograma tip rondelă - constă în inserarea, pe bancnotele de 50, 100, 200 şi 500
euro, unei imagini holografice, vizibilă prin înclinarea bancnotei, care
prezintă alternativ valoarea şi o
fereastră sau o poartă, iar pe fundal se pot observa cercuri
concentrice colorate în culorile curcubeului, formate din caractere de mici
dimensiuni, care se mişcă de la centru spre marginile rondelei.
Banda colorată auriu – constă în inserarea pe revers a unei benzi colorate în auriu,
vizibilă prin înclinarea bancnotei, pe care sunt înscrise valoarea
nominală şi simbolul „€”.
Numărul verde-smarald – utilizat doar pentru bancnotele de 5 şi 10 euro din seria
“Europa”, constă în inserarea pe bancnotă a unui număr
strălucitor, în colţul din stânga jos, care creează un efect luminos care se
deplasează în sus şi în jos; de asemenea, numărul îşi
schimbă culoarea din verde-smarald în albastru-închis.
Numărul care îşi schimbă culoarea – constă în inserarea pe reversul
bancnotelor de 50, 100, 200 şi 500 euro, a unui număr care
indică valoarea nominală, care îşi va schimba culoarea din
violet în verde-oliv sau maro.
Microtextul - pe
anumite porţiuni ale bancnotei se pot distinge clar, şi nu estompat,
serii de caractere de foarte mici dimensiuni, care poate fi citit cu ajutorul
unei lupe.
Pentru existenţa infracţiunii nu are
relevanţă dacă s-a falsificat o singură monedă sau mai
multe şi nici dacă falsificarea însăşi a constat în
operaţiunile de contrafacere sau alterare. Este însă important
să fie identificate toate persoanele implicate, trase la răspundere
penală şi, cu caracter obligatoriu, instanţa competentă
trebuie să dispună retragerea monedelor falsificate din
circulaţie.
Urmarea imediată – constă în
crearea unei stări de pericol, prin contrafacerea sau alterarea unei
monede cu valoare circulatorie, aparent asemănătoare cu moneda a
cărei falsificare s-a urmărit.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie în cazul infracţiunii prevăzute de art.310
C.pen. este intenţia, care, în
unele cazuri, trebuie materializată, concretizată, funcţie de
fiecare participant in concreto la
comiterea faptei. Este obligatoriu ca faptuitorul să aibă clară
reprezentarea falsului, prin contrafacere sau alterare, a monedei ce are sau va
dobândi valoare circulatorie, creând prin aceasta o stare de pericol pentru
încrederea publică în realitatea, autenticitatea, veridicitatea,
legalitatea şi credibilitatea monedei.
Rezultă astfel, în mod indubitabil, că
subiectul activ urmăreşte sau acceptă această stare de
pericol, rezultată tocmai din operaţiunea de falsificare
(contrafacere sau alterare).
Scopul şi mobilul nu au relevanţă pentru
realizarea conţinutului infracţiunii, dar cunoaşterea lor de
către judecător îi va permite acestuia o corectă individualizare
şi o mai bună cuantificare a pedepsei aplicate.[8]
Actele preparatorii,
deşi posibile, nu sunt incriminate, dar pot avea rol de acte de
complicitate anterioară, atunci când au fost realizate de alte persoane.
Tentativa este
prevăzută de textul incriminator (art.310 alin.3 C.pen.) şi
pedepsită în consecinţă.
Există tentativă la infracţiunea de
falsificare de monede, dacă acţiunea însăşi de contrafacere
sau alterare a fost întreruptă înainte de a fi executată în
totalitate, din motive independente de voinţa subiectului activ sau,
deşi a fost executată în totalitate, nu s-a obţinut însă
moneda aptă să inducă în eroare prin punerea sa în
circulaţie[9], fie din
cauza mijloacelor aberante de falsificare sau a rezultatului falsificării
(fals grosier, absurd).
FALSIFICAREA
DE TITLURI DE CREDIT SAU INSTRUMENTE DE PLATĂ
NORMA DE INCRIMINARE – ART.311 C.PEN.
(1) Falsificarea de titluri de credit, titluri
sau instrumente pentru efectuarea plăţilor sau a oricăror altor
titluri ori valori asemănătoare se pedepseşte cu închisoarea de
la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Dacă fapta prevăzută în
alin. (1) priveşte un instrument de plată electronică, pedeapsa
este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi.
(3) Tentativa se pedepseşte.
Ca şi infracţiunea prevăzută de
art.310 C.pen. şi această infracţiune are o formă tip
şi o formă agravată.
Prima formă (tip), reglementată de art.311 alin.1 C.pen., constă
în falsificarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea
plăţilor sau a oricăror altor titluri ori valori
asemănătoare.
Cea de-a doua formă
(agravată),
reglementată de art.311 alin.2 C.pen., există atunci când fapta
descrisă în prima formă (forma tip) priveşte un instrument de
plată electronică.
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl
reprezintă, ca şi în cazul infracţiunii de falsificare de
monede, acele relaţii sociale care privesc încrederea publică în
realitatea, autenticitatea, veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea
titlurilor de credit, titlurilor sau instrumentelor pentru efectuarea
plăţilor, la care se adaugă, în forma agravată,
instrumentele de plată electronică.
Obiectul material al acestei infracţiuni nu este întotdeauna
acelaşi, putând fi materialul utilizat pentru confecţionarea de
titluri de credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea plăţilor
sau a oricăror altor titluri ori valori asemănătoare (în cazul
în care falsificarea se realizează prin contrafacere) sau chiar titlurile
de credit, instrumentele de plată sau valorile asemănătoare (în
cazul în care falsificarea se realizează prin alterare).
Potrivit dreptului comercial român[10] titlurile de credit se clasifică, în
funcţie de modul de circulaţie, în:
a) Titluri
nominative – acestea indică nominal titularul dreptului patrimonial,
transmiterea titlului se face cu concursul emitentului, care trebuie să o
menţioneze în registrul său, dar şi în titlu;
b) Titluri la ordin
– cuprind drepturi ce pot fi exercitate numai de către o persoană
determinată – primul beneficiar; dobânditorul exercită drepturile la
ordinul beneficiarului;
c) Titluri la
purtător – acestea sunt însrisuri care indică persoana
debitorului, fă a-l menţiona pe creditor; posesorul înscrisului este
titularul dreptului prevăzut în înscris;
d) Cambia -
este un instrument de plată care circulă pe calea girului, acesta
fiind un act juridic prin care girantul transmite giratarului toate drepturile
ce decurg din titlu;
e) Biletul la ordin
- este un titlu de credit, prin care se constată angajamentul
clientului (semnatarului) de a plăti el însuşi beneficiarului sau la
ordinul acestuia, o sumă de bani;
f) Cecul – este
tot un titlu de credit, nominal sau la purtător şi are valoare de
instrument sau de ordin de plată;
g) Conosamentul
– este un document aferent unei încărcături pe vas, specific
transporturilor maritime;
În ceea ce priveşte instrumentele de plată electronică,
acestea pot constitui obiectul material al infracţiunii în aceleaşi
condiţii sus menţionate. În această categorie sunt incluse
cardurile, instrumentele de plată cu acces la distanţă şi
cele de tip monedă electronică (e-money), care permit
deţinătorului său să folosească
disponibilităţile băneşti proprii dintr-un cont deschis pe
numele său la emitentul cardului şi/sau să utilizeze o linie de
credit, în limita unui plafon stabilit în prealabil, deschisă de emitent
în favoarea deţinătorului, în vederea efectuării uneia sau mai
multora dintre următoarele operaţiuni:
a) retragerea sau depunerea de
numerar de la terminale precum distribuitoarele de numerar şi/sau ATM, de
la ghişeele emitentului/instituţiei acceptante sau de la sediul unei
instituţii, obligată prin contract să accepte instrumentul de
plată electronică, respectiv încărcarea şi descărcarea
unităţilor valorice în cazul monedei electronice;
b) plata bunurilor
achiziţionate şi/sau serviciilor prestate de comercianţii
acceptanţi şi/sau emitenţi (de exemplu, plata serviciilor
prestate de companii în domeniul telefoniei mobile, fixe, transmisii de date,
servicii de televiziune şi internet sau de către alţi furnizori
de utilităţi), precum şi plata obligaţiilor către
autorităţile administraţiei publice, reprezentând impozite,
taxe, amenzi, penalităţi etc., prin intermediul imprinterelor,
terminalelor POS, ATM sau prin alte medii electronice;
c) transferurile
de fonduri.[11]
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ poate fi orice persoană, necerându-se o anume
calitate, dar trebuie să aibă cunoştinţe, în special de
drept comercial, în vederea falsificării titlurilor sau instrumentelor de
plată.
Infracţiunea de falsificare de titluri de credit sau
instrumente de plată poate fi săvârşită şi în participaţie
penală.
Subiectul pasiv al infracţiunii de falsificare de titluri de credit
sau instrumente de plată este reprezentat de autoritatea care a emis
titlul/instrumentul de plată falsificat sau persoana care a fost
prejudiciată ca urmare a falsificării titlului/instrumentului de
plată.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material al infracţiunii de falsificare de titluri de credit
sau instrumente de plată, constă în acţiunea de falsificare,
aşa cum am arătat şi la infracţiunea prevăzută de
art.310 C.pen., prin contrafacere sau alterare.
Contrafacerea înseamnă
imitarea titlurilor, iar alterarea
înseamnă orice modificare a conţinutului acestora.
Urmarea imediată – constă în
crearea unei stări de pericol, prin contrafacerea sau alterarea de titluri
de credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea plăţilor sau a
oricăror altor titluri ori valori asemănătoare, precum şi a
instrumentelor de plată electronice, aparent asemănătoare cu
cele a căror falsificare s-a urmărit.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie în cazul infracţiunii prevăzute de art.311
C.pen. este intenţia, adică
subiectul activ are reprezentarea falsificării pe care, de altfel,
şi-o doreşte, prevăzând şi starea de pericol pe care o
creează şi pe care o urmăreşte şi o acceptă.
Scopul şi mobilul ajută magistratul să
individualizeze şi să cuantifice pedeapsa „in concreto” ce o va aplica.
Actele preparatorii nu
sunt incriminate, dar procurarea de materiale în vederea falsificării au
conotaţia unor acte de participaţie penală sau de comitere a
altor fapte penale distincte.
Tentativa este posibilă
şi incriminată expres, putând fi săvârşită în oricare
dintre formele legale.
FALSIFICAREA
DE TIMBRE SAU EFECTE POŞTALE
NORMA DE INCRIMINARE – ART.312 C.PEN.
(1)
Falsificarea de timbre de orice fel, mărci poştale, plicuri
poştale, cărţi poştale sau cupoane răspuns
internaţional se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau
cu amendă.
(2) Tentativa se pedepseşte.
După cum se
poate observa această infracţiune, are o singură formă,
întrucât săvârşirea ei produce prejudicii atât în dauna acelora care
au cumpărat astfel de timbre, mărci poştale, plicuri
poştale, cărţi poştale sau cupoane răspuns
internaţional, cât şi instituţiei emitente.
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl reprezintă acele
relaţii sociale care reglementează încrederea publică
acordată acestor timbre, mărci poştale, plicuri poştale,
cărţi poştale sau cupoane răspuns internaţional.
Obiectul material este diferit,
funcţie de operaţiunea de falsificare, prin contrafacere sau
alterare. [12]
În prima ipoteză, obiectul material îl constituie materialele din care
s-au fabricat timbrele, mărcile poştale, plicurile poştale,
cărţile poştale sau
cupoanele răspuns internaţional.
În cea de-a doua ipoteză, prin alterarea acestora, prin
modificările făcute, obiectul material este şi produsul
infracţiunii.[13]
Într-o altă opinie, se apreciază că infracţiunea
prevăzută de art.312 C.pen., nu are obiect material. Atât în
literatura de specialitate[14], cât şi în practica judiciară, se
susţine ideea la care achiesăm şi noi, potrivit căreia
timbrele, mărcile poştale, plicurile poştale, cărţile
poştale sau cupoanele răspuns internaţional falsificate, trebuie
să fie în mod legal în circulaţie, la data săvârşirii
faptei.
Dacă însă acestea sunt scose din
circulaţie şi, ulterior, sunt valorificate unei alte persoane, subiectul
activ al infracţiunii va răspunde pentru infracţiunea de
înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (2) C.pen.,
aşa cum de altfel a statuat şi practica judiciară în
această materie.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ al acestei
infracţiuni nu este calificat, deci poate fi orice persoană.
Subiectul pasiv este
reprezentat de autoritatea competentă să emită valorile
prevăzute în art.312 C.pen.
Subiectul pasiv adiacent poate fi şi persoana care a suferit un
prejudiciu, prin cumpărarea timbrelor, mărcilor poştale,
plicurilor poştale, cărţilor poştale sau cupoanelor
răspuns internaţional falsificate, prevăzute de
dispoziţiile art. 312 C.pen.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de falsificare a timbrelor, mărcilor poştale,
plicurilor poştale, cărţilor poştale sau cupoanelor răspuns internaţional, fie prin
contrafacere (imitare), fie prin alterarea lor (prin spălare şi prin
retuşare a acestora după o primă utilizare).
Urmarea imediată – constă în
crearea unei stări de pericol, prin contrafacerea sau alterarea timbrelor,
mărcilor poştale, plicurilor poştale, cărţilor
poştale sau cupoanelor răspuns
internaţional, aparent asemănătoare cu cele a căror
falsificare s-a urmărit.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie în cazul infracţiunii prevăzute de art.312
C.pen. este intenţia directă
sau indirectă.
Scopul şi mobilul contribuie, ca de altfel la toate infraţiunile de acest gen, la o
justă individualizare şi o mai bună cuantificare a pedepsei
aplicate.
Actele preparatorii deşi sunt posibile, nu sunt incriminate.
Tentativa
este
prevăzută în mod expres prin norma de incriminare (alin. 2 al art 312
C.pen.). Acţiunea de falsificare a început, dar a fost întreruptă sau
a rămas fără rezultat, independent de voinţa subiectului
activ (art. 32 alin.1 C. pen.).
PUNEREA ÎN
CIRCULAŢIE DE VALORI FALSIFICATE
NORMA DE INCRIMINARE – ART.313 C.PEN.
(1) Punerea în circulaţie a valorilor
falsificate prevăzute în art. 310 - 312, precum şi primirea,
deţinerea sau transmiterea acestora, în vederea punerii lor în
circulaţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de
lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse.
(2) Punerea în circulaţie a valorilor
falsificate prevăzute în art.310-312, săvârşită de
către autor sau un participant la infracţiunea de falsificare, se
sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea
de falsificare prin care au fost produse.
(3) Repunerea în circulaţie a uneia
dintre valorile prevăzute în art. 310-312, de către o persoană
care a constatat, ulterior intrării în posesia acesteia, că este
falsificată, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de
lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse, ale
cărei limite speciale se reduc la jumătate.
(4) Tentativa se pedepseşte.
Infracţiunea de punere în circulaţie de
valori falsificate este incriminată în art. 313 C.pen., având o
singură formă tip. Celelalte două forme,
prevăzute în alin. (2) şi (3), stabilesc modalităţile
concrete de punere, respectiv
repunere în circulaţie,
a uneia din valorile prevăzute de
art. 310-312 C. pen. (sunt asimilate şi subsecvente).
Acestea presupun preexistenţa infracţiunii
de falsificare de monede, timbre şi alte valori, prevăzute de art.
310, art.311şi art.312 C. pen.
Dacă însă aceeaşi persoană pune în
circulaţie valori care fac obiectul unor infracţiuni de falsificare
diferite, dintre cele prevăzute în art. 310-312 C. pen., fiind deci vorba
de fapte diferite, se vor aplica regulile concursului de infracţiuni[15].
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special este comun cu cel prevăzut la infracţiunile incriminate de
art.310-312 C.pen., respectiv acele relaţii sociale referitoare la
încrederea publică în realitatea, autenticitatea, veridicitatea,
legalitatea şi credibilitatea monedei, titlurilor de credit sau
instrumentelor de plată, timbrelor, mărcilor poştale, plicurilor poştale,
cărţilor poştale sau
cupoanelor răspuns internaţional.
Obiectul material îl constituie una sau mai multe dintre valorile indicate de art. 310-312 C.
pen., respectiv monede, titluri de credit instrumente de plată, timbre,
mărci poştale, plicuri poştale, cărţi poştale sau
cupoane răspuns internaţional, asupra cărora s-a executat
acţiunea de falsificare (contrafacere sau alterare).
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ, ca şi în cazurile
prevăzute în infracţiunile incriminate de art. 310-312 C. pen., nu
trebuie să aibă o anumită calitate, deci poate fi orice
persoană.
Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică, prejudiciată de subiectul
activ al respectivelor infracţiuni.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de punere în circulaţie a
valorilor falsificate sau de repunere în circulaţie a
acestora, ştiind că aceste
valori sunt falsificate (art. 313 alin. 3 C. pen.).
Urmarea imediată – constă în
crearea unei stări de pericol, prin punerea în circulaţie a
valorilor falsificate sau de repunere în circulaţie a acestora.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie în cazul infracţiunii prevăzute de art.313
C.pen. este indubitabil intenţia făptuitorului de luare în posesie, transmitere
sau deţinere de astfel de valori, ştiind că sunt falsificate, în
vederea punerii sau a repunerii în circulaţie, creându-se aşadar o
stare de pericol pentru societate în genere
Scopul şi mobilul este acelaşi, aşa cum a fost descris anterior, la acest gen de
infracţiuni prevăzute de art. 310-312 C. pen.
Actele preparatorii deşi
sunt posibile, nu sunt incriminate.
Tentativa este posibilă
şi incriminată expres, putând fi săvârşită în oricare
dintre modalităţile legale.
DEŢINEREA
DE INSTRUMENTE ÎN VEDEREA FALSIFICĂRII DE VALORI
NORMA DE INCRIMINARE – ART.314 C.PEN.
(1) Fabricarea, primirea, deţinerea sau
transmiterea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea
valorilor sau titlurilor prevăzute în art. 310, art. 311 alin. (1) şi
art. 312 se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Fabricarea, primirea, deţinerea sau
transmiterea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a
servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, se
pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(3) Nu se pedepseşte persoana care,
după comiterea vreuneia dintre faptele prevăzute în alin. (1) sau
alin. (2), înainte de descoperirea acestora şi înainte de a se fi trecut
la săvârşirea faptei de falsificare, predă instrumentele sau
materialele deţinute autorităţilor judiciare ori
încunoştinţează aceste autorităţi despre
existenţa lor.
Această infracţiune prezintă
două forme:
O formă tip, în reglementarea dată prin art. 314 alin (1) C.pen., care prevede
că falsificarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de instrumente
sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor
prevăzute în articolul sus arătat.
O formă agravată, care presupune, aşa cum arată legiuitorul în alin.2 al art.314
C.pen., falsificarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de echipamente,
inclusiv hardware sau software cu scopul de a servi la falsificarea
instrumentelor de plată electronică.
La alin.3 al art.314, legiuitorul prevede o cauză de nepedepsire,
precizându-se că nu se pedepseşte persoana care, după comiterea
vreuneia dintre faptele prevăzute în alin.(1), înainte de descoperirea de
către autorităţile competente şi înainte de-a se fi trecut
la săvârşirea faptei de falsificare, se autodenunţă şi
predă instituţiilor judiciare instrumentele sau materialele
deţinute şi folosite pentru falsificarea valorilor prevăzute în
art. 310, art. 311 alin (1) şi art. 312 C. pen.
Apreciem, în consonanţă şi cu alte
opinii juridice, exprimate în acest sens, că însăşi fapta de
deţinere de astfel de instrumente sau materiale reprezintă o infracţiune
mijloc pentru
săvârşirea ulterioară a infracţiunii propriu-zise de
falsificare, prevăzută de lege, fiind aşadar o faptă
anterioară faptelor ce urmează, respectiv de falsificare de monede,
de titluri de credit sau de plată, de timbre sau efecte poştale.[16]
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Obiectul
infracţiunii
Obiectul juridic special al infarcţiunii prevăzute de art. 314 C.pen. este identic cu cel
al infarcţiunilor prevăzute de art.310, art.311 alin. (1) şi
art. 312 C.pen.
Obiectul material al acestei
infracţiuni îl reprezintă însăşi acele instrumente,
echipamente şi materiale fabricate, primite, deţinute sau transmise,
prevăzute de dispoziţiile art.314 alin.2 C.pen., pentru a ajuta la
contrafacerea (fabricarea) sau alterarea valorilor sau titlurilor enumerate în
art. 310-312 C.pen. (tiparniţe, copiatoare, metalul, hârtia filigranată,
cerneală tipografică, solvenţi, alte substanţe chimice
şi materiale ce pot fi utilizate pentru contrafacere sau alterare).
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ poate fi orice persoană, fără a fi necesară să
aibă o anumită calitate, dar cum am arătat anterior, trebuie
să aibă cunoştinţele tehnice necesare în vederea
fabricării lor.
Chiar dacă
aceste instrumente sau echipamente sunt doar primite şi deţinute
sau transmise, ştiind pentru ce sunt folosite (doar pentru asta le-a
primit, deţinut sau transmis!), devin automat subiecţi activi ai
acestei infarcţiuni.
Subiectul pasiv al infracţiunii este doar instituţia statală abilitată
de lege să deţină aceste instrumente şi echipamente în
vederea emiterii valorilor prevăzute de dispoziţiile art. 310-312 C.
pen.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material constă în acţiunea de fabricare, primire, deţinere sau
transmitere a instrumentelor, echipamentelor şi materialelor, pentru
falsificarea monedei,
titlurilor de credit sau instrumentelor de plată, inclusiv a celor
electronice, timbrelor, mărcilor
poştale, plicurilor poştale, cărţilor poştale sau cupoanelor răspuns
internaţional,
prevăzute expres de lege.
Instrumentele, echipamentele şi/sau
materialele fabricate, primite, deţinute, transmise trebuie să fie de
natură şi apte tehnic să falsifice titlurile şi valorile
prevăzute expres de legiuitor în incriminările sus arătate.
Urmarea imediată – constă în
crearea unei stări de pericol, prin acţiunea de fabricare, primire, deţinere sau transmitere a instrumentelor,
echipamentelor şi materialelor la care se referă art.314 C.pen.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie în cazul
infracţiunii prevăzute de art.314 C.pen. nu poate fi decât intenţia directă sau indirectă.
Asupra acestei din urmă forme de vinovăţie există opinii pro şi contra, deoarece se apreciază că scopul este asimilat de
sintagma “destinaţie”[17].
Scopul este, aşa cum am arătat
mai sus, ca aceste instrumente şi echipamente să folosească
şi să fie apte pentru falsificarea titlurilor şi valorilor,
prevăzute de art. 310 -312 C.pen.
Mobilul poate, alături de scop,
să ajute magistratul judecător atunci când chibzuieşte la
individualizarea şi cuantificarea pedepsei ce o va aplica.
EMITEREA
FRAUDULOASĂ DE MONEDĂ
NORMA DE INCRIMINARE – ART.315 C.PEN.
(1) Confecţionarea de
monedă autentică prin folosirea de instalaţii sau materiale
destinate acestui scop, cu încălcarea condiţiilor stabilite de
autorităţile competente sau fără acordul acestora, se
pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se
sancţionează punerea în circulaţie a monedei confecţionate
în condiţiile alin. (1), precum şi primirea, deţinerea sau
transmiterea acesteia, în vederea punerii ei în circulaţie.
În forma tip este
incriminată emiterea frauduloasa de monedă.
Cea de-a doua formă nu este
posibilă decât dacă s-a produs emiterea frauduloasă de
monedă şi presupune, pe lângă punerea în circulaţie,
şi primirea, deţinerea sau transmitrea în vederea punerii în
circulaţie, aşa cum prevede art. 315 alin. (2) C.pen.
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl reprezintă
relaţiile sociale privitoare la încrederea publică ce trebuie
acordată monedelor autentice, aflate la un moment dat în circulaţie.
Obiectul material
În forma tip, aceasta infracţiune nu are obiect material, moneda
confecţionată fiind rezultatul acţiunii ce a avut loc deja.
În cea de-a doua formă, obiectul material este moneda fabricată,
emisă, în condiţiile prevăzute de art. 315 alin (2) C. pen.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ
În literatura juridică s-au exprimat mai multe opinii în
legătură cu subiectul activ al infracţiunii, în forma tip,
prevăzută de art.315 alin. (1) C.pen.
Într-o opinie se apreciază că subiectul activ al
infracţiunii de emitere frauduloasă de monedă, în forma tip, nu
este calificat.[18]
Totuşi, chiar şi autorii acestei opinii acceptă, pornind de la
însăşi voinţa legiuitorului, care poate fi înţeleasă
şi în sensul celei de-a doua opinii, la care achiesăm, că acea
persoană are cunoştinţe, dar şi sarcini concrete sau chiar
atribuţiuni prevăzute în fişa postului în confecţionarea de
monedă autentică, ceea ce înseamnă că putem vorbi despre o
anume calitate.
Cea de-a doua formă a infracţiunii nu comportă discuţii
în privinţa subiectului activ, acesta putând fi orice persoană
fizică.
Subiectul pasiv este reprezentat de instituţia
abilitată de a emite, în condiţiile legii, monedă. Se mai poate
vorbi aici, de un subiect pasiv adiacent care poate fi orice persoană care
a fost prejudiciată prin comiterea faptei prevăzute de art.315 C.pen.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material este realizat de însăşi acţiunea de
confecţionare de monedă, în condiţiile încălcării
legii şi prin folosirea instalaţiilor sau materialelor destinate acestui scop.
Urmarea imediată – constă în
crearea unei stări de pericol prin emiterea frauduloasă de
monedă.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este, în
opinia noastră, atât intenţia
directă, cât şi cea indirectă
la forma tip, iar la cea de-a doua formă poate fi numai intenţia directă, unde suntem
în consonanţă şi cu opinia exprimată de literatura
juridică, la care achiesăm.[19]
Scopul
şi mobilul au relevanţă doar pentru o judicioasă
încadrare şi aplicare a pedepsei, concretizată de
magistratul-judecător în hotărârea judecătorească.
FALSIFICAREA DE
VALORI STRĂINE
NORMA DE INCRIMINARE – ART.316 C.PEN.
Dispoziţiile cuprinse în
prezentul capitol se aplică şi în cazul când infracţiunea
priveşte monede, timbre, titluri de valoare ori instrumente de plată
emise în străinătate.
Dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol se aplică şi în
cazul când infracţiunea priveşte monede, timbre, titluri de valoare
ori instrumente de plată emise în străinătate. Aşa cum
rezultă din textul de lege, respectiv art. 316 C.pen., legiuitorul român,
în consonanţă cu prevederile Convenţiei de la Geneva din 20
aprilie 1929, semnată şi de ţara noastră, a statuat că
falsificarea de monedă, timbre, titluri de valoare ori instrumente de
plată emise în străinătate, constituie infracţiune şi
se pedepseşte potrivit legii penale române.
Dacă faptele prevăzute la art.316 C.pen. au fost
săvârşite pe teritoriul României, legea penală română va
ţine cont de principiul teritorialităţii.
Faptelor săvârşite în străinătate de un
cetăţean român le vor fi aplicate dispoziţiile art. 316 C.pen.,
în măsura în care acestea sunt prevăzute ca infracţiuni şi
de legea penală a ţării unde au fost săvârşite.
Dacă faptele sunt săvârşite în străinătate de un
cetăţean străin sau apatrid, dar care se află de
bunăvoie în România, s-a cerut extrădarea făptuitorului, dar a
fost refuzată, devin aplicabile dispoziţiile legii penale române.[20]
Nu împărtăşim în totalitate acest punct de vedere, întrucât, stricto sensu vorbind, nu înţelegem
de ce statul român refuză extrădarea unei persoanei străine,
care a comis o faptă în străinătate şi care este
incriminată în legislaţia acelei ţări, din moment ce nicio
autoritate sau instituţie statală, nu este prejudiciată, iar
încrederea publică în autenticitatea acelor valori nu este afectată,
pe teritoriul statului român, atât timp cât nu reiese din economia textului
că moneda sau celelalte valori prevăzute de textele incriminatoare
din România, se află în circulaţie şi în ţara noastră.
(vezi moneda Euro, ce va fi aplicată şi în România). Din raţiuni
de timp nu vom încerca aici să polemizăm cu aceste opinii exprimate
în legătură cu aplicareaart.316 C.pen., rezervându-ne dreptul unor
consideraţiuni personale în acest sens, în cuprinsul unei publicaţii
de specialitate.
FALSIFICAREA DE
INSTRUMENTE OFICIALE
NORMA DE INCRIMINARE – ART.317 C.PEN.
(1) Falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument
de marcare de care se folosesc persoanele prevăzute în art. 176 sau
persoanele fizice menţionate în art. 175 alin. (2) se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument
de marcare de care se folosesc alte persoane decât cele prevăzute în alin.
(1) se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(3) Tentativa se pedepseşte.
Potrivit normei de incriminare, această
faptă de falsificare a instrumentelor oficiale, are două forme:
O formă-tip (art. 317 alin.1
C.pen.), care presupune falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a
unui instrument de marcare, de care se folosesc persoanele prevăzute de
art.176 sau persoanele fizice menţionate în art.175 alin.2 C.pen.
O formă-atenuată (art. 317 alin.2 C.pen.), care constă în
fabricarea unei ştampile sau a unui instrument de marcare de care se
folosesc alte persoane decât cele prevăzute în prima formă.
Art. 176 C. pen. precizează că prin termenul public se
înţelege tot ce priveşte autorităţi publice,
instituţii publice sau alte persoane juridice care administrează sau
exploatează bunurile proprietate publică. De asemenea, art. 175
alin.2 C. pen., arată că este funcţionar public, în sensul
legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru
care a fost investită de autorităţile publice sau care este
supusă controlului ori supravegherii acestora, cu privire la îndeplinirea
respectivului serviciu public.
Aşa cum se arată în literatura de specialitate, falsificarea unui
sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare constituie nu
numai o alterare a adevărului cu privire la sigiliul, ştampila sau
instrumentul de marcat, ci şi o sursă de alterări ale
adevărului în privinţa tuturor înscrisurilor sau obiectelor pe care sigiliul, ştampila sau instrumentul
de marcat falsificat va fi aplicat.[21]
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic generic acestui gen de
infracţiuni prevăzute în art.317 C.pen., presupune ocrotirea
relaţiilor sociale, bazate pe încrederea publică, în astfel de instrumente
de autentificare şi marcare, la care se referă acest capitol.
Obiectul juridic special îl constituie acele relaţii sociale
privind încrederea publică în realitatea, autenticitatea, veridicitatea,
legalitatea şi credibilitatea înscrisurilor care poartă amprenta unui
sigiliu sau ştampile, ori a obiectelor care poartă urma unui
instrument de marcare, aşa cum explicitează marele penalist român, V.
Dongoroz, în opera citată anterior.
Raţiunea falsificării instrumentelor de autentificare sau marcare
este, în esenţă, aceea de a servi ca mijloc pentru
săvârşirea unei fapte adiacente, în vederea realizării unei
false autentificări sau marcări.
Aceste sigilii, ştampile sau instrumente de marcat false, constituie, totodată, şi obiecte
materiale ale acestei infracţiuni.[22]
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ poate fi orice
persoană, fără a fi nevoit să aibă o anumită
calitate.
Subiectul pasiv este reprezentat de
acele persoane prevăzute în art.176 sau art.175 alin.2 C.pen., ale
căror sigilii, ştampile sau instrumente de marcare au fost
falsificate.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material constă în acţiunea de falsificare a unui
sigiliu, ştampilă sau instrument de marcare (bijuterii de aur,
argint, platină).
Dacă însă falsificarea efectuată direct pe un înscris sau pe
un obiect, nu realizează elementul material al falsificării
prevăzute de art.317 C.pen., fapta ce poate fi reţinută în
sarcina subiectului activ va întruni elementele constitutive ale
infracţiunii de falsificare de înscrisuri oficiale. Poate fi
cristalizată şi infracţiunea de înşelăciune,
dacă va fi indusă în eroare o
persoană, cu ocazia cumpărării unei bijuterii fals marcate.[23]
Urmarea imediată – constă în
crearea unei stări de pericol, prin acţiunea de falsificare.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie în cazul
infracţiunii prevăzute de art. 317 C.pen. este intenţia directă sau indirectă.
Mobilul şi
scopul pot doar ajuta magistraţii la o justă
individualizare şi o corectă
cuantificare a pedepsei.
Actele
pregătitoare nu sunt incriminate.
Tentativa este incriminată în mod expres de alin.3 al art. 317 C. pen.
FOLOSIREA
INSTRUMENTELOR FALSE
NORMA DE INCRIMINARE – ART.318 C.PEN.
Folosirea instrumentelor false
prevăzute în art. 317 se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3
ani sau cu amendă.
Această infracţiune este prevăzută de dispoziţiile
art. 318 C.pen. într-o singură formă, prin raportare la art. 317
C.pen., care presupune folosirea instrumentelor false menţionate în acest
articol, respectiv folosirea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui
instrument de marcare de care se folosesc autorităţile publice, instituţiile
publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează
bunurile proprietate publică sau persoanele fizice care exercită un
serviciu de interes public pentru care a fost investită de
autorităţile publice.
Fapta de folosire a acestor instrumente false produce un dublu efect
juridic, pe de o parte aduce atingere încrederii pe care cetăţenii o
acordă înscrisurilor ce au aplicate un sigiliu sau o ştampilă
oficială, iar pe de altă parte, chiar şi asupra bunurilor care
poartă pecetea unui instrument oficial de marcat[24].
Pe cale de consecinţă, rezultă că săvârşirea
infracţiunii prevăzute de art. 318 C.pen., folosirea instrumentelor false, nu este de conceput fără
săvârşirea anterioară a infracţiunii prevăzută de
art. 317 C.pen., respectiv falsificarea
instrumentelor oficiale.
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special este reprezentat de
acele relaţii sociale privind încrederea publică în autenticitatea
înscrisurilor care poartă amprenta unui instrument oficial (sigiliu,
ştampilă, etc.) sau a obiectelor marcate cu instrumente specifice
(bijuterii din aur, argint, etc.).
Obiectul material îl constituie chiar sigiliu, ştampila sau
instrumentul de marcat falsificat, precum şi materialele pe care se
aplică instrumentul oficial falsificat (hârtie, metal, etc.).
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană, nefiind necesar ca aceasta să aibă o
anumită calitate.
În consonanţă cu literatura juridică, opinăm că
poate fi reţinut concursul de infracţiuni în sarcina subiectului
activ, dacă acesta este şi autorul (coautor, complice, instigator)
infracţiunii de falsificare a instrumentelor de autentificare sau de
marcare.
Subiectul pasiv poate fi autoritatea publică, instituţia publică sau
persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost
învestită de autorităţile publice sau care este supusă
controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului
serviciu public.
Subiectul pasiv subsecvent
poate fi şi persoana care a primit înscrisul sau obiectul pe care s-a
aplicat sigiliul, ştampila sau instrumentul de marcat falsificat şi a
fost astfel prejudiciată.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material este reprezentat de însăşi acţiunea de
folosire (întrebuinţare) a sigiliilor, ştampilelor sau a
instrumentelor de marcare falsificate.
Urmarea imediată – constă în
crearea unei stări de
pericol pentru încrederea publică, consecinţă a
producerii unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare
care are aptitudinea de a reda în mod fals amprenta unui instrument oficial
autentic.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie -
infracţiunea de folosire a instrumentelor false, este
săvârşită cu intenţie. Este foarte important, dar şi
suficient, ca subiectul activ al acestei infracţiuni să ştie
că instrumentul oficial este fals, fie că este un sigiliu, o
ştampilă sau un instrument de
marcat.
Mobilul şi scopul sunt importante
pentru magistratul – judecător pentru individualizarea şi
cuantificarea pedepsei.
Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt incriminate, deşi sunt posibile.
FALSIFICAREA DE
INSTRUMENTE DE
AUTENTIFICARE
STRĂINE
NORMA DE INCRIMINARE – ART.319 C.PEN.
Dispoziţiile cuprinse în
prezentul capitol se aplică şi atunci când fapta priveşte
instrumente de autentificare sau de marcare folosite de autorităţile
unui stat străin.
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic este reprezentat de
relaţiile sociale care privesc, la fel ca la toate infracţiunile de
gen prevăzute în Titlul al VI–lea,
Infracţiuni de fals, respectiv relaţiile sociale privitoare la
încrederea publică în instrumentele de marcat sau autentificare ce sunt
folosite de instituţia sau autoritatea publică sau privată a
unui stat străin.
Obiectul material constă în
acţiunea de contrafacere sau alterare a instrumentelor de autentificare
străine sau a înscrisului pe care se aplică ştampila, sigiliul
falsificat sau instrumentele de marcat false, toate folosite de o persoană
fizică sau juridică străină.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ nu trebuie să aibă o anume calificare poate fi orice
persoană: român, străin, apatrid.
Subiectul pasiv este o autoritate a
unui stat străin care a suferit un prejudiciu.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material constă fie într-o acţiune de falsificare, fie
într-o acţiune de folosire a instrumentelor străine falsificate.
Urmarea imediată - constă în
crearea unei stări de pericol, prin acţiunea de falsificare.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia directă
sau indirectă pentru
falsificarea sau folosirea instrumentelor falsificate străine.
Mobilul şi
scopul au relevanţă doar pentru individualizarea
şi cuantificarea pedepsei.
Actele
pregătitoare nu sunt incriminate.
Tentativa este posibilă şi pedepsită, prin raportare la
dispoziţiile art.317 C.pen.
FALSUL MATERIAL ÎN
ÎNSCRISURI OFICIALE
NORMA DE INCRIMINARE – ART.320 C.PEN.
(1) Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a
subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să
producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la
6 luni la 3 ani.
(2) Falsul prevăzut în alin. (1), săvârşit de un
funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se
pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi.
(3) Sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice
alte imprimate producătoare de consecinţe juridice.
(4) Tentativa se pedepseşte.
Această
infracţiune este incriminată în art. 320 C.pen. într-o formă tip şi o formă agravată.
Forma tip presupune
folosirea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii
sau prin alterare. Ceea ce este esenţial pentru cristalizarea acestei
infracţiuni în ambele forme, este ca operaţiunea de falsificare
să producă consecinţe juridice (art.320 alin.1 C.pen.)
Forma agravată
presupune ca subiectul activ al infracţiunii prevăzut la alin.1
să aibă o anumită calitate, respectiv să fie funcţionar public şi,
obligatoriu, trebuie să fie în
exercitarea atribuţiilor de serviciu (art. 320 alin.2 C.pen.).
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic generic al acestui gen de infracţiune de fals în înscrisuri oficiale, îl
reprezintă ansamblul relaţiilor sociale generate şi guvernate de
însăşi încrederea publică în realitatea, autenticitatea,
veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea înscrisurilor emanate de la
o instituţie/autoritate publică sau privată oficială.
Obiectul juridic special este dat de acele relaţii sociale născute din însăşi
încrederea publică care trebuie să existe în realitatea,
autenticitatea, veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea mai sus
arătată, când este vorba despre înscrisuri cu caracter oficial.
Obiectul material - înainte
de a-l descrie, vom defini, în conformitate cu dispoziţiile art. 178
alin.(2) C.pen., înscrisul oficial, care este orice înscris care este emis de o
autoritate publică, instituţie publică sau alte persoane
juridice care administrează sau exploatează bunuri proprietate
publică sau de la acea persoană care exercită un serviciu de
interes public pentru care a fost investită de autorităţile
publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora,
aşa cum precizează şi dispoziţiile art. 176 şi art.175
alin.(2) C.pen.
Aşadar, concluziv, afirmăm că obiectul material este
dat chiar de înscrisurile oficiale falsificate, indiferent de modalitatea în care aceasta se produce.
În art. 320 alin.(3) C.pen.,
legiuitorul asimilează înscrisurilor oficiale şi biletele, tichetele
sau orice alte imprimate producătoare de consecinţe juridice.
Deşi legiuitorul,
aparent, nu distinge, apreciem că este vorba de acele bilete, tichete sau
alte imprimate care, pe lângă faptul că trebuie să producă
consecinţe juridice, trebuie înregistrate sau înseriate pentru a putea fi
gestionate de autoritatea emitentă, în eventualitatea
declanşării unui proceduri administrativ-judiciare. Nu orice bilet
sau tichet poate fi asimilat unui înscris oficial, numai pentru că produce
efecte juridice!
Mai mult,
împărţirea între oficiale şi aparent oficiale sau sub
semnătură privată, comportă discuţii în practica
judiciară atunci când se pune problema încadrării juridice a faptelor
comise.
In acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie a admis recursul în anulare formulat de Procurorul General de la
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
împotriva sentinţei penale nr. 614 din 30 octombrie 2002,
pronunţată de Judecătoria Lugoj şi a deciziei penale nr.
117/ A din 14 martie 2003, pronunţată de Tribunalul Timiş, pe
care le-a casat sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptelor
săvârşite.
În motivarea schimbării încadrării juridice din
infracţiunea de fals material în
înscrisuri oficiale şi infracţiunea de uz de fals, în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată,
instanţa supremă a reţinut că materialul probator
administrat şi corect reţinut de către instanţele de
judecată a dovedit că inculpatul a falsificat înscrisuri emise de
societăţi comerciale, acestea fiind persoane juridice de drept privat
şi, chiar dacă înscrisurile au fost depuse la Registrul
Comerţului pentru opozabilitate, acestea nu îndeplinesc condiţiile
cerute de lege pentru a fi considerate înscrisuri oficiale. [25]
Subiecţii infracţiunii
Subiectul
activ poate fi orice persoană în forma tip şi
calificat în cea de-a doua formă, respectiv funcţionar public aflat
în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Subiectul pasiv – este
instituţia, autoritatea publică sau persoana juridică, aşa
cum sunt descrise în art. 176 şi 175 alin.(2) C.pen.
Fără a fi în
consens cu o mare parte a opiniilor exprimate în acest sens în literatura de
specialitate, apreciem că poate fi subiect
pasiv adiacent şi persoană prejudiciată în urma declarării şi anulării
înscrisului oficial falsificat.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material presupune acţiunea de falsificare, fie prin contrafacere (imitare
a scrierii sau semnăturii), fie
prin alterare (denaturare materială a înscrisului).
Urmarea imediată constă în
crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială protejată
de lege, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea unui
înscris oficial în orice mod, de natură să producă
consecinţe juridice.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia, întrucât
subiectul activ al infracţiunii urmăreşte sau acceptă
producerea pericolului privind realitatea, autenticitatea, veridicitatea,
legalitatea şi credibilitatea înscrisurilor oficiale
Mobilul
şi scopul au relevanţă pentru
individualizarea şi aplicarea corectă a cuantumului pedepsei.
Actele preparatorii, deşi posibile nu sunt incriminate .
Tentativa este posibilă şi este şi incriminată expres în art.
320 alin. 4 C.pen.
FALSUL INTELECTUAL
NORMA DE INCRIMINARE – ART.321 C.PEN.
(1) Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de
către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de
serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare
adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele
date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Tentativa se pedepseşte.
Falsul intelectual este incriminat într-o singură formă (art.
321 alin.1 C.pen.).
Falsul intelectual trebuie să aibă ca subiect activ, funcţionarul public, aşa cum
este definit de Codul penal, intrat în vigoare la 01.02.2014, care obligatoriu
se află în exercitarea atribuţiilor
de serviciu şi care atestă, cu ştiinţă, în
respectivul înscris, fapte sau împrejurări necorespunzătoare
adevărului.
Astfel se deosebeşte falsul intelectual de falsul material în
înscrisuri oficiale, aşa cum îl distinge penalistul nepereche, V. Dongoroz,
când arată că alterarea adevărului nu priveşte
materialitatea înscrisului în forma şi sursa acestuia, ci numai
menţiunile şi constatările cuprinse în textul înscrisului
oficial întocmit de funcţionarul public, în exercitarea
atribuţiilor de serviciu.
Falsul material în înscrisuri oficiale se dovedeşte pe calea unei
expertize grafice, în schimb falsul intelectual nu poate fi supus unei asemenea
expertize, folosindu-se pentru dovedirea lui alte mijloace de probă.[26]
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special îl constituie acele relaţii sociale privitoare la încrederea publică pe care trebuie
să o aibă un asemenea înscris intelectual, referitor la realitatea,
autenticitatea, veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea acestora.
Obiectul
material este chiar înscrisul oficial falsificat.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ este “funcţionarul public”, aşa cum se arată chiar în norma de
incriminare – art. 321 alin (1) C.pen., care obligatoriu pentru realizarea elementelor constitutive
ale infracţiunii, trebuie să se afle în exercitarea atribuţiilor
de serviciu.
Ce este funcţionarul public
în sensul legii penale ?
Răspunsul este dat chiar de art. 175 C.pen.: “este
persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:
a) exercită atribuţii şi
responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul
realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau
judecătoreşti;
b) exercită o funcţie de
demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;
c) exercită, singură
sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui
operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau
majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate
al acesteia.
(2) De asemenea, este considerată
funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un
serviciu de interes public pentru care a fost învestită de
autorităţile publice sau care este supusă controlului ori
supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu
public.”
Am simţit nevoia să
dăm definiţia funcţionarului public aşa cum o prevede noul
Cod penal, pentru a arăta
lărgirea sferei de cuprindere a acesteia, comparativ cu reglementarea din
Codul penal anterior.
Subiectul pasiv poate fi autoritatea
publică sau instituţia publică în cadrul căreia s-a produs
falsul, alte persoane care administrează sau exploatează bunuri
proprietate publică, menţionate în art.175 C.pen., precum şi
persoana regăsită în definiţia dată de legiuitor în art.176
alin.2 (funcţionarul public).
Poate fi subiect pasiv adiacent al acestei infracţiuni şi
persoana prejudiciată prin săvârşirea infracţiunii de fals
intelectual.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material reprezintă acţiunea de falsificare în cele două forme concrete de realizare, acţiunea şi inacţiunea:
Când elementul material se realizează printr-o acţiune, acesta constă în atestarea unor fapte sau împrejurări
necorespunzătoare adevărului, respectiv consemnarea/menţionarea
unor fapte sau împrejurări care nu au existat ori s-au petrecut în cu
totul alt fel decât s-a făcut consemnarea care se efectuează cu
prilejul întocmirii unui înscris oficial.
Când elementul material se
realizează printr-o inacţiune, acesta constă în omisiunea, cu
ştiinţă, de a consemna sau înregistra date sau împrejurări,
pe care funcţionarul public le cunoştea şi pe care avea
obligaţia sa le menţioneze în cuprinsul înscrisului oficial; în acest
caz subiectul activ nu alterează înscrisul sub aspectul formei (scrierea sau subscrierea), ci numai sub aspectul conţinutului înscrisului
care nu mai corespunde realităţii.
Urmarea imediată constă în
crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială ocrotita de
lege prin întocmirea unui înscris oficial fals.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie – este intenţia.
Dacă fapta este comisă din culpă, în consonanţă cu
dispoziţiile art.16 alin.6, teza a II-a, din noul Cod penal, constituie
infracţiune numai dacă legea o prevede în mod expres.
Fie că fapta este comisă prin acţiune sau inacţiune,
intenţia subiectului activ trebuie să existe în momentul comiterii
faptei.
Atestarea mincinoasă sau omiterea inserării realităţii
în cuprinsul înscrisului, făcute cu intenţie, conduce la
cristalizarea elementelor constitutive ale infracţiunii de fals
intelectual.
Mobilul
şi scopul au
relevanţă pentru judecătorul care trebuie să individualizeze,
să încadreze juridic fapta comisă şi să aplice pedeapsa
cuvenită, prevăzută de lege.
Actele pregătitoare nu sunt incriminate.
Tentativa este incriminată în mod expres de alin.2 al art.321 C.pen.
FALSUL ÎN
ÎNSCRISURI
SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ
NORMA DE INCRIMINARE – ART.322 C.PEN.
(1) Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin
vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă
făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl
încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii
unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la
3 ani sau cu amendă.
(2) Tentativa se pedepseşte.
Falsul în înscrisuri sub semnătură privată este
prevăzută de art. 322 C.pen. şi are o singură formă,
care constă, aşa cum prevede textul incriminator, în falsificarea
unui înscris sub semnătură privată prin unul din modurile
prevăzute de art.320 sau art.321 C. pen., respectiv dacă
făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat sau îl
încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii de
consecinţe juridice.
Trebuie să amintim aici că art. 320 C.pen. se referă la
falsul material în înscrisuri oficiale, iar art. 321 C.pen. la falsul
intelectual.
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic constă din acele
relaţii sociale care se cristalizează şi privesc încrederea
publică în înscrisurile sub semnătură privată şi nu în
înscrisurile oficiale.
Obiectul material este format chiar din înscrisul falsificat, dar numai sub semnătură
privată.
Tot penalistul V. Dongoroz, apreciază că “dacă legea penală nu ar incrimina faptele de fals în
înscrisuri sub semnătură privată, puterea probatorie a acestor
înscrisuri ar deveni cu totul aleatorie, iar relaţiile sociale privind
încrederea ce trebuie acordată acestor înscrisuri ar suferi o gravă
atingere”.
Sunt înscrisuri sub semnătură privată:
- înscrisurile neautentificate, care cuprind manifestări de
voinţă ale unei persoane particulare (contracte de închiriere,
contracte de vânzare – cumpărare, etc.);
- actele comerciale;
- actele private care constituie baza unor pretenţii între
părţi;
Apreciem, în consonanţă şi cu alte opinii juridice[27] că,
dacă aceste înscrisuri sunt autentificate, devin înscrisuri oficiale, iar
răspunderea penală se va face potrivit incriminării
prevăzute de art.320 C.pen.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ al infracţiunii
poate fi orice persoană fizică care îndeplineşte condiţiile
generale ale răspunderii penale şi care are cunoştinţe
minimale de efectuare a operaţiunilor de contrafacere sau alterare,
specifice acestei infracţiuni.
Subiectul pasiv poate fi orice
persoană prejudiciată prin fapta subiectul activ al acestei
infracţiuni.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material – este format din
două acţiuni, săvârşite succesiv, dar cumulative,
respectiv:
- falsificarea înscrisului sub semnătură privată, în
condiţiile prevăzute de art. 320 sau art. 321 C.pen., prin
contrafacere (imitare) sau alterare (adăugiri, înlocuiri, etc.).
- folosirea înscrisului falsificat, ori încredinţarea sa spre
folosire, altei persoane[28].
Urmarea imediată constă în
crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică,
rezultată din producerea unui
înscris sub semnătură privată, care are aparenţa de înscris
adevărat care a fost folosit de subiectul activ ori dat spre
folosinţă unei alte persoane, în vederea producerii unei
consecinţe juridice.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia, care trebuie să
existe atât în cazul acţiunii de falsificare, cât şi în aceea de
folosire a înscrisului falsificat, în condiţiile prevăzute de art.
322 C. pen.
Mobilul şi
scopul sunt importante numai pentru instanţa de
judecată, atunci când va purcede la încadrarea juridică a faptei
şi a cuantumului pedepsei aplicate.
Actele pregătitoare nu sunt incriminate.
Tentativa este incriminată în mod expres de alin.2 al art.322 C.pen.
UZUL DE FALS
NORMA DE INCRIMINARE
– ART. 323 C.PEN.
Folosirea unui înscris oficial ori sub
semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea
producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de
la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, când înscrisul este oficial, şi cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, când înscrisul este sub
semnătură privată.
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Aşa cum rezultă
din norma de incriminare, uzul de fals este prevăzut într-o singură formă
(tip) şi constă în întrebuinţarea (folosirea) acestui
gen de înscris oficial sau sub semnătură privată, dar
obligatoriu făptuitorul trebuie să cunoască că înscrisul
este fals.
De asemenea, tot în mod
obligatoriu, acest înscris oficial sau sub semnătură privată
fals, trebuie să producă consecinţe juridice.
Obiectul
infracţiunii
Obiectul juridic special este diferit [29],
definit astfel:
ü Dacă înscrisul întrebuinţat este sub semnătură
privată, atunci obiectul juridic al infracţiunii de uz de fals este
dat de relaţiile sociale privind încrederea publică în înscrisul sub
semnătură privată.
ü Dacă înscrisul folosit este unul oficial, obiectul juridic al
infracţiunii de uz de fals, este cel prevăzut de art. 320 C.pen.
Literatura juridică
este unanimă în recunoaşterea pericolului social mai mare, dată
fiind consecinţa juridică mai mare a înscrisului oficial, comparativ
cu gravitatea mai mică a celui sub semnătură privată,
concretizată de legiuitor în cuantumul maximelor speciale prevăzute
de lege.
Anterior anului 2006, unele instanţele de judecată au
considerat folosirea de acte vamale
false, în vederea verificării unui autoturism adus din
străinătate în scopul înmatriculării, ca fiind o formă
specială a evaziunii fiscal şi au încadrat astfel de fapte ca
infracţiuni prevăzute de Codul vamal al României, în timp ce alte
instanţe au dat încadrarea juridică de uz de fals.
În vederea asigurării unei practici unitare în domeniu, Secţiile
Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost
investite cu soluţionarea recursului în interesul legii, promovat de
procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie
şi Justiţie.
Prin Decizia nr. XIX din 12.06.2006 s-a stabilit că fapta de folosire,
cu vinovăţie, de acte vamale false, în vederea verificării unui
autoturism adus din străinătate, în scopul înmatriculării
acestuia, constituie infracţiunea de uz de fals, având în vedere că
aceasta prezintă, prin trăsăturile sale specific, similitudine
vădită cu conţinutul-tip al infracţiunii de uz de fals,
reglementată în cuprinsul Codului penal.[30]
Obiectul material este înscrisul fals
folosit de subiectul activ al infracţiunii, fie înscrisul oficial, fie
înscrisul sub semnătură privată.
Subiecţii
infracţiunii
Subiectul activ – este
necircumstanţiat, poate fi orice persoană.
Apreciem, nefiind în consens cu unele opinii juridice, că subiectul
activ al infracţiunii de uz de fals prin folosirea înscrisurilor oficiale
sau sub semnătură privată false, săvârşeşte
infracţiunea de uz de fals în concurs cu infracţiunea de fals
material în înscrisuri sub semnătură privată sau oficiale,
dacă autorul este şi subiectul activ al infracţiunii de
falsificare a acelor înscrisuri oficiale sau sub semnătură
privată.
Subiectul pasiv – este persoana
prejudiciată care a primit înscrisul fals, fie oficial, fie sub
semnătură privată.
Latura obiectivă
a infracţiunii
Elementul material - constă în acţiunea de întrebuinţare (folosire) a înscrisului prevăzut sub
cele două forme sus arătate.
Urmarea imediată – constă în
crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică,
rezultată din folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură
privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei
consecinţe juridice.
Legătura de cauzalitate – trebuie
stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al
infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura
subiectivă a infracţiunii
Forma de
vinovăţie este numai intenţia.
Scopul şi mobilul - sunt, ca şi în cazul
infracţiunilor de fals, importante doar pentru o mai bună şi
corectă încadrare juridică a faptei.
Actele preparatorii
şi tentativa sunt posibile, dar nu sunt
incriminate.
FALSIFICAREA UNEI ÎNREGISTRĂRI
TEHNICE
NORMA DE
INCRIMINARE – ART.324
C.PEN.
(1)
Falsificarea unei înregistrări tehnice prin contrafacere, alterare ori
prin determinarea atestării unor împrejurări necorespunzătoare
adevărului sau omisiunea înregistrării unor date sau
împrejurări, dacă a fost urmată de folosirea de către
făptuitor a înregistrării ori de încredinţarea acesteia unei
alte persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe
juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(2) Cu
aceeaşi pedeapsă se sancţionează folosirea unei
înregistrări tehnice falsificate în vederea producerii unei
consecinţe juridice.
(3) Prin
înregistrare tehnică, în sensul prezentului articol, se înţelege
atestarea unei valori, greutăţi, măsuri ori a
desfăşurării unui eveniment, realizată, în tot sau în
parte, în mod automat, prin intermediul unui dispozitiv tehnic omologat şi
care este destinată a proba un anumit fapt, în vederea producerii de
consecinţe juridice.
Este lesne de observat din lectura textului
incriminator, art. 324 C.pen., că există 2 fapte:
ü Prima,
prevăzută de art.324 alin.(1) C.pen., se referă la falsificarea
unei înregistrări tehnice prin contrafacere sau alterare
şi
ü Cea de-a
doua, prevăzută de art.324 alin.(2) C.pen., este reprezentată de
folosirea înregistrării falsificate, de însuşi subiectul activ al
infracţiunii sau de către persoana căreia i-a fost
încredinţată înregistrarea tehnică falsificată, în vederea
producerii de consecinţe juridice.
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul
infracţiunii
Obiectul juridic special – îl reprezintă relaţiile
sociale care au la bază încrederea publică în respectivele
înregistrări tehnice privind realitatea, autenticitatea, veridicitatea,
legalitatea şi credibilitatea
acestora.
Obiectul material – îl constituie însăşi
înregistrarea tehnică falsificată.
Subiecţii
infracţiunii
Subiectul activ – poate fi orice persoană, dar
apreciem că trebuie ca aceasta să aibă cunoştinţele
tehnice necesare în operaţiunea de falsificare a înregistrării
respective, pe care o foloseşte sau o încredinţează în
acelaşi în acelaşi scop altei persoane.
Subiectul pasiv – este persoana fizică sau
juridică prejudiciată prin actul de falsificare şi/sau de
folosire în vederea producerii de consecinţe juridice.
Latura
obiectivă a infracţiunii
Elementul material - constă
în acţiunea de falsificare a înregistrării tehnice şi folosirea
de către subiectul activ sau încredinţarea spre folosire altei
persoane, dar în acelaşi scop, respectiv de producere de consecinţe
juridice.
Urmarea
imediată – constă în
crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică,
rezultată din acţiunea subiectului activ, în vederea producerii unei
consecinţe juridice.
Legătura de cauzalitate – trebuie
stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al
infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura
subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia de falsificare a
înregistrării tehnice şi de folosire a acesteia în condiţiile prevăzute
de art. 324 C.pen.
Scopul – este inclus
în chiar norma de incriminare şi constă în producerea de
consecinţe juridice.
Mobilul –
prezintă relevanţă doar pentru individualizarea şi
cuantificarea pedepsei.
Actele
preparatorii şi tentativa, deşi posibile, nu sunt
incriminate.
FALSUL
INFORMATIC
NORMA DE INCRIMINARE – ART 325 C.PEN.
Fapta de a introduce, modifica sau
şterge, fără drept, date informatice ori de a restricţiona,
fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare
adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei
consecinţe juridice, constituie infracţiune şi se
pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Aşa cum rezultă din norma de incriminare,
această infracţiune este prevăzută într-o singură formă -
tip şi presupune fapta de a introduce,
modifica sau şterge, fără drept, date informatice sau
restricţionarea accesului la aceste date, rezultând date
necorespunzătoare adevărului, în vederea producerii de
consecinţe juridice.
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special – îl reprezintă acele relaţii sociale privitoare la
realitatea, autenticitatea, veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea
sistemelor informatice, ce deţin date şi informaţii cu conotaţie
oficială sau privată.
Posesorii acestor sisteme informatice
sunt apăraţi de lege împotriva faptelor de introducere, modificare
sau ştergere, fără drept, tocmai a acelor date informatice
pentru care încrederea publică este protejată vis-a-vis de realitatea
conţinutului lor.
Obiectul material – îl constituie acele
date informatice, prin care se înţelege orice reprezentare a unor fapte,
informaţii sau concepte, într-o formă care poate fi prelucrată
printr-un sistem informatic.
Potrivit art. 181 C.pen., prin sistem informatic se înţelege orice
dispozitiv sau ansamblu de dispozitive, interconectate sau aflate în
relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură
prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ – al acestei
infracţiuni poate fi orice persoană care are cunoştinţe
tehnice, de resortul IT, precum şi deprinderile aferente în vederea
introducerii, modificării sau ştergerii unor astfel de date
informatice ori restricţionării accesului, fără drept, la
astfel de date.
Subiectul pasiv – este acel
deţinător sub orice formă, persoană fizică sau
juridică, a respectivului sistem sau reţea informatică,
prejudiciată prin fapta subiectului activ.
Latura obiectivă a
infracţiunii
Elementul material – constă dintr-o acţiune
de introducere, modificare sau ştergere de date ori de restricţionare
a accesului.
Acţiunea de introducere, modificare sau
ştergere trebuie să fie ilegală (fără drept), aidoma
acţiunii de restricţionare, iar ambele să fie executate în vederea
producerii de consecinţe juridice.
Urmarea imediată – constă în
crearea unei stări de pericol pentru încrederea în realitatea,
autenticitatea, veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea datelor
informatice şi, în general, prelucrării automate a acestora.
Legătura
de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura
subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia
directă.
Scopul – spre deosebire de
alte infracţiuni prevăzute în acest capitol, este important pentru
însăşi stabilirea formei de vinovăţie a infracţiunii
de fals informatic.
Actele preparatorii - sunt incriminate, dar fac obiectul unei alte infracţiuni, ce vor fi
descrise în capitolul următor.
Tentativa – nu este
incriminată în mod expres de legiuitor, deşi este posibilă.
FALSUL
ÎN DECLARAŢII
NORMA DE INCRIMINARE – ART. 326 C.PEN.
Declararea
necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre
cele prevăzute în art. 175 sau unei unităţi în care aceasta
îşi desfăşoară activitatea în vederea producerii unei
consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit
legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte
la producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3
luni la 2 ani sau cu amendă.
Această infracţiune este prevăzută
într-o
singură formă tip, aşa cum rezultă din textul
incriminator şi constă în declararea necorespunzătoare a
adevărului, făcută unei persoane care, cu titlu permanent sau
temporar:
- exercită atribuţii şi
responsabilităţi, stabilite de lege, în vederea realizării
prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;
- exercită o funcţie de demnitate
publică sau o funcţie publică de orice natură;
- exercită, singură sau împreună cu
alte persoane, în cadrul unei regii autonome, a unui operator economic sau a
unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat,
atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate;
- exercită un serviciu public pentru care a fost
investită şi este controlată de autoritatea publică
respectivă.
Declaraţiile necorespunzătoare
adevărului trebuie obligatoriu făcute în vederea producerii de
consecinţe juridice.
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special
– este reprezentat de acele relaţii sociale care privesc, aşa cum am
arătat în infracţiunile prevăzute în acest capitol, încrederea
publică în declaraţiile persoanelor fizice, făcute unei persoane
dintre cele prevăzute de art. 175 C.pen., în vederea producerii de
consecinţe juridice.
Obiectul material
Întrucât falsul în declaraţii constă în declararea necorespunzătoare a adevărului de
către o persoană, uneia dintre persoanele mai sus arătate sau
chiar unităţii în care subiectul activ îşi
desfăşoară activitatea, apreciem că declaraţia în sine
este produsul infracţiunii şi nu obiectul material al acesteia[31].
Considerăm că dacă declaraţia necorespunzătoare
adevărului, iniţial făcută în formă orală,
îmbracă ulterior forma scrisă, acest înscris va fi obiectul material
al infracţiunii.
Rezultă per a contrario
că declaraţia orală, făcută unei persoane în
condiţiile art. 326 C.pen., nu are obiect material.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ – poate fi orice
persoană care declară necorespunzător adevărul, în faţa
persoanei prevăzute de art. 175 C.pen.
În literatura juridică s-a exprimat opinia, la care achiesăm,
potrivit căreia, în cazul în care funcţionarul public consemneză
declaraţia necorespunzătoare (falsă) într-un înscris oficial,
vă răspunde pentru două
fapte aflate în concurs: prima - omisiunea sesizării organelor judiciare şi cea
de-a doua - complicitate la
infracţiunea de fals în declaraţii.[32]
Opinia noastră este în sensul că este foarte important pentru
cristalizarea elementelor constitutive ale celor două fapte aflate în
concurs, ca funcţionarul public să cunoască că
declaraţia făcută în faţa sa este falsă.
Subiectul pasiv este autoritatea/instituţia publică
sau persoana fizică prejudiciată.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material – este reprezentat de acţiunea
de a declara necorespunzător adevărul, în condiţiile
prevăzute de norma de incriminare, respectiv art. 326 C.pen., fie în forma
orală , fie în forma scrisă.
Apreciem că forma scrisă trebuie semnată
şi datată de subiectul activ al infracţiunii.
Întebarea care se pune cu acuitate este, ce facem cu
declaraţia orală făcută cu respectarea condiţiilor
prevăzute de art. 326 C. pen.?
Urmarea imediată – cоnstă în
crеarеa unеi stări dе реricоl
реntru valоarеa sоcială
оcrоtită рrin lеgе, respectiv
реntru încrеdеrеa рublică
acоrdată
realităţii, autenticităţii, veridicităţii,
legalităţii şi credibilităţii declaraţiilor producătoare de
consecinţe juridice.
Legătura de cauzalitate – trebuie
stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al
infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia
directă. Important este ca declaraţia să fie
necorespunzătoare adevărului, să se facă în faţa
persoanei abilitate de lege, iar subiectul activ să cunoască
producerea consecinţelor juridice prin falsificarea adevărului.
Scopul şi mobilul sunt relevante pentru judecătorul care chibzuieşte la
individualizarea şi aplicarea corectă a pedepsei prevăzute de
lege.
Actele preparatorii, precum şi tentativa,
deşi sunt posibile, nu sunt incriminate.
FALSUL
PRIVIND IDENTITATEA
NORMA DE INCRIMINARE – ART. 327 C.PEN.
(1)
Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea
identităţi altei persoane, făcută unei persoane dintre cele
prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unităţi în care
aceasta îşi desfăşoară activitatea prin folosirea
frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la
dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a
induce sau a menţine în eroare un funcţionar public, în vederea
producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul, se
pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
(2) Când prezentarea s-a făcut prin întrebuinţarea
identităţii reale a unei persoane, pedeapsa este închisoarea de la
unu la 5 ani.
(3) Încredinţarea unui act ce serveşte la identificare,
legitimare ori la dovedirea stării civile spre a fi folosit fără
drept se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă.
Este lesne de observat că această
infracţiune se prezintă în trei forme, după cum
urmează:
Forma tip,
reglementată de art. 327 alin.(1) C.pen., presupune prezentarea sub o
identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei
persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175
sau transmisă unei unităţi în care acesta îşi
desfăşoară activitatea, prin folosirea frauduloasă a unui
act care serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării
civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau menţine în
eroare un funcţionar public, în vederea producerii unei consecinţe
juridice, pentru sine sau pentru altul.
Forma agravată,
reglementată de art. 327 alin.(2) C.pen., este întâlnită atunci când
prezentarea sub o identitatea falsă s-a făcut prin
întrebuinaţarea identităţii reale a unei persoane.
Forma asimilată,
reglementată de art. 327 alin.(3) C.pen., constă în
încredinţarea unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la
dovedirea stării civile, spre a fi folosit fără drept.
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special
– este format din acele relaţii sociale care iau naştere şi se
dezvoltă pe încrederea publică ce se acordă
identităţii persoanei.
Obiectul material – în ambele forme, tip şi agravată nu există, întrucât identitatea este un atribut
imaterial al persoanei.[33]
Prezentarea unor înscrisuri false, pentru dovedirea identităţii
de către subiectul activ al acestei infaracţiuni pot fi considerate
ca fiind obiectul material.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ – poate fi orice
persoană, necerându-se o anumită calitate.
Într-o opinie exprimată în literatura juridică[34], la
care achiesăm, se apreciază că, în cazul în care o persoană
este prezentată cu o altă identitate, iar aceasta confirmă
identitatea falsă, ne aflăm în faţa unui coautorat la
săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.
Dacă însă acea persoană nu va fi prezentă la faţa
locului, dar a consimţit să-i fie prezentată identitatea
falsă, va deveni complice la comiterea infracţiunii prevăzute de
art. 327 C. pen.
Apeciem că, în atare ipoteză, consimţământul presupus
dat de persoana prezentată cu identitatea falsă, este în practica
judiciară greu de dovedit, în absenţa unui înscris semnat şi
datat de respectiva persoană.
Proba testimonială este acceptată de instanţele de
judecată, dar sub rezerva subiectivităţii acelui martor care,
ulterior, confirmă sau infirmă adevărul, având în vedere că
în majoritatea cazurilor pretinde că nu a cunoscut consecinţele
juridice ale faptei consumate, considerând confirmarea identităţii
false pentru alte circumstanţe faptice, fără conotaţie
juridică.
Şi totuşi practica judiciară a acceptat şi această
formă a infracţiunii de fals privind identitatea pe cale orală,
în ipoteza în care subiectul activ este prins în flagrant, de pildă,
imobilizat de autorităţile competente, în faţa cărora,
neavând asupra sa documentele de identitate, declară că are un alt
nume decât cel real.
Fără a fi de acord cu această soluţie de practică
judiciară, apreciem că, dincolo de imperativitatea infracţiunii
de flagrant, totuşi autorităţile publice competente (organele de
poliţie, jandarmi, etc.) aveau obligaţia minimală de a depune
deligenţe în vederea identificării ulterioare, respectiv stabilirea
identităţii reale a făptuitorului, întrucât subiectul activ se
apără, mai ales în circumstanţele de mai sus, prin orice
mijloace, chiar mincinoase, în vederea scăpării de „braţul lung” al justiţiei
penale.
Întrucât procesul penal presupune mai multe etape procesuale, încă
odată afirmăm că simpla declarare orală a
identităţii false, nu este suficientă pentru consumarea
însăşi a infracţiunii de fals privind identitatea.
Dacă însă făptuitorul prins în condiţiile sus
arătate, cu ocazia continuării cercetărilor la sediul organului
de poliţie, stăruie în scris, în faţa poliţistului în identitatea falsă,
declarată anterior oral, putem vorbi de o eventuală consumare a
acestei infracţiuni de fals privind identitatea, dar nu mai suntem în
ipoteza unei părţi a practicii judiciare, care s-a pronunţat în
acest sens. Mai mult, chiar şi aici “sarcina
probei” revine autorităţii competente (a celei ce acuză), în
conformitate cu dispoziţiile art.99 C.proc.pen.
Pentru a se cristaliza elementele constitutive ale infracţiunii de
fals privind identitatea prevăzută de art. 327 alin. (3) C.pen., nu
se pune problema de drept sus arătată, întrucât încredinţarea
acelui act pentru dovedirea identităţii false, este, apreciem,
suficient pentru încadrarea juridică a faptei, constituind totodată
obiectul material al acestei infracţiuni.
Subiectul pasiv – este
fie persoana vătămată, prejudiciată ca urmare a
infracţiunii comise, fie autoritatea/instituţia publică
abilitată de lege, prin inducerea
în eroare a prezentării persoanei cu identitatea falsă, fie
chiar persoana substituită.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material – este reprezentat de acţiunile
întreprinse în cazul prezentării sub o identitate falsă, ori
atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane sau atunci când s-a făcut prin
întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane sau, în ultima formă, atunci când
s-a încredinţat un act de stare civilă ce serveşte la
identificarea persoanei.
Urmarea imediată – cоnstă
în crеarеa unеi stări dе реricоl
реntru valоarеa sоcială
оcrоtită рrin lеgе, adică
реntru încrеdеrеa рublică
acоrdată identităţii persoanei.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia
directă, calificată
prin scopul urmărit de făptuitor, respectiv inducerea sau
menţinerea în eroare a persoanei prevăzute de art. 175 C.pen. sau, în
varianta asimilată, folosirea fără drept a înscrisului
încredinţat.
Actele preparatorii şi tentativa, deşi posibile nu sunt incriminate de legiuitor.
Apeciem aici că, dacă tentativa ar fi fost incriminată,
puteam vorbi în speţa de mai sus, privind consumarea infracţiunii de
fals privind identitatea pe cale orală, de o eventuală tentativă
la infracţiunea prevăzută de art. 327 C.pen. şi nu de-o
infracţiune consumată, ca în hotărârea judecătorească
pronunţată de instanţă.[35]
INFRACŢIUNI DE
FALS COMISE ÎN LEGĂTURĂ CU AUTORITATEA UNUI STAT STRĂIN
NORMA DE INCRIMINARE – ART. 328 C.PEN.
Dispoziţiile cuprinse în
prezentul capitol se aplică şi atunci când fapta priveşte acte
emise de o autoritate competentă a unui stat străin sau de o
organizaţie internaţională instituită printr-un tratat la
care România este parte sau declaraţii ori o identitate asumate în
faţa acesteia.
Având în vedere dispoziţiile normei de
incriminare, cristalizarea infracţiunii prevăzute de art.328 C.pen se
realizează în formele, condiţiile şi circumstanţele
analizate la fiecare dintre infracţiunile de fals reglementate în
Capitolul III al Titlului VI, cu precizarea că fiecare dintre acestea se
săvârşesc în legătură cu autoritatea unui stat străin.
NEÎNDEPLINIREA ÎNDATORIRILOR DE
SERVICIU SAU ÎNDEPLINIREA LOR DEFECTUOASĂ
NORMA DE
INCRIMINARE – ART.329
C.PEN.
(1) Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau
îndeplinirea lor defectuoasă de către angajaţii care
gestionează infrastructura feroviară ori ai operatorilor de
transport, intervenţie sau manevră, dacă prin aceasta se pune în
pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport, intervenţie
sau manevră pe calea ferată, se pedepseşte cu închisoarea de la
unu la 5 ani.
(2) Dacă fapta a avut ca urmare un accident de
cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
Această infracţiune este reglementată printr-o
formă tip şi o formă agravată.
Prima formă, reglementată de legiuitor în
art.329 alin. 1 C.pen., constă în neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu
sau îndeplinirea lor defectuoasă de către angajaţii care
gestionează infrastructura feroviară ori ai operatorilor de transport,
intervenţie sau manevră şi dacă prin aceasta se crează
starea de pericol a siguranţei mijloacelor de transport, intervenţie
sau manevră pe calea ferată.
Cea de-a doua formă, cea agravată, prevăzută de art.329
alin.2 C.pen., constă în săvârşirea uneia dintre faptele
menţionate la alin.1, dacă a avut ca urmare un accident de cale
ferată.
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul
infracţiunii
Obiectul juridic special este reprezentat de acele
relaţii sociale privitoare la siguranţa circulaţiei pe
căile ferate.
Obiectul material. Infracţiunea în forma tip nu
are obiect material. În cazul infracţiunii în forma agravată,
obiectul material este reprezentat de instalaţiile şi materialul
rulant specific căilor ferate.
Subiecţii
infracţiunii
Subiectul activ este, în această categorie de
infracţiuni, calificat, deoarece personalul căilor ferate este un
personal calificat, respectiv are o anumită calitate, necesară pentru
transportul, intervenţia, manevra pe calea ferată şi specifică
acestei activităţi.
Subiectul pasiv este Compania Naţională de
Căi Ferate; subiectul pasiv adiacent este persoana prejudiciată în
orice mod de fapta comisă de subiectul activ al infracţiunii
prevăzute de art.329 C.pen.
Latura
obiectivă a infracţiunii
Elementul material este
reprezentat, în cazul neîndeplinirii îndatoririlor de serviciu, de o inacţiune. În cazul
îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor de serviciu de către
angajaţii care gestionează
infrastructura feroviară ori de către operatorii de transport,
intervenţie sau manevră, dacă prin aceasta pun în pericol
siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport pe calea ferată,
apreciem că aceasta este o acţiune,
în sensul legii penale.
Urmarea
imediată – constă în
crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei
mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea
ferată, în forma tip. În forma agravată, urmarea imediată
constă într-un accident de cale ferată.
Legătura de cauzalitate – trebuie
stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al
infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura
subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. În cazul formei
agravate, forma de vinovăţie este intenţia
depăşită[36], situaţie în care apreciem că
eventuala infracţiune de distrugere din culpă este absorbită în
conţinutul infracţiunii prevăzute de art.329 C.pen. sau
dacă făptuitorul, în mod intenţionat, produce accidentul
feroviar vom avea un concurs de infracţiuni, între infracţiunea de
distrugere şi infracţiunea de neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu,
care are ca urmare producerea unui accident de cale ferată, prevăzut
de art.329 alin.2 C.pen.
Mobilul şi scopul – prezintă
relevanţă doar pentru justa individualizare şi o corectă
aplicare a pedepsei de către magistratul judecător.
Actele
preparatorii şi tentativa, deşi posibile, nu sunt
incriminate.
NEÎNDEPLINIREA ÎNDATORIRILOR DE SERVICIU SAU
ÎNDEPLINIREA LOR DEFECTUOASĂ DIN CULPĂ
NORMA DE
INCRIMINARE – ART.330
C.PEN.
(1)
Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă,
din culpă, de către angajaţii care gestionează
infrastructura feroviară ori ai operatorilor de transport,
intervenţie sau manevră, dacă prin aceasta se pune în pericol
siguranţa mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe
calea ferată, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau
cu amendă.
(2) Când
fapta a avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa este
închisoarea de la unu la 5 ani.
Din reglementarea legală, rezultă că
această infracţiune prezintă două forme:
Forma tip, art.330 alin. 1 C.pen.,
constă în neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor
defectuoasă, din culpă, de către angajaţii care
gestionează infrastructura feroviară ori ai operatorilor de
transport, intervenţie sau manevră, dacă prin aceasta se pune în
pericol siguranţa mijloacelor de transport, intervenţie sau
manevră pe calea ferată.
Cea de-a doua formă, cea agravată, prevăzută de art.330
alin.2 C.pen., constă în săvârşirea uneia dintre faptele
menţionate la alin.1, dacă a avut ca urmare un accident de cale
ferată[37].
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul
infracţiunii
Obiectul juridic special îl reprezintă acele
relaţii sociale ce privesc siguranţa circulaţiei pe căile
ferate.
Aşa cum precizează şi literatura
juridică[38], în
cazul formei agravate, obiectul juridic este principal – funcţie de valoarea socială ocrotită,
respectiv siguranţa circulaţiei pe calea ferată şi adiacent, atunci când constă în
relaţiile sociale de ordin patrimonial ocrotite de legiuitor.
Obiectul material nu există în cazul formei tip,
iar în cazul formei agravate, obiectul material este reprezentat chiar de acele
mijloace de transport, instalaţii sau materialul rulant specific
căilor ferate.
Subiecţii
infracţiunii
Subiectul activ nu poate fi, aşa cum am
arătat şi la infracţiunea prevăzută de art.329 C.pen,
decât din rândul acelor angajaţi ai Căilor Ferate Române.
Aşadar, putem vorbi de un subiect activ calificat.
Subiectul pasiv este Compania Naţională de
Căi Ferate sau orice persoană prejudiciată prin fapta
prevăzută de art.330 C.pen.
În prezent, Compania Naţională de Căi
Ferate C.F.R. S.A., înfiinţată prin H.G. nr. 581 din 10 septembrie 1998, prin
reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române,
are capital integral de stat şi îşi exercită drepturile şi
obligaţiile prin Ministerul Transporturilor.
Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R.
S.A. aplică principiile de guvernanţă corporativă[39],
în conformitate cu care Compania respectă un ansamblu de reguli privind
sistemul de administrare şi control, raporturile dintre autoritatea
publica tutelară şi organele sale, între consiliul de
administraţie/de supraveghere, directori/directorat, acţionari
şi alte persoane interesate.
Apreciem, în consonanţă cu ultimele
acţiuni de privatizare din Romania, este adevărat eşuate,
că statul nu mai poate fi singurul proprietar al acestei infrastructuri
feroviare, urmând ca subiectul pasiv al infracţiunii să fie
entitatea/entităţile căreia/cărora li se vor transmite
drepturile patrimoniale, în eventualitatea unei privatizări reuşite!
Latura
obiectivă a infracţiunii
Elementul material este
reprezentat fie de o acţiune,
fie de o inacţiune.[40]
Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu presupune
neefectuarea unei activităţi de către subiectul activ calificat
al infracţiunii, care încalcă, desigur din culpă, fişa
postului.
Îndeplinirea defectuoasă, neglijentă a
atribuţiilor de serviciu, are loc, dar nu în totalitate, de asemenea în
mod obligatoriu din culpă, punându-se astfel în pericol siguranţa
mijloacelor de transport, intervenţie, manevră, pe calea ferată.
Astfel, fapta inculpatului, care, având calitatea de
şef de manevră al unui convoi feroviar, nu a asigurat fixarea pe loc
a unui convoi de marfă în condiţiile unei linii în pantă (având
drept urmare crearea unei stări de pericol), urmată de punerea în
mişcare necontrolată a convoiului feroviar care, ajuns la trecerea la
nivel cu calea ferată ce intersectează DN 72, cu bariera aflată
în poziţia deschis, a lovit un autoturism condus regulamentar, întruneşte
elementele constitutive ale infracţiunii de neîndeplinirea a
atribuţiilor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din
culpă, faptă care a avut drept consecinţă producerea unui
accident feroviar (catastrofă feroviară), din care a rezultat decesul
a două persoane şi rănirea gravă a altor două.
Aceeaşi încadrare juridică a primit şi
fapta acarului, care "nu a
asigurat sabotul fix de deraiere în poziţia aşezat pe
şină", precum şi fapta manevrantului
vagoanelor convoiului feroviar, care nu a asigurat strângerea
corespunzătoare a frânei de mână la două dintre vagoane aflate
în convoi.[41]
Urmarea
imediată – constă în
crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei
mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea
ferată, în forma tip. În forma agravată, urmarea imediată constă
într-un accident de cale ferată.
Legătura de cauzalitate – trebuie
stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al
infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura
subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este,
aşa cum se subliniază chiar în textul incriminator, numai culpa.
Actele
preparatorii şi tentativa, nu sunt incriminate, întrucât
nu sunt posibile.
PĂRĂSIREA POSTULUI ŞI PREZENŢA LA
SERVICIU SUB INFLUENŢA ALCOOLULUI SAU A ALTOR SUBSTANŢE
NORMA
DE INCRIMINARE – ART.331 C.PEN.
(1) Părăsirea postului, în
orice mod şi sub orice formă, de angajaţii cu atribuţii
privind siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport,
intervenţie sau manevră pe calea ferată, dacă prin aceasta
se pune în pericol siguranţa circulaţiei acestor mijloace, se
pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu de către un angajat având atribuţii privind
siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport, intervenţie sau
manevră pe calea ferată, care are o îmbibaţie alcoolică de
peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori se află sub influenţa unor
substanţe psihoactive.
(3) Când faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au avut
ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la
10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Aşadar, părăsirea postului şi
prezenţa la serviciu sub influenţa alcoolului sau a altor
substanţe este prezentată de legiuitor sub 3 forme[42]:
Forma tip – este
realizată prin părăsirea postului, în orice mod şi sub
orice formă, de angajaţii cu atribuţii pentru siguranţa
circulaţiei, pe calea ferată.
Forma asimilată -
priveşte tot aceeaşi categorie de angajaţi, care îndeplinesc
atribuţii de serviciu privind siguranţa circulaţiei pe calea
ferată, care au o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80g/l alcool
pur în sânge ori se află sub influenţa unor substanţe
psihoactive.
Noţiunea de substanţă
psihoactivă nu este definită în mod explicit de norma de
incriminare. Se regăseşte însă, ca noţiune de bază în
reglementarea Legii nr.194/2011, privind
combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte
psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare,
republicată în Monitorul Oficial nr. 140 din 26 februarie 2014.
Potrivit art.2 alin.1 lit.e) din acest act normativ,
prin efect
psihoactiv se înţelege unul dintre următoarele efecte pe care
le poate avea un produs, atunci când este consumat de către o
persoană: stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei,
având ca rezultat modificări ale funcţiilor şi proceselor
psihice şi ale comportamentului ori crearea unei stări de
dependenţă, fizică sau psihică.
Având în vedere efectele pe care le pot avea astfel de
substanţe asupra sănătăţii populaţiei,
legiuitorul a înţeles să reglementeze orice operaţiune de
fabricare, producere, tratare, sinteză, extracţii, condiţionare,
distribuire, punere în vânzare, plasare pe piaţă, livrare,
procurare, ambalare, transport, stocare-depozitare, manipulare sau orice
altă activitate legală de import, export ori intermediere de produse
care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, asemănătoare
celor determinate de substanţele sau preparatele stupefiante ori
psihotrope, plantele sau substanţele aflate sub control naţional,
altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în
vigoare.
Ca reglementare suplimentară, legiuitorul a
înţeles să includă plantele şi substanţele nesupuse
controlului internaţional care, datorită proprietăţilor
psihoactive, prezintă un risc pentru sănătatea publică
într-o anexă distinctă, în cuprinsul Legii nr.339/2005 privind
regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor
stupefiante şi psihotrope, sub denumirea PLANTE ŞI SUBSTANŢE
AFLATE SUB CONTROL NAŢIONAL, care cuprinde:
1. Acid ibotenic
2. Amanita muscaria (L: Fr.) Lam
3. Amanita pantherina
4. Amida acidului lisergic 5.
Toate speciile din genul Argyreia
6. BZP (benzilpiperazina)
7. DOC (2,5-dimetoxi-4-cloroamfetamina) = 1-(4-clor-2,5-dimetoxi-fenil)
propan-2-amina
8. DOI (2,5-dimetoxi-4-iodoamfetamina) =
1-(2,5-dimetoxi-4-iodofenil)-propan-
2-amina
9. CPP (clorofenilpiperazina)
10. CP 47,497 = 2-(3-hidroxiciclohexil)-5-(2-metiloctan-2-il) fenol
11. CP 47,497-C6 = 2-(3-hidroxiciclohexil)-5-(2-metilheptan-2-il) fenol
12. CP 47,497-C8 = 2-(3-hidroxiciclohexil)-5-(2-metilnonan-2-il) fenol
13. CP 47,497-C9 = 2-(3-hidroxiciclohexil)-5-(2-metildecan-2-il) fenol
14. Fluorometcatinona (flefedrona) = 1-(fluorofenil)-2-(metilamino)
propan-1- ona
15. Indanilamfetamina
16. JWH-018 = Naftalen-1-il-(1-pentilindol-3-il) metanona
17. 4-metilmetcatinona (mefedrona) =
1-(4-metilfenil)-2-metilaminopropan-1- ona
18. 4-metoximetcatinona (metedrona) = 1-(4-metoxifenil)-2-(metilamino)
propan-1-ona
19. Muscimol
20. Nymphaea caerulea Sav.
21. Turbina corymbosa (L.) Raf., Sin. Rivea corymbosa (L.) Hallier f.
22. Toate speciile din genul Psilocybe
23. TFMPP (trifluorometilfenilpiperazina)
24. beta-ceto-MDMA (metilona) = 2-metilamino-1-(3,4-metilendioxifenil)
propan-1-ona
25. beta-ceto-MBDB (butilona) = 1-(1,3-benzodioxol-5-il)-2-(metilamino)
butan-1-ona
Cu privire la reglementarea noţiunii de “efect
psihoactiv” s-a invocat, pe cale excepţiei de neconstituţionalitate[43],
respinsă, că Legea nr. 194/2011
nu se defineşte deplin înţelesul noţiunii de „efecte
psihoactive”, întrucât se poate desprinde concluzia că şi alcoolul,
cafeaua, nicotina, ceaiul negru sau ciocolata intră în categoria
substanţelor ce pot avea ca efect „stimularea sau inhibarea sistemului
nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale
funcţiilor şi proceselor psihice şi ale comportamentului ori
crearea unei stări de dependenţă, fizică sau psihică”.
Art. 3 alin. (3) şi (4) introduce în ecuaţie o confuzie şi mai
mare, lăsând practic la aprecierea subiectivă a oricui caracterul de
substanţă susceptibilă de a avea efecte psihoactive şi
nelimitând modul în care în mod rezonabil se poate aprecia acest caracter.
În aceste condiţii, autorul excepţiei
susţine că întreaga lege nu oferă gradul necesar de claritate
pentru opozabilitate erga omnes,
întrucât persoanele cărora le este adresată nu pot cunoaşte de
la bun început consecinţele faptelor în situaţia în care se produce o
încălcare a dispoziţiei.
Forma agravată –
constă tocmai în formele descrise mai sus (forma tip şi forma
asimilată), dacă a avut loc un accident de cale ferată cauzat de
nerespectarea atribuţiilor de serviciu.
Literatura juridică[44]
precizează că forma tip
şi forma asimilată sunt, cum apreciem şi noi, fapte distincte,
având incriminări distincte respectiv alin. (1) şi alin. (2) ale art.
331 C.pen.
În acest sens s-a pronunţat şi practica
judiciară, care nu este unanimă în soluţionarea unor astfel de
speţe.
Dacă în fond, prima instanţă l-a
condamnat pe subiectul activ la două infracţiuni distincte,
prevăzute în forma tip şi forma asimilată, instanţa de
control judiciar, a avut o altă opinie, în sensul că, conţinutul
primei fapte privea părăsirea postului de către angajaţii
căilor ferate şi crearea pericolului în acest fel pentru
siguranţa circulaţiei pe căile ferate, nefiind absorbită de
forma agravată sau invers (s.n.) în mod automat.
Apreciem că, fiind incriminate de legiuitor în
mod distinct infracţiunile săvârşite în forma tip şi forma
asimilată, nefiind o infracţiune complexă, soluţia
instanţei de control judiciar este criticabilă, întrucât, inculpatul
a părăsit postul, a mers şi a consumat băuturi alcoolice
(nu se precizează gradul de îmbibaţie alcoolică), a revenit la
locul de muncă, preluând atribuţiile specifice fişei postului.
Potrivit actualei reglementării – art. 331 alin. (1) şi (2) C.pen.,
apreciem că faptele inculpatului reprezintă conţinutul
constitutiv a două
infracţiuni distincte,
aflate în concurs, dacă şi îmbibaţia alcoolică este mai
mare de 0,80g/l.
Forma agravată este reprezentată de forma tip şi forma asimilată, aşa cum precizează chiar
legiuitorul, dacă a avut loc un accident de cale ferată.
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special - îl constituie acele relaţii sociale
care reglementează în principal siguranţa circulaţiei pe
căile ferate.
În cazul unui accident de cale
ferată, în forma agravată, se pun în discuţie şi acele
relaţii care reglementează şi patrimoniul persoanelor
prejudiciate, urmare a pagubelor produse de accident.
Obiectul material – în forma tip
şi forma asimilată nu avem obiect material în schimb în formă
agravată, obiectul material este dat de o parte a însăşi
infrastructurii feroviare (mijloace de transport, materiale şi
instalaţii de cale ferată, etc.).
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ – numai angajaţii
Companiei Naţionale de Căi Ferate Române, care au pregătirea
profesională necesară. Aşadar subiectul activ este calificat.
Subiectul pasiv - este Compania
Naţională de Căi Ferate sau orice persoană care a fost
prejudiciată prin fapta/faptele subiectului activ al infracţiunii.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material – este reprezentat de acţiunea de părăsire a
postului în orice mod a angajaţilor CFR, dacă prin aceasta se pune în
pericol siguranţa circulaţiei pe calea ferată.
Nu suntem în consens cu punctul de vedere exprimat în
literatura juridică[45]
potrivit căruia şi nerevenirea la post după plecarea
permisă, realizează conţinutul prin inacţiune al acestei infracţiuni, întrucât nu este
incriminat de textul de lege, art. 331 C. pen. Mai mult, credem că cel
care permite plecarea angajatului îşi asumă responsabilitatea postului
rămas fără angajat, fie asigură siguranţa
circulaţiei personal, fie asigură înlocuirea acestuia de către o
persoană calificată, pe segmentul de timp respectiv. Admitem, pentru
o înţelegere mai bună a acestei ipoteze, că angajatul se
deplasează fiindu-i permisă plecarea[46]
la o unitatea medicală pentru investigaţii paraclinice şi,
urmare a rezultatului acestora, nu se mai poate întoarce la serviciu. În acest
context, este greu să admitem că devine răspunzător de cele întâmplate, în
lipsa sa de la locul de muncă, care conduc la punerea în pericol a
siguranţei circulaţiei pe calea ferată.
Considerăm că cel ce substituie angajatul
şi chiar cel care permite plecarea acestuia, devin subiecţi activi ai
unei eventuale infracţiuni prevăzute de art. 331 C.pen.
Urmarea
imediată – constă în
crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei
mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea
ferată, în forma tip. În forma agravată, urmarea imediată
constă într-un accident de cale ferată.
Legătura de cauzalitate – trebuie
stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al
infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este numai intenţia
directă sau indirectă.
Nici de această dată nu putem fi de acord cu punctul de vedere
exprimat în literatura juridică[47]
potrivit căruia în forma agravată este posibilă
preterintenţia (intenţia depăşită).
Apreciem, fără a intra aici în detalii că
siguranţa circulaţiei pe cale ferată este extrem de
importantă.
În eventualitatea producerii unui accident de cale
ferată, consecinţele sunt uneori catastrofale.
Subiecţii activi ai acesteia răspund, printre
altele, şi pentru infracţiunea de ucidere din culpă, în cazul
unor prezumate victime ori este imposibil să ne gândim la cristalizarea elementelor
constitutive, respectiv a laturii subiective, a formei de vinovăţie
concret săvârşită cu intenţie depăşită
Actele
preparatorii şi tentativa - nu sunt incriminate, deşi uneori sunt posibile.
DISTRUGEREA
SAU SEMNALIZAREA FALSĂ
NORMA DE INCRIMINARE – ART.332 C.PEN.
(1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de
neîntrebuinţare a liniei de cale ferată, a materialului rulant, a
instalaţiilor de cale ferată ori a celor de comunicaţii
feroviare, precum şi a oricăror altor bunuri sau dotări aferente
infrastructurii feroviare ori aşezarea de obstacole pe linia ferată,
dacă prin aceasta se pune în pericol siguranţa mijloacelor de
transport, manevră sau intervenţie pe calea ferată, se
pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi
pedeapsă se sancţionează săvârşirea de acte de
semnalizare falsă sau săvârşirea oricăror acte care pot
induce în eroare personalul care asigură circulaţia mijloacelor de
transport, manevră sau intervenţie pe calea ferată în timpul
executării serviciului, dacă prin aceste fapte se creează un
pericol de accident de cale ferată.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au
avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la
3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Când faptele prevăzute în alin. (1) - (3) sunt
săvârşite din culpă, limitele speciale ale pedepsei se reduc la
jumătate.
(5) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1) şi
alin. (2) se pedepseşte.
Aşadar, această infracţiune se
realizează sub două forme tip, o formă agravată şi o
formă atenuată:
Prima formă tip constă
în distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a
liniei de cale ferată, a materialului rulant, a instalaţiilor de cale
ferată ori a celor de comunicaţii feroviare, precum şi a
oricăror altor bunuri sau dotări aferente infrastructurii feroviare.
Considerăm că prima formă tip are
şi o formă subtip,
caracterizată prin aşezarea de obstacole pe linia ferată
dacă prin aceasta, ca şi în cazul primei forme tip, se pune în
pericol siguranţa circulaţiei, lato
sensu, pe cale ferată.
A doua formă tip este
reprezentată de semnalizarea falsă sau săvârşirea
oricăror acte care pot induce în eroare personalul care asigură
circulaţia mijloacelor de transport, manevră sau intervenţie pe
calea ferată, în timpul executării serviciului, dacă prin aceste
fapte se creează un pericol de accident de cale ferată.
Forma agravată,
comună celor două forme tip şi formei subtip, se
materializaeză printr-un accident de cale ferată în cazul
distrugerii, degradării ori aducerii în stare de neîntrebuinţare a
liniei, instalaţiilor şi materialelor de calea ferată, aşezării
de obstacole pe cale ferată sau în cazul semnalizării false menite
să inducă în eroare personalul care asigură buna circulaţie
feroviară.
O formă atenuată comună celor două
forme tip, a formei subtip şi a formei agravate, dacă acestea sunt
comise din culpă.
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special
– reglementează acel gen de relaţii privitoare la siguranţa
circulaţiei pe cale ferată, dar şi a celor care privesc bunurile
patrimoniale.
Obiectul material - constă în chiar linia de cale
ferată, material rulant, a instalaţiilor şi a celor de
comunicaţii feroviare sau, aşa cum precizează dispoziţiile
art. 332 C.pen., a oricăror altor bunuri sau dotări aferente
infarstructurii feroviare.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ – orice persoană
care distruge, degradează sau aduce în stare de neîtrebuinţare
materialul, instalaţiile, comunicaţiile, infrastructurii feroviare,
ori săvârşeşte acte de semnalizarea falsă menite să
inducă în eroare personalul calificat al companiei de căi ferate.
Subiectul pasiv - persoana care a fost prejudiciată prin
comiterea faptei prevăzute la art. 332 C. pen., în special compania sus
arătată.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material – vizează acţiunile
de distrugere, ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurii
şi infrastructurii feroviare sau
acţiunea de aşezare de
obstacole pe linia ferată sau
semnalizarea falsă care să inducă în eroare personalul
specializat al CFR.
Apreciem că, dacă sunt întrunite elementele
constitutive ale celor două forme tip, putem vorbi de un concurs real de
infracţiuni, în acord cu o parte a opiniilor exprimate în literatura
juridică.
Urmarea
imediată – constă în
crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei
mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea
ferată, prin realizarea acţiunilor ce constituie elementul material.
În forma agravată, urmarea imediată constă într-un accident de cale ferată.
Legătura de cauzalitate – trebuie
stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al
infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau
indirectă în formele tip (inclusiv în forma subtip), precum şi în
forma agravată.
În cazul formei atenuate, aşa cum arată şi
legiuitorul în textul incriminator (art. 332 alin.4 C.pen.), forma de
vinovăţie nu poate fi decât culpa.
Scopul şi mobilul
Actele preparatorii – nu sunt incriminate şi nici
posibile.
Tentativa – este
posibilă şi este expres incriminată în alin.(5) al art. 332 C.
pen.
ACCIDENTUL
DE CALE FERATĂ
NORMA DE INCRIMINARE – ART.333 C.PEN.
Accidentul
de cale ferată constă în distrugerea sau degradarea adusă
mijloacelor de transport, materialului rulant sau instalaţiilor de cale
ferată în cursul circulaţiei sau manevrei mijloacelor de transport,
manevră, întreţinere sau intervenţie pe calea ferată.
Din lectura textului rezultă definiţia
accidentului de cale ferată, care constă, aşa cum
precizează legiuitorul în art. 333 C.pen., în distrugerea sau degradarea
adusă mijloacelor de transport, materialului rulant sau instalaţiilor
de cale ferată (mai puţin a celor de comunicaţii feroviare) în
cursul circulaţiei, manevrei mijloacelor de transport, manevră,
întreţinere sau intervenţie pe calea ferată, oricare, apreciem
noi, ar fi întinderea prejudiciului şi a gravităţii faptelor
produse prin comiterea acelor infrcţiuni.
PUNEREA ÎN
CIRCULAŢIE SAU CONDUCEREA UNUI VEHICUL NEÎNMATRICULAT
NORMA DE
INCRIMINARE – ART.334
C.PEN.
(1) Punerea în circulaţie sau
conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai
neînmatriculat sau neînregistrat, potrivit legii, se pedepseşte cu
închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.
(2) Punerea în circulaţie sau
conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai cu
număr fals de înmatriculare sau înregistrare se pedepseşte cu
închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
(3) Tractarea unei remorci neînmatriculate
sau neînregistrate ori cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(4) Conducerea pe drumurile publice a unui
autovehicul sau tractarea unei remorci ale cărei plăcuţe cu
numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase sau a unui
vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulaţie în
România, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu
amendă.
Este uşor de remarcat, din analiza fiecărui alineat al art.334
C.pen., că acestea reprezintă tot atâtea infracţiuni distincte,
printr-o clarificare expresă a însuşi legiuitorului.
Întrucât niciunul dintre aceste alineate nu comportă
dificultăţi de interpretare şi aplicare, nu vom stărui în a
le discuta acum, aici, în cadrul normei de incriminare, ci pe parcursul
descrierii infracţiunii prevăzute de art. 334 C.pen.
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Obiectul
infracţiunii
Obiectul juridic special constă în
acele relaţii sociale care reglementează siguranţa
circulaţieie rutiere prin interzicerea punerii în circulaţie a
fiecărei categorii de vehicule apte să producă, prin efectul
lor, o anumită stare de insecuritate publică, materializată prin
accidente grave, sau chiar prin pierderea de vieţi omeneşti.
Obiectul material
Apreciem, în consens cu opiniile
exprimate în literatura juridică, că stricto sensu, aceste
infracţiuni nu au obiect material.
Lato sensu se apreciază că obiectul material este reprezentat de chiar
vehiculul neînmatriculat, pus în circulaţie şi condus pe drumurile
publice neînmatriculat sau neînregistrat, deci ilegal.
Subiecţii
infracţiunii
Subiectul activ poate fi orice persoană. În
măsura în care subiectul activ săvârşeşte infracţiunea
prevăzută de art.334 C.pen. şi nu deţine un permis de
conducere corespunzător categoriei autovehiculului condus, încadrarea juridică
va fi infracţiunea prevăzută de art.334 C.pen., într-una din formele sale şi
infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de
conducere, prevăzută de art.335 C.pen., aflate în concurs.
Subiectul pasiv
este orice persoană fizică sau
juridică, prejudiciată prin
comiterea faptelor prevăzute în textul incriminator.
Latura
obiectivă a infracţiunii
Elementul material este reprezentat de însăşi acţiunea de punere în
circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui vehicul
neînmatriculat sau cu număr fals de înmatriculare, autopropulsor sau nu.
Dovada înmatriculării/înregistrării fiecărui vehicul se face
cu certificatul de înmatriculare/înregistrare, eliberat de organul de
poliţie sau de consiliul local de pe raza de domiciliu al proprietarului,
precum şi cu plăcuţele cu numărul de
înmatriculare/înregistrare a fiecărui vehicul.
În practică întâlnim şi o altă situaţie, respectiv a
autovehiculelor care sunt înstrăinate prin acte de vânzare-cumpărare,
dar care, deşi înmatriculate, nu sunt înregistrate la direcţiile de
taxe şi impozite în raza cărora îşi are domiciliul
cumpărătorul, din motive absolut fiscale (taxe mari, impozite mari,
etc.).
Nu vom comenta în acest curs şi această ipoteză, dat fiind
faptul că, ne rezervăm dreptul la o dezbatere amplă, într-un
material pe care îl vom publica într-o revistă de specialitate, fiind o
problematică nouă apariţia, într-un anumit climat
politico-social şi fiscal, a unei modalităţi de eludare a legii,
prin aparenţa înmatriculării/înregistrării vehiculelor care
circulă pe drumurile publice.
O ultimă remarcă în acest sens, ne este prilejuită tocmai de
dispoziţiile art.17 din O.U.G. nr.195/2002, care prevede radierea din
evidenţă a vehiculelor, de către autoritatea competentă,
doar în cazul scoaterii definitive din circulaţie, la cererea
proprietarului, neprevăzând o altă modalitate, aidoma
reglementărilor anterioare Ordonanţei sus arătate, iar practica
în atare situaţii îşi face “propria-i
lege”!
Pornind de la sintagma “drumurile
private nu sunt drumuri publice”, apreciem că elementele constitutive
ale infracţiunilor prevăzute de art.334 C.pen. sunt întrunite, chiar dacă observăm că
textului incriminator îi lipseşte tocmai expresia, menţiunea „drumuri
publice”.
Este drept că în alineatele (1), (2), (3) şi (4) acest aspect
este pe deplin lămurit.
Într-o interpretare extinsă, făcând abstracţie de
precizările lămuritoare ale alin. (1), (2), (3) şi (4), s-ar
putea crede că textul incrimineză şi acele fapte care nu se
produc pe drumurile publice.
Rezultă per a contrario
că pe drumurile private, autovehiculele, indiferent de tracţiune se
pot conduce şi fără permis de conducere, dar şi
fără a fi înmatriculate/înregistrate la autorităţile
competente, aspect care apreciem că nu poate rămâne nereglementat. De lege ferenda - O.U.G. nr.43/1997 privind regimul
drumurilor sau O.U.G. nr.195/2002, poate - propunem o reglementare
riguroasă şi a acestor categorii de drumuri, unde accidentele sunt în
număr mare.
Ar fi de neînchipuit juridic, ca o ucidere din culpă să fie
încadrată ca omor, indiferent de forma sa!
Urmarea
imediată – crearea unei
stări de pericol pentru regimul circulaţiei pe drumurile publice.
Legătura de cauzalitate – trebuie
stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al
infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura
subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este
intenţia directă sau indirectă, pe care literatura
juridică unanim o prevede. Deşi actualul cod penal incriminează
uciderea din culpă, este adevărat la alt capitol, respectiv
”infracţiuni contra vieţii“ la
art.192 C. pen., ne punem aceeaşi întrebare, dacă conducătorul auto, aflat pe un drum privat comite la
volanul autovehicului său moartea unei personae, nu este prea mult, o
încadrare juridică de omor, dacă fapta eminamente se produce la
volan? Mai mult, sub aspectul laturii subiective nu există
rezoluţie infracţională, nu a prevăzut, dar deşi nu
urmăreşte rezultatul, a acceptat producerea lui, nu putem vorbi de o
infracţiune săvârşită cu intenţie.
Actele preparatorii şi tentativa nu sunt incriminate, deşi în unele cazuri sunt posibile.
CONDUCEREA UNUI
VEHICUL
FĂRĂ PERMIS
DE CONDUCERE
NORMA DE
INCRIMINARE – ART.335
C.PEN.
(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai
de către o persoană care nu posedă permis de conducere se
pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea
prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o
persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător
categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al
cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea
dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a
conduce autovehicule în România se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni
la 3 ani sau cu amendă.
(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi
persoana care încredinţează un vehicul pentru care legea prevede
obligativitatea deţinerii permisului de conducere pentru conducerea pe
drumurile publice unei persoane despre care ştie că se află în
una dintre situaţiile prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) sau sub
influenţa alcoolului ori a unor substanţe psihoactive.
Aşadar, şi în
cazul acestei infracţiuni prevăzute de art. 335 C.pen., regăsim
3 forme distinct, respective:
Forma tip -
incriminată de alin. (1) - conducerea
pe drumurile publice aunui autovehicul ori a unui tramvai de către
o persoană care nu posedă permis de conducere.
forma atenuată -
incriminată de alin. (2) - conducerea pe drumurile publice a unui vehicul
pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de
conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este
necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul
respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia
exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are
dreptul de a conduce autovehicule în România.
Forma asimilată -
incriminată de alin. (3) - reprezentată de încredinţarea de
către o persoană a unui vehicul pentru care legea prevede
obligativitatea deţinerii permisului de conducere pentru conducerea pe
drumurile publice unei persoane despre care ştie că se află în
una dintre situaţiile prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) sau sub
influenţa alcoolului ori a unor substanţe psihoactive.
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Obiectul
infracţiunii
Obiectul
juridic special – este reprezentat de
relaţiile sociale care privesc siguranţa circulaţiei pe
drumurile publice.
Obiectul material - infracţiunea
nu are obiect material, fiind o infracţiune de pericol.
Subiecţii
infracţiunii
Subiectul activ
este orice persoană fizică, iar în cazul alin. (3)
al art. 335 C.pen. şi persoana juridică poate avea calitatea de
subiect activ, în concordanţă cu art. 27 din Regulamentul de aplicare
a O.U.G. nr.195/2002, dacă încredinţează un vehicul unei
persoane despre care ştie că nu are permis de conducere, sau are, dar
nu este corespunzător categoriei vehicului condus, ori ştie că
acea persoană are permisul suspendat sau anulat.
Subiectul pasiv
este statul român prin structurile sale abilitate, care au ca sarcină
tocmai asigurarea siguranţei circulaţiei pe drumurile publice.
Latura
obiectivă a infracţiunii
Elementul material se
concretizează prin acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul
fără permis de conducere, respectiv acţiunea de conducere
fără permis corespuntător categoriei respective sau cea de
încredinţare a unui vehicul unei personae care nu are asemenea permis, îl are
suspendat sau anulat sau se află sub influenţa alcoolului sau a altor
substanţe psihoactive.
Urmarea
imediată – crearea unei
stări de pericol pentru regimul circulaţiei pe drumurile publice.
Legătura de cauzalitate – trebuie
stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al
infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura
subiectivă a infracţiunii
Forma de
vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. Practica judiciară
este neunitară în acest sens, în cazul comiterii unui accident rutier
soldat cu moartea victimei, pe care nu o vom analiza în paginile acestui curs,
din motive lesne de înţeles (norma incriminatoare nu prevede şi astfel de extensii juridice)
Actele
preparatorii şi tentativa, deşi
posibile, nu sunt incriminate, de aceea nici nu extindem comentariul nostru.
CONDUCEREA UNUI VEHICUL SUB INFLUENŢA ALCOOLULUI SAU A ALTOR
SUBSTANŢE
NORMA DE
INCRIMINARE – ART.336
C.PEN.
(1) Conducerea pe drumurile publice a unui
vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de
conducere de către o persoană care, la momentul prelevării
mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l
alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu
amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se
sancţionează şi persoana, aflată sub influenţa unor
substanţe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede
obligativitatea deţinerii permisului de conducere.
(3) Dacă persoana aflată în una
dintre situaţiile prevăzute în alin. (1) şi alin. (2)
efectuează transport public de persoane, transport de substanţe sau
produse periculoase ori se află în procesul de instruire practică a
unor persoane pentru obţinerea permisului de conducere sau în timpul
desfăşurării probelor practice ale examenului pentru
obţinerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7
ani.
Rezultă deci că în textul incriminator, regăsim 3 forme:
Forma tip - concretizată în
conducerea pe drumurile publice a unui vehicul, de către o persoană care
la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie
alcoolică ce depăşeşte limita legală, de peste 0,80
g/l, alcool pur în sânge;
Forma asimilată - conducerea unui
autovehicul de către o persoană aflată sub influenţa
substanţelor psihoactive;
Forma agravată - dacă
subiectul activ conduce un autovehicul ce transportă persoane,
substanţe sau produse periculoase, ori se află în procesul de
instruire practică a unor persoane în vederea obţinerii permisului de
conducere sau chair în timpul desfăşurării probelor practice ale
examenului, pentru obţinerea permisului.
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Obiectul
infracţiunii
Obiectul juridic special este reprezentat
de acele relaţii sociale care privesc, ca şi în cazul
infracţiunii prevăzute anterior siguranţa circulaţiei
rutiere.
Obiectul material nu există în cazul infracţiunii
prezentate anterior.
Subiecţii
infracţiunii
Subiectul activ
este calificat şi poate fi:
- conducătorul auto care are permis legal de conducere, dar la
momentul prelevării probelor biologice (mostre) are în sânge o
îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală,
peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (alin.1)
- persoana care are permis de conducere, dar se află sub influenţa
unor substanţe psihoactive
- conducătorul auto care transportă persoane (transport public)
substanţe sau produse periculoase ori se află în procesul de
instruire practică sau chiar în timpul probelor practice ale examenului
pentru obţinerea permisului de conducere.
Observăm că:
a) în toate cele 3 forme, subiectul activ este calificat, întrucât
este posesorul permisului de conducere, deci are cunoştinţele şi
deprinderile practice necesare cerute de lege pentru a conduce legal pe
drumurile publice autovehicule, corespunzător categoriei deţinute
şi trecute chiar în respectivul permis de conducere.
b) în cazul vehiculelor cu tracţiune animală nu se cere un
asemenea permis, ci doar înregistrarea vehiculului la consiliul local,
situaţie în care apreciem că subiectul activ poate fi orice
persoană care poate să răspundă penal.
Subiectul pasiv - fiind o infracţiune de pericol, apreciem că nu poate fi decât
acea structură statală prevăzută de lege, funcţie de
segmentul atribuţional prevăzut de actul normativ de organizare
şi funcţionare.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul
material este reprezentat tocmai de acţiunea de conducere a
unui vehicul în condiţiile prevăzute de art.336 C.pen. alin. 1 – 3.
Achiesăm la opinia[48]
exprimată pertinent în literatura juridică, prin care se critică
momentul prelevării mostrelor biologice, în vederea stabilirii gradului de
impregnare alcoolică, în raport cu care se calculează alcoolemia nu
în momentul comiterii faptei sau a opririi conducătorului auto de
către organul de poliţie, funcţie de gradul de colorare
(indicare valorică) a alcooltestului. Apreciem, având în vedere profesia
de magistrat, respectiv de avocat, în care am activat zeci de ani, că este
corect criteriul de bază avut în vedere de judecător la
individualizarea şi încadrarea juridică a faptei, respectiv alcoolemia
avută în momentul comiterii faptei, întrucât este ştiut faptul
că procesul de metabolizare a alcoolului este diferit de la o
persoană al alta, iar curba alcoolică, raportată la consumul de
alcool este fie în creştere, fie în descreştere, în momentul prelevării
mostrelor biologice.
Acestea pot fi executate la intervale de timp variabile, funcţie de
locul producerii accidentului.
De pildă, dacă accidentul s-a produs noaptea într-o localitate
rurală care nu are posibilitatea recoltării probelor biologice, iar
unitatea sanitară aptă pentru recoltare se află la o
distanţă de zeci de km, apreciem că rezultatul alcoolemiei este
nu numai obiectiv nereal, ci şi
injust, iar caracterul de acurateţe al probei profund viciat.
În forma asimilată
(alin.2) legiuitorul nu stabileşte la momentul intrării în vigoare a
codului penal, acre sunt acele subarnţe psihoactive (probabil psihotrope).
Nu ştiu ce va face judecătorul care are de soluţionat o
speţă în care suspectul a consumat substanţe psihoactive,
aşa cum este suspectat de organul de cercetare sau de urmărire
penală.
Cu privire la noţiunea
de substanţă psihoactivă,
facem trimitere la cele arătate cu ocazia analizei infracţiunii
prevăzute de art.331 C.pen.-părăsirea postului şi
prezenţa la serviciu sub influenţa alcoolului sau a altor
substanţe.
O situaţie similară o întâlnim în cazul prevăzut de alin.
(3), în cazul transportului de substanţe sau produse periculoase
(substanţe şi obiecte explozive, gaze, lichide inflamabile,
substanţe solide inflamabile, substanţe autoreactive şi
substanţe explozive desensibilizate solide, substanţe care se aprind
spontan, substanţe care, la contactul cu apa degajă gaze inflamabile,
substanţe comburante – de întreţinere a arderii carburanţilor,
peroxizi organici, substante toxice, substanţe infecţioase,
substanţe radioactive, substante corosive, etc.)
Urmarea
imediată – crearea unei
stări de pericol pentru regimul circulaţiei pe drumurile publice.
Legătura de cauzalitate – trebuie
stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii
şi rezultatul acesteia.
Latura
subiectivă a infracţiunii nu poate fi decât intenţia
directă sau indirectă.
Actele
preparatorii şi tentativa nu sunt
incriminate de legiuitor, în art.336 C.pen., în niciuna din formele acestei
infracţiuni.
REFUZUL SAU SUSTRAGEREA DE LA PRELEVAREA DE MOSTRE
BIOLOGICE
NORMA DE INCRIMINARE – ART.337 C.PEN.
Refuzul ori sustragerea conducătorului
unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii
permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de
instruire, sau a examinatorului autorităţii competente, aflat în
timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru
obţinerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre
biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor
substanţe psihoactive se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5
ani.
Este lesne de observat că
această infracţiune este incriminată într-o singură
formă. Este vorba de forma tip, care prevede refuzul sau sustragerea
conducătorului unui vehicul, a instructorului auto, ori a examinatorului
auto corespunzător (s.n. poliţistul), aflaţi fie la volan, fie
în procesul de instruire sau în timpul desfăşurării probelor
practice, de a se supune prelevării de mostre biologice, în vederea
stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive;
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii
sociale care privesc, lato sensu,
siguranţa circulaţiei pe drumurile publice împotriva faptelor de
orice fel, inclusiv acelora de conducere pe drumurile publice, a unui vehicul
de către un conducător auto aflat sub influenţa băuturilor
alcoolice. Deşi legea nu prevede o variantă agravată,
considerăm că este necesară o cuantificare mai mare a pedepsei,
în cazul instructorului auto şi a poliţistului examinator care se
poate afla sub influenţa băuturilor alcoolice sau a substanţelor
psihoactive şi refuză sau se sustrage de la prelevarea de mostre
biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei acelor
substanţe psihoactive.
Obiectul material - apreciem că această
infracţiune nu are obiect material.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ – este
circumstanţiat, întrucât poate fi doar o persoană care are o
anumită calitate, fie conducător auto, fie instructor auto sau
poliţistul examinator, aflaţi la volan, în procesul de instruire sau
de desfăşurare a probelor practice, în vederea obţinerii
permisului de conducere.
Subiectul pasiv - autoritatea statală competentă.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material - este reprezentat fie de acţiunea de refuz, fie de
cea de sustragerea de la recoltarea mostrelor biologice, în vederea stabilirii
alcoolemiei sau a prezenţei unor substanţe psihoactive.
Apreciem că, deşi textul de incriminare nu
prevede şi o altă modalitate de testare, refuzul sau sustragerea
conducătorului auto, instructorului auto sau a poliţistului
examinator se poate constata după o prealabilă testare cu
alcooltestul sau când există indicii temeinice obiective (mers legănat,
tulburări de statică sau vorbire etc.), sesizate de organele
abilitate, în cazul unui accident rutier sau în timpul conducerii vehiculului,
indiferent că locul din dreapta acestuia se află instructorul auto
sau poliţistul–examinator. Refuzul trebuie obligatoriu constatat prin
proces – verbal de constatare, în prezenţa a cel puţin doi martori
asistenţi.
Urmarea imediată – crearea unei stări de pericol pentru regimul circulaţiei pe
drumurile publice.
Legătura de cauzalitate – trebuie
stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al
infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie. Refuzul sau sustargerea de la recoltarea monstrelor
biologice poate fi făcută doar cu intenţie
directă sau indirectă.
Actele preparatorii
şi tentativa – deşi posibile în anumite
condiţii, nu sunt incriminate de legiuitor.
PĂRĂSIREA LOCULUI ACCIDENTULUI ORI
MODIFICAREA SAU ŞTERGEREA URMELOR ACESTUIA
NORMA DE INCRIMINARE – ART.338 C.PEN.
(1)
Părăsirea locului accidentului, fără încuviinţarea
poliţiei sau a procurorului care efectuează cercetarea locului
faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către
instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul
autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării
probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere,
implicat într-un accident de circulaţie, se pedepseşte cu închisoarea
de la 2 la 7 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se
sancţionează şi fapta oricărei persoane de a modifica
starea locului sau de a şterge urmele accidentului de circulaţie din
care a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii
corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane,
fără acordul echipei de cercetare la faţa locului.
(3) Nu constituie infracţiune
părăsirea locului accidentului când:
a) în urma accidentului s-au produs doar
pagube materiale;
b) conducătorul vehiculului, în lipsa
altor mijloace de transport, transportă el însuşi persoanele
rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsură
să acorde asistenţă medicală necesară şi la care
a declarat datele personale de identitate şi numărul de înmatriculare
sau înregistrare a vehiculului condus, consemnate într-un registru special,
dacă se înapoiază imediat la locul accidentului;
c) conducătorul autovehiculului cu
regim de circulaţie prioritară anunţă de îndată
poliţia, iar după terminarea misiunii se prezintă la sediul
unităţii de poliţie pe a cărei rază de
competenţă s-a produs accidentul, în vederea întocmirii documentelor
de constatare;
d) victima părăseşte locul
faptei, iar conducătorul de vehicul anunţă imediat evenimentul
la cea mai apropiată unitate de poliţie.
Din analiza textului de lege,
rezultă că această infracţiune prezintă o formă
tip şi o formă
asimilată.
Forma tip constă aşa cum
arată textul de lege, în părăsirea locului accidentului,
fără încuvinţarea poliţiei sau a procurorului de către
conducătorului vehicolului, instructorului auto, ori examinatorul autorităţii
competente aflat în procesul de instruire sau de desfăşurare a
probelor practice, atunci când s-a produs unaccident de circulaţie.
Forma asimilată
este dată tocmai de fapta de a modifica starea locului sau de a
şterge urmele accidentului de circulaţie, din care a rezultat
uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a
sănătăţii uneia sau mai multor personae, fără acordul echipei de
cercetare la faţa locului.
În alin.(3), legiuitorul prevede patru
situaţii în care părăsirea locului accidentului nu este
considerată infracţiune, respectiv:
ü în
urma accidentului s-au produs doar pagube materiale;
ü conducătorul
vehiculului, în lipsa altor mijloace de transport, transportă el
însuşi persoanele rănite la cea mai apropiată unitate
sanitară în măsură să acorde asistenţă
medicală necesară şi la care a declarat datele personale de
identitate şi numărul de înmatriculare sau înregistrare a vehiculului
condus, consemnate într-un registru special, dacă se înapoiază
imediat la locul accidentului;
ü conducătorul
autovehiculului cu regim de circulaţie prioritară anunţă de
îndată poliţia, iar după terminarea misiunii se prezintă la
sediul unităţii de poliţie pe a cărei rază de
competenţă s-a produs accidentul, în vederea întocmirii documentelor
de constatare;
ü victima
părăseşte locul faptei, iar conducătorul de vehicul
anunţă imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de
poliţie.
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii
sociale privitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice,
pentru a cărei bună desfăşurare, se interzic în mod expres;
părăsirea locului accidentului, fără încuviinţarea
poliţiei sau a procurorului care efectuează cercetarea locului
faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către
instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către
examinatorul autorităţii competente, aflat în timpul
desfăşurării probelor practice ale examenului pentru
obţinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de
circulaţie.
În subsidiar, se consideră
lezate şi acele relaţii sociale care privesc buna înfăptuire a
actului de justiţie[49],
întrucât se apreciază că tocmai prin părăsirea locului
accidentului, fără încuviinţarea poliţiei sau a
procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către
conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în
procesul de instruire, ori de către examinatorul autorităţii
competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale
examenului pentru obţinerea permisului de conducere, implicat într-un
accident de circulaţie, fapta de a modifica starea locului sau de a
şterge urmele accidentului de circulaţie din care a rezultat
vătămarea integrităţii corporale,
sănătăţii sau uciderea uneia sau mai multor persoane,
îngreunează activitatea organelor judiciare în aflarea adevărului.
Obiectul material - în forma prevăzută de art. 338
alin. (1) C.pen., nu există obiect material. În forma asimilată
obiectul material este corpul victimei accidentului sau chiar urmele materiale
ale aceluiaşi accident (bucăţi din caroserie, cioburi, alte
resturi materiale).
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ – este
conducătorul vehiculului, instructorul auto sau examinatorul
(poliţistul), aflat în timpul probelor practice ale examenului pentru
obţinerea permisului de conducere, implicaţi în accidente de
circulaţie. Aşadar, subiectul activ este calificat.
În forma
asimilată, subiectul activ, poate fi orice
persoană care şterge urmele accidentului sau modifică starea
locului accidentului rutier, din care a rezultat uciderea sau
vătămarea integrităţii corporale ori a
sănătăţii uneia sau mai multor persoane.
Subiectul pasiv - este statul, reprezentat de persoana
juridică (entitatea) abilitată să asigure siguranţa
circulaţiei pe drumurile publice.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material – constă tocmai în acţiunea de părăsire
a locului accidentului fără încuvinţarea poliţiei sau a
procurorului, de către de către conducătorul vehiculului sau de
către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către
examinatorul autorităţii competente, aflat în timpul
desfăşurării probelor practice ale examenului pentru
obţinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de
circulaţie al cărui rezultat socialmente periculos este tocmai
valoarea socială ocrotită.
În forma asimilată elementul material este
reprezentat de acţiunea de modificare a locului accidentului de
circulaţie, de ştergere a urmelor accidentului de circulaţie din
care a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii
corporale ori a sănătăţii uneia sau a mai multor persoane.
Urmarea imediată – crearea unei stări de pericol pentru regimul circulaţiei pe
drumurile publice.
Legătura de cauzalitate – trebuie
stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al
infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este numai intenţia directă sau
indirectă.
Actele preparatorii
şi tentativa nu sunt incriminate deşi
sunt posibile.
ÎMPIEDICAREA
SAU ÎNGREUNAREA
CIRCULAŢIEI
PE DRUMURILE PUBLICE
NORMA DE INCRIMINARE – ART.339 C.PEN.
(1)
Instalarea de mijloace de semnalizare rutieră sau modificarea
poziţiilor acestora, fără autorizaţie eliberată de
autorităţile competente, de natură să inducă în eroare
participanţii la trafic ori să îngreuneze circulaţia pe drumul
public se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu
amendă.
(2) Participarea în calitate de conducător de vehicul la întreceri
neautorizate pe drumurile publice se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni
la un an sau cu amendă.
(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează
aşezarea de obstacole care îngreunează sau împiedică
circulaţia pe drumul public, dacă se pune în pericol siguranţa
circulaţiei ori se aduce atingere dreptului la libera circulaţie a
celorlalţi participanţi la trafic.
(4) Lăsarea fără supraveghere pe partea carosabilă a
drumului public a unui vehicul care transportă produse sau substanţe
periculoase se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu
amendă.
Se poate observa că alin.1–4 ale art. 339 C.pen.
reprezintă trei forme tip şi o formă asimilată, dar
fiecare dintre acestea reprezintă infracţiuni de sine
stătătoare.
Prima formă tip presupune
instalarea de mijloace de semnalizare rutieră sau modificarea
poziţiilor acestora, fără autorizaţie eliberată de
autorităţile competente, de natură să inducă în eroare
participanţii la trafic ori să îngreuneze circulaţia pe drumul
public. (alin 1).
A doua formă tip constă
în participarea, în calitate de conducător de vehicul, la întreceri
neautorizate pe drumurile publice (alin. 2).
A treia formă tip constă
în lăsarea fără supraveghere pe partea carosabilă a
drumului public a unui vehicul care transportă produse sau substanţe
periculoase (alin. 4).
Forma asimilată presupune
aşezarea de obstacole care îngreunează sau împiedică
circulaţia pe drumul public, dacă se pune în pericol siguranţa
circulaţiei ori se aduce atingere dreptului la libera circulaţie a
celorlalţi participanţi la trafic. (alin. 3).
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special
presupune, ca şi în cazul infracţiunilor descrise în prezentul
capitol, acele relaţii sociale care privesc siguranţa
circulaţiei pe drumurile publice.
Obiectul material
ü În cazul alin.1 al art. 339 C.pen., obiectul material îl pot constitui
chiar mijloacele de semnalizare asupra cărora acţionează
subiectul activ.
ü În cazul alin.2 apreciem că nu există obiect material.
ü Privitor la alin.3 şi 4, obiectul material este reprezentat de
însăşi obstacolele care îngreunează sau împiedică
circulaţia pe drumul public sau acel vehicul care transportă produse
sau substanţe periculoase, lăsat nesupravegheat.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ poate fi orice persoană pentru formele prevăzute în art.
339 alin.1 şi 3 C. pen. şi calificat în alin. (2) şi (4) C.
pen., pentru că se cere o anumită calitate, obţinută prin
însuşirea cunoştinţelor şi deprinderilor necesare în
vederea obţinerii permisului de conducere.
Subiectul pasiv este statul
prin structurile abilitate să autorizeze mijloacele de semnalizare
rutieră, întrecerile de vehicule autorizate, transportul de substanţe
sau produse periculoase.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material este reprezentat de acţiunea
prin care se instalează mijloacele de semnalizare rutieră sau
modificarea poziţiilor acestora, fără autorizaţie de la
autoritatea competentă (alin. 1).
De asemeanea, constituie element material al
infracţiunii acţiunea de a
participa în calitatea de conducător de vehicul la întreceri neautorizate
pe drumurile publice (alin.2) sau aşezarea de obstacole care
împiedică sau îngreunează circulaţia pe drumul public (alin. 3).
În alin.4 al art. 339 C.pen. se prevede acţiunea de lăsare
fără supraveghere a unui vehicul, care transportă produse sau
substanţe periculoase, pe partea carosabilă a drumului public.
Urmarea imediată – crearea unei stări de pericol pentru regimul circulaţiei pe
drumurile publice.
Legătura de cauzalitate – trebuie
stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al
infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este numai intenţia
directă sau indirectă.
Actele preparatorii
şi tentativa, deşi posibile, nu sunt incriminate.
NERESPECTAREA
ATRIBUŢIILOR PRIVIND VERIFICAREA TEHNICĂ ORI EFECTUAREA
REPARAŢIILOR
NORMA DE INCRIMINARE – ART.340 C.PEN.
(1) Îndeplinirea defectuoasă sau
neîndeplinirea atribuţiilor de verificare tehnică ori inspecţie
tehnică periodică a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor ori a
celor referitoare la efectuarea unor reparaţii sau intervenţii
tehnice de către persoanele care au asemenea atribuţii, dacă din
cauza stării tehnice a vehiculului s-a pus în pericol siguranţa
circulaţiei pe drumurile publice, se pedepseşte cu închisoare de la 3
luni la 2 ani sau cu amendă.
(2) Dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1), s-a produs
un accident de circulaţie care a avut ca urmare vătămarea
integrităţii corporale sau a sănătăţii uneia sau
mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani, iar
dacă s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este
închisoarea de la 3 la 10 ani.
(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au
fost săvârşite din culpă, limitele speciale ale pedepsei se
reduc cu o treime.
(4) Repararea autovehiculelor, remorcilor, tramvaielor sau mopedelor
având urme de accident, fără a fi îndeplinite condiţiile
prevăzute de lege, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amendă.
Infracţiunea
de nerespectare a atribuţiilor privind verificarea tehnică ori
efectuarea reparaţiilor, prevăzute de art. 340 alin.1–4 C.pen., poate
fi săvârşită în următoarele forme:
Prima formă tip constă
în îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea atribuţiilor de
verificare tehnică ori inspecţie tehnică periodică a
autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor, ori a celor referitoare la
efectuarea unor reparaţii sau intervenţii tehnice de către
persoanele care au asemenea atribuţii, dacă din cauza stării
tehnice a vehiculului s-a pus în pericol siguranţa circulaţiei pe
drumurile publice (alin. 1)
Forma agravată se realizează dacă, prin săvârşirea
faptei prevăzute în alin.1, s-a produs un accident de circulaţie,
care a avut ca urmare vătămarea integrităţii corporale sau
a sănătăţii uneia sau mai multor persoane sau s-a produs moartea uneia sau mai multor
persoane
(alin.2).
Forma atenuată constă în săvârşirea din culpă a
faptelor prevăzute în alin.(1) şi alin. (2) au fost
săvârşite (alin.3)
A doua formă tip constă în fapta de reparare a autovehiculelor, remorcilor,
tramvaielor sau mopedelor având urme de accident, fără a fi
îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special - Relaţiile sociale vătămate
în cadrul acestei infracţiuni, pot fi grupate în trei categorii:
- relaţiile sociale ce privesc
siguranţa circulaţiei de drumurile publice;
- relaţiile sociale ce privesc
sănătatea sau integritatea corporală a persoanei;
- relaţiile sociale referitoare
la înfăptuirea actului de justiţie;
Obiectul material - nu există în cazul infracţiunilor
prevăzute în alin.1-3 ale art. 340 C.pen.
În art. 340 alin.4 C.pen. apreciem că obiectul material îl
reprezintă remorca, tranvaiul sau mopedul ce prezintă urme de
accident, care au fost reparate fără a fi îndeplinite cerinţele
prevăzute de lege.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ
Pot avea calitatea de subiect activ al infracţiunii doar acele
persoane care au pregătirea necesară şi abilitarea legală
să exercite activitate de modificare tehnică ori inspecţie
tehnică periodică a vehiculelor prevăzute de lege.
În cazul alin.4 al art. 340 C.pen. persoana care execută
operaţiunea de reparare/retuşare, trebuie să aibă o calificare tehnică în acest sens, mai
mult, are obligaţia să ţină evidenţa reparaţiilor
executate.
Concluziv, apreciem că subiectul activ al acestei infracţiuni
este calificat.
Subiectul pasiv - poate fi principal sau adiacent. Cel
principal este reprezentat de autoritatea statală abilitată să
vegheze la siguranţa circulaţiei rutiere, iar cel secundar este
persoana vătămată sau decedată, urmare a accidentului
produs în condiţiile prevăzute de art. 340 C.pen.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material – este reprezentat de acţiunea
privind:
- îndeplinirea defectuasă sau neîndeplinirea
atribuţiilor de verificare tehnică ori inspecţie tehnică
periodică a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor sau a celor
referitoare la efectuarea unor reparaţii sau intervenţii tehnice de
către persoanele care au asemenea atribuţii;
- repararea autovehiculelor, remorcilor, tramvaielor sau
mopedelor având urme de accident, fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute
de lege.
Precizăm că, în conformitate cu
dispoziţiile art.79 alin.2 din O.U.G. nr.79/2002, proprietarul vehiculului
avariat, implicat într-un accident rutier propriu-zis are obligaţia
să se prezinte în 24 de ore, la organul de poliţie pentru în vederea
întocmirii documentelor de constatare si eliberarii autorizatiei de
reparaţie.
Prevederile sus menţionate nu se aplică în cazul în care se
încheie o constatare amiabilă de accident, procedură posibilă
doar dacă sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele condiţii:
a) s-au produs pagube materiale a căror despagubire este
asigurată prin poliţa de asigurare obligatorie de răspundere
civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule;
b) accidentul nu s-a produs ca urmare a savarşirii faptelor pentru
care se reţine permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia,
în condiţiile prevăzute la art. 111 alin. (1) lit. b) si c),
după caz, precum şi a faptei prevazute la art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr.195/2002;
c) cel puţin unul dintre conducătorii vehiculelor implicate în
accident şi-a recunoscut vinovăţia în producerea accidentului de
circulaţie;
d) conducatorul de vehicul care şi-a recunoscut vinovăţia în
producerea accidentului de circulaţie deţine asigurare obligatorie de
răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de
autovehicule valabilă;
e) cei doi conducatori de vehicule implicate în
accidentul de circulaţie au completat şi semnat fără
obiecţiuni formularul de constatare amiabilă de accident.
Urmarea imediată – crearea unei stări de pericol pentru regimul circulaţiei pe
drumurile publice.
Legătura de cauzalitate – trebuie
stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al
infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie pentru
infracţiunile prevăzute de alin.1, 2 şi 4 sunt
săvârşite cu intenţie.
Aşa cum arată şi textul incriminator, în cazul formei
prevăzute de art.340 alin.3 C.pen. se comit numai din culpă.
Actele preparatorii
şi tentativa – nu sunt incriminate,
deşi sunt posibile.
EFECTUAREA DE LUCRĂRI NEAUTORIZATE ÎN ZONA DRUMULUI
PUBLIC
NORMA DE INCRIMINARE – ART.341 C.PEN.
(1)
Efectuarea unor lucrări de construire, modificare, modernizare sau
reabilitare a drumului public ori de amenajare a accesului rutier la drumul
public, fără autorizaţie de construcţie eliberată în
condiţiile legii ori cu încălcarea condiţiilor stabilite în
autorizaţie, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(2) Amplasarea unor construcţii, panouri sau reclame publicitare în
zona drumului, fără autorizaţie de construcţie
eliberată în condiţiile legii ori cu încălcarea condiţiilor
stabilite în autorizaţie, dacă prin aceasta se creează un
pericol pentru siguranţa circulaţiei, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.
(3) Persoana autorizată de administratorul căii ferate care nu
ia măsurile corespunzătoare pentru semnalizarea trecerilor la nivel
cu calea ferată se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau
cu amendă.
(4) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (3) se
sancţionează şi persoana autorizată de către
administratorul unui drum public sau executantul unei lucrări pe partea
carosabilă, care nu ia măsurile corespunzătoare pentru
semnalizarea obstacolelor sau a lucrărilor pe drumurile publice, dacă
prin aceasta s-a produs un accident de circulaţie.
Din lectura normei de incriminare, rezultă
că infracţiunea este săvârşită în patru forme tip:
Prima formă tip constă
în fapta de efectuare unor lucrări de construire, modificare, modernizare
sau reabilitare a drumului public ori de amenajare a accesului rutier la drumul
public, fără autorizaţie de construcţie eliberată în
condiţiile legii ori cu încălcarea condiţiilor stabilite în
autorizaţie.
Cea de-a doua formă tip este
reprezentată de amplasarea unor construcţii, panouri sau reclame
publicitare în zona drumului, fără autorizaţie de
construcţie eliberată în condiţiile legii ori cu încălcarea
condiţiilor stabilite în autorizaţie.
A treia formă tip constă
în fapta persoanei autorizate de administratorul căii ferate care nu ia
măsurile corespunzătoare pentru semnalizarea trecerilor la nivel cu
calea ferată.
A patra formă tip există
dacă persoana autorizată de către administratorul unui drum
public sau executantul unei lucrări pe partea carosabilă nu ia
măsurile corespunzătoare pentru semnalizarea obstacolelor sau a
lucrărilor pe drumurile publice, dacă prin aceasta s-a produs un
accident de circulaţie.
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special
este reprezentat de acele relaţii sociale care vizează siguranţa
circulaţiei pe drumurile publice.
Obiectul material - poate fi materializat în chiar acele
lucrări de construire, modernizare sau reabilitare a drumului public,
panourile sau reclamele publicitare amplasate ilegal, etc.
Formele prevăzute de art. 341 alin.2 şi 4 C. pen., nu au obiect
material.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ
Întrucât legiuitorul prevede în mod expres în alin.3 şi 4 o anume
persoană autorizată de către administratorul unui drum public
sau de către administratorul de cale ferată, apreciem că acesta
are cunoştinţele şi deprinderile tehnice necesare, în vederea
executării lucrărilor specifice de semnalizare corespunzătoare.
Deci subiectul activ este calificat.
În cazul faptelor prevăzute la alin.1 şi 2, credem că
subiectul activ poate fi orice persoană care are cunoştinţe
necesare pentru efectuarea unor lucrări specifice de modernizare sau
reabilitare, dar le execută fară autorizaţie.
Apreciem că şi în această ipoteză subiectul este
calificat, dar este posibil, de pildă, să înceapă lucrările
înaintea eliberării autorizaţiei cerute de lege.
Subiectul pasiv - este autoritatea statală care fie se
ocupă de reabilitarea sau modernizarea drumului public fie se ocupă
de semnalizarea corespunzătoare a trecerilor la nivel de cale ferată
sau a obsatacolelor/lucrărilor pe drumurile publice.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material constă în acţiunile
de construire, modernizare, reabilitare a drumului public, fără
autorizaţie legală sau amplasarea tot ilegală de panouri sau
reclame publicitare în zona drumului public (alin. 1 şi 2).
În alin.3 şi 4 ale art 341 C.pen. elementul material
constă tocmai în neluarea acelor măsuri legale pentru semnalizarea
unor treceri la nivel cu calea ferată sau a obstacolelor/lucrărilor
pe drumurile publice (inacţiune).
Urmarea imediată – crearea unei stări de pericol pentru regimul circulaţiei pe
drumurile publice.
Legătura de cauzalitate – trebuie
stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al
infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie poate fi doar intenţia
directă sau indirectă.
Culpa este posibilă, apreciem noi, dar nefiind incriminată, nu poate
fi reţinută o astfel de infracţiune în sarcina subiectului
activ.
Actele preparatorii
şi tentativa – deşi sunt
posibile, nu sunt incriminate de legiuitor în art. 341 C.pen.
NERESPECTAREA REGIMULUI
ARMELOR ŞI AL MUNIŢIILOR
NORMA DE INCRIMINARE – ART.342 C.PEN.
(1)
Deţinerea, portul, confecţionarea, precum şi orice
operaţiune privind circulaţia armelor letale, a muniţiilor,
mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcţionarea atelierelor de
reparare a armelor letale, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de
la unu la 5 ani.
(2) Deţinerea sau portul fără drept de arme neletale din
categoria celor supuse autorizării se pedepseşte cu închisoare de la
3 luni la un an sau cu amendă.
(3) Sustragerea armelor sau muniţiilor
prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se pedepseşte cu închisoarea
de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) Portul armelor prevăzute în
alin. (1) şi alin. (2), fără drept, în sediul
autorităţilor publice, instituţiilor publice sau al altor
persoane juridice de interes public ori în spaţiile rezervate
desfăşurării procesului electoral, se pedepseşte cu
închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.
(5) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (3) au
ca obiect arme interzise sau muniţii, mecanisme ori dispozitive ale
acestora, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.
(6) Nedepunerea armei şi a muniţiei
la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de
valabilitate a permisului de armă constituie infracţiune şi se pedepseşte
cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
(7) Fabricarea sau asamblarea de arme letale,
de piese sau de muniţie pentru acestea:
a) din orice componente esenţiale traficate ilicit;
b) fără o autorizaţie eliberată de către o
autoritate competentă a statului membru în care are loc fabricarea sau
asamblarea;
c) fără marcarea armelor letale asamblate la data producerii
lor, în conformitate cu prevederile legale, se pedepseşte cu închisoare de
la 2 la 7 ani.
Fapta de nerespectare a regimului armelor şi al
muniţiilor este prevăzută de textul incriminator, în mai multe
forme:
Două forme tip care
presupun deţinerea, portul, confecţionarea, precum şi orice
operaţiune privind circulaţia armelor letale, a muniţiilor,
mecanismelor sau dispozitivelor acestora ori funcţionarea atelierelor de
reparare a armelor letale, respectiv deţinerea sau portul fărăr
drept a armelor neletale din categoria celor supuse autorizării. (alin.1
şi 2).
O altă formă, care
cuprinde sustragerea armelor sau muniţiilor prevăzute în cele
două forme tip (alin. 3).
O formă asimilată, care
presupune portul armelor prevăzute în cele două forme tip,
fără drept, în sediul autorităţilor publice,
instituţiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori
în spaţiile rezervate desfăşurării procesului electoral.
O formă agravată, care
presupune săvârşirea faptelor prevăzute în alin.1 şi alin.3
atunci când au ca obiect arme interzise sau muniţii, mecanisme ori
dispozitive ale acestora (alin.5).
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic al
infracţiunii prevăzute de art 342 C.pen. îl constituie aşa cum
subliniază şi literatura de specialitate[50],
acel sumum de relaţii sociale
care ocrotesc valori sociale, precum: viaţa şi integritatea
corporală, ordinea, siguranţa şi securitatea publică,
precum şi patrimoniul persoanei, de fapte de orice fel.
Obiectul material este diferit în
funcţie de formele infracţiunii incriminate de legiuitor în art. 342
C.pen., respectiv armele letale, muniţiile, mecanismele sau
dispozitivele acestora, armele letale reparate fără drept sau armele
neletale supuse autorizării.
Apreciem că, obiectul material, spre deosebire de
alte opinii exprimate în literatura juridică, poate fi chiar muniţia
şi dispozitivele aferente caracteristice atât a armelor letale cât şi
a celor neletale.
Subiecţii
infracţiunii
Subiectul activ – poate fi orice
persoană, legiuitorul neincriminând
o anume calitate; cert este că persoana care o deţine, o
poartă, o confecţionează, indiferent că aceasta este
letală sau neletală, precum şi muniţia şi
dispozitivele aferente poate fi subiect activ.
Subiectul pasiv - este reprezentat de autoritatea
statală, care prin lege, deţine monopolul asupra acestor arme şi
muniţii şi este obligată prin lege să emită norme de
aplicare privind circuitul lor, respectiv gestionarea, transferul, manevrarea
evidenţa şi transportul acestora, în condiţiile de deplină
securitate publică.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material – este reprezentat de acele acţiuni de
deţinere, port, confecţionare, circulaţie a armelor şi a
muniţiilor precum şi dispozitivelor aferente, indiferent că sunt
letale sau neletale.
Urmarea imediată – crearea unei stari de pericol pentru relatiile sociale
ocrotite prin incriminarea faptelor prevăzute de art.342 C.pen.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este numai intenţia
directă sau indirectă.
Actele preparatorii, deşi posibile nu sunt incriminate.
Tentativa, este posibilă dar este şi incriminată, cu excepţia
alin.2 şi 4 ale art. 342 C. pen.
UZUL
DE ARMĂ FĂRĂ DREPT
NORMA DE INCRIMINARE – ART.343 C.PEN.
(1)
Uzul de armă letală sau interzisă, fără drept, se
pedepseşte cu închisoarea de la unu la 3 ani.
(2) Uzul de armă neletală din categoria celor supuse
autorizării, fără drept, se pedepseşte cu închisoarea de la
6 luni la 2 ani.
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Infracţiunea prevăzută de art. 343
C.pen., este incriminată în două forme:
Forma tip presupune
acţiunea unei persoane de a face uz de armă letală sau
interzisă fără drept (alin. 1).
Forma atenuată este
concretizată prin acţiunea persoanei de a face uz de armă
neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept
(alin.2).
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special - îl reprezintă acea categorie de
relaţii sociale care reglementează securitatea publică
naţională care include şi acest segment al folosirii în
condiţii de deplină legalitate a armelor letale şi/sau neletale.
Obiectul material - îl constituie arma
letală sau interzisă precum şi arma neletală, funcţie
de formele infracţiunii.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ – apreciem că
poate fi orice persoană, care deţine permis de port-armă, în
condiţiile legii, pentru fiecare din categoriile de arme: letale sau
neletale.
Considerăm că, subiectul activ nu este calificat, întrucât
obţinerea permisului de port armă, comparativ cu permisul de
conducere nu se face în urma unui examen care să stabilească
dacă respectiva persoană are cunoştinţele şi
aptitudinile necesare conducerii unui autovehicul pe drumurile publice.
Apreciem că, în cazul armelor militare, deţinute în
condiţiile legii, de către o anumită categorie de personal,
respectiv de militari, indiferent de grad sau funcţie sau de autoritatea
militară din care fac parte, putem vorbi de o anumită calitate a
respectivei persoane.
Subiectul pasiv principal
este autoritatea statală, care
deţine monopolul armelor şi muniţiilor, indiferent de categorie.
Subiectul pasiv adiacent este persoana care suferă vătămări ale
integrităţii fizice sau chiar decesul, în urma folosirii armei
letale/neletale, fără drept.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material - presupune acea acţiune prin care se face uz de
armă letală/neletală interzisă, concretizată în
folosirea respectivei arme.
Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru
viaţa, integritatea corporală sau sănătatea persoanei,
respectiv pentru patrimoniul persoanei fizice sau al persoanei juridice de
drept public ori privat.
Legătura de cauzalitate se stabileşte între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul faptei
săvârşite.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia
directă sau indirectă.
Scopul şi mobilul ajută magistratul–judecător să individualizeze şi
să cuantifice corect pedeapsa aplicată.
Actele preparatorii
şi tentativa – nu sunt incriminate
deşi în unele forme ale infracţiunii sunt posibile.
ŞTERGEREA SAU MODIFICAREA
MARCAJELOR DE PE ARME LETALE
NORMA DE INCRIMINARE – ART.344 C.PEN.
Ştergerea sau modificarea,
fără drept, a marcajelor de pe arme letale se pedepseşte cu
închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă.
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Legea nr.295/2004 prevede că armele şi
muniţiile trebuie să aibă marcajul specific, care trebuie
să cuprindă:
- denumirea producătorului, ţara sau locul
fabricării, seria armei şi anul fabricaţiei acesteia.
- de asemenea lăzile cu muniţii, trebuie
să aibă înscrise, în mod obligatoriu: denumirea producătorului,
numărul de identificare a lotului, calibrul şi tipul de muniţie.
În conformitate cu dispoziţiile art.94 din H.G.
nr.130/2005 pentru aprobarea Normelor
metodologice de aplicare a Legii nr.295/2004 privind regimul armelor si al
muniţiilor, cu modificările şi completările ulterioare,
armele şi componentele esenţiale ale acestora, precum şi
muniţiile trebuie să poarte marcaje aplicate în cursul procesului de
fabricatie.
Marcajele care se aplică pe arme sunt constituite
din trei grupe alfanumerice, după cum urmează:
ü prima
grupă este constituită din 5 litere majuscule, primele doua fiind în
toate cazurile RO, iar urmatoarele fiind primele 3 consoane din denumirea
armurierului care produce arma;
ü a doua
grupă este constituita dintr-o literă majusculă, de la A la D,
corespunzătoare categoriei din care face parte arma (conform anexei la Lege) precum şi din doua cifre
corespunzatoare numărului curent din anexa respectiva, de la poziţia
la care sunt indicate caracteristicile armei pe care se aplică marcajul;
ü a treia
grupă este constituită din cel puţin 3 cifre, dintre care
primele două indică ultimele două cifre ale anului în care este
produsa armă, iar urmatoarele indică numărul de ordine al armei,
stabilit pe fiecare categorie de arme, în fiecare an.
Marcaje similare se aplică pe cartuşe,
acestea fiind constituite însă doar din două grupe alfanumerice,
respectiv:
ü prima grupa
este constituita din 3 litere majuscule, prima fiind întotdeauna R, iar
următoarele fiind primele doua consoane din denumirea armurierului
producător, urmate de două cifre care reprezintă ultimele doua
cifre ale anului de fabricaţie a munitiei;
ü a doua grupa
este constituita din litera L, pentru munitia destinată armelor lungi,
respectiv S, pentru muniţia destinată armelor scurte, urmată cel
puţin de un număr care reprezintă calibrul exprimat în
milimetri.
Inspectoratul General al Poliţiei Române
ţine evidenţa registrelor tuturor persoanelor autorizate să
producă sau să deţină arme şi muniţia
aferentă, iar aceştia, la rândul lor, ţin evidenţa armelor
şi muniţiilor fabricate, în registre speciale, cu avizul
inspectoratelor judeţene de poliţie (Direcţiei Generale de
Poliţie a Municipiului Bucureşti) unde îşi au sediile.
În cazul armelor letale, toate celelalte ansambluri
sau subansambluri din care sunt constituite trebuie sa fie marcate cu serii
numerice, utilizandu-se o plaja de cifre stabilită de Registrul
Naţional al Armelor, pentru fiecare armurier.
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special - îl reprezintă acele relaţii
sociale ce guvernează regimul armelor şi muniţiilor din România.
Obiectul material este reprezentat de
însăşi ama letală, ale cărei marcaje au fost modificate sau
şterse.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ este orice
persoană, care modifică sau şterge marcajul armei letale,
fără drept.
Subiectul pasiv principal este
autoritatea statală care gestionează armele ale cărei marcaje
sunt şterse sau modificate ilegal.
Subiectul pasiv adiacent poate fi orice persoană prejudiciată prin fapta subiectului
activ.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material – constă în acţiunea de ştergere sau
modificare a marcajului executat de armurierul producător pe o armă
letală.[51]
Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru
relaţiile sociale ocrotite prin reglementarea regimului legal al armelor
şi muniţiilor.
Legătura de cauzalitate se stabileşte între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul faptei
săvârşite.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă.
Actele preparatorii –
deşi sunt posibile, nu sunt incriminate de
legiuitor.
Tentativa – nu este nici ea incriminată, deşi este în principiu
posibilă.
NERESPECTAREA
REGIMULUI MATERIALELOR NUCLEARE SAU AL ALTOR MATERII RADIOACTIVE
NORMA DE INCRIMINARE – ART.345 C.PEN.
(1)
Primirea, deţinerea, folosirea, cedarea, modificarea, înstrăinarea,
dispersarea, expunerea, transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a
altor materii radioactive, precum şi orice operaţie privind
circulaţia acestora, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de
la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(2) Sustragerea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive se
pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi.
(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au pus în
pericol alte persoane sau bunuri, au produs vătămarea corporală
a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani şi
interzicerea exercitării unor drepturi.
(4) În cazul în care faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au
avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea
de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Aşadar, infracţiunea prevăzută de
art. 345 C.pen. este incriminată în mai multe forme:
Prima formă tip presupune
primirea, deţinerea, folosirea, cedarea, modificarea, înstrăinarea,
expunerea, transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a altor materii
radioactive precum şi orice operaţie privind circulaţia
acestora, fără drept;
A doua formă tip constă
în sustragerea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive;
Prima formă agravată există
dacă faptele prevăzute în alin.1 şi alin.2 au pus în pericol
alte persoane sau bunuri ori au produs vătămarea corporală a
uneia sau a mai multor persoane.
A doua formă agravată se
realizează dacă faptele săvârşite în condiţiile alin.1
şi alin.2 au avut ca urmare moartea uneia sau a mai multor persoane.
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic special
cupinde acele relaţii sociale care privesc siguranţa publică a
tuturor operaţiunilor cu substanţe nucleare sau radioactive, sau
acele relaţii de ordin patrimonial, în funcţie de forma fiecărei
infracţiuni.
Obiectul material - este reprezentat de acele materiale nucleare sau radioactive.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul
activ este orice persoană, nefiind circumstanţiat.
Subiectul pasiv
este
autoritatea statală abilitată în reglementarea şi asigurarea
respectării normelor privind primirea, deţinerea, folosirea, cedarea,
modificarea, înstrăinarea, dispersarea, deturnarea ori transportarea
materialelor nucleare sau radioactive.
Subiectul pasiv adiacent
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material - îl reprezintă acţiunile specifice
fiecărei forme ale infracţiunii de nerespectare a regimului
materialelor nucleare sau a altor materii radioactive, prevăzute de art.
345 C. pen.
Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru
relaţiile sociale ocrotite prin reglementarea regimului legal al
materialelor nucleare sau al altor materiale radioactive. În formele agravate,
urmarea imediată constă în vătămarea corporală sau
moartea uneia sau mai multor persoane.
Legătura de cauzalitate se stabileşte între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul faptei
săvârşite.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă, întrucât legiuitorul nu
prevede în mod expres săvârşirea din culpă a acestei
infracţiuni.
Actele preparatorii sunt posibile, dar nu sunt incriminate.
Tentativa este posibilă şi incriminată expres în formele
prevăzute în alin.1 şi alin.2 ale art.345 C.pen.
NERESPECTAREA REGIMULUI MATERIILOR EXPLOZIVE
NORMA DE INCRIMINARE – ART.346 C.PEN.
(1)
Producerea, experimentarea, prelucrarea, deţinerea, transportul ori
folosirea materiilor explozive sau orice alte operaţiuni privind
circulaţia acestora, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de
la 2 la 7 ani.
(2) Sustragerea materiilor explozive se pedepseşte cu închisoarea
de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
(3) Când faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) privesc o
cantitate mai mare de 1 kg echivalent trotil sau când cantitatea explozivă
este însoţită de materiale de iniţiere, pedeapsa este
închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi.
(4) În cazul în care faptele prevăzute în alin. (1) - (3) au avut
ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de
la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Aşadar, infracţiunea de nerespectarea
regimului materialelor explozive este prevăzută sub următoarele
forme:
Prima formă tip presupune
producerea, experimentarea, prelucrarea deţinerea, transportul ori
folosirea materialelor explozive sau orice alte operaţiuni privind
circulaţia acestora, fără drept.
A doua formă tip presupune
sustragerea materialelor explozive.
Prima formă agravată este
săvârşită atunci când faptele prevăzute la alin.1 şi 2
privesc o cantitate mai mare de 1 kg. echivalent trotil sau când cantitatea
explozivă este însoţită de materiale de iniţiere.
A doua formă agravată se
constituie atunci când faptele prevăzute la alin.1–3 au avut ca urmare
moartea uneia sau mai multor persoane.
Obiectul
infracţiunii
Obiectul juridic îl reprezintă acele relaţii sociale
care privesc şi ocrotesc operaţiunile speciale prevăzute de
lege, respectiv în art. 346 C.pen. şi care constă, lato sensu, în nerespectarea regimului
materialelor explozive.
În forma agravată
prevăzută de alin.4 sunt prezente şi acele relaţii sociale
care privesc sănătatea, integritatea corporală şi chiar
viaţa persoanei.
Obiectul material îl constituie chiar
acele substanţe (materiale) explozive, aşa cum sunt prevăzute în
Legea–cadru nr.126/1995 (fitile, capse, tuburi, articole pirotehnice, etc. )
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ poate fi orice persoană care nu respectă regimul materialelor
explozive, deci nu este calificat.
Subiectul pasiv - este
autoritatea statală care este îndrituită să asigure respectarea
regimului acestor materiale explozive.
Subiectul pasiv adiacent
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material este reprezentat de acele acţiuni de producere, experimentare, prelucrare,
deţinere, transport ori folosirea acestor materiale explozive, aşa
cum rezultă din textul incriminator[52].
Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru
relaţiile sociale ocrotite prin reglementarea regimului materiilor
explozive. În cea de-a doua formă agravată, urmarea imediată
constă în moartea uneia sau mai multor persoane.
Legătura de cauzalitate se stabileşte între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul faptei săvârşite.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă.
Actele preparatorii, deşi posibile nu sunt
incriminate de legiuitor în mod expres.
Tentativa - este posibilă în cazul
alin.1 şi 2 prevăzute de art.346 C. pen. aşa cum rezultă
din incriminarea prevăzută de art. 347 C.pen.
EXERCITAREA
FĂRĂ DREPT
A
UNEI PROFESII SAU ACTIVITĂŢI
NORMA DE INCRIMINARE – ART.348 C.PEN.
Exercitarea,
fără drept, a unei profesii sau activităţi pentru care
legea cere autorizaţie ori exercitarea acestora în alte condiţii
decât cele legale, dacă legea specială prevede că
săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit
legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
amendă.
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Norma de incriminare prevede o singură formă,
cea descrisă mai sus, care poate fi completată cu alte norme care
reglementează organizarea şi desfăşurarea unor profesii sau
activităţi.[53]
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic este
reprezentat de acele relaţii sociale privitoare la exercitarea unei sau
unor profesii sau activităţi corespunzătoare pregătirii
şi calificării fiecăruia, pentru prevenirea instalării unei
stări de haos în unele segmente ale vieţii sociale.
Prin Decizia nr. 49/2001 a
Curţii Constituţionale[54]
s-a statuat că societatea nu poate
îngădui că anumite profesii, precum aceea de notar, de avocat, de
medic, de farmacist sau de stomatolog, să fie practicate de persoane fără calificare.
Obiectul material în astfel de ipoteze
nu există. Dar, de pildă, corpul persoanei asupra căruia s-a
intervenit chirurgical de către o
persoană fără a fi medic de specialitate, poate fi obiectul
material al acestei infracţiuni.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ nu este calificat, poate fi orice persoană care pretinde sau
exercită o profesie, fără să aibă studii în
specialitatea respectivă.
Apreciem că vor fi aplicabile dispoziţiile normei de incriminare
chiar dacă persoana respectivă are, lato sensu, o calificare apropiată, înrudită cu cea pe
care efectiv o prestează. Exemplificăm în acest sens cu fapta
medicului de mai sus, care efectuează intervenţia chirurgicală
şi produce starea de pericol, concret pune în pericol sănătatea,
integritatea sau chiar viaţa persoanei fizice, chiar dacă ulterior
face dovada că este absolvent al Facultăţii de medicină, cu
diplomă de licenţă, dar nu a reuşit să termine
rezidenţiatul în această specialitate pentru a putea exercita legal
profesia de medic chirurg.
Subiectul pasiv este
autoritatea statală abilitată, dar şi orice persoană
prejudiciată prin exercitarea, fără drept a unei profesii sau
activităţi.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material constă în acţiunea
de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi,
pentru care legea cere o anumită specializare, respectiv anumite
cunoştinţe şi deprinderi calificate/autorizate în vederea
exercităriii acesteia.
Urmarea imediată constă în
crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite prin
incriminarea faptelor prevăzute în art.348 C.pen.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este numai intenţia directă sau indirectă.
Actele preparatorii
şi tentativa, deşi posibile, nu sunt incriminate expres de legiuitor.
NELUAREA MĂSURILOR LEGALE DE
SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
NORMA DE INCRIMINARE – ART.349 C.PEN.
(1)
Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi
sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea
de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de
producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire
profesională, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu
amendă.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârşită din
culpă se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu
amendă.
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Aşadar, această
infracţiune este prevăzută într-o formă tip şi o formă
atenuată, astfel:
Forma tip
presupune neluarea vruneia dintre măsurile legale de securitate şi
sănătate în muncă, de către o persoană care avea
îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se crează un pericol
iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire
profesională.
Forma atenuată
prevede că fapta incriminată în alin.1 poate fi
săvârşită şi din culpă, situaţie în care
pedepsele au limitele minime şi maxime speciale mai mici.
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic este
alcătuit din acele relaţii sociale care reglementează
măsurile de securitate şi sănătate ce trebuie luate la
locul de muncă, în vederea preîntâmpinării accidentelor de muncă
de orice fel.
Obiectul material – fără a
fi în consonanţă cu alte opinii juridice care susţin contrariul,
apreciem că această faptă nu are obiect material.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ este
circumstanţiat, presupune o anumită calitate pentru subiectul activ
al infracţiunii prevăzute de art. 349 C.pen. şi care nu ia acele
măsuri legale ce privesc securitatea şi sănătatea în
muncă, deşi avea îndatorirea legală s-o facă, dacă se
crează un pericol iminent în acest sens. Este vorba de acea persoană
care, într-o entitate economică, socială, culturală, este
răspunzătoare cu măsurile privind protecţia muncii.
Subiectul pasiv
este acea
entitate statală răspunzătoare de organizarea şi
funcţionarea normală a procesului de muncă. Poate fi subiect
pasiv adiacent şi persoana (angajatul) care a fost prejudiciat
prin fapta subiectului activ.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material reprezintă în cazul infracţiunii prevăzute
de art. 349 C.pen., o inacţiune,
materializată în neluarea acelor măsuri legale privind securitatea
şi sănătatea în muncă, de către persoana
calificată, răspunzătoare de producerea unui pericol iminent.
Urmarea imediată – constă în crearea unui pericol grav şi iminent de producere a
unui accident de muncă sau de îmbolnavire profesională.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este numai intenţia
directă sau indirectă
(alin.1).
În cazul alin.2, forma de vinovăţie este culpa, aşa cum prevede în mod
expres, textul de lege.
Actele preparatorii
şi tentativa nu sunt incriminate, deşi
sunt posibile.
NERESPECTAREA
MĂSURILOR LEGALE
DE
SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ
NORMA DE INCRIMINARE – ART.350 C.PEN.
(1)
Nerespectarea de către orice persoană a obligaţiilor şi a
măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea
în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de
producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire
profesională, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau
cu amendă.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează repunerea în
funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor,
anterior eliminării tuturor deficienţelor pentru care s-a luat
măsura opririi lor.
(3) Faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2)
săvârşite din culpă se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la
un an sau cu amendă.
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Rezultă că această infracţiune este
prevăzută sub mai multe forme:
Forma tip constă în nerespectarea de către orice
persoană a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire
la securitatea şi sănătatea în muncă, dacă prin
aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de
muncă sau de îmbolnăvire profesională.
Forma asimilată prevede că se sancţionează cu
aceeaşi pedeapsă repunerea în funcţiune a instalaţiilor,
maşinilor şi utilajelor, anterior eliminării tuturor
deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi lor.
Forma atenuată prevede că, în eventualitatea comiterii faptelor
prevăzute de alin.1 şi alin. 2 din culpă, regimul
sancţionator este mai blând.
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic este
alcătuit din acele relaţii sociale, care reglementează
măsurile ce trebuie luate în vederea asigurării securităţii
publice la locul de muncă.
Obiectul material nu există. În eventualitatea producerii
unui accident de muncă, cauzat de nerespectarea măsurilor legale de
protecţia muncii, atunci obiectul material este reprezentat de însuşi
corpul angajatului care suportă agresiunea fizică.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ poate fi orice
persoană angajată sau aflată în stagiul de practică la
locul de muncă (ucenici, elevi ai şcolilor profesionale de meserii,
stagiari, etc.) care nu respectă măsurile de protecţia muncii
instituite la nivelul acelui sector de muncă.
Subiectul pasiv
este
autoritatea statală abilitată cu reglementarea normelor ce trebuie
luate la nivelul fiecărui loc de muncă, funcţie de
vulnerabilitatea pe care o presupune respectivul sector, secţie, atelier
din cadrul unei unităţi de producţie şi de execuţie.
Poate fi subiect pasiv adiacent şi acea
persoană care suferă un prejudiciu, prin producerea unui accident de
muncă.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material constă, în genere, într-o acţiune sau inacţiune.
În cazul infracţiunii prevăzute de art. 350 C.pen. constă în omisiunea sau neglijarea respectării măsurilor sau a obligaţiilor
stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă.
Urmarea imediată – constă crearea unui pericol grav şi iminent de producere a unui
accident de muncă sau de îmbolnavire profesională.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie - în cazul art. 350 alin.1 şi 2
infracţiunea este săvârşită cu intenţie, aşa cum rezultă din norma de incriminare.
În alin.3 este prevăzută culpa, ca formă de vinovăţie.
Actele preparatorii
şi tentativa nu sunt incriminate, deşi
sunt posibile.
CAMĂTA
NORMA DE INCRIMINARE – ART.351 C.PEN.
Darea
de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană
neautorizată, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic
este reprezentat de acele relaţii sociale privitoare la activitatea de
financiară de creditare, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr.
99/2006 privind instituţiile de
credit şi adecvarea capitalului, cu modificările şi
completările ulterioare.
Obiectul material - această infracţiune nu are obiect
material.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ poate fi orice persoană care, ca îndeletnicire, împrumută cu
dobândă diferite sume de bani.
Subiectul pasiv este
autoritatea statală competentă sau persoana prejudiciată
patrimonial de către subiectul activ.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material este reprezentat de acţiunea
concretă de dare de bani cu dobândă, numai ca îndeletnicire, de către orice persoană care nu
este autorizată.
Urmarea imediată constă în
crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite prin
incriminarea faptelor prevăzute în art.351 C.pen.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia.
Actele preparatorii
şi tentativa, deşi posibile, nu sunt
incriminate.
ZĂDĂRNICIREA
COMBATERII BOLILOR
NORMA DE INCRIMINARE – ART.352 C.PEN.
(1)
Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor
infectocontagioase, dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea
boli, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu
amendă.
(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este
săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la o
lună la 6 luni sau amenda.
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Infracţiunea prevăzută
de art. 352 C.pen. este incriminată sub 2 forme, astfel:
Forma tip
constă în nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau
combaterea bolilor infectocontagioase, dacă a avut ca urmare
răspândirea unei asemenea boli.
Forma atenuată
se cristalizează atunci când faptele prevăzute la alin.1 sunt
săvârşite din culpă.
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic
îl constituie acele relaţii sociale care reglementează măsurile
privitoare la menţinerea standardului de sănătate publică
prin prevenirea şi combaterea bolilor infectocontagioase, aşa cum
este reglementat de Legea cadru nr.95/2006 privind reforma în domeniul
sănătăţii.
Obiectul material - această infracţiune nu are obiect
material.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ poate fi orice
persoană care nu respectă măsurile privind prevenirea şi
combaterea bolilor infectocontagioase, dacă a avut ca urmare răspândirea
unor asemenea boli.
Subiectul pasiv este
reprezentat de autoritatea statală competentă în iniţierea,
promovarea, aprobarea şi respectarea măsurilor privitoare la
combaterea şi transmiterea bolilor infectocontagioase.
Subiectul pasiv adiacent poate fi
persoana bolnavă de o boală contagioasă, transmisă prin
nerespectarea normelor privitoare la această boală.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material constă în fapta de nerespectare a măsurilor privitoare la prevenirea şi
combaterea bolilor infectocontagioase, prin care s-a produs răspândirea la
nivelul unui segment de populaţie, fie endemic, fie pandemic.
Aşadar, elementul material poate consta fie în acţiuni, fie în inacţiuni, aşa cum prevede
şi literatura de specialitate[55].
Urmarea imediată – constă în
răspândirea unor boli infectocontagioase, ca urmare a nerespectării
măsurilor prevăzute în textul de lege.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea sau
inacţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi
rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie . Această infracţiune, aşa cum
rezultă din textul incriminator, poate fi săvârşită cu intenţie (alin.1) sau din culpă (alin. 2).
Actele preparatorii
şi tentativa, nu sunt incriminate de legiuitor în mod expres, dar unele cazuri
sunt posibile.
CONTAMINAREA
VENERICĂ
NORMA DE INCRIMINARE – ART.353 C.PEN.
(1) Transmiterea unei boli venerice,
prin raport sexual sau alte acte sexuale, de către o persoană care
ştie că suferă de o astfel de boală, se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Instanţa de judecată va dispune măsura de
siguranţă a obligării la tratament medical.
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Deci este prevăzută o
singură formă a infracţiunii, respectiv transmiterea unei boli venerice, prin raport
sexual sau alte acte sexuale, de către o persoană care ştie
că suferă de o astfel de boală.
În alin. (2) instanţa de
judecată va dispune obligatoriu şi măsura de siguranţă
a obligării la tratament medical, în
consonanţă cu dispoziţiile art. 109 C.pen.
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic -
îl reprezintă acele relaţii sociale privitoare la starea de
sănătate publică, iar in
concreto, acele relaţii ce guvernează viaţa sexuală,
respectiv prevenirea şi combaterea bolilor cu transmitere sexuală.
Obiectul material este reprezentat de
structura biologică a persoanei infestate cu boli venerice, care sunt greu
tratabile/vindecabile.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ - este orice persoană fizică contaminată cu astfel de boli
cu transmitere sexuală. Nu suntem de acord cu acele opinii exprimate în
literatura juridică, potrivit cărora subiectul activ poate fi şi
persoană juridică.
Subiectul pasiv - este
autoritatea statală competentă să apere sănătatea
publică. Într-adevăr poate fi subiect pasiv adiacent şi acea
persoană care a fost contaminată cu o astfel de boală
venerică, cu transmitere sexuală.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material – constă în acel raport sexual sau alte acte sexuale
de către o persoană infestată, care contaminează şi
partenerul raportului sexual sau actului sexual.
Urmarea imediată – constă în
transmiterea unei boli venerice, prin raport sexual sau alte acte sexuale, de
către o persoană care ştie că suferă de o astfel de
boală.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea sau
inacţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi
rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie Această infracţiune poate fi
săvârşită doar cu intenţie
directă sau indirectă.
Actele preparatorii nu sunt incriminate.
Tentativa deşi
posibilă, nu este incriminată.
Apreciem
că, în cazul acestei infracţiuni, chiar şi tentativa poate duce la contaminarea venerică ca
să nu mai vorbim de infracţiunea de viol pe care legiuitorul a
incriminat-o în mod expres.
TRANSMITEREA SINDROMULUI IMUNODEFICITAR DOBÂNDIT
NORMA DE INCRIMINARE – ART.354 C.PEN.
(1)
Transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobândit - SIDA
- de către o persoană care ştie că suferă de această
boală se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani.
(2) Transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar
dobândit - SIDA - de către o altă persoană decât cea
prevăzută în alin. (1) se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la
12 ani.
(3) Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2)
s-a produs moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.
(4) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost
săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni
la 3 ani, iar dacă a cauzat moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de
la 2 la 7 ani.
(5) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1) şi
alin. (2) se pedepseşte.
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Infracţiunea prevăzută
de art. 354 C.pen. este prevăzută sub mai multe forme:
Forma tip constă în transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului
imunodeficitar dobândit -SIDA- de către o persoană care ştie
că suferă de această boală (alin.1).
Forma agravată presupune transmiterea prin orice mijloace a sindromului imunodeficitar
dobândit -SIDA-, de către o altă persoană, decât cea
prevăzută în alin.1.
Forma agravată comună constă în fapte prevăzute în alin.1 şi alin.2, dacă
s-a produs moartea victimei (alin.3).
Forma atenuată se
întâlneşte atunci când fapta prevăzută în alin.2 şi alin.4
a fost săvârşită din culpă şi dacă a cauzat
moartea victimei.
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic -
este reprezentat de acele relaţii sociale care privesc sănătatea
publică, iar in concreto de
acele relaţii care guvernează protejarea vieţii sexuale de
infectarea cu sindromului imunodeficitar dobândit (SIDA).
Obiectul material este
însăşi corpul persoanei căreia i-a fost transmis sindromul
imunodeficitar dobândit, a cărui etiologie este încă necunoscută
şi, pe cale de consecinţă, şi tratamentul este altul decât
cel cauzal.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ – este numai persoana
conştientă că este infestată cu acest sindrom
imunodeficitar dobândit care transmite boala (alin. 1). În cazul alin. (2)
subiectul activ este altă persoană decât cea infestată cu acest
virus (alin. 2) dar care apreciem, de pildă, că manipulează cu
ştiinţă materiale sanitare infestate.
Subiectul pasiv este
autoritatea statală competentă, care are ca atribuţiuni
medicale, tocmai luarea măsurilor de împidicare a transmiterii unei astfel
de boli.
Subiectul pasiv adiacent este persoana căreia i-a fost transmisă, cu
ştiinţă, boala de către subiectul activ.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material - este acea acţiune
care are ca rezultat transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit, prin
orice mod (raport sexual sau act sexual, etc.) de către subiectul activ.
Dacă boala o transmite altă persoană,
apreciem că alta decât subiectul activ prev de alin.1, dar care ştie
că prin manevrele sale medicale, chirurgicale poate să transmită
această gravă boală, devine subiect activ al acestei
infracţiuni.
Urmarea imediată – constă în
transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit, prin orice mijloace. În forma
agravată, urmarea imediată este moartea victimei.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea sau
inacţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi
rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie - aşa cum este prevăzută în alin. (1),
(2) şi (3), infracţiunea se comite numai cu intenţie directă sau indirectă.
În forma prevăzută la alin.(4) fapta este
comisă din culpă.
Actele preparatorii nu sunt incriminate, deşi sunt posibile.
Tentativa este expres incriminată pentru formele prevăzute de alin. (1)
şi alin. (2).
RĂSPÂNDIREA BOLILOR LA ANIMALE SAU PLANTE
NORMA DE INCRIMINARE – ART.355. C.PEN.
(1)
Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor
infectocontagioase la animale sau plante ori a dăunătorilor,
dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli ori a
dăunătorilor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani
sau cu amendă.
(2) Dacă fapta este săvârşită din culpă,
limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Această faptă este deci
prevăzută în două forme infracţionale:
Forma tip
presupune nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea şi
combaterea bolilor infectocontagioasela la animale sau la plante ori a
dăunătorilor, dacă a avut ca urmare răspândirea unei
asemenea boli ori a dăunătorilor (alin. 1).
Forma atenuată
se realizează dacă fapta este săvârşită din culpă
(alin. 2).
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic -
este reprezentat de acele relaţii sociale care ocrotesc
sănătatea publică, fie animală, fie vegetală (a
plantelor).
Obiectul material - pot fi acele animale sau plante care au
fost infestate, urmare a nerespectării măsurilor prevăzute de
art. 355 C.pen.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ - poate fi orice persoană, aşa cum prevede literatura de
specialitate[56]. Apreciem
că totuşi acea persoană are cunoştinţele necesare
şi chiar obligaţia de a respecta măsurile de prevenire şi
combatere a bolilor infectocontagioase la animale sau la plante, comparativ cu
alin.(2), unde într-adevăr poate fi orice persoană, întrucât fapta
este săvârşită din culpă.
În alin.(1) subiectul activ poate fi: inginerul agronom sau zootehnist,
medicul veterinar, tehnicianul agronom sau veterinar, etc.
Subiectul pasiv - este autoritatea statală
competentă, iar subiectul pasiv adiacent, persoana
prejudiciată, urmare a nerespectării măsurilor prevăzute de
art. 355 C.pen.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material – presupune activitatea de nerespectarea măsurilor
privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase la animale
sau plante
Urmarea imediată – constă în
răspândirea bolii sau a daunătorilor.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea sau
inacţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi
rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia
directă sau indirectă,
în cazul alin.(1) al art.355 C.pen. şi culpa,
incriminată în mod expres de legiuitor în alin. (2) al aceluiaşi text de lege
Actele preparatorii
şi tentativa – deşi posibile, nu sunt
incriminate de legiuitor.
INFECTAREA
APEI
NORMA DE INCRIMINARE – ART.356 C.PEN.
(1)
Infectarea prin orice mijloace a surselor sau reţelelor de apă,
dacă apa devine dăunătoare sănătăţii
oamenilor, animalelor sau plantelor, se pedepseşte cu închisoare de la 6
luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Tentativa se pedepseşte.
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Aşadar, infracţiunea
prevăzută de art. 356 C.pen., este prevăzută într-o
singură formă infracţională, prevăzută de alin.
(1) şi descrisă mai sus.
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic
- este reprezentat de relaţiile sociale care guvernează
sănătatea publică, materializată şi concretizată
în respectarea măsurilor igienico–sanitare preventive sau curative, ce
vizează, în cazul nostru, întreaga reţea de alimentare, inclusiv a
surselor de apă.
Obiectul material - chiar apa infectată, dacă devine
dăunătoare sănătăţii oamenilor, animalelor
şi plantelor.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ - este orice persoană care, cu ştiinţă, infectează
apa.
Subiectul pasiv - autoritatea statală competentă,
anume desemnată prin actul normativ, care reglementează acest segment
public.
Subiectul pasiv adiacent – este persoana vătămată (îmbolnăvită) sau
prejudiciată în orice mod de către subiectul activ al acestei
infracţiuni.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material - este reprezentat de acţiunea
de infectare a apei prin orice mijloace şi, obligatoriu, aşa cum
prevede legiuitorul în alin. (1) devine dăunătoare
sănătăţii oamenilor, animalelor, plantelor.
Urmarea imediată – crearea unei
stări de pericol ca apa să devina dăunatoare
sănătăţii oamenilor, animalelor sau plantelor.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea sau
inacţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi
rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau
indirectă aşa cum rezultă din textul incriminator.
Actele preparatorii nu sunt incriminate şi tentativa
se pedepseşte, fiind incriminată expres în alin. (2) al art. 356
C.pen.
FALSIFICAREA SAU SUBSTITUIREA DE ALIMENTE ORI ALTE PRODUSE
NORMA DE INCRIMINARE – ART.357 C.PEN.
(1)
Prepararea, oferirea sau expunerea spre vânzare de alimente, băuturi ori
alte produse falsificate sau substituite, dacă sunt
vătămătoare sănătăţii, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea
exercitării unor drepturi.
(2) Prepararea, oferirea sau expunerea spre vânzare de medicamente
contrafăcute sau substituite care sunt vătămătoare
sănătăţii se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la
5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Aşadar, această
infracţiune este incriminată în două forme, astfel:
Forma tip
presupune preparea, oferirea sau expunerea spre vânzare de alimente,
băuturi ori alte produse falsificate sau substituite, dacă sunt
vătămatoare sănătăţii.
Forma agravată
constă în prepararea, oferirea sau expunerea spre vânzare de medicamente
contrafăcute sau substituite care sunt vătămătoare
sănătăţii.
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic îl
constituie acele relaţii sociale care vizează sănătatea
publică care poate fi periclitată, vătămătoare chiar,
prin vânzarea de alimente, băuturi falsificate sau medicamente
contrafăcute.
Obiectul material îl constituie acele
alimente, medicamente sau băuturi falsificate sau contrafăcute,
generatoare de vătămări ale sănătăţii
oamenilor.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ - poate fi orice
persoană, aşa cum prevede literatura juridică. Personal apreciem
că, în cazul preparării medicamentelor, subiectul activ trebuie
să aibă cunoştinţe şi aptitudini în vederea, de
pildă, a preparării de medicamente contrafăcute sau substituite
care, în aparenţă, par a fi originale, falsificată fiind doar
substanţa activă şi nu excipienţii.
Subiectul pasiv - este
autoritatea statală abilitată, competentă să asigure
sănătatea publică, fizico-mentală.
Subiectul pasiv adiacent - poate fi orice persoană prejudiciată prin fapta subiectului
activ al infracţiunii.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material îl constituie acele acţiuni
de preparare, expunere sau vânzare de medicamente, alimente, băuturi
falsificate, substituite sau contrafăcute, dacă sunt
vătămătoare sănătăţii.
Urmarea imediată – cоnstă
în crеarеa unеi stări dе реricоl
реntru valоarеa sоcială
оcrоtită de art.357 C.pen.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Fapta poate fi săvârşită numai cu intenţie directă sau indirectă.
Actele preparatorii
şi tentativa, deşi posibile, nu sunt incriminate în mod expres de
legiuitor.
COMERCIALIZAREA
DE PRODUSE ALTERATE
NORMA DE INCRIMINARE – ART.358 C.PEN.
1)
Vânzarea de alimente, băuturi sau alte produse cunoscând că sunt alterate
ori cu perioada de valabilitate depăşită, dacă sunt
vătămătoare sănătăţii, se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea
exercitării unor drepturi.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează punerea în
consum de carne sau produse din carne, provenite din tăieri de animale
sustrase controlului veterinar, dacă sunt vătămătoare
sănătăţii.
(3) Vânzarea de medicamente cunoscând că sunt contrafăcute,
alterate ori cu perioada de valabilitate depăşită, dacă
sunt vătămătoare sănătăţii ori şi-au
pierdut în tot sau în parte eficienţa terapeutică, se pedepseşte
cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor
drepturi.
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Deci, infracţiunea
prevăzută de art. 358 C.pen. prezintă trei forme:
Forma tip
constă în vânzarea de alimente, băuturi sau alte produse cunoscând
că sunt alterate ori perioada de valabilitate depăşită,
dacă sunt vătămătoare sănătăţii
(alin.1).
Forma asimilată
este reprezentată de punerea în consum de carne sau produse din carne,
provenite din tăieri de animale sustrase controlului veterinar, dacă
sunt vătămătoare sănătăţii (alin. 2).
Forma agravată
presupune vânzarea de medicamente cunoscând că sunt contrafăcute,
alterate ori cu perioada de valabilitate depăşită, dacă sunt
vătămătoare sănătăţii ori şi-au pierdut
în tot sau în parte eficienţa terapeutică (alin. 3).
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic
- este reprezentat de acele relaţii sociale, care privesc
sănătatea publică, ce poate fi periclitată de alimente,
băuturi, medicamente contrafăcute sau expirate, dacă sunt
vătămătoare sănătăţii oamenilor.
Obiectul material - îl reprezintă chiar acele produse
alterate, contrafăcute sau expirate, precum alimentele, băuturile
medicamentele, dăunătoare sănătăţii persoanelor.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ – în acest caz
subiectul activ poate fi orice persoană, care cunoaştele că
produsele sunt alterate, expirate sau contrafăcute şi
dăunătoare sănătăţii publice.
Subiectul pasiv - este autoritatea statală
competentă să prevină şi să apere sănătatea
oamenilor, iar în subsidiar poate fi orice persoană prejudiciată sau
vătămată prin consumul de altfel de produse alimentare sau
medicamentoase.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material - constă în acţiunea de punere în vânzare,
consum sau comercializare de carne, produse din carne şi medicamente
contrafăcute sau expirate.
Urmarea imediată – cоnstă
în crеarеa unеi stări dе реricоl
реntru valоarеa sоcială
оcrоtită de art.358 C.pen.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie - infracţiunile prevăzute de art. 358 C.pen.
sunt comise numai cu intenţie
directă sau indirectă.
Actele preparatorii
şi tentativa, deşi posibile, nu sunt
incriminate în mod expres de legiuitor.
TRAFICUL DE PRODUSE SAU SUBSTANŢE TOXICE
NORMA DE INCRIMINARE – ART.359 C.PEN.
(1)
Producerea, deţinerea, precum şi orice operaţiune privind
circulaţia produselor ori substanţelor toxice, cultivarea în scop de
prelucrare a plantelor care conţin astfel de substanţe ori
experimentarea produselor sau substanţelor toxice, fără drept,
se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea
exercitării unor drepturi.
(2) Tentativa se pedepseşte.
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Această faptă prezintă
o singură formă infracţională.
Forma tip
constă în producerea, deţinerea precum şi orice operaţiune
privind circulaţia produselor ori substanţelor toxice, cultivarea în
scop de prelucrare a plantelor care conţin astfel de substanţe ori
experimentarea produselor sau substanţelor toxice, fără drept
(alin.1).
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic este
reprezentat de acele relaţii sociale care reglementează
sănătatea publică, materializată prin interzicerea
produselor ori substanţe toxice ori cultivarea plantelor care conţin
astfel de substanţe şi produse toxice.
Obiectul material constă tocmai în acele substanţe
sau produse toxice precum şi plantele din care acestea se extrag.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ - poate fi orice
persoană care produce, deţine sau cultivă plante care
conţin substanţe şi produse toxice.
Subiectul pasiv - este
autoritatea statală abilitată să vegheze la sănătatea
publică şi, prin modalităţi normative, să prevină
şi să combată astfel de fapte.
Subiectul pasiv adiacent este orice persoană care este vătămată sau
prejudiciată de către subiectul activ, prin faptele
prevăzută de art.359 C. pen.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material - îl constituie orice acţiune
de producere, deţinere sau orice operaţiune privind circulaţia
produselor ori substanţe toxice sau orice activitate de cultivare a
plantelor ce conţin astfel de substanţe toxice.
Urmarea imediată – cоnstă
în crеarеa unеi stări dе реricоl
реntru valоarеa sоcială
оcrоtită de art.359 C.pen.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este numai intenţia
directă sau indirectă.
Actele preparatorii – nu sunt incriminate deşi sunt posibile.
Tentativa este posibilă, dar şi incriminată expres de legiuitor în
alin. (2) al art. 359 C. pen.
ACCESUL
ILEGAL LA UN SISTEM INFORMATIC
NORMA DE INCRIMINARE – ART.360 C.PEN.
(1)
Accesul, fără drept, la un sistem informatic se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.
(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită în
scopul obţinerii de date informatice, se pedepseşte cu închisoarea de
la 6 luni la 5 ani.
(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost
săvârşită cu privire la un sistem informatic la care, prin
intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este
restricţionat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori,
pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Infracţiunea privind accesul ilegal la un sistem
informatic, prevăzută de art. 360 C.pen. are 3 forme:
Forma tip presupune accesul fără drept, la un sistem
informatic (alin.1).
Forma agravată I – există dacă accesul fără drept, la
un sistem informatic, se face în scopul obţinerii de date informatice.
Forma agravată II – se realizează dacă fapta prevăzută
la alin.(1) a fost săvârşită cu privire la un sistem informatic
la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe
specializate, accesul este restricţionat sau interzis pentru anumite
categorii de utilizatori (alin. 3).
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic este
constituit din acele relaţii sociale care reglementează şi
protejează sistemele şi datele informatice precum şi
autoritatea/instituţia care le are în proprietate.
De pildă, în literatura
juridică[57] se
apreciază că există două sau mai multe obiecte juridice,
opinie la care achiesăm şi noi.
Primul obiect juridic se referă
la categoria de informaţii care este stocată de autoritatea
statală, iar cel de-al doilea este dat de acele relaţii care
protejează sistemul informatic al
persoanei, care efectiv îl utlizează (operatorul de date).
Obiectul material este reprezentat de
chiar acele sisteme informatice, precum şi de datele informatice
însăşi pe care le stochează (baze de date, programe, servere,
etc.)
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ
Din economia textului incriminator nu rezultă că subiectul activ
este circumstanţiat. Totuşi, apreciem că accesul la un sistem
informatic, nu-l poate avea decât persoana care are cunoştinţele
şi aptitudinile necesare penetrării respectivului sistem informatic.
De pildă, acei hackeri care, fără să deţină un
înscris oficial în domeniul IT, reuşesc să penetreze sistemele
diferitelor structuri interne sau internaţionale, care deţin sisteme
informatice şi unde parolele de acces sunt dintre cele mai performante
(securizate) din lumea informatică. Probabil că, neavând un document
oficial atestator, nu pot să aibă nici o calitate, în sensul
dreptului penal.
Subiectul pasiv
este
autoritatea publică sau privată care este deţinătorul sau
proprietarul sistemului informatic sau, aşa cum am arătat la
subiectul activ, pot fi acele persoane care efectiv opereză în acel sistem
şi care au fost prejudiciate de făptuitor, mai ales în cazul în care
pericolul social este mai mare, dată fiind restricţionarea sau
interzicerea accesului, mai ales în situaţia în care informaţiile
stocate provin din categoria informaţiilor de stat de importanţă
deosebită, prevăzute de Legea nr.182/2002 privind protecţia
informaţiilor clasificate.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material este dat de acele acţiuni menite să “spargă” sistemele informatice şi să se
obţină datele informatice necesare, care interesează subiectul
activ.
Putem evidenţia în acest sens, fără a-l
comenta, ultimul caz larg mediatizat al acelui tânăr român care a spart
căsuţa de e-mail a şefului Serviciului Român de Informaţii,
după ce anterior a comis şi alte asemenea “accesări” ilegale ale unor structuri militare
internaţionale.
Urmarea imediată – Urmarea
imediată constă într-o stare de pericol cu privire la siguranţa
sistemului informatic şi/sau a resurselor sale.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă
Scopul obţinerii de date informatice, este prevăzut în alin.2 al art.360
C.pen.
Actele preparatorii –
nu sunt incriminate.
Tentativa – este prevăzută în mod
expres de legiuitor în art. 366 C.pen.
INTERCEPTAREA
ILEGALĂ A UNEI TRANSMISII DE DATE INFORMATICE
NORMA DE INCRIMINARE – ART.361 C.PEN.
(1) Interceptarea,
fără drept, a unei transmisii de date informatice care nu este
publică şi care este destinată unui sistem informatic, provine
dintr-un asemenea sistem sau se efectuează în cadrul unui sistem
informatic se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.
(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi
interceptarea, fără drept, a unei emisii electromagnetice provenite
dintr-un sistem informatic, ce conţine date informatice care nu sunt
publice.
STRUCTURA INFRACŢIUNII
Este lesne de observat că această
infracţiune este prevăzută în 2 forme:
Forma tip presupune interceptarea, fără drept, a unei
transmisii de date informatice care nu este publică şi care este
destinată unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se
efectuează în cadrul unui sistem informatic (alin.1).
Forma asimilată constă în
interceptarea, fără drept, a unei emisii electromagnetice
provenite dintr-un sistem informatic, ce conţine date informatice care nu
sunt publice (alin.2).
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic este
constituit din acele relaţii sociale privitoare la securizarea datelor
informatice, a căror interceptare sau transmisie trebuie făcută
doar în mod legal.
Obiectul material este reprezentat
chiar de acele date informatice interceptate fără drept sau emisiile
electromagnetice provenite de la un sistem informatic ce conţine astfel de
date.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ
Apreciem şi noi că
subiectul activ poate fi orice persoană, dar considerăm că
trebuie să aibă cunoştinţele, aptitudinile, dar şi
mijloacele necesare interceptării unei transmisii de date informatice.
Subiectul pasiv
poate fi
persoana fizică sau persoana juridică, proprietara sistemului
informatic, ce are abilitatea tehnică să transmită date
informatice sau persoana prejudiciată în orice mod prin interceptarea
datelor informatice.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material presupune
acţiunea de interceptare fără drept, cu ajutorul unor
dispozitive electronice speciale[58]
a datelor informatice care nu sunt publice sau a unor emisii electromagnetice
provenite tot de la sisteme informatice..
Urmarea imediată – Urmarea
imediată constă într-o stare de pericol pentru relaţiile sociale
ocrotite prin reglementarea art.361 C.pen.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie în cazul infracţiunilor prevăzute de art.361
C.pen. este intenţia directă sau indirectă.
Actele preparatorii –
nu sunt incriminate.
Tentativa este posibilă, dar şi
incriminată de dispoziţiile art.366 C.pen.
ALTERAREA
INTEGRITĂŢII DATELOR INFORMATICE
NORMA DE INCRIMINARE – ART.362 C.PEN.
Fapta
de a modifica, şterge sau deteriora date informatice ori de a restricţiona
accesul la aceste date, fără drept, se pedepseşte cu închisoarea
de la unu la 5 ani.
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Aşadar, fapta incriminată
de art.362 C.pen. este prevăzută într-o singură formă
infracţională - forma tip - care constă în
fapta de a modifica, şterge sau deteriora date informatice ori de a
restricţiona accesul la aceste date, fără drept.
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic îl
constituie acele relaţii sociale care reglementează integritatea,
realitatea, credibilitatea, legalitatea datelor informatice.
Obiectul material – este reprezentat
chiar de acele date informatice modificate sau deteriorate.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ poate fi orice
persoană care are cunoştinţele şi aptitudinile
tehnico-informatice necesare pentru a modifica sau deteriora aceste date sau
să restricţioneze fără drept accesul la aceste date
informatice.
Subiectul pasiv
este orice
persoană fizică sau juridică prejudiciată prin fapta
subiectului activ al infracţiunii.
Latura obiectivă a infracţiunii
Elementul material – îl constituie acele acţiuni privitoare la
modificarea, deteriorarea, ştergerea datelor informatice sau acţiunea
de restricţionare a accesului fără drept la aceste date.
Urmarea imediată – constă
într-o stare de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite prin
reglementarea art.362 C.pen.
Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie
elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.
Latura subiectivă a infracţiunii
Forma de vinovăţie este intenţia
directă sau indirectă.
Actele preparatorii nu sunt incriminate.
Tentativa este posibilă, fiind incriminată, la finele acestui capitol,
respectiv în art. 366 C.pen.
PERTURBAREA
FUNCŢIONĂRII SISTEMELOR INFORMATICE
NORMA DE INCRIMINARE – ART.363 C.PEN.
Fapta
de a perturba grav, fără drept, funcţionarea unui sistem
informatic, prin introducerea, transmiterea, modificarea, ştergerea sau
deteriorarea datelor informatice sau prin restricţionarea accesului la
date informatice, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.
STRUCTURA
INFRACŢIUNII
Aceasta reprezintă singura
formă infracţională a faptei prevăzută de art.
363 C.pen.
Obiectul infracţiunii
Obiectul juridic este
reprezentat de acele relaţii sociale care reglementează şi
ocrotesc sistemele informatice.
Obiectul material îl constituie acele
sisteme şi date informatice perturbate grav, fără drept, prin
fapta subiectului activ al infracţiunii.
Subiecţii infracţiunii
Subiectul activ, ca şi în
articolul precedent (art. 362 C.pen.), apreciem că poate fi orice persoană
care are capabilitatea tehnică necesară pentru perturbarea gravă
şi fără drept a unui sistem informatic.
Subiectul pasiv poate fi
orice persoană prejudiciată prin comiterea acestei infracţiuni.
Latura obiectivă a infracţiunii