FALSIFICAREA DE MONEDE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.310 C.PEN.

(1) Falsificarea de monedă cu valoare circulatorie se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează falsificarea unei monede, emise de către autorităţile competente, înainte de punerea oficială în circulaţie a acesteia.

(3) Tentativa se pedepseşte.

Aşadar, este lesne de observat că această infracţiune prezintă o forma tip şi o formă agravată.

Forma tip, reglementată de art.310 alin.1 C.pen., se referă la falsificarea de monede cu valoare circulatorie.

Forma agravată, reglementată de art.310 alin.2 C.pen, reprezintă falsificarea de monede, înainte de punerea oficială în circulaţie, de către autoritatea abilitată, competentă.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la încrederea segmentului public în realitatea, autenticitatea, veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea monedei aflate în circulaţie.

Obiectul material poate fi materialul (metal sau hârtie) utilizat pentru confecţionarea de monedă (în cazul în care falsificarea se realizează prin contrafacere) sau chiar moneda cu valoare circulatorie (în cazul în care falsificarea se realizează prin alterare).

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ nu este circumstanţiat, poate fi orice persoană care are capabilitatea necesară executării actelor ce formează elementul material al infracţiunii.

Apreciem că subiecţii activi trebuie însă să fie iniţiaţi nu numai în activităţi ce ţin de sfera IT, dar pot fi şi tipografi, graficieni, pictori, decoratori, etc.

Subiectul pasiv al infracţiunii de falsificare de monede este deţinătorul legal al monopolului care emite, prin structura competentă (autoritatea abilitată) monede cu valoare circulatorie.

În opinia noastră, deţinătorul monopolului, în acest sens, nu poate fi decât statul român, prin Banca Naţională a României, care, în baza Legii nr.312 din 28 iunie 2004, are printre atribuţiile sale şi emiterea bancnotelor şi a monedelor ca mijloace legale de plată pe teritoriul României.

În măsura în care România va adopta moneda unică europeană, Banca Naţională a României va emite moneda euro doar cu autorizarea Băncii Centrale Europene.

În cazul infracţiunii de falsificare de monede, apreciem că poate fi subiect pasiv adiacent şi acea persoană care este indusă în eroare şi primeşte, de bună credinţă, moneda falsificată, fiind astfel prejudiciată.[1]

Generic vorbind, se pierde încrederea publică în realitatea, autenticitatea, veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea monedelor aflate într-un moment dat în circulaţie. Sau, aşa cum sublinia un distins profesor de drept penal, este suficient să se răspândească ştirea că se află în circulaţie monede falsificate pentru ca încrederea publică în întreaga masă monetară aflată în circulaţie să devină spaimă generală.[2]

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material al infracţiunii de falsificare de monede constă în acţiunea de contrafacere sau alterare a unei monede.

Contrafacerea constă în confecţionarea, producerea sau imitarea unei monede, fiind necesară o imitare apropiată de moneda reală, astfel încât să conducă la ideea aparenţei de autenticitate, să fie considerată o monedă cu valoare autentică. Dacă imitarea nu induce „aparenţa de autenticitate”, apreciem că nu se cristalizează elementele constitutive ale infracţiunii de falsificare de monede, din cauza modalităţii absurde în care a fost concepută operaţiunea de falsificare (De exemplu vopsirea hârtiei în culorile unei monede de hârtie sau turnarea monedelor metalice dintr-un material compozit aparent asemănător, dar altfel decât cel real, autentic).[3]

Alterarea constă în modificarea conţinutului şi/sau a aspectului exterior, prin care se modifică greutatea, compoziţia, forma, aspectul exterior (lucios, mat, etc.) în cazul monedelor metalice sau semnele distinctive, care uneori sunt vizibile doar dacă sunt privite dintr-un anumit unghi sau cu instrumente ajutătoare, în cazul monedelor de hârtie.

Elementele de siguranţă ale monedei româneşti de hârtie, în circulaţie, sunt, în funcţie de valoarea monedei, următoarele:[4]

Fereastra transparentă – este poziţionată în stânga aversului bancnotei, cu formă şi elemente de siguranţă suplimentare specifice pentru fiecare cupiură în parte are forma.

Filigranul - constituit din două componente poziţionate în stânga aversului, pe zona neimprimată: portretul personalităţii de pe bancnotă şi emblema BNR.

Firul de siguranţă – este poziţionat în zona centrală, acesta devenind vizibil când bancnota este luminată din partea opusă privitorului.

Elementul de suprapunere – constă în inserarea, pe avers, sub denumirea băncii centrale de emisiune, a anumitor fragmente ale unui element de design de mici dimensiuni, imprimate în acelaşi loc pe ambele feţe, astfel că atunci când sunt privite prin transparenţă şi luminate din partea opusă privitorului, elementul să fie văzut în întregime.

Banda iridescentă – constă în imprimarea pe revers, în partea dreaptă, a unei benzi verticale de culoare transparent aurie care are înscrisă, pe verticală, de şapte ori, valoarea nominală.

Microtextul – este poziţionat atât pe avers, cât şi pe revers, sub forma unor zone imprimate cu caractere foarte mici, sub 1 mm înălţime, ce se pot vedea cu ajutorul unei lupe.

Imprimarea vizibilă în lumina ultravioletă – constă în imprimarea unui patrulater ce conţine valoarea nominal a bancnotei, cu cerneală vizibilă numai în lumină ultravioletă,

Imprimarea aurie – constă în imprimarea unui element de design de pe aversul bancnotei şi/sau în fereastra transparent, imprimat cu cerneală de culoare aurie.

Imprimarea în relief – constă în imprimarea, în relief, a principalelor elemente de design, pe ambele feţe.

Imaginea latentă - nu este percepută la examinarea directă, devenind vizibilă atunci când bancnota este privită razant.

Microperforaţii – perforaţiile foarte fine sunt poziţionate în zona elementului floral pe avers şi compun valoarea nominal; acestea devin vizibile numai când bancnota este luminată din partea opusă privitorului.

Cerneala care îşi schimbă culoarea – elementele poziţionate pe avers, în partea stângă jos, sunt imprimate cu cerneală care îşi schimbă culoarea din auriu în verde, în funcţie de unghiul din care este privită.

Elementele de siguranţă ale monedei euro de hârtie, în circulaţie pot fi identificate, în funcţie de valoarea monedei, următoarele:[5]

Suportul pe care se imprimă - fabricată din bumbac pur, care foşneşte şi are o textură fermă (nu este moale sau cu aspect cerat).

Sub lumină ultravioletă:

ü hârtia nu străluceşte;

ü fibrele încorporate în masa hârtiei apar colorate în roşu, albastru şi verde;

ü drapelul Uniunii Europene are culoarea verde, iar stelele sunt portocalii;

ü semnătura preşedintelui BCE apare în culoarea verde;

ü stelele mari şi cercurile mici de pe avers strălucesc.

ü pe revers, harta, podul şi valoarea nominală apar în galben.

Imprimarea în relief - datorită tehnicii speciale de imprimare, la atingere, cerneala utilizată pentru realizarea imaginii principale, a literelor şi a valorii nominale de pe avers produce un efect de relief sau este mai groasă.

Filigranul - este realizat prin varierea densităţii hârtiei şi devine vizibil în momentul în care bancnota se poziţioneză spre o sursă de lumină; dacă bancnota este aşezată pe o suprafaţă de culoare închisă, părţile de culoare deschisă devin mai întunecate.[6]

Elementul de suprapunere - semnele tipărite în colţul de sus al bancnotei, atât pe avers, cât şi pe revers, se completează perfect pentru a forma valoarea nominală (devine vizibilă atunci când bancnota este îndreptată spre o sursă de lumină).

Firul de siguranţă - este încorporat în hârtia bancnotei, devine vizibil în momentul în care bancnota se poziţioneză spre o sursă de lumină, sub forma unei dungi de culoare închisă, pe care sunt înscrise cuvântul „EURO” şi valoarea nominală.

Perforaţiile – devin vizibile numai când bancnota este luminată din partea opusă privitorului şi compun simbolul „€”, precum şi cifre de mici dimensiuni care indică valoarea nominală.

Holograma tip bandă – constă în inserarea, pe bancnotele de 5, 10 şi 20 euro, unei imagini holografice, vizibilă prin înclinarea bancnotei, care prezintă alternativ valoarea şi simbolul „€”, pe un fundal colorat în culorile curcubeului, iar pe margini apare valoarea nominală a bancnotei înscrisă cu caractere de mici dimensiuni.[7]

Holograma tip rondelă - constă în inserarea, pe bancnotele de 50, 100, 200 şi 500 euro, unei imagini holografice, vizibilă prin înclinarea bancnotei, care prezintă alternativ valoarea şi o fereastră sau o poartă, iar pe fundal se pot observa cercuri concentrice colorate în culorile curcubeului, formate din caractere de mici dimensiuni, care se mişcă de la centru spre marginile rondelei.

Banda colorată auriu – constă în inserarea pe revers a unei benzi colorate în auriu, vizibilă prin înclinarea bancnotei, pe care sunt înscrise valoarea nominală şi simbolul „€”.

Numărul verde-smarald – utilizat doar pentru bancnotele de 5 şi 10 euro din seria “Europa”, constă în inserarea pe bancnotă a unui număr strălucitor, în colţul din stânga jos, care creează un efect luminos care se deplasează în sus şi în jos; de asemenea, numărul îşi schimbă culoarea din verde-smarald în albastru-închis.

Numărul care îşi schimbă culoarea – constă în inserarea pe reversul bancnotelor de 50, 100, 200 şi 500 euro, a unui număr care indică valoarea nominală, care îşi va schimba culoarea din violet în verde-oliv sau maro.

Microtextul - pe anumite porţiuni ale bancnotei se pot distinge clar, şi nu estompat, serii de caractere de foarte mici dimensiuni, care poate fi citit cu ajutorul unei lupe.

Pentru existenţa infracţiunii nu are relevanţă dacă s-a falsificat o singură monedă sau mai multe şi nici dacă falsificarea însăşi a constat în operaţiunile de contrafacere sau alterare. Este însă important să fie identificate toate persoanele implicate, trase la răspundere penală şi, cu caracter obligatoriu, instanţa competentă trebuie să dispună retragerea monedelor falsificate din circulaţie.

Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol, prin contrafacerea sau alterarea unei monede cu valoare circulatorie, aparent asemănătoare cu moneda a cărei falsificare s-a urmărit.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie în cazul infracţiunii prevăzute de art.310 C.pen. este intenţia, care, în unele cazuri, trebuie materializată, concretizată, funcţie de fiecare participant in concreto la comiterea faptei. Este obligatoriu ca faptuitorul să aibă clară reprezentarea falsului, prin contrafacere sau alterare, a monedei ce are sau va dobândi valoare circulatorie, creând prin aceasta o stare de pericol pentru încrederea publică în realitatea, autenticitatea, veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea monedei.

Rezultă astfel, în mod indubitabil, că subiectul activ urmăreşte sau acceptă această stare de pericol, rezultată tocmai din operaţiunea de falsificare (contrafacere sau alterare).

Scopul şi mobilul nu au relevanţă pentru realizarea conţinutului infracţiunii, dar cunoaşterea lor de către judecător îi va permite acestuia o corectă individualizare şi o mai bună cuantificare a pedepsei aplicate.[8]

Actele preparatorii, deşi posibile, nu sunt incriminate, dar pot avea rol de acte de complicitate anterioară, atunci când au fost realizate de alte persoane.

Tentativa este prevăzută de textul incriminator (art.310 alin.3 C.pen.) şi pedepsită în consecinţă.

Există tentativă la infracţiunea de falsificare de monede, dacă acţiunea însăşi de contrafacere sau alterare a fost întreruptă înainte de a fi executată în totalitate, din motive independente de voinţa subiectului activ sau, deşi a fost executată în totalitate, nu s-a obţinut însă moneda aptă să inducă în eroare prin punerea sa în circulaţie[9], fie din cauza mijloacelor aberante de falsificare sau a rezultatului falsificării (fals grosier, absurd).

FALSIFICAREA DE TITLURI DE CREDIT SAU INSTRUMENTE DE PLATĂ

NORMA DE INCRIMINARE – ART.311 C.PEN.

(1) Falsificarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea plăţilor sau a oricăror altor titluri ori valori asemănătoare se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) priveşte un instrument de plată electronică, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Tentativa se pedepseşte.

Ca şi infracţiunea prevăzută de art.310 C.pen. şi această infracţiune are o formă tip şi o formă agravată.

Prima formă (tip), reglementată de art.311 alin.1 C.pen., constă în falsificarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea plăţilor sau a oricăror altor titluri ori valori asemănătoare.

Cea de-a doua formă (agravată), reglementată de art.311 alin.2 C.pen., există atunci când fapta descrisă în prima formă (forma tip) priveşte un instrument de plată electronică.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special îl reprezintă, ca şi în cazul infracţiunii de falsificare de monede, acele relaţii sociale care privesc încrederea publică în realitatea, autenticitatea, veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea titlurilor de credit, titlurilor sau instrumentelor pentru efectuarea plăţilor, la care se adaugă, în forma agravată, instrumentele de plată electronică.

Obiectul material al acestei infracţiuni nu este întotdeauna acelaşi, putând fi materialul utilizat pentru confecţionarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea plăţilor sau a oricăror altor titluri ori valori asemănătoare (în cazul în care falsificarea se realizează prin contrafacere) sau chiar titlurile de credit, instrumentele de plată sau valorile asemănătoare (în cazul în care falsificarea se realizează prin alterare).

Potrivit dreptului comercial român[10] titlurile de credit se clasifică, în funcţie de modul de circulaţie, în:

a) Titluri nominative – acestea indică nominal titularul dreptului patrimonial, transmiterea titlului se face cu concursul emitentului, care trebuie să o menţioneze în registrul său, dar şi în titlu;

b) Titluri la ordin – cuprind drepturi ce pot fi exercitate numai de către o persoană determinată – primul beneficiar; dobânditorul exercită drepturile la ordinul beneficiarului;

c) Titluri la purtător – acestea sunt însrisuri care indică persoana debitorului, fă a-l menţiona pe creditor; posesorul înscrisului este titularul dreptului prevăzut în înscris;

d) Cambia - este un instrument de plată care circulă pe calea girului, acesta fiind un act juridic prin care girantul transmite giratarului toate drepturile ce decurg din titlu;

e) Biletul la ordin - este un titlu de credit, prin care se constată angajamentul clientului (semnatarului) de a plăti el însuşi beneficiarului sau la ordinul acestuia, o sumă de bani;

f) Cecul – este tot un titlu de credit, nominal sau la purtător şi are valoare de instrument sau de ordin de plată;

g) Conosamentul – este un document aferent unei încărcături pe vas, specific transporturilor maritime;

În ceea ce priveşte instrumentele de plată electronică, acestea pot constitui obiectul material al infracţiunii în aceleaşi condiţii sus menţionate. În această categorie sunt incluse cardurile, instrumentele de plată cu acces la distanţă şi cele de tip monedă electronică (e-money), care permit deţinătorului său să folosească disponibilităţile băneşti proprii dintr-un cont deschis pe numele său la emitentul cardului şi/sau să utilizeze o linie de credit, în limita unui plafon stabilit în prealabil, deschisă de emitent în favoarea deţinătorului, în vederea efectuării uneia sau mai multora dintre următoarele operaţiuni:

a) retragerea sau depunerea de numerar de la terminale precum distribuitoarele de numerar şi/sau ATM, de la ghişeele emitentului/instituţiei acceptante sau de la sediul unei instituţii, obligată prin contract să accepte instrumentul de plată electronică, respectiv încărcarea şi descărcarea unităţilor valorice în cazul monedei electronice;

b) plata bunurilor achiziţionate şi/sau serviciilor prestate de comercianţii acceptanţi şi/sau emitenţi (de exemplu, plata serviciilor prestate de companii în domeniul telefoniei mobile, fixe, transmisii de date, servicii de televiziune şi internet sau de către alţi furnizori de utilităţi), precum şi plata obligaţiilor către autorităţile administraţiei publice, reprezentând impozite, taxe, amenzi, penalităţi etc., prin intermediul imprinterelor, terminalelor POS, ATM sau prin alte medii electronice;

c) transferurile de fonduri.[11]

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ poate fi orice persoană, necerându-se o anume calitate, dar trebuie să aibă cunoştinţe, în special de drept comercial, în vederea falsificării titlurilor sau instrumentelor de plată.

Infracţiunea de falsificare de titluri de credit sau instrumente de plată poate fi săvârşită şi în participaţie penală.

Subiectul pasiv al infracţiunii de falsificare de titluri de credit sau instrumente de plată este reprezentat de autoritatea care a emis titlul/instrumentul de plată falsificat sau persoana care a fost prejudiciată ca urmare a falsificării titlului/instrumentului de plată.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material al infracţiunii de falsificare de titluri de credit sau instrumente de plată, constă în acţiunea de falsificare, aşa cum am arătat şi la infracţiunea prevăzută de art.310 C.pen., prin contrafacere sau alterare.

Contrafacerea înseamnă imitarea titlurilor, iar alterarea înseamnă orice modificare a conţinutului acestora.

Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol, prin contrafacerea sau alterarea de titluri de credit, titluri sau instrumente pentru efectuarea plăţilor sau a oricăror altor titluri ori valori asemănătoare, precum şi a instrumentelor de plată electronice, aparent asemănătoare cu cele a căror falsificare s-a urmărit.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie în cazul infracţiunii prevăzute de art.311 C.pen. este intenţia, adică subiectul activ are reprezentarea falsificării pe care, de altfel, şi-o doreşte, prevăzând şi starea de pericol pe care o creează şi pe care o urmăreşte şi o acceptă.

Scopul şi mobilul ajută magistratul să individualizeze şi să cuantifice pedeapsa „in concreto” ce o va aplica.

Actele preparatorii nu sunt incriminate, dar procurarea de materiale în vederea falsificării au conotaţia unor acte de participaţie penală sau de comitere a altor fapte penale distincte.

Tentativa este posibilă şi incriminată expres, putând fi săvârşită în oricare dintre formele legale.

FALSIFICAREA DE TIMBRE SAU EFECTE POŞTALE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.312 C.PEN.

(1) Falsificarea de timbre de orice fel, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi poştale sau cupoane răspuns internaţional se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Tentativa se pedepseşte.

După cum se poate observa această infracţiune, are o singură formă, întrucât săvârşirea ei produce prejudicii atât în dauna acelora care au cumpărat astfel de timbre, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi poştale sau cupoane răspuns internaţional, cât şi instituţiei emitente.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special îl reprezintă acele relaţii sociale care reglementează încrederea publică acordată acestor timbre, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi poştale sau cupoane răspuns internaţional.

Obiectul material este diferit, funcţie de operaţiunea de falsificare, prin contrafacere sau alterare. [12]

În prima ipoteză, obiectul material îl constituie materialele din care s-au fabricat timbrele, mărcile poştale, plicurile poştale, cărţile poştale sau cupoanele răspuns internaţional.

În cea de-a doua ipoteză, prin alterarea acestora, prin modificările făcute, obiectul material este şi produsul infracţiunii.[13]

Într-o altă opinie, se apreciază că infracţiunea prevăzută de art.312 C.pen., nu are obiect material. Atât în literatura de specialitate[14], cât şi în practica judiciară, se susţine ideea la care achiesăm şi noi, potrivit căreia timbrele, mărcile poştale, plicurile poştale, cărţile poştale sau cupoanele răspuns internaţional falsificate, trebuie să fie în mod legal în circulaţie, la data săvârşirii faptei.

Dacă însă acestea sunt scose din circulaţie şi, ulterior, sunt valorificate unei alte persoane, subiectul activ al infracţiunii va răspunde pentru infracţiunea de înşelăciune, prevăzută de art. 244 alin. (2) C.pen., aşa cum de altfel a statuat şi practica judiciară în această materie.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ al acestei infracţiuni nu este calificat, deci poate fi orice persoană.

Subiectul pasiv este reprezentat de autoritatea competentă să emită valorile prevăzute în art.312 C.pen.

Subiectul pasiv adiacent poate fi şi persoana care a suferit un prejudiciu, prin cumpărarea timbrelor, mărcilor poştale, plicurilor poştale, cărţilor poştale sau cupoanelor răspuns internaţional falsificate, prevăzute de dispoziţiile art. 312 C.pen.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de falsificare a timbrelor, mărcilor poştale, plicurilor poştale, cărţilor poştale sau cupoanelor răspuns internaţional, fie prin contrafacere (imitare), fie prin alterarea lor (prin spălare şi prin retuşare a acestora după o primă utilizare).

Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol, prin contrafacerea sau alterarea timbrelor, mărcilor poştale, plicurilor poştale, cărţilor poştale sau cupoanelor răspuns internaţional, aparent asemănătoare cu cele a căror falsificare s-a urmărit.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie în cazul infracţiunii prevăzute de art.312 C.pen. este intenţia directă sau indirectă.

Scopul şi mobilul contribuie, ca de altfel la toate infraţiunile de acest gen, la o justă individualizare şi o mai bună cuantificare a pedepsei aplicate.

Actele preparatorii deşi sunt posibile, nu sunt incriminate.

Tentativa este prevăzută în mod expres prin norma de incriminare (alin. 2 al art 312 C.pen.). Acţiunea de falsificare a început, dar a fost întreruptă sau a rămas fără rezultat, independent de voinţa subiectului activ (art. 32 alin.1 C. pen.).

PUNEREA ÎN CIRCULAŢIE DE VALORI FALSIFICATE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.313 C.PEN.

(1) Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art. 310 - 312, precum şi primirea, deţinerea sau transmiterea acestora, în vederea punerii lor în circulaţie, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse.

(2) Punerea în circulaţie a valorilor falsificate prevăzute în art.310-312, săvârşită de către autor sau un participant la infracţiunea de falsificare, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse.

(3) Repunerea în circulaţie a uneia dintre valorile prevăzute în art. 310-312, de către o persoană care a constatat, ulterior intrării în posesia acesteia, că este falsificată, se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea de falsificare prin care au fost produse, ale cărei limite speciale se reduc la jumătate.

(4) Tentativa se pedepseşte.

Infracţiunea de punere în circulaţie de valori falsificate este incriminată în art. 313 C.pen., având o singură formă tip. Celelalte două forme, prevăzute în alin. (2) şi (3), stabilesc modalităţile concrete de punere, respectiv repunere în circulaţie, a uneia din valorile prevăzute de art. 310-312 C. pen. (sunt asimilate şi subsecvente).

Acestea presupun preexistenţa infracţiunii de falsificare de monede, timbre şi alte valori, prevăzute de art. 310, art.311şi art.312 C. pen.

Dacă însă aceeaşi persoană pune în circulaţie valori care fac obiectul unor infracţiuni de falsificare diferite, dintre cele prevăzute în art. 310-312 C. pen., fiind deci vorba de fapte diferite, se vor aplica regulile concursului de infracţiuni^[15].

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special este comun cu cel prevăzut la infracţiunile incriminate de art.310-312 C.pen., respectiv acele relaţii sociale referitoare la încrederea publică în realitatea, autenticitatea, veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea monedei, titlurilor de credit sau instrumentelor de plată, timbrelor, mărcilor poştale, plicurilor poştale, cărţilor poştale sau cupoanelor răspuns internaţional.

Obiectul material îl constituie una sau mai multe dintre valorile indicate de art. 310-312 C. pen., respectiv monede, titluri de credit instrumente de plată, timbre, mărci poştale, plicuri poştale, cărţi poştale sau cupoane răspuns internaţional, asupra cărora s-a executat acţiunea de falsificare (contrafacere sau alterare).

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ, ca şi în cazurile prevăzute în infracţiunile incriminate de art. 310-312 C. pen., nu trebuie să aibă o anumită calitate, deci poate fi orice persoană.

Subiectul pasiv este persoana fizică sau juridică, prejudiciată de subiectul activ al respectivelor infracţiuni.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material al infracţiunii constă în acţiunea de punere în circulaţie a valorilor falsificate sau de repunere în circulaţie a acestora, ştiind că aceste valori sunt falsificate (art. 313 alin. 3 C. pen.).

Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol, prin punerea în circulaţie a valorilor falsificate sau de repunere în circulaţie a acestora.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie în cazul infracţiunii prevăzute de art.313 C.pen. este indubitabil intenţia făptuitorului de luare în posesie, transmitere sau deţinere de astfel de valori, ştiind că sunt falsificate, în vederea punerii sau a repunerii în circulaţie, creându-se aşadar o stare de pericol pentru societate în genere

Scopul şi mobilul este acelaşi, aşa cum a fost descris anterior, la acest gen de infracţiuni prevăzute de art. 310-312 C. pen.

Actele preparatorii deşi sunt posibile, nu sunt incriminate.

Tentativa este posibilă şi incriminată expres, putând fi săvârşită în oricare dintre modalităţile legale.

DEŢINEREA DE INSTRUMENTE ÎN VEDEREA FALSIFICĂRII DE VALORI

NORMA DE INCRIMINARE – ART.314 C.PEN.

(1) Fabricarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor prevăzute în art. 310, art. 311 alin. (1) şi art. 312 se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Fabricarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de echipamente, inclusiv hardware sau software, cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(3) Nu se pedepseşte persoana care, după comiterea vreuneia dintre faptele prevăzute în alin. (1) sau alin. (2), înainte de descoperirea acestora şi înainte de a se fi trecut la săvârşirea faptei de falsificare, predă instrumentele sau materialele deţinute autorităţilor judiciare ori încunoştinţează aceste autorităţi despre existenţa lor.

Această infracţiune prezintă două forme:

O formă tip, în reglementarea dată prin art. 314 alin (1) C.pen., care prevede că falsificarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de instrumente sau materiale cu scopul de a servi la falsificarea valorilor sau titlurilor prevăzute în articolul sus arătat.

O formă agravată, care presupune, aşa cum arată legiuitorul în alin.2 al art.314 C.pen., falsificarea, primirea, deţinerea sau transmiterea de echipamente, inclusiv hardware sau software cu scopul de a servi la falsificarea instrumentelor de plată electronică.

La alin.3 al art.314, legiuitorul prevede o cauză de nepedepsire, precizându-se că nu se pedepseşte persoana care, după comiterea vreuneia dintre faptele prevăzute în alin.(1), înainte de descoperirea de către autorităţile competente şi înainte de-a se fi trecut la săvârşirea faptei de falsificare, se autodenunţă şi predă instituţiilor judiciare instrumentele sau materialele deţinute şi folosite pentru falsificarea valorilor prevăzute în art. 310, art. 311 alin (1) şi art. 312 C. pen.

Apreciem, în consonanţă şi cu alte opinii juridice, exprimate în acest sens, că însăşi fapta de deţinere de astfel de instrumente sau materiale reprezintă o infracţiune mijloc pentru săvârşirea ulterioară a infracţiunii propriu-zise de falsificare, prevăzută de lege, fiind aşadar o faptă anterioară faptelor ce urmează, respectiv de falsificare de monede, de titluri de credit sau de plată, de timbre sau efecte poştale.^[16]

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special al infarcţiunii prevăzute de art. 314 C.pen. este identic cu cel al infarcţiunilor prevăzute de art.310, art.311 alin. (1) şi art. 312 C.pen.

Obiectul material al acestei infracţiuni îl reprezintă însăşi acele instrumente, echipamente şi materiale fabricate, primite, deţinute sau transmise, prevăzute de dispoziţiile art.314 alin.2 C.pen., pentru a ajuta la contrafacerea (fabricarea) sau alterarea valorilor sau titlurilor enumerate în art. 310-312 C.pen. (tiparniţe, copiatoare, metalul, hârtia filigranată, cerneală tipografică, solvenţi, alte substanţe chimice şi materiale ce pot fi utilizate pentru contrafacere sau alterare).

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ poate fi orice persoană, fără a fi necesară să aibă o anumită calitate, dar cum am arătat anterior, trebuie să aibă cunoştinţele tehnice necesare în vederea fabricării lor.

Chiar dacă aceste instrumente sau echipamente sunt doar primite şi deţinute sau transmise, ştiind pentru ce sunt folosite (doar pentru asta le-a primit, deţinut sau transmis!), devin automat subiecţi activi ai acestei infarcţiuni.

Subiectul pasiv al infracţiunii este doar instituţia statală abilitată de lege să deţină aceste instrumente şi echipamente în vederea emiterii valorilor prevăzute de dispoziţiile art. 310-312 C. pen.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material constă în acţiunea de fabricare, primire, deţinere sau transmitere a instrumentelor, echipamentelor şi materialelor, pentru falsificarea monedei, titlurilor de credit sau instrumentelor de plată, inclusiv a celor electronice, timbrelor, mărcilor poştale, plicurilor poştale, cărţilor poştale sau cupoanelor răspuns internaţional, prevăzute expres de lege.

Instrumentele, echipamentele şi/sau materialele fabricate, primite, deţinute, transmise trebuie să fie de natură şi apte tehnic să falsifice titlurile şi valorile prevăzute expres de legiuitor în incriminările sus arătate.

Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol, prin acţiunea de fabricare, primire, deţinere sau transmitere a instrumentelor, echipamentelor şi materialelor la care se referă art.314 C.pen.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie în cazul infracţiunii prevăzute de art.314 C.pen. nu poate fi decât intenţia directă sau indirectă. Asupra acestei din urmă forme de vinovăţie există opinii pro şi contra, deoarece se apreciază că scopul este asimilat de sintagma “destinaţie”^[17].

Scopul este, aşa cum am arătat mai sus, ca aceste instrumente şi echipamente să folosească şi să fie apte pentru falsificarea titlurilor şi valorilor, prevăzute de art. 310 -312 C.pen.

Mobilul poate, alături de scop, să ajute magistratul judecător atunci când chibzuieşte la individualizarea şi cuantificarea pedepsei ce o va aplica.

EMITEREA FRAUDULOASĂ DE MONEDĂ

NORMA DE INCRIMINARE – ART.315 C.PEN.

(1) Confecţionarea de monedă autentică prin folosirea de instalaţii sau materiale destinate acestui scop, cu încălcarea condiţiilor stabilite de autorităţile competente sau fără acordul acestora, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează punerea în circulaţie a monedei confecţionate în condiţiile alin. (1), precum şi primirea, deţinerea sau transmiterea acesteia, în vederea punerii ei în circulaţie.

În forma tip este incriminată emiterea frauduloasa de monedă.

Cea de-a doua formă nu este posibilă decât dacă s-a produs emiterea frauduloasă de monedă şi presupune, pe lângă punerea în circulaţie, şi primirea, deţinerea sau transmitrea în vederea punerii în circulaţie, aşa cum prevede art. 315 alin. (2) C.pen.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special îl reprezintă relaţiile sociale privitoare la încrederea publică ce trebuie acordată monedelor autentice, aflate la un moment dat în circulaţie.

Obiectul material

În forma tip, aceasta infracţiune nu are obiect material, moneda confecţionată fiind rezultatul acţiunii ce a avut loc deja.

În cea de-a doua formă, obiectul material este moneda fabricată, emisă, în condiţiile prevăzute de art. 315 alin (2) C. pen.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ

În literatura juridică s-au exprimat mai multe opinii în legătură cu subiectul activ al infracţiunii, în forma tip, prevăzută de art.315 alin. (1) C.pen.

Într-o opinie se apreciază că subiectul activ al infracţiunii de emitere frauduloasă de monedă, în forma tip, nu este calificat.[18] Totuşi, chiar şi autorii acestei opinii acceptă, pornind de la însăşi voinţa legiuitorului, care poate fi înţeleasă şi în sensul celei de-a doua opinii, la care achiesăm, că acea persoană are cunoştinţe, dar şi sarcini concrete sau chiar atribuţiuni prevăzute în fişa postului în confecţionarea de monedă autentică, ceea ce înseamnă că putem vorbi despre o anume calitate.

Cea de-a doua formă a infracţiunii nu comportă discuţii în privinţa subiectului activ, acesta putând fi orice persoană fizică.

Subiectul pasiv este reprezentat de instituţia abilitată de a emite, în condiţiile legii, monedă. Se mai poate vorbi aici, de un subiect pasiv adiacent care poate fi orice persoană care a fost prejudiciată prin comiterea faptei prevăzute de art.315 C.pen.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material este realizat de însăşi acţiunea de confecţionare de monedă, în condiţiile încălcării legii şi prin folosirea instalaţiilor sau materialelor destinate acestui scop.

Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol prin emiterea frauduloasă de monedă.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este, în opinia noastră, atât intenţia directă, cât şi cea indirectă la forma tip, iar la cea de-a doua formă poate fi numai intenţia directă, unde suntem în consonanţă şi cu opinia exprimată de literatura juridică, la care achiesăm.[19]

Scopul şi mobilul au relevanţă doar pentru o judicioasă încadrare şi aplicare a pedepsei, concretizată de magistratul-judecător în hotărârea judecătorească.

FALSIFICAREA DE VALORI STRĂINE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.316 C.PEN.

Dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol se aplică şi în cazul când infracţiunea priveşte monede, timbre, titluri de valoare ori instrumente de plată emise în străinătate.

Dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol se aplică şi în cazul când infracţiunea priveşte monede, timbre, titluri de valoare ori instrumente de plată emise în străinătate. Aşa cum rezultă din textul de lege, respectiv art. 316 C.pen., legiuitorul român, în consonanţă cu prevederile Convenţiei de la Geneva din 20 aprilie 1929, semnată şi de ţara noastră, a statuat că falsificarea de monedă, timbre, titluri de valoare ori instrumente de plată emise în străinătate, constituie infracţiune şi se pedepseşte potrivit legii penale române.

Dacă faptele prevăzute la art.316 C.pen. au fost săvârşite pe teritoriul României, legea penală română va ţine cont de principiul teritorialităţii.

Faptelor săvârşite în străinătate de un cetăţean român le vor fi aplicate dispoziţiile art. 316 C.pen., în măsura în care acestea sunt prevăzute ca infracţiuni şi de legea penală a ţării unde au fost săvârşite.

Dacă faptele sunt săvârşite în străinătate de un cetăţean străin sau apatrid, dar care se află de bunăvoie în România, s-a cerut extrădarea făptuitorului, dar a fost refuzată, devin aplicabile dispoziţiile legii penale române.[20] Nu împărtăşim în totalitate acest punct de vedere, întrucât, stricto sensu vorbind, nu înţelegem de ce statul român refuză extrădarea unei persoanei străine, care a comis o faptă în străinătate şi care este incriminată în legislaţia acelei ţări, din moment ce nicio autoritate sau instituţie statală, nu este prejudiciată, iar încrederea publică în autenticitatea acelor valori nu este afectată, pe teritoriul statului român, atât timp cât nu reiese din economia textului că moneda sau celelalte valori prevăzute de textele incriminatoare din România, se află în circulaţie şi în ţara noastră. (vezi moneda Euro, ce va fi aplicată şi în România). Din raţiuni de timp nu vom încerca aici să polemizăm cu aceste opinii exprimate în legătură cu aplicareaart.316 C.pen., rezervându-ne dreptul unor consideraţiuni personale în acest sens, în cuprinsul unei publicaţii de specialitate.

FALSIFICAREA DE INSTRUMENTE OFICIALE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.317 C.PEN.

(1) Falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc persoanele prevăzute în art. 176 sau persoanele fizice menţionate în art. 175 alin. (2) se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc alte persoane decât cele prevăzute în alin. (1) se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(3) Tentativa se pedepseşte.

Potrivit normei de incriminare, această faptă de falsificare a instrumentelor oficiale, are două forme:

O formă-tip (art. 317 alin.1 C.pen.), care presupune falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare, de care se folosesc persoanele prevăzute de art.176 sau persoanele fizice menţionate în art.175 alin.2 C.pen.

O formă-atenuată (art. 317 alin.2 C.pen.), care constă în fabricarea unei ştampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc alte persoane decât cele prevăzute în prima formă.

Art. 176 C. pen. precizează că prin termenul public se înţelege tot ce priveşte autorităţi publice, instituţii publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică. De asemenea, art. 175 alin.2 C. pen., arată că este funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost investită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora, cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

Aşa cum se arată în literatura de specialitate, falsificarea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare constituie nu numai o alterare a adevărului cu privire la sigiliul, ştampila sau instrumentul de marcat, ci şi o sursă de alterări ale adevărului în privinţa tuturor înscrisurilor sau obiectelor pe care sigiliul, ştampila sau instrumentul de marcat falsificat va fi aplicat.[21]

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic generic acestui gen de infracţiuni prevăzute în art.317 C.pen., presupune ocrotirea relaţiilor sociale, bazate pe încrederea publică, în astfel de instrumente de autentificare şi marcare, la care se referă acest capitol.

Obiectul juridic special îl constituie acele relaţii sociale privind încrederea publică în realitatea, autenticitatea, veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea înscrisurilor care poartă amprenta unui sigiliu sau ştampile, ori a obiectelor care poartă urma unui instrument de marcare, aşa cum explicitează marele penalist român, V. Dongoroz, în opera citată anterior.

Raţiunea falsificării instrumentelor de autentificare sau marcare este, în esenţă, aceea de a servi ca mijloc pentru săvârşirea unei fapte adiacente, în vederea realizării unei false autentificări sau marcări.

Aceste sigilii, ştampile sau instrumente de marcat false, constituie, totodată, şi obiecte materiale ale acestei infracţiuni.[22]

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ poate fi orice persoană, fără a fi nevoit să aibă o anumită calitate.

Subiectul pasiv este reprezentat de acele persoane prevăzute în art.176 sau art.175 alin.2 C.pen., ale căror sigilii, ştampile sau instrumente de marcare au fost falsificate.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material constă în acţiunea de falsificare a unui sigiliu, ştampilă sau instrument de marcare (bijuterii de aur, argint, platină).

Dacă însă falsificarea efectuată direct pe un înscris sau pe un obiect, nu realizează elementul material al falsificării prevăzute de art.317 C.pen., fapta ce poate fi reţinută în sarcina subiectului activ va întruni elementele constitutive ale infracţiunii de falsificare de înscrisuri oficiale. Poate fi cristalizată şi infracţiunea de înşelăciune, dacă va fi indusă în eroare o persoană, cu ocazia cumpărării unei bijuterii fals marcate.[23]

Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol, prin acţiunea de falsificare.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie în cazul infracţiunii prevăzute de art. 317 C.pen. este intenţia directă sau indirectă.

Mobilul şi scopul pot doar ajuta magistraţii la o justă individualizare şi o corectă cuantificare a pedepsei.

Actele pregătitoare nu sunt incriminate.

Tentativa este incriminată în mod expres de alin.3 al art. 317 C. pen.

FOLOSIREA INSTRUMENTELOR FALSE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.318 C.PEN.

Folosirea instrumentelor false prevăzute în art. 317 se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

Această infracţiune este prevăzută de dispoziţiile art. 318 C.pen. într-o singură formă, prin raportare la art. 317 C.pen., care presupune folosirea instrumentelor false menţionate în acest articol, respectiv folosirea unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare de care se folosesc autorităţile publice, instituţiile publice sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile proprietate publică sau persoanele fizice care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost investită de autorităţile publice.

Fapta de folosire a acestor instrumente false produce un dublu efect juridic, pe de o parte aduce atingere încrederii pe care cetăţenii o acordă înscrisurilor ce au aplicate un sigiliu sau o ştampilă oficială, iar pe de altă parte, chiar şi asupra bunurilor care poartă pecetea unui instrument oficial de marcat[24].

Pe cale de consecinţă, rezultă că săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 318 C.pen., folosirea instrumentelor false, nu este de conceput fără săvârşirea anterioară a infracţiunii prevăzută de art. 317 C.pen., respectiv falsificarea instrumentelor oficiale.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale privind încrederea publică în autenticitatea înscrisurilor care poartă amprenta unui instrument oficial (sigiliu, ştampilă, etc.) sau a obiectelor marcate cu instrumente specifice (bijuterii din aur, argint, etc.).

Obiectul material îl constituie chiar sigiliu, ştampila sau instrumentul de marcat falsificat, precum şi materialele pe care se aplică instrumentul oficial falsificat (hârtie, metal, etc.).

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ al acestei infracţiuni poate fi orice persoană, nefiind necesar ca aceasta să aibă o anumită calitate.

În consonanţă cu literatura juridică, opinăm că poate fi reţinut concursul de infracţiuni în sarcina subiectului activ, dacă acesta este şi autorul (coautor, complice, instigator) infracţiunii de falsificare a instrumentelor de autentificare sau de marcare.

Subiectul pasiv poate fi autoritatea publică, instituţia publică sau persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.

Subiectul pasiv subsecvent poate fi şi persoana care a primit înscrisul sau obiectul pe care s-a aplicat sigiliul, ştampila sau instrumentul de marcat falsificat şi a fost astfel prejudiciată.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material este reprezentat de însăşi acţiunea de folosire (întrebuinţare) a sigiliilor, ştampilelor sau a instrumentelor de marcare falsificate.

Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică, consecinţă a producerii unui sigiliu, a unei ştampile sau a unui instrument de marcare care are aptitudinea de a reda în mod fals amprenta unui instrument oficial autentic.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie - infracţiunea de folosire a instrumentelor false, este săvârşită cu intenţie. Este foarte important, dar şi suficient, ca subiectul activ al acestei infracţiuni să ştie că instrumentul oficial este fals, fie că este un sigiliu, o ştampilă sau un instrument de marcat.

Mobilul şi scopul sunt importante pentru magistratul – judecător pentru individualizarea şi cuantificarea pedepsei.

Actele pregătitoare şi tentativa nu sunt incriminate, deşi sunt posibile.

FALSIFICAREA DE INSTRUMENTE DE

AUTENTIFICARE STRĂINE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.319 C.PEN.

Dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol se aplică şi atunci când fapta priveşte instrumente de autentificare sau de marcare folosite de autorităţile unui stat străin.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic este reprezentat de relaţiile sociale care privesc, la fel ca la toate infracţiunile de gen prevăzute în Titlul al VI–lea, Infracţiuni de fals, respectiv relaţiile sociale privitoare la încrederea publică în instrumentele de marcat sau autentificare ce sunt folosite de instituţia sau autoritatea publică sau privată a unui stat străin.

Obiectul material constă în acţiunea de contrafacere sau alterare a instrumentelor de autentificare străine sau a înscrisului pe care se aplică ştampila, sigiliul falsificat sau instrumentele de marcat false, toate folosite de o persoană fizică sau juridică străină.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ nu trebuie să aibă o anume calificare poate fi orice persoană: român, străin, apatrid.

Subiectul pasiv este o autoritate a unui stat străin care a suferit un prejudiciu.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material constă fie într-o acţiune de falsificare, fie într-o acţiune de folosire a instrumentelor străine falsificate.

Urmarea imediată - constă în crearea unei stări de pericol, prin acţiunea de falsificare.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă pentru falsificarea sau folosirea instrumentelor falsificate străine.

Mobilul şi scopul au relevanţă doar pentru individualizarea şi cuantificarea pedepsei.

Actele pregătitoare nu sunt incriminate.

Tentativa este posibilă şi pedepsită, prin raportare la dispoziţiile art.317 C.pen.

FALSUL MATERIAL ÎN ÎNSCRISURI OFICIALE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.320 C.PEN.

(1) Falsificarea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Falsul prevăzut în alin. (1), săvârşit de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Sunt asimilate înscrisurilor oficiale biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecinţe juridice.

(4) Tentativa se pedepseşte.

Această infracţiune este incriminată în art. 320 C.pen. într-o formă tip şi o formă agravată.

Forma tip presupune folosirea unui înscris oficial, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterare. Ceea ce este esenţial pentru cristalizarea acestei infracţiuni în ambele forme, este ca operaţiunea de falsificare să producă consecinţe juridice (art.320 alin.1 C.pen.)

Forma agravată presupune ca subiectul activ al infracţiunii prevăzut la alin.1 să aibă o anumită calitate, respectiv să fie funcţionar public şi, obligatoriu, trebuie să fie în exercitarea atribuţiilor de serviciu (art. 320 alin.2 C.pen.).

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic generic al acestui gen de infracţiune de fals în înscrisuri oficiale, îl reprezintă ansamblul relaţiilor sociale generate şi guvernate de însăşi încrederea publică în realitatea, autenticitatea, veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea înscrisurilor emanate de la o instituţie/autoritate publică sau privată oficială.

Obiectul juridic special este dat de acele relaţii sociale născute din însăşi încrederea publică care trebuie să existe în realitatea, autenticitatea, veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea mai sus arătată, când este vorba despre înscrisuri cu caracter oficial.

Obiectul material - înainte de a-l descrie, vom defini, în conformitate cu dispoziţiile art. 178 alin.(2) C.pen., înscrisul oficial, care este orice înscris care este emis de o autoritate publică, instituţie publică sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunuri proprietate publică sau de la acea persoană care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost investită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora, aşa cum precizează şi dispoziţiile art. 176 şi art.175 alin.(2) C.pen.

Aşadar, concluziv, afirmăm că obiectul material este dat chiar de înscrisurile oficiale falsificate, indiferent de modalitatea în care aceasta se produce.

În art. 320 alin.(3) C.pen., legiuitorul asimilează înscrisurilor oficiale şi biletele, tichetele sau orice alte imprimate producătoare de consecinţe juridice.

Deşi legiuitorul, aparent, nu distinge, apreciem că este vorba de acele bilete, tichete sau alte imprimate care, pe lângă faptul că trebuie să producă consecinţe juridice, trebuie înregistrate sau înseriate pentru a putea fi gestionate de autoritatea emitentă, în eventualitatea declanşării unui proceduri administrativ-judiciare. Nu orice bilet sau tichet poate fi asimilat unui înscris oficial, numai pentru că produce efecte juridice!

Mai mult, împărţirea între oficiale şi aparent oficiale sau sub semnătură privată, comportă discuţii în practica judiciară atunci când se pune problema încadrării juridice a faptelor comise.

In acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursul în anulare formulat de Procurorul General de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 614 din 30 octombrie 2002, pronunţată de Judecătoria Lugoj şi a deciziei penale nr. 117/ A din 14 martie 2003, pronunţată de Tribunalul Timiş, pe care le-a casat sub aspectul greşitei încadrări juridice a faptelor săvârşite.

În motivarea schimbării încadrării juridice din infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale şi infracţiunea de uz de fals, în infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, instanţa supremă a reţinut că materialul probator administrat şi corect reţinut de către instanţele de judecată a dovedit că inculpatul a falsificat înscrisuri emise de societăţi comerciale, acestea fiind persoane juridice de drept privat şi, chiar dacă înscrisurile au fost depuse la Registrul Comerţului pentru opozabilitate, acestea nu îndeplinesc condiţiile cerute de lege pentru a fi considerate înscrisuri oficiale. [25]

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ poate fi orice persoană în forma tip şi calificat în cea de-a doua formă, respectiv funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Subiectul pasiv – este instituţia, autoritatea publică sau persoana juridică, aşa cum sunt descrise în art. 176 şi 175 alin.(2) C.pen.

Fără a fi în consens cu o mare parte a opiniilor exprimate în acest sens în literatura de specialitate, apreciem că poate fi subiect pasiv adiacent şi persoană prejudiciată în urma declarării şi anulării înscrisului oficial falsificat.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material presupune acţiunea de falsificare, fie prin contrafacere (imitare a scrierii sau semnăturii), fie prin alterare (denaturare materială a înscrisului).

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială protejată de lege, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterarea unui înscris oficial în orice mod, de natură să producă consecinţe juridice.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este intenţia, întrucât subiectul activ al infracţiunii urmăreşte sau acceptă producerea pericolului privind realitatea, autenticitatea, veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea înscrisurilor oficiale

Mobilul şi scopul au relevanţă pentru individualizarea şi aplicarea corectă a cuantumului pedepsei.

Actele preparatorii, deşi posibile nu sunt incriminate .

Tentativa este posibilă şi este şi incriminată expres în art. 320 alin. 4 C.pen.

FALSUL INTELECTUAL

NORMA DE INCRIMINARE – ART.321 C.PEN.

(1) Falsificarea unui înscris oficial cu prilejul întocmirii acestuia, de către un funcţionar public aflat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea cu ştiinţă de a insera unele date sau împrejurări, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Tentativa se pedepseşte.

Falsul intelectual este incriminat într-o singură formă (art. 321 alin.1 C.pen.).

Falsul intelectual trebuie să aibă ca subiect activ, funcţionarul public, aşa cum este definit de Codul penal, intrat în vigoare la 01.02.2014, care obligatoriu se află în exercitarea atribuţiilor de serviciu şi care atestă, cu ştiinţă, în respectivul înscris, fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului.

Astfel se deosebeşte falsul intelectual de falsul material în înscrisuri oficiale, aşa cum îl distinge penalistul nepereche, V. Dongoroz, când arată că alterarea adevărului nu priveşte materialitatea înscrisului în forma şi sursa acestuia, ci numai menţiunile şi constatările cuprinse în textul înscrisului oficial întocmit de funcţionarul public, în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Falsul material în înscrisuri oficiale se dovedeşte pe calea unei expertize grafice, în schimb falsul intelectual nu poate fi supus unei asemenea expertize, folosindu-se pentru dovedirea lui alte mijloace de probă.^[26]

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special îl constituie acele relaţii sociale privitoare la încrederea publică pe care trebuie să o aibă un asemenea înscris intelectual, referitor la realitatea, autenticitatea, veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea acestora.

Obiectul material este chiar înscrisul oficial falsificat.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ este “funcţionarul public”, aşa cum se arată chiar în norma de incriminare – art. 321 alin (1) C.pen., care obligatoriu pentru realizarea elementelor constitutive ale infracţiunii, trebuie să se afle în exercitarea atribuţiilor de serviciu.

Ce este funcţionarul public în sensul legii penale ?

Răspunsul este dat chiar de art. 175 C.pen.: “este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remuneraţie:

a) exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;

b) exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;

c) exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, al altui operator economic sau al unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate al acesteia.

(2) De asemenea, este considerată funcţionar public, în sensul legii penale, persoana care exercită un serviciu de interes public pentru care a fost învestită de autorităţile publice sau care este supusă controlului ori supravegherii acestora cu privire la îndeplinirea respectivului serviciu public.”

Am simţit nevoia să dăm definiţia funcţionarului public aşa cum o prevede noul Cod penal, pentru a arăta lărgirea sferei de cuprindere a acesteia, comparativ cu reglementarea din Codul penal anterior.

Subiectul pasiv poate fi autoritatea publică sau instituţia publică în cadrul căreia s-a produs falsul, alte persoane care administrează sau exploatează bunuri proprietate publică, menţionate în art.175 C.pen., precum şi persoana regăsită în definiţia dată de legiuitor în art.176 alin.2 (funcţionarul public).

Poate fi subiect pasiv adiacent al acestei infracţiuni şi persoana prejudiciată prin săvârşirea infracţiunii de fals intelectual.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material reprezintă acţiunea de falsificare în cele două forme concrete de realizare, acţiunea şi inacţiunea:

Când elementul material se realizează printr-o acţiune, acesta constă în atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului, respectiv consemnarea/menţionarea unor fapte sau împrejurări care nu au existat ori s-au petrecut în cu totul alt fel decât s-a făcut consemnarea care se efectuează cu prilejul întocmirii unui înscris oficial.

Când elementul material se realizează printr-o inacţiune, acesta constă în omisiunea, cu ştiinţă, de a consemna sau înregistra date sau împrejurări, pe care funcţionarul public le cunoştea şi pe care avea obligaţia sa le menţioneze în cuprinsul înscrisului oficial; în acest caz subiectul activ nu alterează înscrisul sub aspectul formei (scrierea sau subscrierea), ci numai sub aspectul conţinutului înscrisului care nu mai corespunde realităţii.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru valoarea socială ocrotita de lege prin întocmirea unui înscris oficial fals.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie – este intenţia.

Dacă fapta este comisă din culpă, în consonanţă cu dispoziţiile art.16 alin.6, teza a II-a, din noul Cod penal, constituie infracţiune numai dacă legea o prevede în mod expres.

Fie că fapta este comisă prin acţiune sau inacţiune, intenţia subiectului activ trebuie să existe în momentul comiterii faptei.

Atestarea mincinoasă sau omiterea inserării realităţii în cuprinsul înscrisului, făcute cu intenţie, conduce la cristalizarea elementelor constitutive ale infracţiunii de fals intelectual.

Mobilul şi scopul au relevanţă pentru judecătorul care trebuie să individualizeze, să încadreze juridic fapta comisă şi să aplice pedeapsa cuvenită, prevăzută de lege.

Actele pregătitoare nu sunt incriminate.

Tentativa este incriminată în mod expres de alin.2 al art.321 C.pen.

FALSUL ÎN ÎNSCRISURI

SUB SEMNĂTURĂ PRIVATĂ

NORMA DE INCRIMINARE – ART.322 C.PEN.

(1) Falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul dintre modurile prevăzute în art. 320 sau art. 321, dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat ori îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Tentativa se pedepseşte.

Falsul în înscrisuri sub semnătură privată este prevăzută de art. 322 C.pen. şi are o singură formă, care constă, aşa cum prevede textul incriminator, în falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin unul din modurile prevăzute de art.320 sau art.321 C. pen., respectiv dacă făptuitorul foloseşte înscrisul falsificat sau îl încredinţează altei persoane spre folosire, în vederea producerii de consecinţe juridice.

Trebuie să amintim aici că art. 320 C.pen. se referă la falsul material în înscrisuri oficiale, iar art. 321 C.pen. la falsul intelectual.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic constă din acele relaţii sociale care se cristalizează şi privesc încrederea publică în înscrisurile sub semnătură privată şi nu în înscrisurile oficiale.

Obiectul material este format chiar din înscrisul falsificat, dar numai sub semnătură privată.

Tot penalistul V. Dongoroz, apreciază că “dacă legea penală nu ar incrimina faptele de fals în înscrisuri sub semnătură privată, puterea probatorie a acestor înscrisuri ar deveni cu totul aleatorie, iar relaţiile sociale privind încrederea ce trebuie acordată acestor înscrisuri ar suferi o gravă atingere”.

Sunt înscrisuri sub semnătură privată:

- înscrisurile neautentificate, care cuprind manifestări de voinţă ale unei persoane particulare (contracte de închiriere, contracte de vânzare – cumpărare, etc.);

- actele comerciale;

- actele private care constituie baza unor pretenţii între părţi;

Apreciem, în consonanţă şi cu alte opinii juridice^[27] că, dacă aceste înscrisuri sunt autentificate, devin înscrisuri oficiale, iar răspunderea penală se va face potrivit incriminării prevăzute de art.320 C.pen.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ al infracţiunii poate fi orice persoană fizică care îndeplineşte condiţiile generale ale răspunderii penale şi care are cunoştinţe minimale de efectuare a operaţiunilor de contrafacere sau alterare, specifice acestei infracţiuni.

Subiectul pasiv poate fi orice persoană prejudiciată prin fapta subiectul activ al acestei infracţiuni.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material – este format din două acţiuni, săvârşite succesiv, dar cumulative, respectiv:

- falsificarea înscrisului sub semnătură privată, în condiţiile prevăzute de art. 320 sau art. 321 C.pen., prin contrafacere (imitare) sau alterare (adăugiri, înlocuiri, etc.).

- folosirea înscrisului falsificat, ori încredinţarea sa spre folosire, altei persoane^[28].

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică, rezultată din producerea unui înscris sub semnătură privată, care are aparenţa de înscris adevărat care a fost folosit de subiectul activ ori dat spre folosinţă unei alte persoane, în vederea producerii unei consecinţe juridice.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este intenţia, care trebuie să existe atât în cazul acţiunii de falsificare, cât şi în aceea de folosire a înscrisului falsificat, în condiţiile prevăzute de art. 322 C. pen.

Mobilul şi scopul sunt importante numai pentru instanţa de judecată, atunci când va purcede la încadrarea juridică a faptei şi a cuantumului pedepsei aplicate.

Actele pregătitoare nu sunt incriminate.

Tentativa este incriminată în mod expres de alin.2 al art.322 C.pen.

UZUL DE FALS

NORMA DE INCRIMINARE – ART. 323 C.PEN.

Folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă, când înscrisul este oficial, şi cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă, când înscrisul este sub semnătură privată.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Aşa cum rezultă din norma de incriminare, uzul de fals este prevăzut într-o singură formă (tip) şi constă în întrebuinţarea (folosirea) acestui gen de înscris oficial sau sub semnătură privată, dar obligatoriu făptuitorul trebuie să cunoască că înscrisul este fals.

De asemenea, tot în mod obligatoriu, acest înscris oficial sau sub semnătură privată fals, trebuie să producă consecinţe juridice.

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special este diferit [29], definit astfel:

ü Dacă înscrisul întrebuinţat este sub semnătură privată, atunci obiectul juridic al infracţiunii de uz de fals este dat de relaţiile sociale privind încrederea publică în înscrisul sub semnătură privată.

ü Dacă înscrisul folosit este unul oficial, obiectul juridic al infracţiunii de uz de fals, este cel prevăzut de art. 320 C.pen.

Literatura juridică este unanimă în recunoaşterea pericolului social mai mare, dată fiind consecinţa juridică mai mare a înscrisului oficial, comparativ cu gravitatea mai mică a celui sub semnătură privată, concretizată de legiuitor în cuantumul maximelor speciale prevăzute de lege.

Anterior anului 2006, unele instanţele de judecată au considerat folosirea de acte vamale false, în vederea verificării unui autoturism adus din străinătate în scopul înmatriculării, ca fiind o formă specială a evaziunii fiscal şi au încadrat astfel de fapte ca infracţiuni prevăzute de Codul vamal al României, în timp ce alte instanţe au dat încadrarea juridică de uz de fals.

În vederea asigurării unei practici unitare în domeniu, Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au fost investite cu soluţionarea recursului în interesul legii, promovat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Prin Decizia nr. XIX din 12.06.2006 s-a stabilit că fapta de folosire, cu vinovăţie, de acte vamale false, în vederea verificării unui autoturism adus din străinătate, în scopul înmatriculării acestuia, constituie infracţiunea de uz de fals, având în vedere că aceasta prezintă, prin trăsăturile sale specific, similitudine vădită cu conţinutul-tip al infracţiunii de uz de fals, reglementată în cuprinsul Codului penal.[30]

Obiectul material este înscrisul fals folosit de subiectul activ al infracţiunii, fie înscrisul oficial, fie înscrisul sub semnătură privată.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ – este necircumstanţiat, poate fi orice persoană.

Apreciem, nefiind în consens cu unele opinii juridice, că subiectul activ al infracţiunii de uz de fals prin folosirea înscrisurilor oficiale sau sub semnătură privată false, săvârşeşte infracţiunea de uz de fals în concurs cu infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată sau oficiale, dacă autorul este şi subiectul activ al infracţiunii de falsificare a acelor înscrisuri oficiale sau sub semnătură privată.

Subiectul pasiv – este persoana prejudiciată care a primit înscrisul fals, fie oficial, fie sub semnătură privată.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material - constă în acţiunea de întrebuinţare (folosire) a înscrisului prevăzut sub cele două forme sus arătate.

Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică, rezultată din folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecinţe juridice.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este numai intenţia.

Scopul şi mobilul - sunt, ca şi în cazul infracţiunilor de fals, importante doar pentru o mai bună şi corectă încadrare juridică a faptei.

Actele preparatorii şi tentativa sunt posibile, dar nu sunt incriminate.

FALSIFICAREA UNEI ÎNREGISTRĂRI TEHNICE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.324 C.PEN.

(1) Falsificarea unei înregistrări tehnice prin contrafacere, alterare ori prin determinarea atestării unor împrejurări necorespunzătoare adevărului sau omisiunea înregistrării unor date sau împrejurări, dacă a fost urmată de folosirea de către făptuitor a înregistrării ori de încredinţarea acesteia unei alte persoane spre folosire, în vederea producerii unei consecinţe juridice, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează folosirea unei înregistrări tehnice falsificate în vederea producerii unei consecinţe juridice.

(3) Prin înregistrare tehnică, în sensul prezentului articol, se înţelege atestarea unei valori, greutăţi, măsuri ori a desfăşurării unui eveniment, realizată, în tot sau în parte, în mod automat, prin intermediul unui dispozitiv tehnic omologat şi care este destinată a proba un anumit fapt, în vederea producerii de consecinţe juridice.

Este lesne de observat din lectura textului incriminator, art. 324 C.pen., că există 2 fapte:

ü Prima, prevăzută de art.324 alin.(1) C.pen., se referă la falsificarea unei înregistrări tehnice prin contrafacere sau alterare

şi

ü Cea de-a doua, prevăzută de art.324 alin.(2) C.pen., este reprezentată de folosirea înregistrării falsificate, de însuşi subiectul activ al infracţiunii sau de către persoana căreia i-a fost încredinţată înregistrarea tehnică falsificată, în vederea producerii de consecinţe juridice.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special – îl reprezintă relaţiile sociale care au la bază încrederea publică în respectivele înregistrări tehnice privind realitatea, autenticitatea, veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea acestora.

Obiectul material – îl constituie însăşi înregistrarea tehnică falsificată.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ – poate fi orice persoană, dar apreciem că trebuie ca aceasta să aibă cunoştinţele tehnice necesare în operaţiunea de falsificare a înregistrării respective, pe care o foloseşte sau o încredinţează în acelaşi în acelaşi scop altei persoane.

Subiectul pasiv – este persoana fizică sau juridică prejudiciată prin actul de falsificare şi/sau de folosire în vederea producerii de consecinţe juridice.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material - constă în acţiunea de falsificare a înregistrării tehnice şi folosirea de către subiectul activ sau încredinţarea spre folosire altei persoane, dar în acelaşi scop, respectiv de producere de consecinţe juridice.

Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea publică, rezultată din acţiunea subiectului activ, în vederea producerii unei consecinţe juridice.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este intenţia de falsificare a înregistrării tehnice şi de folosire a acesteia în condiţiile prevăzute de art. 324 C.pen.

Scopul – este inclus în chiar norma de incriminare şi constă în producerea de consecinţe juridice.

Mobilul – prezintă relevanţă doar pentru individualizarea şi cuantificarea pedepsei.

Actele preparatorii şi tentativa, deşi posibile, nu sunt incriminate.

FALSUL INFORMATIC

NORMA DE INCRIMINARE – ART 325 C.PEN.

Fapta de a introduce, modifica sau şterge, fără drept, date informatice ori de a restricţiona, fără drept, accesul la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a fi utilizate în vederea producerii unei consecinţe juridice, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Aşa cum rezultă din norma de incriminare, această infracţiune este prevăzută într-o singură formă - tip şi presupune fapta de a introduce, modifica sau şterge, fără drept, date informatice sau restricţionarea accesului la aceste date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în vederea producerii de consecinţe juridice.

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special – îl reprezintă acele relaţii sociale privitoare la realitatea, autenticitatea, veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea sistemelor informatice, ce deţin date şi informaţii cu conotaţie oficială sau privată.

Posesorii acestor sisteme informatice sunt apăraţi de lege împotriva faptelor de introducere, modificare sau ştergere, fără drept, tocmai a acelor date informatice pentru care încrederea publică este protejată vis-a-vis de realitatea conţinutului lor.

Obiectul material – îl constituie acele date informatice, prin care se înţelege orice reprezentare a unor fapte, informaţii sau concepte, într-o formă care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic.

Potrivit art. 181 C.pen., prin sistem informatic se înţelege orice dispozitiv sau ansamblu de dispozitive, interconectate sau aflate în relaţie funcţională, dintre care unul sau mai multe asigură prelucrarea automată a datelor, cu ajutorul unui program informatic.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ – al acestei infracţiuni poate fi orice persoană care are cunoştinţe tehnice, de resortul IT, precum şi deprinderile aferente în vederea introducerii, modificării sau ştergerii unor astfel de date informatice ori restricţionării accesului, fără drept, la astfel de date.

Subiectul pasiv – este acel deţinător sub orice formă, persoană fizică sau juridică, a respectivului sistem sau reţea informatică, prejudiciată prin fapta subiectului activ.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material – constă dintr-o acţiune de introducere, modificare sau ştergere de date ori de restricţionare a accesului.

Acţiunea de introducere, modificare sau ştergere trebuie să fie ilegală (fără drept), aidoma acţiunii de restricţionare, iar ambele să fie executate în vederea producerii de consecinţe juridice.

Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru încrederea în realitatea, autenticitatea, veridicitatea, legalitatea şi credibilitatea datelor informatice şi, în general, prelucrării automate a acestora.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este intenţia directă.

Scopul – spre deosebire de alte infracţiuni prevăzute în acest capitol, este important pentru însăşi stabilirea formei de vinovăţie a infracţiunii de fals informatic.

Actele preparatorii - sunt incriminate, dar fac obiectul unei alte infracţiuni, ce vor fi descrise în capitolul următor.

Tentativa – nu este incriminată în mod expres de legiuitor, deşi este posibilă.

FALSUL ÎN DECLARAŢII

NORMA DE INCRIMINARE – ART. 326 C.PEN.

Declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul, atunci când, potrivit legii ori împrejurărilor, declaraţia făcută serveşte la producerea acelei consecinţe, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Această infracţiune este prevăzută într-o singură formă tip, aşa cum rezultă din textul incriminator şi constă în declararea necorespunzătoare a adevărului, făcută unei persoane care, cu titlu permanent sau temporar:

- exercită atribuţii şi responsabilităţi, stabilite de lege, în vederea realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătoreşti;

- exercită o funcţie de demnitate publică sau o funcţie publică de orice natură;

- exercită, singură sau împreună cu alte persoane, în cadrul unei regii autonome, a unui operator economic sau a unei persoane juridice cu capital integral sau majoritar de stat, atribuţii legate de realizarea obiectului de activitate;

- exercită un serviciu public pentru care a fost investită şi este controlată de autoritatea publică respectivă.

Declaraţiile necorespunzătoare adevărului trebuie obligatoriu făcute în vederea producerii de consecinţe juridice.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special – este reprezentat de acele relaţii sociale care privesc, aşa cum am arătat în infracţiunile prevăzute în acest capitol, încrederea publică în declaraţiile persoanelor fizice, făcute unei persoane dintre cele prevăzute de art. 175 C.pen., în vederea producerii de consecinţe juridice.

Obiectul material

Întrucât falsul în declaraţii constă în declararea necorespunzătoare a adevărului de către o persoană, uneia dintre persoanele mai sus arătate sau chiar unităţii în care subiectul activ îşi desfăşoară activitatea, apreciem că declaraţia în sine este produsul infracţiunii şi nu obiectul material al acesteia[31].

Considerăm că dacă declaraţia necorespunzătoare adevărului, iniţial făcută în formă orală, îmbracă ulterior forma scrisă, acest înscris va fi obiectul material al infracţiunii.

Rezultă per a contrario că declaraţia orală, făcută unei persoane în condiţiile art. 326 C.pen., nu are obiect material.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ – poate fi orice persoană care declară necorespunzător adevărul, în faţa persoanei prevăzute de art. 175 C.pen.

În literatura juridică s-a exprimat opinia, la care achiesăm, potrivit căreia, în cazul în care funcţionarul public consemneză declaraţia necorespunzătoare (falsă) într-un înscris oficial, vă răspunde pentru două fapte aflate în concurs: prima - omisiunea sesizării organelor judiciare şi cea de-a doua - complicitate la infracţiunea de fals în declaraţii.[32]

Opinia noastră este în sensul că este foarte important pentru cristalizarea elementelor constitutive ale celor două fapte aflate în concurs, ca funcţionarul public să cunoască că declaraţia făcută în faţa sa este falsă.

Subiectul pasiv este autoritatea/instituţia publică sau persoana fizică prejudiciată.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material – este reprezentat de acţiunea de a declara necorespunzător adevărul, în condiţiile prevăzute de norma de incriminare, respectiv art. 326 C.pen., fie în forma orală , fie în forma scrisă.

Apreciem că forma scrisă trebuie semnată şi datată de subiectul activ al infracţiunii.

Întebarea care se pune cu acuitate este, ce facem cu declaraţia orală făcută cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 326 C. pen.?

Urmarea imediată – cоnstă în crеarеa unеi stări dе реricоl реntru valоarеa sоcială оcrоtită рrin lеgе, respectiv реntru încrеdеrеa рublică acоrdată realităţii, autenticităţii, veridicităţii, legalităţii şi credibilităţii declaraţiilor producătoare de consecinţe juridice.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este intenţia directă. Important este ca declaraţia să fie necorespunzătoare adevărului, să se facă în faţa persoanei abilitate de lege, iar subiectul activ să cunoască producerea consecinţelor juridice prin falsificarea adevărului.

Scopul şi mobilul sunt relevante pentru judecătorul care chibzuieşte la individualizarea şi aplicarea corectă a pedepsei prevăzute de lege.

Actele preparatorii, precum şi tentativa, deşi sunt posibile, nu sunt incriminate.

FALSUL PRIVIND IDENTITATEA

NORMA DE INCRIMINARE – ART. 327 C.PEN.

(1) Prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unităţi în care aceasta îşi desfăşoară activitatea prin folosirea frauduloasă a unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau a menţine în eroare un funcţionar public, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine ori pentru altul, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

(2) Când prezentarea s-a făcut prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

(3) Încredinţarea unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile spre a fi folosit fără drept se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Este lesne de observat că această infracţiune se prezintă în trei forme, după cum urmează:

Forma tip, reglementată de art. 327 alin.(1) C.pen., presupune prezentarea sub o identitate falsă ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane, făcută unei persoane dintre cele prevăzute în art. 175 sau transmisă unei unităţi în care acesta îşi desfăşoară activitatea, prin folosirea frauduloasă a unui act care serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile sau a unui astfel de act falsificat, pentru a induce sau menţine în eroare un funcţionar public, în vederea producerii unei consecinţe juridice, pentru sine sau pentru altul.

Forma agravată, reglementată de art. 327 alin.(2) C.pen., este întâlnită atunci când prezentarea sub o identitatea falsă s-a făcut prin întrebuinaţarea identităţii reale a unei persoane.

Forma asimilată, reglementată de art. 327 alin.(3) C.pen., constă în încredinţarea unui act ce serveşte la identificare, legitimare ori la dovedirea stării civile, spre a fi folosit fără drept.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special – este format din acele relaţii sociale care iau naştere şi se dezvoltă pe încrederea publică ce se acordă identităţii persoanei.

Obiectul material – în ambele forme, tip şi agravată nu există, întrucât identitatea este un atribut imaterial al persoanei.[33]

Prezentarea unor înscrisuri false, pentru dovedirea identităţii de către subiectul activ al acestei infaracţiuni pot fi considerate ca fiind obiectul material.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ – poate fi orice persoană, necerându-se o anumită calitate.

Într-o opinie exprimată în literatura juridică[34], la care achiesăm, se apreciază că, în cazul în care o persoană este prezentată cu o altă identitate, iar aceasta confirmă identitatea falsă, ne aflăm în faţa unui coautorat la săvârşirea infracţiunii de fals privind identitatea.

Dacă însă acea persoană nu va fi prezentă la faţa locului, dar a consimţit să-i fie prezentată identitatea falsă, va deveni complice la comiterea infracţiunii prevăzute de art. 327 C. pen.

Apeciem că, în atare ipoteză, consimţământul presupus dat de persoana prezentată cu identitatea falsă, este în practica judiciară greu de dovedit, în absenţa unui înscris semnat şi datat de respectiva persoană.

Proba testimonială este acceptată de instanţele de judecată, dar sub rezerva subiectivităţii acelui martor care, ulterior, confirmă sau infirmă adevărul, având în vedere că în majoritatea cazurilor pretinde că nu a cunoscut consecinţele juridice ale faptei consumate, considerând confirmarea identităţii false pentru alte circumstanţe faptice, fără conotaţie juridică.

Şi totuşi practica judiciară a acceptat şi această formă a infracţiunii de fals privind identitatea pe cale orală, în ipoteza în care subiectul activ este prins în flagrant, de pildă, imobilizat de autorităţile competente, în faţa cărora, neavând asupra sa documentele de identitate, declară că are un alt nume decât cel real.

Fără a fi de acord cu această soluţie de practică judiciară, apreciem că, dincolo de imperativitatea infracţiunii de flagrant, totuşi autorităţile publice competente (organele de poliţie, jandarmi, etc.) aveau obligaţia minimală de a depune deligenţe în vederea identificării ulterioare, respectiv stabilirea identităţii reale a făptuitorului, întrucât subiectul activ se apără, mai ales în circumstanţele de mai sus, prin orice mijloace, chiar mincinoase, în vederea scăpării de „braţul lung” al justiţiei penale.

Întrucât procesul penal presupune mai multe etape procesuale, încă odată afirmăm că simpla declarare orală a identităţii false, nu este suficientă pentru consumarea însăşi a infracţiunii de fals privind identitatea.

Dacă însă făptuitorul prins în condiţiile sus arătate, cu ocazia continuării cercetărilor la sediul organului de poliţie, stăruie în scris, în faţa poliţistului în identitatea falsă, declarată anterior oral, putem vorbi de o eventuală consumare a acestei infracţiuni de fals privind identitatea, dar nu mai suntem în ipoteza unei părţi a practicii judiciare, care s-a pronunţat în acest sens. Mai mult, chiar şi aici “sarcina probei” revine autorităţii competente (a celei ce acuză), în conformitate cu dispoziţiile art.99 C.proc.pen.

Pentru a se cristaliza elementele constitutive ale infracţiunii de fals privind identitatea prevăzută de art. 327 alin. (3) C.pen., nu se pune problema de drept sus arătată, întrucât încredinţarea acelui act pentru dovedirea identităţii false, este, apreciem, suficient pentru încadrarea juridică a faptei, constituind totodată obiectul material al acestei infracţiuni.

Subiectul pasiv – este fie persoana vătămată, prejudiciată ca urmare a infracţiunii comise, fie autoritatea/instituţia publică abilitată de lege, prin inducerea în eroare a prezentării persoanei cu identitatea falsă, fie chiar persoana substituită.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material – este reprezentat de acţiunile întreprinse în cazul prezentării sub o identitate falsă, ori atribuirea unei asemenea identităţi altei persoane sau atunci când s-a făcut prin întrebuinţarea identităţii reale a unei persoane sau, în ultima formă, atunci când s-a încredinţat un act de stare civilă ce serveşte la identificarea persoanei.

Urmarea imediată – cоnstă în crеarеa unеi stări dе реricоl реntru valоarеa sоcială оcrоtită рrin lеgе, adică реntru încrеdеrеa рublică acоrdată identităţii persoanei.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este intenţia directă, calificată prin scopul urmărit de făptuitor, respectiv inducerea sau menţinerea în eroare a persoanei prevăzute de art. 175 C.pen. sau, în varianta asimilată, folosirea fără drept a înscrisului încredinţat.

Actele preparatorii şi tentativa, deşi posibile nu sunt incriminate de legiuitor.

Apeciem aici că, dacă tentativa ar fi fost incriminată, puteam vorbi în speţa de mai sus, privind consumarea infracţiunii de fals privind identitatea pe cale orală, de o eventuală tentativă la infracţiunea prevăzută de art. 327 C.pen. şi nu de-o infracţiune consumată, ca în hotărârea judecătorească pronunţată de instanţă.[35]

INFRACŢIUNI DE FALS COMISE ÎN LEGĂTURĂ CU AUTORITATEA UNUI STAT STRĂIN

NORMA DE INCRIMINARE – ART. 328 C.PEN.

Dispoziţiile cuprinse în prezentul capitol se aplică şi atunci când fapta priveşte acte emise de o autoritate competentă a unui stat străin sau de o organizaţie internaţională instituită printr-un tratat la care România este parte sau declaraţii ori o identitate asumate în faţa acesteia.

Având în vedere dispoziţiile normei de incriminare, cristalizarea infracţiunii prevăzute de art.328 C.pen se realizează în formele, condiţiile şi circumstanţele analizate la fiecare dintre infracţiunile de fals reglementate în Capitolul III al Titlului VI, cu precizarea că fiecare dintre acestea se săvârşesc în legătură cu autoritatea unui stat străin.

NEÎNDEPLINIREA ÎNDATORIRILOR DE SERVICIU SAU ÎNDEPLINIREA LOR DEFECTUOASĂ

NORMA DE INCRIMINARE – ART.329 C.PEN.

(1) Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă de către angajaţii care gestionează infrastructura feroviară ori ai operatorilor de transport, intervenţie sau manevră, dacă prin aceasta se pune în pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Dacă fapta a avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Această infracţiune este reglementată printr-o formă tip şi o formă agravată.

Prima formă, reglementată de legiuitor în art.329 alin. 1 C.pen., constă în neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă de către angajaţii care gestionează infrastructura feroviară ori ai operatorilor de transport, intervenţie sau manevră şi dacă prin aceasta se crează starea de pericol a siguranţei mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată.

Cea de-a doua formă, cea agravată, prevăzută de art.329 alin.2 C.pen., constă în săvârşirea uneia dintre faptele menţionate la alin.1, dacă a avut ca urmare un accident de cale ferată.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale privitoare la siguranţa circulaţiei pe căile ferate.

Obiectul material. Infracţiunea în forma tip nu are obiect material. În cazul infracţiunii în forma agravată, obiectul material este reprezentat de instalaţiile şi materialul rulant specific căilor ferate.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ este, în această categorie de infracţiuni, calificat, deoarece personalul căilor ferate este un personal calificat, respectiv are o anumită calitate, necesară pentru transportul, intervenţia, manevra pe calea ferată şi specifică acestei activităţi.

Subiectul pasiv este Compania Naţională de Căi Ferate; subiectul pasiv adiacent este persoana prejudiciată în orice mod de fapta comisă de subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art.329 C.pen.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material este reprezentat, în cazul neîndeplinirii îndatoririlor de serviciu, de o inacţiune. În cazul îndeplinirii defectuoase a atribuţiilor de serviciu de către angajaţii care gestionează infrastructura feroviară ori de către operatorii de transport, intervenţie sau manevră, dacă prin aceasta pun în pericol siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport pe calea ferată, apreciem că aceasta este o acţiune, în sensul legii penale.

Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată, în forma tip. În forma agravată, urmarea imediată constă într-un accident de cale ferată.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. În cazul formei agravate, forma de vinovăţie este intenţia depăşită[36], situaţie în care apreciem că eventuala infracţiune de distrugere din culpă este absorbită în conţinutul infracţiunii prevăzute de art.329 C.pen. sau dacă făptuitorul, în mod intenţionat, produce accidentul feroviar vom avea un concurs de infracţiuni, între infracţiunea de distrugere şi infracţiunea de neîndeplinire a îndatoririlor de serviciu, care are ca urmare producerea unui accident de cale ferată, prevăzut de art.329 alin.2 C.pen.

Mobilul şi scopul – prezintă relevanţă doar pentru justa individualizare şi o corectă aplicare a pedepsei de către magistratul judecător.

Actele preparatorii şi tentativa, deşi posibile, nu sunt incriminate.

NEÎNDEPLINIREA ÎNDATORIRILOR DE SERVICIU SAU ÎNDEPLINIREA LOR DEFECTUOASĂ DIN CULPĂ

NORMA DE INCRIMINARE – ART.330 C.PEN.

(1) Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, de către angajaţii care gestionează infrastructura feroviară ori ai operatorilor de transport, intervenţie sau manevră, dacă prin aceasta se pune în pericol siguranţa mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Când fapta a avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani.

Din reglementarea legală, rezultă că această infracţiune prezintă două forme:

Forma tip, art.330 alin. 1 C.pen., constă în neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, de către angajaţii care gestionează infrastructura feroviară ori ai operatorilor de transport, intervenţie sau manevră, dacă prin aceasta se pune în pericol siguranţa mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată.

Cea de-a doua formă, cea agravată, prevăzută de art.330 alin.2 C.pen., constă în săvârşirea uneia dintre faptele menţionate la alin.1, dacă a avut ca urmare un accident de cale ferată[37].

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special îl reprezintă acele relaţii sociale ce privesc siguranţa circulaţiei pe căile ferate.

Aşa cum precizează şi literatura juridică[38], în cazul formei agravate, obiectul juridic este principal – funcţie de valoarea socială ocrotită, respectiv siguranţa circulaţiei pe calea ferată şi adiacent, atunci când constă în relaţiile sociale de ordin patrimonial ocrotite de legiuitor.

Obiectul material nu există în cazul formei tip, iar în cazul formei agravate, obiectul material este reprezentat chiar de acele mijloace de transport, instalaţii sau materialul rulant specific căilor ferate.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ nu poate fi, aşa cum am arătat şi la infracţiunea prevăzută de art.329 C.pen, decât din rândul acelor angajaţi ai Căilor Ferate Române. Aşadar, putem vorbi de un subiect activ calificat.

Subiectul pasiv este Compania Naţională de Căi Ferate sau orice persoană prejudiciată prin fapta prevăzută de art.330 C.pen.

În prezent, Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A., înfiinţată prin H.G. nr. 581 din 10 septembrie 1998, prin reorganizarea Societăţii Naţionale a Căilor Ferate Române, are capital integral de stat şi îşi exercită drepturile şi obligaţiile prin Ministerul Transporturilor.

Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A. aplică principiile de guvernanţă corporativă[39], în conformitate cu care Compania respectă un ansamblu de reguli privind sistemul de administrare şi control, raporturile dintre autoritatea publica tutelară şi organele sale, între consiliul de administraţie/de supraveghere, directori/directorat, acţionari şi alte persoane interesate.

Apreciem, în consonanţă cu ultimele acţiuni de privatizare din Romania, este adevărat eşuate, că statul nu mai poate fi singurul proprietar al acestei infrastructuri feroviare, urmând ca subiectul pasiv al infracţiunii să fie entitatea/entităţile căreia/cărora li se vor transmite drepturile patrimoniale, în eventualitatea unei privatizări reuşite!

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material este reprezentat fie de o acţiune, fie de o inacţiune.[40]

Neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu presupune neefectuarea unei activităţi de către subiectul activ calificat al infracţiunii, care încalcă, desigur din culpă, fişa postului.

Îndeplinirea defectuoasă, neglijentă a atribuţiilor de serviciu, are loc, dar nu în totalitate, de asemenea în mod obligatoriu din culpă, punându-se astfel în pericol siguranţa mijloacelor de transport, intervenţie, manevră, pe calea ferată.

Astfel, fapta inculpatului, care, având calitatea de şef de manevră al unui convoi feroviar, nu a asigurat fixarea pe loc a unui convoi de marfă în condiţiile unei linii în pantă (având drept urmare crearea unei stări de pericol), urmată de punerea în mişcare necontrolată a convoiului feroviar care, ajuns la trecerea la nivel cu calea ferată ce intersectează DN 72, cu bariera aflată în poziţia deschis, a lovit un autoturism condus regulamentar, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de neîndeplinirea a atribuţiilor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă, din culpă, faptă care a avut drept consecinţă producerea unui accident feroviar (catastrofă feroviară), din care a rezultat decesul a două persoane şi rănirea gravă a altor două.

Aceeaşi încadrare juridică a primit şi fapta acarului, care "nu a asigurat sabotul fix de deraiere în poziţia aşezat pe şină", precum şi fapta manevrantului vagoanelor convoiului feroviar, care nu a asigurat strângerea corespunzătoare a frânei de mână la două dintre vagoane aflate în convoi.[41]

Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată, în forma tip. În forma agravată, urmarea imediată constă într-un accident de cale ferată.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este, aşa cum se subliniază chiar în textul incriminator, numai culpa.

Actele preparatorii şi tentativa, nu sunt incriminate, întrucât nu sunt posibile.

PĂRĂSIREA POSTULUI ŞI PREZENŢA LA SERVICIU SUB INFLUENŢA ALCOOLULUI SAU A ALTOR SUBSTANŢE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.331 C.PEN.

(1) Părăsirea postului, în orice mod şi sub orice formă, de angajaţii cu atribuţii privind siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată, dacă prin aceasta se pune în pericol siguranţa circulaţiei acestor mijloace, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează îndeplinirea îndatoririlor de serviciu de către un angajat având atribuţii privind siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată, care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge ori se află sub influenţa unor substanţe psihoactive.

(3) Când faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Aşadar, părăsirea postului şi prezenţa la serviciu sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe este prezentată de legiuitor sub 3 forme[42]:

Forma tip – este realizată prin părăsirea postului, în orice mod şi sub orice formă, de angajaţii cu atribuţii pentru siguranţa circulaţiei, pe calea ferată.

Forma asimilată - priveşte tot aceeaşi categorie de angajaţi, care îndeplinesc atribuţii de serviciu privind siguranţa circulaţiei pe calea ferată, care au o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge ori se află sub influenţa unor substanţe psihoactive.

Noţiunea de substanţă psihoactivă nu este definită în mod explicit de norma de incriminare. Se regăseşte însă, ca noţiune de bază în reglementarea Legii nr.194/2011, privind combaterea operaţiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, republicată în Monitorul Oficial nr. 140 din 26 februarie 2014.

Potrivit art.2 alin.1 lit.e) din acest act normativ, prin efect psihoactiv se înţelege unul dintre următoarele efecte pe care le poate avea un produs, atunci când este consumat de către o persoană: stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcţiilor şi proceselor psihice şi ale comportamentului ori crearea unei stări de dependenţă, fizică sau psihică.

Având în vedere efectele pe care le pot avea astfel de substanţe asupra sănătăţii populaţiei, legiuitorul a înţeles să reglementeze orice operaţiune de fabricare, producere, tratare, sinteză, extracţii, condiţionare, distribuire, punere în vânzare, plasare pe piaţă, livrare, procurare, ambalare, transport, stocare-depozitare, manipulare sau orice altă activitate legală de import, export ori intermediere de produse care sunt susceptibile de a avea efecte psihoactive, asemănătoare celor determinate de substanţele sau preparatele stupefiante ori psihotrope, plantele sau substanţele aflate sub control naţional, altele decât cele care au regimul juridic stabilit prin acte normative în vigoare.

Ca reglementare suplimentară, legiuitorul a înţeles să includă plantele şi substanţele nesupuse controlului internaţional care, datorită proprietăţilor psihoactive, prezintă un risc pentru sănătatea publică într-o anexă distinctă, în cuprinsul Legii nr.339/2005 privind regimul juridic al plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante şi psihotrope, sub denumirea PLANTE ŞI SUBSTANŢE AFLATE SUB CONTROL NAŢIONAL, care cuprinde:

1. Acid ibotenic

2. Amanita muscaria (L: Fr.) Lam

3. Amanita pantherina

4. Amida acidului lisergic 5. Toate speciile din genul Argyreia

6. BZP (benzilpiperazina)

7. DOC (2,5-dimetoxi-4-cloroamfetamina) = 1-(4-clor-2,5-dimetoxi-fenil)

propan-2-amina

8. DOI (2,5-dimetoxi-4-iodoamfetamina) = 1-(2,5-dimetoxi-4-iodofenil)-propan-

2-amina

9. CPP (clorofenilpiperazina)

10. CP 47,497 = 2-(3-hidroxiciclohexil)-5-(2-metiloctan-2-il) fenol

11. CP 47,497-C6 = 2-(3-hidroxiciclohexil)-5-(2-metilheptan-2-il) fenol

12. CP 47,497-C8 = 2-(3-hidroxiciclohexil)-5-(2-metilnonan-2-il) fenol

13. CP 47,497-C9 = 2-(3-hidroxiciclohexil)-5-(2-metildecan-2-il) fenol

14. Fluorometcatinona (flefedrona) = 1-(fluorofenil)-2-(metilamino) propan-1- ona

15. Indanilamfetamina

16. JWH-018 = Naftalen-1-il-(1-pentilindol-3-il) metanona

17. 4-metilmetcatinona (mefedrona) = 1-(4-metilfenil)-2-metilaminopropan-1- ona

18. 4-metoximetcatinona (metedrona) = 1-(4-metoxifenil)-2-(metilamino) propan-1-ona

19. Muscimol

20. Nymphaea caerulea Sav.

21. Turbina corymbosa (L.) Raf., Sin. Rivea corymbosa (L.) Hallier f.

22. Toate speciile din genul Psilocybe

23. TFMPP (trifluorometilfenilpiperazina)

24. beta-ceto-MDMA (metilona) = 2-metilamino-1-(3,4-metilendioxifenil) propan-1-ona

25. beta-ceto-MBDB (butilona) = 1-(1,3-benzodioxol-5-il)-2-(metilamino) butan-1-ona

Cu privire la reglementarea noţiunii de “efect psihoactiv” s-a invocat, pe cale excepţiei de neconstituţionalitate[43], respinsă, că Legea nr. 194/2011 nu se defineşte deplin înţelesul noţiunii de „efecte psihoactive”, întrucât se poate desprinde concluzia că şi alcoolul, cafeaua, nicotina, ceaiul negru sau ciocolata intră în categoria substanţelor ce pot avea ca efect „stimularea sau inhibarea sistemului nervos central al persoanei, având ca rezultat modificări ale funcţiilor şi proceselor psihice şi ale comportamentului ori crearea unei stări de dependenţă, fizică sau psihică”. Art. 3 alin. (3) şi (4) introduce în ecuaţie o confuzie şi mai mare, lăsând practic la aprecierea subiectivă a oricui caracterul de substanţă susceptibilă de a avea efecte psihoactive şi nelimitând modul în care în mod rezonabil se poate aprecia acest caracter.

În aceste condiţii, autorul excepţiei susţine că întreaga lege nu oferă gradul necesar de claritate pentru opozabilitate erga omnes, întrucât persoanele cărora le este adresată nu pot cunoaşte de la bun început consecinţele faptelor în situaţia în care se produce o încălcare a dispoziţiei.

Forma agravată – constă tocmai în formele descrise mai sus (forma tip şi forma asimilată), dacă a avut loc un accident de cale ferată cauzat de nerespectarea atribuţiilor de serviciu.

Literatura juridică[44] precizează că forma tip şi forma asimilată sunt, cum apreciem şi noi, fapte distincte, având incriminări distincte respectiv alin. (1) şi alin. (2) ale art. 331 C.pen.

În acest sens s-a pronunţat şi practica judiciară, care nu este unanimă în soluţionarea unor astfel de speţe.

Dacă în fond, prima instanţă l-a condamnat pe subiectul activ la două infracţiuni distincte, prevăzute în forma tip şi forma asimilată, instanţa de control judiciar, a avut o altă opinie, în sensul că, conţinutul primei fapte privea părăsirea postului de către angajaţii căilor ferate şi crearea pericolului în acest fel pentru siguranţa circulaţiei pe căile ferate, nefiind absorbită de forma agravată sau invers (s.n.) în mod automat.

Apreciem că, fiind incriminate de legiuitor în mod distinct infracţiunile săvârşite în forma tip şi forma asimilată, nefiind o infracţiune complexă, soluţia instanţei de control judiciar este criticabilă, întrucât, inculpatul a părăsit postul, a mers şi a consumat băuturi alcoolice (nu se precizează gradul de îmbibaţie alcoolică), a revenit la locul de muncă, preluând atribuţiile specifice fişei postului. Potrivit actualei reglementării – art. 331 alin. (1) şi (2) C.pen., apreciem că faptele inculpatului reprezintă conţinutul constitutiv a două infracţiuni distincte, aflate în concurs, dacă şi îmbibaţia alcoolică este mai mare de 0,80g/l.

Forma agravată este reprezentată de forma tip şi forma asimilată, aşa cum precizează chiar legiuitorul, dacă a avut loc un accident de cale ferată.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special - îl constituie acele relaţii sociale care reglementează în principal siguranţa circulaţiei pe căile ferate.

În cazul unui accident de cale ferată, în forma agravată, se pun în discuţie şi acele relaţii care reglementează şi patrimoniul persoanelor prejudiciate, urmare a pagubelor produse de accident.

Obiectul material – în forma tip şi forma asimilată nu avem obiect material în schimb în formă agravată, obiectul material este dat de o parte a însăşi infrastructurii feroviare (mijloace de transport, materiale şi instalaţii de cale ferată, etc.).

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ – numai angajaţii Companiei Naţionale de Căi Ferate Române, care au pregătirea profesională necesară. Aşadar subiectul activ este calificat.

Subiectul pasiv - este Compania Naţională de Căi Ferate sau orice persoană care a fost prejudiciată prin fapta/faptele subiectului activ al infracţiunii.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material – este reprezentat de acţiunea de părăsire a postului în orice mod a angajaţilor CFR, dacă prin aceasta se pune în pericol siguranţa circulaţiei pe calea ferată.

Nu suntem în consens cu punctul de vedere exprimat în literatura juridică[45] potrivit căruia şi nerevenirea la post după plecarea permisă, realizează conţinutul prin inacţiune al acestei infracţiuni, întrucât nu este incriminat de textul de lege, art. 331 C. pen. Mai mult, credem că cel care permite plecarea angajatului îşi asumă responsabilitatea postului rămas fără angajat, fie asigură siguranţa circulaţiei personal, fie asigură înlocuirea acestuia de către o persoană calificată, pe segmentul de timp respectiv. Admitem, pentru o înţelegere mai bună a acestei ipoteze, că angajatul se deplasează fiindu-i permisă plecarea[46] la o unitatea medicală pentru investigaţii paraclinice şi, urmare a rezultatului acestora, nu se mai poate întoarce la serviciu. În acest context, este greu să admitem că devine răspunzător de cele întâmplate, în lipsa sa de la locul de muncă, care conduc la punerea în pericol a siguranţei circulaţiei pe calea ferată.

Considerăm că cel ce substituie angajatul şi chiar cel care permite plecarea acestuia, devin subiecţi activi ai unei eventuale infracţiuni prevăzute de art. 331 C.pen.

Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată, în forma tip. În forma agravată, urmarea imediată constă într-un accident de cale ferată.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este numai intenţia directă sau indirectă. Nici de această dată nu putem fi de acord cu punctul de vedere exprimat în literatura juridică[47] potrivit căruia în forma agravată este posibilă preterintenţia (intenţia depăşită).

Apreciem, fără a intra aici în detalii că siguranţa circulaţiei pe cale ferată este extrem de importantă.

În eventualitatea producerii unui accident de cale ferată, consecinţele sunt uneori catastrofale.

Subiecţii activi ai acesteia răspund, printre altele, şi pentru infracţiunea de ucidere din culpă, în cazul unor prezumate victime ori este imposibil să ne gândim la cristalizarea elementelor constitutive, respectiv a laturii subiective, a formei de vinovăţie concret săvârşită cu intenţie depăşită

Actele preparatorii şi tentativa - nu sunt incriminate, deşi uneori sunt posibile.

DISTRUGEREA SAU SEMNALIZAREA FALSĂ

NORMA DE INCRIMINARE – ART.332 C.PEN.

(1) Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a liniei de cale ferată, a materialului rulant, a instalaţiilor de cale ferată ori a celor de comunicaţii feroviare, precum şi a oricăror altor bunuri sau dotări aferente infrastructurii feroviare ori aşezarea de obstacole pe linia ferată, dacă prin aceasta se pune în pericol siguranţa mijloacelor de transport, manevră sau intervenţie pe calea ferată, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează săvârşirea de acte de semnalizare falsă sau săvârşirea oricăror acte care pot induce în eroare personalul care asigură circulaţia mijloacelor de transport, manevră sau intervenţie pe calea ferată în timpul executării serviciului, dacă prin aceste fapte se creează un pericol de accident de cale ferată.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au avut ca urmare un accident de cale ferată, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(4) Când faptele prevăzute în alin. (1) - (3) sunt săvârşite din culpă, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

(5) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se pedepseşte.

Aşadar, această infracţiune se realizează sub două forme tip, o formă agravată şi o formă atenuată:

Prima formă tip constă în distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a liniei de cale ferată, a materialului rulant, a instalaţiilor de cale ferată ori a celor de comunicaţii feroviare, precum şi a oricăror altor bunuri sau dotări aferente infrastructurii feroviare.

Considerăm că prima formă tip are şi o formă subtip, caracterizată prin aşezarea de obstacole pe linia ferată dacă prin aceasta, ca şi în cazul primei forme tip, se pune în pericol siguranţa circulaţiei, lato sensu, pe cale ferată.

A doua formă tip este reprezentată de semnalizarea falsă sau săvârşirea oricăror acte care pot induce în eroare personalul care asigură circulaţia mijloacelor de transport, manevră sau intervenţie pe calea ferată, în timpul executării serviciului, dacă prin aceste fapte se creează un pericol de accident de cale ferată.

Forma agravată, comună celor două forme tip şi formei subtip, se materializaeză printr-un accident de cale ferată în cazul distrugerii, degradării ori aducerii în stare de neîntrebuinţare a liniei, instalaţiilor şi materialelor de calea ferată, aşezării de obstacole pe cale ferată sau în cazul semnalizării false menite să inducă în eroare personalul care asigură buna circulaţie feroviară.

O formă atenuată comună celor două forme tip, a formei subtip şi a formei agravate, dacă acestea sunt comise din culpă.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special – reglementează acel gen de relaţii privitoare la siguranţa circulaţiei pe cale ferată, dar şi a celor care privesc bunurile patrimoniale.

Obiectul material - constă în chiar linia de cale ferată, material rulant, a instalaţiilor şi a celor de comunicaţii feroviare sau, aşa cum precizează dispoziţiile art. 332 C.pen., a oricăror altor bunuri sau dotări aferente infarstructurii feroviare.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ – orice persoană care distruge, degradează sau aduce în stare de neîtrebuinţare materialul, instalaţiile, comunicaţiile, infrastructurii feroviare, ori săvârşeşte acte de semnalizarea falsă menite să inducă în eroare personalul calificat al companiei de căi ferate.

Subiectul pasiv - persoana care a fost prejudiciată prin comiterea faptei prevăzute la art. 332 C. pen., în special compania sus arătată.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material – vizează acţiunile de distrugere, ori aducere în stare de neîntrebuinţare a structurii şi infrastructurii feroviare sau acţiunea de aşezare de obstacole pe linia ferată sau semnalizarea falsă care să inducă în eroare personalul specializat al CFR.

Apreciem că, dacă sunt întrunite elementele constitutive ale celor două forme tip, putem vorbi de un concurs real de infracţiuni, în acord cu o parte a opiniilor exprimate în literatura juridică.

Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru siguranţa circulaţiei mijloacelor de transport, intervenţie sau manevră pe calea ferată, prin realizarea acţiunilor ce constituie elementul material. În forma agravată, urmarea imediată constă într-un accident de cale ferată.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă în formele tip (inclusiv în forma subtip), precum şi în forma agravată.

În cazul formei atenuate, aşa cum arată şi legiuitorul în textul incriminator (art. 332 alin.4 C.pen.), forma de vinovăţie nu poate fi decât culpa.

Scopul şi mobilul

Actele preparatorii – nu sunt incriminate şi nici posibile.

Tentativa – este posibilă şi este expres incriminată în alin.(5) al art. 332 C. pen.

ACCIDENTUL DE CALE FERATĂ

NORMA DE INCRIMINARE – ART.333 C.PEN.

Accidentul de cale ferată constă în distrugerea sau degradarea adusă mijloacelor de transport, materialului rulant sau instalaţiilor de cale ferată în cursul circulaţiei sau manevrei mijloacelor de transport, manevră, întreţinere sau intervenţie pe calea ferată.

Din lectura textului rezultă definiţia accidentului de cale ferată, care constă, aşa cum precizează legiuitorul în art. 333 C.pen., în distrugerea sau degradarea adusă mijloacelor de transport, materialului rulant sau instalaţiilor de cale ferată (mai puţin a celor de comunicaţii feroviare) în cursul circulaţiei, manevrei mijloacelor de transport, manevră, întreţinere sau intervenţie pe calea ferată, oricare, apreciem noi, ar fi întinderea prejudiciului şi a gravităţii faptelor produse prin comiterea acelor infrcţiuni.

PUNEREA ÎN CIRCULAŢIE SAU CONDUCEREA UNUI VEHICUL NEÎNMATRICULAT

NORMA DE INCRIMINARE – ART.334 C.PEN.

(1) Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai neînmatriculat sau neînregistrat, potrivit legii, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.

(2) Punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau a unui tramvai cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

(3) Tractarea unei remorci neînmatriculate sau neînregistrate ori cu număr fals de înmatriculare sau înregistrare se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(4) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tractarea unei remorci ale cărei plăcuţe cu numărul de înmatriculare sau de înregistrare au fost retrase sau a unui vehicul înmatriculat în alt stat, care nu are drept de circulaţie în România, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

Este uşor de remarcat, din analiza fiecărui alineat al art.334 C.pen., că acestea reprezintă tot atâtea infracţiuni distincte, printr-o clarificare expresă a însuşi legiuitorului.

Întrucât niciunul dintre aceste alineate nu comportă dificultăţi de interpretare şi aplicare, nu vom stărui în a le discuta acum, aici, în cadrul normei de incriminare, ci pe parcursul descrierii infracţiunii prevăzute de art. 334 C.pen.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special constă în acele relaţii sociale care reglementează siguranţa circulaţieie rutiere prin interzicerea punerii în circulaţie a fiecărei categorii de vehicule apte să producă, prin efectul lor, o anumită stare de insecuritate publică, materializată prin accidente grave, sau chiar prin pierderea de vieţi omeneşti.

Obiectul material

Apreciem, în consens cu opiniile exprimate în literatura juridică, că stricto sensu, aceste infracţiuni nu au obiect material.

Lato sensu se apreciază că obiectul material este reprezentat de chiar vehiculul neînmatriculat, pus în circulaţie şi condus pe drumurile publice neînmatriculat sau neînregistrat, deci ilegal.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ poate fi orice persoană. În măsura în care subiectul activ săvârşeşte infracţiunea prevăzută de art.334 C.pen. şi nu deţine un permis de conducere corespunzător categoriei autovehiculului condus, încadrarea juridică va fi infracţiunea prevăzută de art.334 C.pen., într-una din formele sale şi infracţiunea de conducere a unui vehicul fără permis de conducere, prevăzută de art.335 C.pen., aflate în concurs.

Subiectul pasiv este orice persoană fizică sau juridică, prejudiciată prin comiterea faptelor prevăzute în textul incriminator.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material este reprezentat de însăşi acţiunea de punere în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui vehicul neînmatriculat sau cu număr fals de înmatriculare, autopropulsor sau nu.

Dovada înmatriculării/înregistrării fiecărui vehicul se face cu certificatul de înmatriculare/înregistrare, eliberat de organul de poliţie sau de consiliul local de pe raza de domiciliu al proprietarului, precum şi cu plăcuţele cu numărul de înmatriculare/înregistrare a fiecărui vehicul.

În practică întâlnim şi o altă situaţie, respectiv a autovehiculelor care sunt înstrăinate prin acte de vânzare-cumpărare, dar care, deşi înmatriculate, nu sunt înregistrate la direcţiile de taxe şi impozite în raza cărora îşi are domiciliul cumpărătorul, din motive absolut fiscale (taxe mari, impozite mari, etc.).

Nu vom comenta în acest curs şi această ipoteză, dat fiind faptul că, ne rezervăm dreptul la o dezbatere amplă, într-un material pe care îl vom publica într-o revistă de specialitate, fiind o problematică nouă apariţia, într-un anumit climat politico-social şi fiscal, a unei modalităţi de eludare a legii, prin aparenţa înmatriculării/înregistrării vehiculelor care circulă pe drumurile publice.

O ultimă remarcă în acest sens, ne este prilejuită tocmai de dispoziţiile art.17 din O.U.G. nr.195/2002, care prevede radierea din evidenţă a vehiculelor, de către autoritatea competentă, doar în cazul scoaterii definitive din circulaţie, la cererea proprietarului, neprevăzând o altă modalitate, aidoma reglementărilor anterioare Ordonanţei sus arătate, iar practica în atare situaţii îşi face “propria-i lege”!

Pornind de la sintagma “drumurile private nu sunt drumuri publice”, apreciem că elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art.334 C.pen. sunt întrunite, chiar dacă observăm că textului incriminator îi lipseşte tocmai expresia, menţiunea „drumuri publice”.

Este drept că în alineatele (1), (2), (3) şi (4) acest aspect este pe deplin lămurit.

Într-o interpretare extinsă, făcând abstracţie de precizările lămuritoare ale alin. (1), (2), (3) şi (4), s-ar putea crede că textul incrimineză şi acele fapte care nu se produc pe drumurile publice.

Rezultă per a contrario că pe drumurile private, autovehiculele, indiferent de tracţiune se pot conduce şi fără permis de conducere, dar şi fără a fi înmatriculate/înregistrate la autorităţile competente, aspect care apreciem că nu poate rămâne nereglementat. De lege ferenda - O.U.G. nr.43/1997 privind regimul drumurilor sau O.U.G. nr.195/2002, poate - propunem o reglementare riguroasă şi a acestor categorii de drumuri, unde accidentele sunt în număr mare.

Ar fi de neînchipuit juridic, ca o ucidere din culpă să fie încadrată ca omor, indiferent de forma sa!

Urmarea imediată – crearea unei stări de pericol pentru regimul circulaţiei pe drumurile publice.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă, pe care literatura juridică unanim o prevede. Deşi actualul cod penal incriminează uciderea din culpă, este adevărat la alt capitol, respectiv ”infracţiuni contra vieţii“ la art.192 C. pen., ne punem aceeaşi întrebare, dacă conducătorul auto, aflat pe un drum privat comite la volanul autovehicului său moartea unei personae, nu este prea mult, o încadrare juridică de omor, dacă fapta eminamente se produce la volan? Mai mult, sub aspectul laturii subiective nu există rezoluţie infracţională, nu a prevăzut, dar deşi nu urmăreşte rezultatul, a acceptat producerea lui, nu putem vorbi de o infracţiune săvârşită cu intenţie.

Actele preparatorii şi tentativa nu sunt incriminate, deşi în unele cazuri sunt posibile.

CONDUCEREA UNUI VEHICUL

FĂRĂ PERMIS DE CONDUCERE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.335 C.PEN.

(1) Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana care încredinţează un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care ştie că se află în una dintre situaţiile prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) sau sub influenţa alcoolului ori a unor substanţe psihoactive.

Aşadar, şi în cazul acestei infracţiuni prevăzute de art. 335 C.pen., regăsim 3 forme distinct, respective:

Forma tip - incriminată de alin. (1) - conducerea pe drumurile publice aunui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

forma atenuată - incriminată de alin. (2) - conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere este necorespunzător categoriei sau subcategoriei din care face parte vehiculul respectiv ori al cărei permis i-a fost retras sau anulat ori căreia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendată sau care nu are dreptul de a conduce autovehicule în România.

Forma asimilată - incriminată de alin. (3) - reprezentată de încredinţarea de către o persoană a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care ştie că se află în una dintre situaţiile prevăzute în alin. (1) sau alin. (2) sau sub influenţa alcoolului ori a unor substanţe psihoactive.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special – este reprezentat de relaţiile sociale care privesc siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

Obiectul material - infracţiunea nu are obiect material, fiind o infracţiune de pericol.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ este orice persoană fizică, iar în cazul alin. (3) al art. 335 C.pen. şi persoana juridică poate avea calitatea de subiect activ, în concordanţă cu art. 27 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002, dacă încredinţează un vehicul unei persoane despre care ştie că nu are permis de conducere, sau are, dar nu este corespunzător categoriei vehicului condus, ori ştie că acea persoană are permisul suspendat sau anulat.

Subiectul pasiv este statul român prin structurile sale abilitate, care au ca sarcină tocmai asigurarea siguranţei circulaţiei pe drumurile publice.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material se concretizează prin acţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără permis de conducere, respectiv acţiunea de conducere fără permis corespuntător categoriei respective sau cea de încredinţare a unui vehicul unei personae care nu are asemenea permis, îl are suspendat sau anulat sau se află sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe psihoactive.

Urmarea imediată – crearea unei stări de pericol pentru regimul circulaţiei pe drumurile publice.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă. Practica judiciară este neunitară în acest sens, în cazul comiterii unui accident rutier soldat cu moartea victimei, pe care nu o vom analiza în paginile acestui curs, din motive lesne de înţeles (norma incriminatoare nu prevede şi astfel de extensii juridice)

Actele preparatorii şi tentativa, deşi posibile, nu sunt incriminate, de aceea nici nu extindem comentariul nostru.

CONDUCEREA UNUI VEHICUL SUB INFLUENŢA ALCOOLULUI SAU A ALTOR SUBSTANŢE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.336 C.PEN.

(1) Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care, la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana, aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.

(3) Dacă persoana aflată în una dintre situaţiile prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) efectuează transport public de persoane, transport de substanţe sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire practică a unor persoane pentru obţinerea permisului de conducere sau în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Rezultă deci că în textul incriminator, regăsim 3 forme:

Forma tip - concretizată în conducerea pe drumurile publice a unui vehicul, de către o persoană care la momentul prelevării mostrelor biologice, are o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, de peste 0,80 g/l, alcool pur în sânge;

Forma asimilată - conducerea unui autovehicul de către o persoană aflată sub influenţa substanţelor psihoactive;

Forma agravată - dacă subiectul activ conduce un autovehicul ce transportă persoane, substanţe sau produse periculoase, ori se află în procesul de instruire practică a unor persoane în vederea obţinerii permisului de conducere sau chair în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului, pentru obţinerea permisului.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale care privesc, ca şi în cazul infracţiunii prevăzute anterior siguranţa circulaţiei rutiere.

Obiectul material nu există în cazul infracţiunii prezentate anterior.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ este calificat şi poate fi:

- conducătorul auto care are permis legal de conducere, dar la momentul prelevării probelor biologice (mostre) are în sânge o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, peste 0,80 g/l alcool pur în sânge (alin.1)

- persoana care are permis de conducere, dar se află sub influenţa unor substanţe psihoactive

- conducătorul auto care transportă persoane (transport public) substanţe sau produse periculoase ori se află în procesul de instruire practică sau chiar în timpul probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere.

Observăm că:

a) în toate cele 3 forme, subiectul activ este calificat, întrucât este posesorul permisului de conducere, deci are cunoştinţele şi deprinderile practice necesare cerute de lege pentru a conduce legal pe drumurile publice autovehicule, corespunzător categoriei deţinute şi trecute chiar în respectivul permis de conducere.

b) în cazul vehiculelor cu tracţiune animală nu se cere un asemenea permis, ci doar înregistrarea vehiculului la consiliul local, situaţie în care apreciem că subiectul activ poate fi orice persoană care poate să răspundă penal.

Subiectul pasiv - fiind o infracţiune de pericol, apreciem că nu poate fi decât acea structură statală prevăzută de lege, funcţie de segmentul atribuţional prevăzut de actul normativ de organizare şi funcţionare.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material este reprezentat tocmai de acţiunea de conducere a unui vehicul în condiţiile prevăzute de art.336 C.pen. alin. 1 – 3.

Achiesăm la opinia[48] exprimată pertinent în literatura juridică, prin care se critică momentul prelevării mostrelor biologice, în vederea stabilirii gradului de impregnare alcoolică, în raport cu care se calculează alcoolemia nu în momentul comiterii faptei sau a opririi conducătorului auto de către organul de poliţie, funcţie de gradul de colorare (indicare valorică) a alcooltestului. Apreciem, având în vedere profesia de magistrat, respectiv de avocat, în care am activat zeci de ani, că este corect criteriul de bază avut în vedere de judecător la individualizarea şi încadrarea juridică a faptei, respectiv alcoolemia avută în momentul comiterii faptei, întrucât este ştiut faptul că procesul de metabolizare a alcoolului este diferit de la o persoană al alta, iar curba alcoolică, raportată la consumul de alcool este fie în creştere, fie în descreştere, în momentul prelevării mostrelor biologice.

Acestea pot fi executate la intervale de timp variabile, funcţie de locul producerii accidentului.

De pildă, dacă accidentul s-a produs noaptea într-o localitate rurală care nu are posibilitatea recoltării probelor biologice, iar unitatea sanitară aptă pentru recoltare se află la o distanţă de zeci de km, apreciem că rezultatul alcoolemiei este nu numai obiectiv nereal, ci şi injust, iar caracterul de acurateţe al probei profund viciat.

În forma asimilată (alin.2) legiuitorul nu stabileşte la momentul intrării în vigoare a codului penal, acre sunt acele subarnţe psihoactive (probabil psihotrope). Nu ştiu ce va face judecătorul care are de soluţionat o speţă în care suspectul a consumat substanţe psihoactive, aşa cum este suspectat de organul de cercetare sau de urmărire penală.

Cu privire la noţiunea de substanţă psihoactivă, facem trimitere la cele arătate cu ocazia analizei infracţiunii prevăzute de art.331 C.pen.-părăsirea postului şi prezenţa la serviciu sub influenţa alcoolului sau a altor substanţe.

O situaţie similară o întâlnim în cazul prevăzut de alin. (3), în cazul transportului de substanţe sau produse periculoase (substanţe şi obiecte explozive, gaze, lichide inflamabile, substanţe solide inflamabile, substanţe autoreactive şi substanţe explozive desensibilizate solide, substanţe care se aprind spontan, substanţe care, la contactul cu apa degajă gaze inflamabile, substanţe comburante – de întreţinere a arderii carburanţilor, peroxizi organici, substante toxice, substanţe infecţioase, substanţe radioactive, substante corosive, etc.)

Urmarea imediată – crearea unei stări de pericol pentru regimul circulaţiei pe drumurile publice.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii nu poate fi decât intenţia directă sau indirectă.

Actele preparatorii şi tentativa nu sunt incriminate de legiuitor, în art.336 C.pen., în niciuna din formele acestei infracţiuni.

REFUZUL SAU SUSTRAGEREA DE LA PRELEVAREA DE MOSTRE BIOLOGICE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.337 C.PEN.

Refuzul ori sustragerea conducătorului unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere ori a instructorului auto, aflat în procesul de instruire, sau a examinatorului autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, de a se supune prelevării de mostre biologice necesare în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

Este lesne de observat că această infracţiune este incriminată într-o singură formă. Este vorba de forma tip, care prevede refuzul sau sustragerea conducătorului unui vehicul, a instructorului auto, ori a examinatorului auto corespunzător (s.n. poliţistul), aflaţi fie la volan, fie în procesul de instruire sau în timpul desfăşurării probelor practice, de a se supune prelevării de mostre biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei unor substanţe psihoactive;

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale care privesc, lato sensu, siguranţa circulaţiei pe drumurile publice împotriva faptelor de orice fel, inclusiv acelora de conducere pe drumurile publice, a unui vehicul de către un conducător auto aflat sub influenţa băuturilor alcoolice. Deşi legea nu prevede o variantă agravată, considerăm că este necesară o cuantificare mai mare a pedepsei, în cazul instructorului auto şi a poliţistului examinator care se poate afla sub influenţa băuturilor alcoolice sau a substanţelor psihoactive şi refuză sau se sustrage de la prelevarea de mostre biologice în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezenţei acelor substanţe psihoactive.

Obiectul material - apreciem că această infracţiune nu are obiect material.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ – este circumstanţiat, întrucât poate fi doar o persoană care are o anumită calitate, fie conducător auto, fie instructor auto sau poliţistul examinator, aflaţi la volan, în procesul de instruire sau de desfăşurare a probelor practice, în vederea obţinerii permisului de conducere.

Subiectul pasiv - autoritatea statală competentă.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material - este reprezentat fie de acţiunea de refuz, fie de cea de sustragerea de la recoltarea mostrelor biologice, în vederea stabilirii alcoolemiei sau a prezenţei unor substanţe psihoactive.

Apreciem că, deşi textul de incriminare nu prevede şi o altă modalitate de testare, refuzul sau sustragerea conducătorului auto, instructorului auto sau a poliţistului examinator se poate constata după o prealabilă testare cu alcooltestul sau când există indicii temeinice obiective (mers legănat, tulburări de statică sau vorbire etc.), sesizate de organele abilitate, în cazul unui accident rutier sau în timpul conducerii vehiculului, indiferent că locul din dreapta acestuia se află instructorul auto sau poliţistul–examinator. Refuzul trebuie obligatoriu constatat prin proces – verbal de constatare, în prezenţa a cel puţin doi martori asistenţi.

Urmarea imediată – crearea unei stări de pericol pentru regimul circulaţiei pe drumurile publice.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie. Refuzul sau sustargerea de la recoltarea monstrelor biologice poate fi făcută doar cu intenţie directă sau indirectă.

Actele preparatorii şi tentativa – deşi posibile în anumite condiţii, nu sunt incriminate de legiuitor.

PĂRĂSIREA LOCULUI ACCIDENTULUI ORI MODIFICAREA SAU ŞTERGEREA URMELOR ACESTUIA

NORMA DE INCRIMINARE – ART.338 C.PEN.

(1) Părăsirea locului accidentului, fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulaţie, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi fapta oricărei persoane de a modifica starea locului sau de a şterge urmele accidentului de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, fără acordul echipei de cercetare la faţa locului.

(3) Nu constituie infracţiune părăsirea locului accidentului când:

a) în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale;

b) conducătorul vehiculului, în lipsa altor mijloace de transport, transportă el însuşi persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsură să acorde asistenţă medicală necesară şi la care a declarat datele personale de identitate şi numărul de înmatriculare sau înregistrare a vehiculului condus, consemnate într-un registru special, dacă se înapoiază imediat la locul accidentului;

c) conducătorul autovehiculului cu regim de circulaţie prioritară anunţă de îndată poliţia, iar după terminarea misiunii se prezintă la sediul unităţii de poliţie pe a cărei rază de competenţă s-a produs accidentul, în vederea întocmirii documentelor de constatare;

d) victima părăseşte locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunţă imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliţie.

Din analiza textului de lege, rezultă că această infracţiune prezintă o formă tip şi o formă asimilată.

Forma tip constă aşa cum arată textul de lege, în părăsirea locului accidentului, fără încuvinţarea poliţiei sau a procurorului de către conducătorului vehicolului, instructorului auto, ori examinatorul autorităţii competente aflat în procesul de instruire sau de desfăşurare a probelor practice, atunci când s-a produs unaccident de circulaţie.

Forma asimilată este dată tocmai de fapta de a modifica starea locului sau de a şterge urmele accidentului de circulaţie, din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor personae, fără acordul echipei de cercetare la faţa locului.

În alin.(3), legiuitorul prevede patru situaţii în care părăsirea locului accidentului nu este considerată infracţiune, respectiv:

ü în urma accidentului s-au produs doar pagube materiale;

ü conducătorul vehiculului, în lipsa altor mijloace de transport, transportă el însuşi persoanele rănite la cea mai apropiată unitate sanitară în măsură să acorde asistenţă medicală necesară şi la care a declarat datele personale de identitate şi numărul de înmatriculare sau înregistrare a vehiculului condus, consemnate într-un registru special, dacă se înapoiază imediat la locul accidentului;

ü conducătorul autovehiculului cu regim de circulaţie prioritară anunţă de îndată poliţia, iar după terminarea misiunii se prezintă la sediul unităţii de poliţie pe a cărei rază de competenţă s-a produs accidentul, în vederea întocmirii documentelor de constatare;

ü victima părăseşte locul faptei, iar conducătorul de vehicul anunţă imediat evenimentul la cea mai apropiată unitate de poliţie.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale privitoare la siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, pentru a cărei bună desfăşurare, se interzic în mod expres; părăsirea locului accidentului, fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulaţie.

În subsidiar, se consideră lezate şi acele relaţii sociale care privesc buna înfăptuire a actului de justiţie[49], întrucât se apreciază că tocmai prin părăsirea locului accidentului, fără încuviinţarea poliţiei sau a procurorului care efectuează cercetarea locului faptei, de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulaţie, fapta de a modifica starea locului sau de a şterge urmele accidentului de circulaţie din care a rezultat vătămarea integrităţii corporale, sănătăţii sau uciderea uneia sau mai multor persoane, îngreunează activitatea organelor judiciare în aflarea adevărului.

Obiectul material - în forma prevăzută de art. 338 alin. (1) C.pen., nu există obiect material. În forma asimilată obiectul material este corpul victimei accidentului sau chiar urmele materiale ale aceluiaşi accident (bucăţi din caroserie, cioburi, alte resturi materiale).

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ – este conducătorul vehiculului, instructorul auto sau examinatorul (poliţistul), aflat în timpul probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, implicaţi în accidente de circulaţie. Aşadar, subiectul activ este calificat.

În forma asimilată, subiectul activ, poate fi orice persoană care şterge urmele accidentului sau modifică starea locului accidentului rutier, din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau mai multor persoane.

Subiectul pasiv - este statul, reprezentat de persoana juridică (entitatea) abilitată să asigure siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material – constă tocmai în acţiunea de părăsire a locului accidentului fără încuvinţarea poliţiei sau a procurorului, de către de către conducătorul vehiculului sau de către instructorul auto, aflat în procesul de instruire, ori de către examinatorul autorităţii competente, aflat în timpul desfăşurării probelor practice ale examenului pentru obţinerea permisului de conducere, implicat într-un accident de circulaţie al cărui rezultat socialmente periculos este tocmai valoarea socială ocrotită.

În forma asimilată elementul material este reprezentat de acţiunea de modificare a locului accidentului de circulaţie, de ştergere a urmelor accidentului de circulaţie din care a rezultat uciderea sau vătămarea integrităţii corporale ori a sănătăţii uneia sau a mai multor persoane.

Urmarea imediată – crearea unei stări de pericol pentru regimul circulaţiei pe drumurile publice.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este numai intenţia directă sau indirectă.

Actele preparatorii şi tentativa nu sunt incriminate deşi sunt posibile.

ÎMPIEDICAREA SAU ÎNGREUNAREA

CIRCULAŢIEI PE DRUMURILE PUBLICE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.339 C.PEN.

(1) Instalarea de mijloace de semnalizare rutieră sau modificarea poziţiilor acestora, fără autorizaţie eliberată de autorităţile competente, de natură să inducă în eroare participanţii la trafic ori să îngreuneze circulaţia pe drumul public se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Participarea în calitate de conducător de vehicul la întreceri neautorizate pe drumurile publice se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(3) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează aşezarea de obstacole care îngreunează sau împiedică circulaţia pe drumul public, dacă se pune în pericol siguranţa circulaţiei ori se aduce atingere dreptului la libera circulaţie a celorlalţi participanţi la trafic.

(4) Lăsarea fără supraveghere pe partea carosabilă a drumului public a unui vehicul care transportă produse sau substanţe periculoase se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani sau cu amendă.

Se poate observa că alin.1–4 ale art. 339 C.pen. reprezintă trei forme tip şi o formă asimilată, dar fiecare dintre acestea reprezintă infracţiuni de sine stătătoare.

Prima formă tip presupune instalarea de mijloace de semnalizare rutieră sau modificarea poziţiilor acestora, fără autorizaţie eliberată de autorităţile competente, de natură să inducă în eroare participanţii la trafic ori să îngreuneze circulaţia pe drumul public. (alin 1).

A doua formă tip constă în participarea, în calitate de conducător de vehicul, la întreceri neautorizate pe drumurile publice (alin. 2).

A treia formă tip constă în lăsarea fără supraveghere pe partea carosabilă a drumului public a unui vehicul care transportă produse sau substanţe periculoase (alin. 4).

Forma asimilată presupune aşezarea de obstacole care îngreunează sau împiedică circulaţia pe drumul public, dacă se pune în pericol siguranţa circulaţiei ori se aduce atingere dreptului la libera circulaţie a celorlalţi participanţi la trafic. (alin. 3).

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special presupune, ca şi în cazul infracţiunilor descrise în prezentul capitol, acele relaţii sociale care privesc siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

Obiectul material

ü În cazul alin.1 al art. 339 C.pen., obiectul material îl pot constitui chiar mijloacele de semnalizare asupra cărora acţionează subiectul activ.

ü În cazul alin.2 apreciem că nu există obiect material.

ü Privitor la alin.3 şi 4, obiectul material este reprezentat de însăşi obstacolele care îngreunează sau împiedică circulaţia pe drumul public sau acel vehicul care transportă produse sau substanţe periculoase, lăsat nesupravegheat.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ poate fi orice persoană pentru formele prevăzute în art. 339 alin.1 şi 3 C. pen. şi calificat în alin. (2) şi (4) C. pen., pentru că se cere o anumită calitate, obţinută prin însuşirea cunoştinţelor şi deprinderilor necesare în vederea obţinerii permisului de conducere.

Subiectul pasiv este statul prin structurile abilitate să autorizeze mijloacele de semnalizare rutieră, întrecerile de vehicule autorizate, transportul de substanţe sau produse periculoase.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material este reprezentat de acţiunea prin care se instalează mijloacele de semnalizare rutieră sau modificarea poziţiilor acestora, fără autorizaţie de la autoritatea competentă (alin. 1).

De asemeanea, constituie element material al infracţiunii acţiunea de a participa în calitatea de conducător de vehicul la întreceri neautorizate pe drumurile publice (alin.2) sau aşezarea de obstacole care împiedică sau îngreunează circulaţia pe drumul public (alin. 3).

În alin.4 al art. 339 C.pen. se prevede acţiunea de lăsare fără supraveghere a unui vehicul, care transportă produse sau substanţe periculoase, pe partea carosabilă a drumului public.

Urmarea imediată – crearea unei stări de pericol pentru regimul circulaţiei pe drumurile publice.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este numai intenţia directă sau indirectă.

Actele preparatorii şi tentativa, deşi posibile, nu sunt incriminate.

NERESPECTAREA ATRIBUŢIILOR PRIVIND VERIFICAREA TEHNICĂ ORI EFECTUAREA REPARAŢIILOR

NORMA DE INCRIMINARE – ART.340 C.PEN.

(1) Îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea atribuţiilor de verificare tehnică ori inspecţie tehnică periodică a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor ori a celor referitoare la efectuarea unor reparaţii sau intervenţii tehnice de către persoanele care au asemenea atribuţii, dacă din cauza stării tehnice a vehiculului s-a pus în pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Dacă, urmare a faptei prevăzute în alin. (1), s-a produs un accident de circulaţie care a avut ca urmare vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la unu la 5 ani, iar dacă s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

(3) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) au fost săvârşite din culpă, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

(4) Repararea autovehiculelor, remorcilor, tramvaielor sau mopedelor având urme de accident, fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de lege, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

Infracţiunea de nerespectare a atribuţiilor privind verificarea tehnică ori efectuarea reparaţiilor, prevăzute de art. 340 alin.1–4 C.pen., poate fi săvârşită în următoarele forme:

Prima formă tip constă în îndeplinirea defectuoasă sau neîndeplinirea atribuţiilor de verificare tehnică ori inspecţie tehnică periodică a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor, ori a celor referitoare la efectuarea unor reparaţii sau intervenţii tehnice de către persoanele care au asemenea atribuţii, dacă din cauza stării tehnice a vehiculului s-a pus în pericol siguranţa circulaţiei pe drumurile publice (alin. 1)

Forma agravată se realizează dacă, prin săvârşirea faptei prevăzute în alin.1, s-a produs un accident de circulaţie, care a avut ca urmare vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii uneia sau mai multor persoane sau s-a produs moartea uneia sau mai multor persoane (alin.2).

Forma atenuată constă în săvârşirea din culpă a faptelor prevăzute în alin.(1) şi alin. (2) au fost săvârşite (alin.3)

A doua formă tip constă în fapta de reparare a autovehiculelor, remorcilor, tramvaielor sau mopedelor având urme de accident, fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special - Relaţiile sociale vătămate în cadrul acestei infracţiuni, pot fi grupate în trei categorii:

- relaţiile sociale ce privesc siguranţa circulaţiei de drumurile publice;

- relaţiile sociale ce privesc sănătatea sau integritatea corporală a persoanei;

- relaţiile sociale referitoare la înfăptuirea actului de justiţie;

Obiectul material - nu există în cazul infracţiunilor prevăzute în alin.1-3 ale art. 340 C.pen.

În art. 340 alin.4 C.pen. apreciem că obiectul material îl reprezintă remorca, tranvaiul sau mopedul ce prezintă urme de accident, care au fost reparate fără a fi îndeplinite cerinţele prevăzute de lege.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ

Pot avea calitatea de subiect activ al infracţiunii doar acele persoane care au pregătirea necesară şi abilitarea legală să exercite activitate de modificare tehnică ori inspecţie tehnică periodică a vehiculelor prevăzute de lege.

În cazul alin.4 al art. 340 C.pen. persoana care execută operaţiunea de reparare/retuşare, trebuie să aibă o calificare tehnică în acest sens, mai mult, are obligaţia să ţină evidenţa reparaţiilor executate.

Concluziv, apreciem că subiectul activ al acestei infracţiuni este calificat.

Subiectul pasiv - poate fi principal sau adiacent. Cel principal este reprezentat de autoritatea statală abilitată să vegheze la siguranţa circulaţiei rutiere, iar cel secundar este persoana vătămată sau decedată, urmare a accidentului produs în condiţiile prevăzute de art. 340 C.pen.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material – este reprezentat de acţiunea privind:

- îndeplinirea defectuasă sau neîndeplinirea atribuţiilor de verificare tehnică ori inspecţie tehnică periodică a autovehiculelor, remorcilor sau tramvaielor sau a celor referitoare la efectuarea unor reparaţii sau intervenţii tehnice de către persoanele care au asemenea atribuţii;

- repararea autovehiculelor, remorcilor, tramvaielor sau mopedelor având urme de accident, fără a fi îndeplinite condiţiile prevăzute de lege.

Precizăm că, în conformitate cu dispoziţiile art.79 alin.2 din O.U.G. nr.79/2002, proprietarul vehiculului avariat, implicat într-un accident rutier propriu-zis are obligaţia să se prezinte în 24 de ore, la organul de poliţie pentru în vederea întocmirii documentelor de constatare si eliberarii autorizatiei de reparaţie.

Prevederile sus menţionate nu se aplică în cazul în care se încheie o constatare amiabilă de accident, procedură posibilă doar dacă sunt îndeplinite cumulativ urmatoarele condiţii:

a) s-au produs pagube materiale a căror despagubire este asigurată prin poliţa de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule;

b) accidentul nu s-a produs ca urmare a savarşirii faptelor pentru care se reţine permisul de conducere sau dovada înlocuitoare a acestuia, în condiţiile prevăzute la art. 111 alin. (1) lit. b) si c), după caz, precum şi a faptei prevazute la art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr.195/2002;

c) cel puţin unul dintre conducătorii vehiculelor implicate în accident şi-a recunoscut vinovăţia în producerea accidentului de circulaţie;

d) conducatorul de vehicul care şi-a recunoscut vinovăţia în producerea accidentului de circulaţie deţine asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule valabilă;

e) cei doi conducatori de vehicule implicate în accidentul de circulaţie au completat şi semnat fără obiecţiuni formularul de constatare amiabilă de accident.

Urmarea imediată – crearea unei stări de pericol pentru regimul circulaţiei pe drumurile publice.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie pentru infracţiunile prevăzute de alin.1, 2 şi 4 sunt săvârşite cu intenţie. Aşa cum arată şi textul incriminator, în cazul formei prevăzute de art.340 alin.3 C.pen. se comit numai din culpă.

Actele preparatorii şi tentativa – nu sunt incriminate, deşi sunt posibile.

EFECTUAREA DE LUCRĂRI NEAUTORIZATE ÎN ZONA DRUMULUI PUBLIC

NORMA DE INCRIMINARE – ART.341 C.PEN.

(1) Efectuarea unor lucrări de construire, modificare, modernizare sau reabilitare a drumului public ori de amenajare a accesului rutier la drumul public, fără autorizaţie de construcţie eliberată în condiţiile legii ori cu încălcarea condiţiilor stabilite în autorizaţie, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Amplasarea unor construcţii, panouri sau reclame publicitare în zona drumului, fără autorizaţie de construcţie eliberată în condiţiile legii ori cu încălcarea condiţiilor stabilite în autorizaţie, dacă prin aceasta se creează un pericol pentru siguranţa circulaţiei, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(3) Persoana autorizată de administratorul căii ferate care nu ia măsurile corespunzătoare pentru semnalizarea trecerilor la nivel cu calea ferată se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.

(4) Cu pedeapsa prevăzută în alin. (3) se sancţionează şi persoana autorizată de către administratorul unui drum public sau executantul unei lucrări pe partea carosabilă, care nu ia măsurile corespunzătoare pentru semnalizarea obstacolelor sau a lucrărilor pe drumurile publice, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulaţie.

Din lectura normei de incriminare, rezultă că infracţiunea este săvârşită în patru forme tip:

Prima formă tip constă în fapta de efectuare unor lucrări de construire, modificare, modernizare sau reabilitare a drumului public ori de amenajare a accesului rutier la drumul public, fără autorizaţie de construcţie eliberată în condiţiile legii ori cu încălcarea condiţiilor stabilite în autorizaţie.

Cea de-a doua formă tip este reprezentată de amplasarea unor construcţii, panouri sau reclame publicitare în zona drumului, fără autorizaţie de construcţie eliberată în condiţiile legii ori cu încălcarea condiţiilor stabilite în autorizaţie.

A treia formă tip constă în fapta persoanei autorizate de administratorul căii ferate care nu ia măsurile corespunzătoare pentru semnalizarea trecerilor la nivel cu calea ferată.

A patra formă tip există dacă persoana autorizată de către administratorul unui drum public sau executantul unei lucrări pe partea carosabilă nu ia măsurile corespunzătoare pentru semnalizarea obstacolelor sau a lucrărilor pe drumurile publice, dacă prin aceasta s-a produs un accident de circulaţie.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special este reprezentat de acele relaţii sociale care vizează siguranţa circulaţiei pe drumurile publice.

Obiectul material - poate fi materializat în chiar acele lucrări de construire, modernizare sau reabilitare a drumului public, panourile sau reclamele publicitare amplasate ilegal, etc.

Formele prevăzute de art. 341 alin.2 şi 4 C. pen., nu au obiect material.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ

Întrucât legiuitorul prevede în mod expres în alin.3 şi 4 o anume persoană autorizată de către administratorul unui drum public sau de către administratorul de cale ferată, apreciem că acesta are cunoştinţele şi deprinderile tehnice necesare, în vederea executării lucrărilor specifice de semnalizare corespunzătoare. Deci subiectul activ este calificat.

În cazul faptelor prevăzute la alin.1 şi 2, credem că subiectul activ poate fi orice persoană care are cunoştinţe necesare pentru efectuarea unor lucrări specifice de modernizare sau reabilitare, dar le execută fară autorizaţie.

Apreciem că şi în această ipoteză subiectul este calificat, dar este posibil, de pildă, să înceapă lucrările înaintea eliberării autorizaţiei cerute de lege.

Subiectul pasiv - este autoritatea statală care fie se ocupă de reabilitarea sau modernizarea drumului public fie se ocupă de semnalizarea corespunzătoare a trecerilor la nivel de cale ferată sau a obsatacolelor/lucrărilor pe drumurile publice.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material constă în acţiunile de construire, modernizare, reabilitare a drumului public, fără autorizaţie legală sau amplasarea tot ilegală de panouri sau reclame publicitare în zona drumului public (alin. 1 şi 2).

În alin.3 şi 4 ale art 341 C.pen. elementul material constă tocmai în neluarea acelor măsuri legale pentru semnalizarea unor treceri la nivel cu calea ferată sau a obstacolelor/lucrărilor pe drumurile publice (inacţiune).

Urmarea imediată – crearea unei stări de pericol pentru regimul circulaţiei pe drumurile publice.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie poate fi doar intenţia directă sau indirectă. Culpa este posibilă, apreciem noi, dar nefiind incriminată, nu poate fi reţinută o astfel de infracţiune în sarcina subiectului activ.

Actele preparatorii şi tentativa – deşi sunt posibile, nu sunt incriminate de legiuitor în art. 341 C.pen.

NERESPECTAREA REGIMULUI

ARMELOR ŞI AL MUNIŢIILOR

NORMA DE INCRIMINARE – ART.342 C.PEN.

(1) Deţinerea, portul, confecţionarea, precum şi orice operaţiune privind circulaţia armelor letale, a muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora sau funcţionarea atelierelor de reparare a armelor letale, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Deţinerea sau portul fără drept de arme neletale din categoria celor supuse autorizării se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(3) Sustragerea armelor sau muniţiilor prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(4) Portul armelor prevăzute în alin. (1) şi alin. (2), fără drept, în sediul autorităţilor publice, instituţiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spaţiile rezervate desfăşurării procesului electoral, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

(5) Dacă faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (3) au ca obiect arme interzise sau muniţii, mecanisme ori dispozitive ale acestora, limitele speciale ale pedepsei se majorează cu o treime.

(6) Nedepunerea armei şi a muniţiei la un armurier autorizat în termen de 10 zile de la expirarea perioadei de valabilitate a permisului de armă constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

(7) Fabricarea sau asamblarea de arme letale, de piese sau de muniţie pentru acestea:

a) din orice componente esenţiale traficate ilicit;

b) fără o autorizaţie eliberată de către o autoritate competentă a statului membru în care are loc fabricarea sau asamblarea;

c) fără marcarea armelor letale asamblate la data producerii lor, în conformitate cu prevederile legale, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Fapta de nerespectare a regimului armelor şi al muniţiilor este prevăzută de textul incriminator, în mai multe forme:

Două forme tip care presupun deţinerea, portul, confecţionarea, precum şi orice operaţiune privind circulaţia armelor letale, a muniţiilor, mecanismelor sau dispozitivelor acestora ori funcţionarea atelierelor de reparare a armelor letale, respectiv deţinerea sau portul fărăr drept a armelor neletale din categoria celor supuse autorizării. (alin.1 şi 2).

O altă formă, care cuprinde sustragerea armelor sau muniţiilor prevăzute în cele două forme tip (alin. 3).

O formă asimilată, care presupune portul armelor prevăzute în cele două forme tip, fără drept, în sediul autorităţilor publice, instituţiilor publice sau al altor persoane juridice de interes public ori în spaţiile rezervate desfăşurării procesului electoral.

O formă agravată, care presupune săvârşirea faptelor prevăzute în alin.1 şi alin.3 atunci când au ca obiect arme interzise sau muniţii, mecanisme ori dispozitive ale acestora (alin.5).

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic al infracţiunii prevăzute de art 342 C.pen. îl constituie aşa cum subliniază şi literatura de specialitate[50], acel sumum de relaţii sociale care ocrotesc valori sociale, precum: viaţa şi integritatea corporală, ordinea, siguranţa şi securitatea publică, precum şi patrimoniul persoanei, de fapte de orice fel.

Obiectul material este diferit în funcţie de formele infracţiunii incriminate de legiuitor în art. 342 C.pen., respectiv armele letale, muniţiile, mecanismele sau dispozitivele acestora, armele letale reparate fără drept sau armele neletale supuse autorizării.

Apreciem că, obiectul material, spre deosebire de alte opinii exprimate în literatura juridică, poate fi chiar muniţia şi dispozitivele aferente caracteristice atât a armelor letale cât şi a celor neletale.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ – poate fi orice persoană, legiuitorul neincriminând o anume calitate; cert este că persoana care o deţine, o poartă, o confecţionează, indiferent că aceasta este letală sau neletală, precum şi muniţia şi dispozitivele aferente poate fi subiect activ.

Subiectul pasiv - este reprezentat de autoritatea statală, care prin lege, deţine monopolul asupra acestor arme şi muniţii şi este obligată prin lege să emită norme de aplicare privind circuitul lor, respectiv gestionarea, transferul, manevrarea evidenţa şi transportul acestora, în condiţiile de deplină securitate publică.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material – este reprezentat de acele acţiuni de deţinere, port, confecţionare, circulaţie a armelor şi a muniţiilor precum şi dispozitivelor aferente, indiferent că sunt letale sau neletale.

Urmarea imediată – crearea unei stari de pericol pentru relatiile sociale ocrotite prin incriminarea faptelor prevăzute de art.342 C.pen.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este numai intenţia directă sau indirectă.

Actele preparatorii, deşi posibile nu sunt incriminate.

Tentativa, este posibilă dar este şi incriminată, cu excepţia alin.2 şi 4 ale art. 342 C. pen.

UZUL DE ARMĂ FĂRĂ DREPT

NORMA DE INCRIMINARE – ART.343 C.PEN.

(1) Uzul de armă letală sau interzisă, fără drept, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 3 ani.

(2) Uzul de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Infracţiunea prevăzută de art. 343 C.pen., este incriminată în două forme:

Forma tip presupune acţiunea unei persoane de a face uz de armă letală sau interzisă fără drept (alin. 1).

Forma atenuată este concretizată prin acţiunea persoanei de a face uz de armă neletală din categoria celor supuse autorizării, fără drept (alin.2).

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special - îl reprezintă acea categorie de relaţii sociale care reglementează securitatea publică naţională care include şi acest segment al folosirii în condiţii de deplină legalitate a armelor letale şi/sau neletale.

Obiectul material - îl constituie arma letală sau interzisă precum şi arma neletală, funcţie de formele infracţiunii.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ – apreciem că poate fi orice persoană, care deţine permis de port-armă, în condiţiile legii, pentru fiecare din categoriile de arme: letale sau neletale.

Considerăm că, subiectul activ nu este calificat, întrucât obţinerea permisului de port armă, comparativ cu permisul de conducere nu se face în urma unui examen care să stabilească dacă respectiva persoană are cunoştinţele şi aptitudinile necesare conducerii unui autovehicul pe drumurile publice.

Apreciem că, în cazul armelor militare, deţinute în condiţiile legii, de către o anumită categorie de personal, respectiv de militari, indiferent de grad sau funcţie sau de autoritatea militară din care fac parte, putem vorbi de o anumită calitate a respectivei persoane.

Subiectul pasiv principal este autoritatea statală, care deţine monopolul armelor şi muniţiilor, indiferent de categorie.

Subiectul pasiv adiacent este persoana care suferă vătămări ale integrităţii fizice sau chiar decesul, în urma folosirii armei letale/neletale, fără drept.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material - presupune acea acţiune prin care se face uz de armă letală/neletală interzisă, concretizată în folosirea respectivei arme.

Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru viaţa, integritatea corporală sau sănătatea persoanei, respectiv pentru patrimoniul persoanei fizice sau al persoanei juridice de drept public ori privat.

Legătura de cauzalitate se stabileşte între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul faptei săvârşite.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă.

Scopul şi mobilul ajută magistratul–judecător să individualizeze şi să cuantifice corect pedeapsa aplicată.

Actele preparatorii şi tentativa – nu sunt incriminate deşi în unele forme ale infracţiunii sunt posibile.

ŞTERGEREA SAU MODIFICAREA

MARCAJELOR DE PE ARME LETALE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.344 C.PEN.

Ştergerea sau modificarea, fără drept, a marcajelor de pe arme letale se pedepseşte cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Legea nr.295/2004 prevede că armele şi muniţiile trebuie să aibă marcajul specific, care trebuie să cuprindă:

- denumirea producătorului, ţara sau locul fabricării, seria armei şi anul fabricaţiei acesteia.

- de asemenea lăzile cu muniţii, trebuie să aibă înscrise, în mod obligatoriu: denumirea producătorului, numărul de identificare a lotului, calibrul şi tipul de muniţie.

În conformitate cu dispoziţiile art.94 din H.G. nr.130/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.295/2004 privind regimul armelor si al muniţiilor, cu modificările şi completările ulterioare, armele şi componentele esenţiale ale acestora, precum şi muniţiile trebuie să poarte marcaje aplicate în cursul procesului de fabricatie.

Marcajele care se aplică pe arme sunt constituite din trei grupe alfanumerice, după cum urmează:

ü prima grupă este constituită din 5 litere majuscule, primele doua fiind în toate cazurile RO, iar urmatoarele fiind primele 3 consoane din denumirea armurierului care produce arma;

ü a doua grupă este constituita dintr-o literă majusculă, de la A la D, corespunzătoare categoriei din care face parte arma (conform anexei la Lege) precum şi din doua cifre corespunzatoare numărului curent din anexa respectiva, de la poziţia la care sunt indicate caracteristicile armei pe care se aplică marcajul;

ü a treia grupă este constituită din cel puţin 3 cifre, dintre care primele două indică ultimele două cifre ale anului în care este produsa armă, iar urmatoarele indică numărul de ordine al armei, stabilit pe fiecare categorie de arme, în fiecare an.

Marcaje similare se aplică pe cartuşe, acestea fiind constituite însă doar din două grupe alfanumerice, respectiv:

ü prima grupa este constituita din 3 litere majuscule, prima fiind întotdeauna R, iar următoarele fiind primele doua consoane din denumirea armurierului producător, urmate de două cifre care reprezintă ultimele doua cifre ale anului de fabricaţie a munitiei;

ü a doua grupa este constituita din litera L, pentru munitia destinată armelor lungi, respectiv S, pentru muniţia destinată armelor scurte, urmată cel puţin de un număr care reprezintă calibrul exprimat în milimetri.

Inspectoratul General al Poliţiei Române ţine evidenţa registrelor tuturor persoanelor autorizate să producă sau să deţină arme şi muniţia aferentă, iar aceştia, la rândul lor, ţin evidenţa armelor şi muniţiilor fabricate, în registre speciale, cu avizul inspectoratelor judeţene de poliţie (Direcţiei Generale de Poliţie a Municipiului Bucureşti) unde îşi au sediile.

În cazul armelor letale, toate celelalte ansambluri sau subansambluri din care sunt constituite trebuie sa fie marcate cu serii numerice, utilizandu-se o plaja de cifre stabilită de Registrul Naţional al Armelor, pentru fiecare armurier.

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special - îl reprezintă acele relaţii sociale ce guvernează regimul armelor şi muniţiilor din România.

Obiectul material este reprezentat de însăşi ama letală, ale cărei marcaje au fost modificate sau şterse.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ este orice persoană, care modifică sau şterge marcajul armei letale, fără drept.

Subiectul pasiv principal este autoritatea statală care gestionează armele ale cărei marcaje sunt şterse sau modificate ilegal.

Subiectul pasiv adiacent poate fi orice persoană prejudiciată prin fapta subiectului activ.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material – constă în acţiunea de ştergere sau modificare a marcajului executat de armurierul producător pe o armă letală.[51]

Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite prin reglementarea regimului legal al armelor şi muniţiilor.

Legătura de cauzalitate se stabileşte între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul faptei săvârşite.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă.

Actele preparatorii – deşi sunt posibile, nu sunt incriminate de legiuitor.

Tentativa – nu este nici ea incriminată, deşi este în principiu posibilă.

NERESPECTAREA REGIMULUI MATERIALELOR NUCLEARE SAU AL ALTOR MATERII RADIOACTIVE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.345 C.PEN.

(1) Primirea, deţinerea, folosirea, cedarea, modificarea, înstrăinarea, dispersarea, expunerea, transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a altor materii radioactive, precum şi orice operaţie privind circulaţia acestora, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Sustragerea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au pus în pericol alte persoane sau bunuri, au produs vătămarea corporală a uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(4) În cazul în care faptele prevăzute la alin. (1) şi (2) au avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Aşadar, infracţiunea prevăzută de art. 345 C.pen. este incriminată în mai multe forme:

Prima formă tip presupune primirea, deţinerea, folosirea, cedarea, modificarea, înstrăinarea, expunerea, transportul sau deturnarea materialelor nucleare ori a altor materii radioactive precum şi orice operaţie privind circulaţia acestora, fără drept;

A doua formă tip constă în sustragerea materialelor nucleare sau a altor materii radioactive;

Prima formă agravată există dacă faptele prevăzute în alin.1 şi alin.2 au pus în pericol alte persoane sau bunuri ori au produs vătămarea corporală a uneia sau a mai multor persoane.

A doua formă agravată se realizează dacă faptele săvârşite în condiţiile alin.1 şi alin.2 au avut ca urmare moartea uneia sau a mai multor persoane.

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic special cupinde acele relaţii sociale care privesc siguranţa publică a tuturor operaţiunilor cu substanţe nucleare sau radioactive, sau acele relaţii de ordin patrimonial, în funcţie de forma fiecărei infracţiuni.

Obiectul material - este reprezentat de acele materiale nucleare sau radioactive.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ este orice persoană, nefiind circumstanţiat.

Subiectul pasiv este autoritatea statală abilitată în reglementarea şi asigurarea respectării normelor privind primirea, deţinerea, folosirea, cedarea, modificarea, înstrăinarea, dispersarea, deturnarea ori transportarea materialelor nucleare sau radioactive.

Subiectul pasiv adiacent

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material - îl reprezintă acţiunile specifice fiecărei forme ale infracţiunii de nerespectare a regimului materialelor nucleare sau a altor materii radioactive, prevăzute de art. 345 C. pen.

Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite prin reglementarea regimului legal al materialelor nucleare sau al altor materiale radioactive. În formele agravate, urmarea imediată constă în vătămarea corporală sau moartea uneia sau mai multor persoane.

Legătura de cauzalitate se stabileşte între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul faptei săvârşite.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă, întrucât legiuitorul nu prevede în mod expres săvârşirea din culpă a acestei infracţiuni.

Actele preparatorii sunt posibile, dar nu sunt incriminate.

Tentativa este posibilă şi incriminată expres în formele prevăzute în alin.1 şi alin.2 ale art.345 C.pen.

NERESPECTAREA REGIMULUI MATERIILOR EXPLOZIVE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.346 C.PEN.

(1) Producerea, experimentarea, prelucrarea, deţinerea, transportul ori folosirea materiilor explozive sau orice alte operaţiuni privind circulaţia acestora, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

(2) Sustragerea materiilor explozive se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(3) Când faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) privesc o cantitate mai mare de 1 kg echivalent trotil sau când cantitatea explozivă este însoţită de materiale de iniţiere, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 12 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(4) În cazul în care faptele prevăzute în alin. (1) - (3) au avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Aşadar, infracţiunea de nerespectarea regimului materialelor explozive este prevăzută sub următoarele forme:

Prima formă tip presupune producerea, experimentarea, prelucrarea deţinerea, transportul ori folosirea materialelor explozive sau orice alte operaţiuni privind circulaţia acestora, fără drept.

A doua formă tip presupune sustragerea materialelor explozive.

Prima formă agravată este săvârşită atunci când faptele prevăzute la alin.1 şi 2 privesc o cantitate mai mare de 1 kg. echivalent trotil sau când cantitatea explozivă este însoţită de materiale de iniţiere.

A doua formă agravată se constituie atunci când faptele prevăzute la alin.1–3 au avut ca urmare moartea uneia sau mai multor persoane.

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic îl reprezintă acele relaţii sociale care privesc şi ocrotesc operaţiunile speciale prevăzute de lege, respectiv în art. 346 C.pen. şi care constă, lato sensu, în nerespectarea regimului materialelor explozive.

În forma agravată prevăzută de alin.4 sunt prezente şi acele relaţii sociale care privesc sănătatea, integritatea corporală şi chiar viaţa persoanei.

Obiectul material îl constituie chiar acele substanţe (materiale) explozive, aşa cum sunt prevăzute în Legea–cadru nr.126/1995 (fitile, capse, tuburi, articole pirotehnice, etc. )

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ poate fi orice persoană care nu respectă regimul materialelor explozive, deci nu este calificat.

Subiectul pasiv - este autoritatea statală care este îndrituită să asigure respectarea regimului acestor materiale explozive.

Subiectul pasiv adiacent

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material este reprezentat de acele acţiuni de producere, experimentare, prelucrare, deţinere, transport ori folosirea acestor materiale explozive, aşa cum rezultă din textul incriminator[52].

Urmarea imediată – constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite prin reglementarea regimului materiilor explozive. În cea de-a doua formă agravată, urmarea imediată constă în moartea uneia sau mai multor persoane.

Legătura de cauzalitate se stabileşte între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul faptei săvârşite.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă.

Actele preparatorii, deşi posibile nu sunt incriminate de legiuitor în mod expres.

Tentativa - este posibilă în cazul alin.1 şi 2 prevăzute de art.346 C. pen. aşa cum rezultă din incriminarea prevăzută de art. 347 C.pen.

EXERCITAREA FĂRĂ DREPT

A UNEI PROFESII SAU ACTIVITĂŢI

NORMA DE INCRIMINARE – ART.348 C.PEN.

Exercitarea, fără drept, a unei profesii sau activităţi pentru care legea cere autorizaţie ori exercitarea acestora în alte condiţii decât cele legale, dacă legea specială prevede că săvârşirea unor astfel de fapte se sancţionează potrivit legii penale, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Norma de incriminare prevede o singură formă, cea descrisă mai sus, care poate fi completată cu alte norme care reglementează organizarea şi desfăşurarea unor profesii sau activităţi.[53]

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic este reprezentat de acele relaţii sociale privitoare la exercitarea unei sau unor profesii sau activităţi corespunzătoare pregătirii şi calificării fiecăruia, pentru prevenirea instalării unei stări de haos în unele segmente ale vieţii sociale.

Prin Decizia nr. 49/2001 a Curţii Constituţionale[54] s-a statuat că societatea nu poate îngădui că anumite profesii, precum aceea de notar, de avocat, de medic, de farmacist sau de stomatolog, să fie practicate de persoane fără calificare.

Obiectul material în astfel de ipoteze nu există. Dar, de pildă, corpul persoanei asupra căruia s-a intervenit chirurgical de către o persoană fără a fi medic de specialitate, poate fi obiectul material al acestei infracţiuni.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ nu este calificat, poate fi orice persoană care pretinde sau exercită o profesie, fără să aibă studii în specialitatea respectivă.

Apreciem că vor fi aplicabile dispoziţiile normei de incriminare chiar dacă persoana respectivă are, lato sensu, o calificare apropiată, înrudită cu cea pe care efectiv o prestează. Exemplificăm în acest sens cu fapta medicului de mai sus, care efectuează intervenţia chirurgicală şi produce starea de pericol, concret pune în pericol sănătatea, integritatea sau chiar viaţa persoanei fizice, chiar dacă ulterior face dovada că este absolvent al Facultăţii de medicină, cu diplomă de licenţă, dar nu a reuşit să termine rezidenţiatul în această specialitate pentru a putea exercita legal profesia de medic chirurg.

Subiectul pasiv este autoritatea statală abilitată, dar şi orice persoană prejudiciată prin exercitarea, fără drept a unei profesii sau activităţi.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material constă în acţiunea de exercitare fără drept a unei profesii sau activităţi, pentru care legea cere o anumită specializare, respectiv anumite cunoştinţe şi deprinderi calificate/autorizate în vederea exercităriii acesteia.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite prin incriminarea faptelor prevăzute în art.348 C.pen.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este numai intenţia directă sau indirectă.

Actele preparatorii şi tentativa, deşi posibile, nu sunt incriminate expres de legiuitor.

NELUAREA MĂSURILOR LEGALE DE

SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

NORMA DE INCRIMINARE – ART.349 C.PEN.

(1) Neluarea vreuneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă de către persoana care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1) săvârşită din culpă se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Aşadar, această infracţiune este prevăzută într-o formă tip şi o formă atenuată, astfel:

Forma tip presupune neluarea vruneia dintre măsurile legale de securitate şi sănătate în muncă, de către o persoană care avea îndatorirea de a lua aceste măsuri, dacă se crează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională.

Forma atenuată prevede că fapta incriminată în alin.1 poate fi săvârşită şi din culpă, situaţie în care pedepsele au limitele minime şi maxime speciale mai mici.

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic este alcătuit din acele relaţii sociale care reglementează măsurile de securitate şi sănătate ce trebuie luate la locul de muncă, în vederea preîntâmpinării accidentelor de muncă de orice fel.

Obiectul material – fără a fi în consonanţă cu alte opinii juridice care susţin contrariul, apreciem că această faptă nu are obiect material.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ este circumstanţiat, presupune o anumită calitate pentru subiectul activ al infracţiunii prevăzute de art. 349 C.pen. şi care nu ia acele măsuri legale ce privesc securitatea şi sănătatea în muncă, deşi avea îndatorirea legală s-o facă, dacă se crează un pericol iminent în acest sens. Este vorba de acea persoană care, într-o entitate economică, socială, culturală, este răspunzătoare cu măsurile privind protecţia muncii.

Subiectul pasiv este acea entitate statală răspunzătoare de organizarea şi funcţionarea normală a procesului de muncă. Poate fi subiect pasiv adiacent şi persoana (angajatul) care a fost prejudiciat prin fapta subiectului activ.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material reprezintă în cazul infracţiunii prevăzute de art. 349 C.pen., o inacţiune, materializată în neluarea acelor măsuri legale privind securitatea şi sănătatea în muncă, de către persoana calificată, răspunzătoare de producerea unui pericol iminent.

Urmarea imediată – constă în crearea unui pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnavire profesională.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este numai intenţia directă sau indirectă (alin.1).

În cazul alin.2, forma de vinovăţie este culpa, aşa cum prevede în mod expres, textul de lege.

Actele preparatorii şi tentativa nu sunt incriminate, deşi sunt posibile.

NERESPECTAREA MĂSURILOR LEGALE

DE SECURITATE ŞI SĂNĂTATE ÎN MUNCĂ

NORMA DE INCRIMINARE – ART.350 C.PEN.

(1) Nerespectarea de către orice persoană a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează repunerea în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor, anterior eliminării tuturor deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi lor.

(3) Faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) săvârşite din culpă se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Rezultă că această infracţiune este prevăzută sub mai multe forme:

Forma tip constă în nerespectarea de către orice persoană a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională.

Forma asimilată prevede că se sancţionează cu aceeaşi pedeapsă repunerea în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor, anterior eliminării tuturor deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi lor.

Forma atenuată prevede că, în eventualitatea comiterii faptelor prevăzute de alin.1 şi alin. 2 din culpă, regimul sancţionator este mai blând.

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic este alcătuit din acele relaţii sociale, care reglementează măsurile ce trebuie luate în vederea asigurării securităţii publice la locul de muncă.

Obiectul material nu există. În eventualitatea producerii unui accident de muncă, cauzat de nerespectarea măsurilor legale de protecţia muncii, atunci obiectul material este reprezentat de însuşi corpul angajatului care suportă agresiunea fizică.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ poate fi orice persoană angajată sau aflată în stagiul de practică la locul de muncă (ucenici, elevi ai şcolilor profesionale de meserii, stagiari, etc.) care nu respectă măsurile de protecţia muncii instituite la nivelul acelui sector de muncă.

Subiectul pasiv este autoritatea statală abilitată cu reglementarea normelor ce trebuie luate la nivelul fiecărui loc de muncă, funcţie de vulnerabilitatea pe care o presupune respectivul sector, secţie, atelier din cadrul unei unităţi de producţie şi de execuţie.

Poate fi subiect pasiv adiacent şi acea persoană care suferă un prejudiciu, prin producerea unui accident de muncă.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material constă, în genere, într-o acţiune sau inacţiune. În cazul infracţiunii prevăzute de art. 350 C.pen. constă în omisiunea sau neglijarea respectării măsurilor sau a obligaţiilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă.

Urmarea imediată – constă crearea unui pericol grav şi iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnavire profesională.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie - în cazul art. 350 alin.1 şi 2 infracţiunea este săvârşită cu intenţie, aşa cum rezultă din norma de incriminare.

În alin.3 este prevăzută culpa, ca formă de vinovăţie.

Actele preparatorii şi tentativa nu sunt incriminate, deşi sunt posibile.

CAMĂTA

NORMA DE INCRIMINARE – ART.351 C.PEN.

Darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoană neautorizată, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic este reprezentat de acele relaţii sociale privitoare la activitatea de financiară de creditare, în conformitate cu dispoziţiile O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului, cu modificările şi completările ulterioare.

Obiectul material - această infracţiune nu are obiect material.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ poate fi orice persoană care, ca îndeletnicire, împrumută cu dobândă diferite sume de bani.

Subiectul pasiv este autoritatea statală competentă sau persoana prejudiciată patrimonial de către subiectul activ.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material este reprezentat de acţiunea concretă de dare de bani cu dobândă, numai ca îndeletnicire, de către orice persoană care nu este autorizată.

Urmarea imediată constă în crearea unei stări de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite prin incriminarea faptelor prevăzute în art.351 C.pen.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este intenţia.

Actele preparatorii şi tentativa, deşi posibile, nu sunt incriminate.

ZĂDĂRNICIREA COMBATERII BOLILOR

NORMA DE INCRIMINARE – ART.352 C.PEN.

(1) Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

(2) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) este săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la o lună la 6 luni sau amenda.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Infracţiunea prevăzută de art. 352 C.pen. este incriminată sub 2 forme, astfel:

Forma tip constă în nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase, dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli.

Forma atenuată se cristalizează atunci când faptele prevăzute la alin.1 sunt săvârşite din culpă.

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic îl constituie acele relaţii sociale care reglementează măsurile privitoare la menţinerea standardului de sănătate publică prin prevenirea şi combaterea bolilor infectocontagioase, aşa cum este reglementat de Legea cadru nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii.

Obiectul material - această infracţiune nu are obiect material.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ poate fi orice persoană care nu respectă măsurile privind prevenirea şi combaterea bolilor infectocontagioase, dacă a avut ca urmare răspândirea unor asemenea boli.

Subiectul pasiv este reprezentat de autoritatea statală competentă în iniţierea, promovarea, aprobarea şi respectarea măsurilor privitoare la combaterea şi transmiterea bolilor infectocontagioase.

Subiectul pasiv adiacent poate fi persoana bolnavă de o boală contagioasă, transmisă prin nerespectarea normelor privitoare la această boală.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material constă în fapta de nerespectare a măsurilor privitoare la prevenirea şi combaterea bolilor infectocontagioase, prin care s-a produs răspândirea la nivelul unui segment de populaţie, fie endemic, fie pandemic.

Aşadar, elementul material poate consta fie în acţiuni, fie în inacţiuni, aşa cum prevede şi literatura de specialitate[55].

Urmarea imediată – constă în răspândirea unor boli infectocontagioase, ca urmare a nerespectării măsurilor prevăzute în textul de lege.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea sau inacţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie . Această infracţiune, aşa cum rezultă din textul incriminator, poate fi săvârşită cu intenţie (alin.1) sau din culpă (alin. 2).

Actele preparatorii şi tentativa, nu sunt incriminate de legiuitor în mod expres, dar unele cazuri sunt posibile.

CONTAMINAREA VENERICĂ

NORMA DE INCRIMINARE – ART.353 C.PEN.

(1) Transmiterea unei boli venerice, prin raport sexual sau alte acte sexuale, de către o persoană care ştie că suferă de o astfel de boală, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Instanţa de judecată va dispune măsura de siguranţă a obligării la tratament medical.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Deci este prevăzută o singură formă a infracţiunii, respectiv transmiterea unei boli venerice, prin raport sexual sau alte acte sexuale, de către o persoană care ştie că suferă de o astfel de boală.

În alin. (2) instanţa de judecată va dispune obligatoriu şi măsura de siguranţă a obligării la tratament medical, în consonanţă cu dispoziţiile art. 109 C.pen.

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic - îl reprezintă acele relaţii sociale privitoare la starea de sănătate publică, iar in concreto, acele relaţii ce guvernează viaţa sexuală, respectiv prevenirea şi combaterea bolilor cu transmitere sexuală.

Obiectul material este reprezentat de structura biologică a persoanei infestate cu boli venerice, care sunt greu tratabile/vindecabile.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ - este orice persoană fizică contaminată cu astfel de boli cu transmitere sexuală. Nu suntem de acord cu acele opinii exprimate în literatura juridică, potrivit cărora subiectul activ poate fi şi persoană juridică.

Subiectul pasiv - este autoritatea statală competentă să apere sănătatea publică. Într-adevăr poate fi subiect pasiv adiacent şi acea persoană care a fost contaminată cu o astfel de boală venerică, cu transmitere sexuală.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material – constă în acel raport sexual sau alte acte sexuale de către o persoană infestată, care contaminează şi partenerul raportului sexual sau actului sexual.

Urmarea imediată – constă în transmiterea unei boli venerice, prin raport sexual sau alte acte sexuale, de către o persoană care ştie că suferă de o astfel de boală.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea sau inacţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie Această infracţiune poate fi săvârşită doar cu intenţie directă sau indirectă.

Actele preparatorii nu sunt incriminate.

Tentativa deşi posibilă, nu este incriminată.

Apreciem că, în cazul acestei infracţiuni, chiar şi tentativa poate duce la contaminarea venerică ca să nu mai vorbim de infracţiunea de viol pe care legiuitorul a incriminat-o în mod expres.

TRANSMITEREA SINDROMULUI IMUNODEFICITAR DOBÂNDIT

NORMA DE INCRIMINARE – ART.354 C.PEN.

(1) Transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobândit - SIDA - de către o persoană care ştie că suferă de această boală se pedepseşte cu închisoarea de la 3 la 10 ani.

(2) Transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobândit - SIDA - de către o altă persoană decât cea prevăzută în alin. (1) se pedepseşte cu închisoarea de la 5 la 12 ani.

(3) Dacă prin faptele prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) s-a produs moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.

(4) Când fapta prevăzută în alin. (2) a fost săvârşită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 6 luni la 3 ani, iar dacă a cauzat moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

(5) Tentativa la infracţiunile prevăzute în alin. (1) şi alin. (2) se pedepseşte.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Infracţiunea prevăzută de art. 354 C.pen. este prevăzută sub mai multe forme:

Forma tip constă în transmiterea, prin orice mijloace, a sindromului imunodeficitar dobândit -SIDA- de către o persoană care ştie că suferă de această boală (alin.1).

Forma agravată presupune transmiterea prin orice mijloace a sindromului imunodeficitar dobândit -SIDA-, de către o altă persoană, decât cea prevăzută în alin.1.

Forma agravată comună constă în fapte prevăzute în alin.1 şi alin.2, dacă s-a produs moartea victimei (alin.3).

Forma atenuată se întâlneşte atunci când fapta prevăzută în alin.2 şi alin.4 a fost săvârşită din culpă şi dacă a cauzat moartea victimei.

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic - este reprezentat de acele relaţii sociale care privesc sănătatea publică, iar in concreto de acele relaţii care guvernează protejarea vieţii sexuale de infectarea cu sindromului imunodeficitar dobândit (SIDA).

Obiectul material este însăşi corpul persoanei căreia i-a fost transmis sindromul imunodeficitar dobândit, a cărui etiologie este încă necunoscută şi, pe cale de consecinţă, şi tratamentul este altul decât cel cauzal.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ – este numai persoana conştientă că este infestată cu acest sindrom imunodeficitar dobândit care transmite boala (alin. 1). În cazul alin. (2) subiectul activ este altă persoană decât cea infestată cu acest virus (alin. 2) dar care apreciem, de pildă, că manipulează cu ştiinţă materiale sanitare infestate.

Subiectul pasiv este autoritatea statală competentă, care are ca atribuţiuni medicale, tocmai luarea măsurilor de împidicare a transmiterii unei astfel de boli.

Subiectul pasiv adiacent este persoana căreia i-a fost transmisă, cu ştiinţă, boala de către subiectul activ.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material - este acea acţiune care are ca rezultat transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit, prin orice mod (raport sexual sau act sexual, etc.) de către subiectul activ.

Dacă boala o transmite altă persoană, apreciem că alta decât subiectul activ prev de alin.1, dar care ştie că prin manevrele sale medicale, chirurgicale poate să transmită această gravă boală, devine subiect activ al acestei infracţiuni.

Urmarea imediată – constă în transmiterea sindromului imunodeficitar dobândit, prin orice mijloace. În forma agravată, urmarea imediată este moartea victimei.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea sau inacţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie - aşa cum este prevăzută în alin. (1), (2) şi (3), infracţiunea se comite numai cu intenţie directă sau indirectă.

În forma prevăzută la alin.(4) fapta este comisă din culpă.

Actele preparatorii nu sunt incriminate, deşi sunt posibile.

Tentativa este expres incriminată pentru formele prevăzute de alin. (1) şi alin. (2).

RĂSPÂNDIREA BOLILOR LA ANIMALE SAU PLANTE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.355. C.PEN.

(1) Nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase la animale sau plante ori a dăunătorilor, dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli ori a dăunătorilor, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Dacă fapta este săvârşită din culpă, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Această faptă este deci prevăzută în două forme infracţionale:

Forma tip presupune nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea şi combaterea bolilor infectocontagioasela la animale sau la plante ori a dăunătorilor, dacă a avut ca urmare răspândirea unei asemenea boli ori a dăunătorilor (alin. 1).

Forma atenuată se realizează dacă fapta este săvârşită din culpă (alin. 2).

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic - este reprezentat de acele relaţii sociale care ocrotesc sănătatea publică, fie animală, fie vegetală (a plantelor).

Obiectul material - pot fi acele animale sau plante care au fost infestate, urmare a nerespectării măsurilor prevăzute de art. 355 C.pen.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ - poate fi orice persoană, aşa cum prevede literatura de specialitate[56]. Apreciem că totuşi acea persoană are cunoştinţele necesare şi chiar obligaţia de a respecta măsurile de prevenire şi combatere a bolilor infectocontagioase la animale sau la plante, comparativ cu alin.(2), unde într-adevăr poate fi orice persoană, întrucât fapta este săvârşită din culpă.

În alin.(1) subiectul activ poate fi: inginerul agronom sau zootehnist, medicul veterinar, tehnicianul agronom sau veterinar, etc.

Subiectul pasiv - este autoritatea statală competentă, iar subiectul pasiv adiacent, persoana prejudiciată, urmare a nerespectării măsurilor prevăzute de art. 355 C.pen.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material – presupune activitatea de nerespectarea măsurilor privitoare la prevenirea sau combaterea bolilor infectocontagioase la animale sau plante

Urmarea imediată – constă în răspândirea bolii sau a daunătorilor.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea sau inacţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă, în cazul alin.(1) al art.355 C.pen. şi culpa, incriminată în mod expres de legiuitor în alin. (2) al aceluiaşi text de lege

Actele preparatorii şi tentativa – deşi posibile, nu sunt incriminate de legiuitor.

INFECTAREA APEI

NORMA DE INCRIMINARE – ART.356 C.PEN.

(1) Infectarea prin orice mijloace a surselor sau reţelelor de apă, dacă apa devine dăunătoare sănătăţii oamenilor, animalelor sau plantelor, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Tentativa se pedepseşte.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Aşadar, infracţiunea prevăzută de art. 356 C.pen., este prevăzută într-o singură formă infracţională, prevăzută de alin. (1) şi descrisă mai sus.

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic - este reprezentat de relaţiile sociale care guvernează sănătatea publică, materializată şi concretizată în respectarea măsurilor igienico–sanitare preventive sau curative, ce vizează, în cazul nostru, întreaga reţea de alimentare, inclusiv a surselor de apă.

Obiectul material - chiar apa infectată, dacă devine dăunătoare sănătăţii oamenilor, animalelor şi plantelor.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ - este orice persoană care, cu ştiinţă, infectează apa.

Subiectul pasiv - autoritatea statală competentă, anume desemnată prin actul normativ, care reglementează acest segment public.

Subiectul pasiv adiacent – este persoana vătămată (îmbolnăvită) sau prejudiciată în orice mod de către subiectul activ al acestei infracţiuni.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material - este reprezentat de acţiunea de infectare a apei prin orice mijloace şi, obligatoriu, aşa cum prevede legiuitorul în alin. (1) devine dăunătoare sănătăţii oamenilor, animalelor, plantelor.

Urmarea imediată – crearea unei stări de pericol ca apa să devina dăunatoare sănătăţii oamenilor, animalelor sau plantelor.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea sau inacţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă aşa cum rezultă din textul incriminator.

Actele preparatorii nu sunt incriminate şi tentativa se pedepseşte, fiind incriminată expres în alin. (2) al art. 356 C.pen.

FALSIFICAREA SAU SUBSTITUIREA DE ALIMENTE ORI ALTE PRODUSE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.357 C.PEN.

(1) Prepararea, oferirea sau expunerea spre vânzare de alimente, băuturi ori alte produse falsificate sau substituite, dacă sunt vătămătoare sănătăţii, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Prepararea, oferirea sau expunerea spre vânzare de medicamente contrafăcute sau substituite care sunt vătămătoare sănătăţii se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Aşadar, această infracţiune este incriminată în două forme, astfel:

Forma tip presupune preparea, oferirea sau expunerea spre vânzare de alimente, băuturi ori alte produse falsificate sau substituite, dacă sunt vătămatoare sănătăţii.

Forma agravată constă în prepararea, oferirea sau expunerea spre vânzare de medicamente contrafăcute sau substituite care sunt vătămătoare sănătăţii.

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic îl constituie acele relaţii sociale care vizează sănătatea publică care poate fi periclitată, vătămătoare chiar, prin vânzarea de alimente, băuturi falsificate sau medicamente contrafăcute.

Obiectul material îl constituie acele alimente, medicamente sau băuturi falsificate sau contrafăcute, generatoare de vătămări ale sănătăţii oamenilor.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ - poate fi orice persoană, aşa cum prevede literatura juridică. Personal apreciem că, în cazul preparării medicamentelor, subiectul activ trebuie să aibă cunoştinţe şi aptitudini în vederea, de pildă, a preparării de medicamente contrafăcute sau substituite care, în aparenţă, par a fi originale, falsificată fiind doar substanţa activă şi nu excipienţii.

Subiectul pasiv - este autoritatea statală abilitată, competentă să asigure sănătatea publică, fizico-mentală.

Subiectul pasiv adiacent - poate fi orice persoană prejudiciată prin fapta subiectului activ al infracţiunii.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material îl constituie acele acţiuni de preparare, expunere sau vânzare de medicamente, alimente, băuturi falsificate, substituite sau contrafăcute, dacă sunt vătămătoare sănătăţii.

Urmarea imediată – cоnstă în crеarеa unеi stări dе реricоl реntru valоarеa sоcială оcrоtită de art.357 C.pen.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Fapta poate fi săvârşită numai cu intenţie directă sau indirectă.

Actele preparatorii şi tentativa, deşi posibile, nu sunt incriminate în mod expres de legiuitor.

COMERCIALIZAREA DE PRODUSE ALTERATE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.358 C.PEN.

1) Vânzarea de alimente, băuturi sau alte produse cunoscând că sunt alterate ori cu perioada de valabilitate depăşită, dacă sunt vătămătoare sănătăţii, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează punerea în consum de carne sau produse din carne, provenite din tăieri de animale sustrase controlului veterinar, dacă sunt vătămătoare sănătăţii.

(3) Vânzarea de medicamente cunoscând că sunt contrafăcute, alterate ori cu perioada de valabilitate depăşită, dacă sunt vătămătoare sănătăţii ori şi-au pierdut în tot sau în parte eficienţa terapeutică, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Deci, infracţiunea prevăzută de art. 358 C.pen. prezintă trei forme:

Forma tip constă în vânzarea de alimente, băuturi sau alte produse cunoscând că sunt alterate ori perioada de valabilitate depăşită, dacă sunt vătămătoare sănătăţii (alin.1).

Forma asimilată este reprezentată de punerea în consum de carne sau produse din carne, provenite din tăieri de animale sustrase controlului veterinar, dacă sunt vătămătoare sănătăţii (alin. 2).

Forma agravată presupune vânzarea de medicamente cunoscând că sunt contrafăcute, alterate ori cu perioada de valabilitate depăşită, dacă sunt vătămătoare sănătăţii ori şi-au pierdut în tot sau în parte eficienţa terapeutică (alin. 3).

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic - este reprezentat de acele relaţii sociale, care privesc sănătatea publică, ce poate fi periclitată de alimente, băuturi, medicamente contrafăcute sau expirate, dacă sunt vătămătoare sănătăţii oamenilor.

Obiectul material - îl reprezintă chiar acele produse alterate, contrafăcute sau expirate, precum alimentele, băuturile medicamentele, dăunătoare sănătăţii persoanelor.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ – în acest caz subiectul activ poate fi orice persoană, care cunoaştele că produsele sunt alterate, expirate sau contrafăcute şi dăunătoare sănătăţii publice.

Subiectul pasiv - este autoritatea statală competentă să prevină şi să apere sănătatea oamenilor, iar în subsidiar poate fi orice persoană prejudiciată sau vătămată prin consumul de altfel de produse alimentare sau medicamentoase.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material - constă în acţiunea de punere în vânzare, consum sau comercializare de carne, produse din carne şi medicamente contrafăcute sau expirate.

Urmarea imediată – cоnstă în crеarеa unеi stări dе реricоl реntru valоarеa sоcială оcrоtită de art.358 C.pen.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie - infracţiunile prevăzute de art. 358 C.pen. sunt comise numai cu intenţie directă sau indirectă.

Actele preparatorii şi tentativa, deşi posibile, nu sunt incriminate în mod expres de legiuitor.

TRAFICUL DE PRODUSE SAU SUBSTANŢE TOXICE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.359 C.PEN.

(1) Producerea, deţinerea, precum şi orice operaţiune privind circulaţia produselor ori substanţelor toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conţin astfel de substanţe ori experimentarea produselor sau substanţelor toxice, fără drept, se pedepsesc cu închisoarea de la 2 la 7 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.

(2) Tentativa se pedepseşte.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Această faptă prezintă o singură formă infracţională.

Forma tip constă în producerea, deţinerea precum şi orice operaţiune privind circulaţia produselor ori substanţelor toxice, cultivarea în scop de prelucrare a plantelor care conţin astfel de substanţe ori experimentarea produselor sau substanţelor toxice, fără drept (alin.1).

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic este reprezentat de acele relaţii sociale care reglementează sănătatea publică, materializată prin interzicerea produselor ori substanţe toxice ori cultivarea plantelor care conţin astfel de substanţe şi produse toxice.

Obiectul material constă tocmai în acele substanţe sau produse toxice precum şi plantele din care acestea se extrag.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ - poate fi orice persoană care produce, deţine sau cultivă plante care conţin substanţe şi produse toxice.

Subiectul pasiv - este autoritatea statală abilitată să vegheze la sănătatea publică şi, prin modalităţi normative, să prevină şi să combată astfel de fapte.

Subiectul pasiv adiacent este orice persoană care este vătămată sau prejudiciată de către subiectul activ, prin faptele prevăzută de art.359 C. pen.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material - îl constituie orice acţiune de producere, deţinere sau orice operaţiune privind circulaţia produselor ori substanţe toxice sau orice activitate de cultivare a plantelor ce conţin astfel de substanţe toxice.

Urmarea imediată – cоnstă în crеarеa unеi stări dе реricоl реntru valоarеa sоcială оcrоtită de art.359 C.pen.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este numai intenţia directă sau indirectă.

Actele preparatorii – nu sunt incriminate deşi sunt posibile.

Tentativa este posibilă, dar şi incriminată expres de legiuitor în alin. (2) al art. 359 C. pen.

ACCESUL ILEGAL LA UN SISTEM INFORMATIC

NORMA DE INCRIMINARE – ART.360 C.PEN.

(1) Accesul, fără drept, la un sistem informatic se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă.

(2) Fapta prevăzută în alin. (1), săvârşită în scopul obţinerii de date informatice, se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

(3) Dacă fapta prevăzută în alin. (1) a fost săvârşită cu privire la un sistem informatic la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restricţionat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Infracţiunea privind accesul ilegal la un sistem informatic, prevăzută de art. 360 C.pen. are 3 forme:

Forma tip presupune accesul fără drept, la un sistem informatic (alin.1).

Forma agravată I – există dacă accesul fără drept, la un sistem informatic, se face în scopul obţinerii de date informatice.

Forma agravată II – se realizează dacă fapta prevăzută la alin.(1) a fost săvârşită cu privire la un sistem informatic la care, prin intermediul unor proceduri, dispozitive sau programe specializate, accesul este restricţionat sau interzis pentru anumite categorii de utilizatori (alin. 3).

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic este constituit din acele relaţii sociale care reglementează şi protejează sistemele şi datele informatice precum şi autoritatea/instituţia care le are în proprietate.

De pildă, în literatura juridică[57] se apreciază că există două sau mai multe obiecte juridice, opinie la care achiesăm şi noi.

Primul obiect juridic se referă la categoria de informaţii care este stocată de autoritatea statală, iar cel de-al doilea este dat de acele relaţii care protejează sistemul informatic al persoanei, care efectiv îl utlizează (operatorul de date).

Obiectul material este reprezentat de chiar acele sisteme informatice, precum şi de datele informatice însăşi pe care le stochează (baze de date, programe, servere, etc.)

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ

Din economia textului incriminator nu rezultă că subiectul activ este circumstanţiat. Totuşi, apreciem că accesul la un sistem informatic, nu-l poate avea decât persoana care are cunoştinţele şi aptitudinile necesare penetrării respectivului sistem informatic. De pildă, acei hackeri care, fără să deţină un înscris oficial în domeniul IT, reuşesc să penetreze sistemele diferitelor structuri interne sau internaţionale, care deţin sisteme informatice şi unde parolele de acces sunt dintre cele mai performante (securizate) din lumea informatică. Probabil că, neavând un document oficial atestator, nu pot să aibă nici o calitate, în sensul dreptului penal.

Subiectul pasiv este autoritatea publică sau privată care este deţinătorul sau proprietarul sistemului informatic sau, aşa cum am arătat la subiectul activ, pot fi acele persoane care efectiv opereză în acel sistem şi care au fost prejudiciate de făptuitor, mai ales în cazul în care pericolul social este mai mare, dată fiind restricţionarea sau interzicerea accesului, mai ales în situaţia în care informaţiile stocate provin din categoria informaţiilor de stat de importanţă deosebită, prevăzute de Legea nr.182/2002 privind protecţia informaţiilor clasificate.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material este dat de acele acţiuni menite să “spargă” sistemele informatice şi să se obţină datele informatice necesare, care interesează subiectul activ.

Putem evidenţia în acest sens, fără a-l comenta, ultimul caz larg mediatizat al acelui tânăr român care a spart căsuţa de e-mail a şefului Serviciului Român de Informaţii, după ce anterior a comis şi alte asemenea “accesări” ilegale ale unor structuri militare internaţionale.

Urmarea imediată –  Urmarea imediată constă într-o stare de pericol cu privire la siguranţa sistemului informatic şi/sau a resurselor sale.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă

Scopul obţinerii de date informatice, este prevăzut în alin.2 al art.360 C.pen.

Actele preparatorii – nu sunt incriminate.

Tentativa – este prevăzută în mod expres de legiuitor în art. 366 C.pen.

INTERCEPTAREA ILEGALĂ A UNEI TRANSMISII DE DATE INFORMATICE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.361 C.PEN.

(1) Interceptarea, fără drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publică şi care este destinată unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectuează în cadrul unui sistem informatic se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

(2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi interceptarea, fără drept, a unei emisii electromagnetice provenite dintr-un sistem informatic, ce conţine date informatice care nu sunt publice.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Este lesne de observat că această infracţiune este prevăzută în 2 forme:

Forma tip presupune interceptarea, fără drept, a unei transmisii de date informatice care nu este publică şi care este destinată unui sistem informatic, provine dintr-un asemenea sistem sau se efectuează în cadrul unui sistem informatic (alin.1).

Forma asimilată constă în interceptarea, fără drept, a unei emisii electromagnetice provenite dintr-un sistem informatic, ce conţine date informatice care nu sunt publice (alin.2).

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic este constituit din acele relaţii sociale privitoare la securizarea datelor informatice, a căror interceptare sau transmisie trebuie făcută doar în mod legal.

Obiectul material este reprezentat chiar de acele date informatice interceptate fără drept sau emisiile electromagnetice provenite de la un sistem informatic ce conţine astfel de date.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ

Apreciem şi noi că subiectul activ poate fi orice persoană, dar considerăm că trebuie să aibă cunoştinţele, aptitudinile, dar şi mijloacele necesare interceptării unei transmisii de date informatice.

Subiectul pasiv poate fi persoana fizică sau persoana juridică, proprietara sistemului informatic, ce are abilitatea tehnică să transmită date informatice sau persoana prejudiciată în orice mod prin interceptarea datelor informatice.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material presupune acţiunea de interceptare fără drept, cu ajutorul unor dispozitive electronice speciale[58] a datelor informatice care nu sunt publice sau a unor emisii electromagnetice provenite tot de la sisteme informatice..

Urmarea imediată –  Urmarea imediată constă într-o stare de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite prin reglementarea art.361 C.pen.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie în cazul infracţiunilor prevăzute de art.361 C.pen. este intenţia directă sau indirectă.

Actele preparatorii – nu sunt incriminate.

Tentativa este posibilă, dar şi incriminată de dispoziţiile art.366 C.pen.

ALTERAREA INTEGRITĂŢII DATELOR INFORMATICE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.362 C.PEN.

Fapta de a modifica, şterge sau deteriora date informatice ori de a restricţiona accesul la aceste date, fără drept, se pedepseşte cu închisoarea de la unu la 5 ani.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Aşadar, fapta incriminată de art.362 C.pen. este prevăzută într-o singură formă infracţională - forma tip - care constă în fapta de a modifica, şterge sau deteriora date informatice ori de a restricţiona accesul la aceste date, fără drept.

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic îl constituie acele relaţii sociale care reglementează integritatea, realitatea, credibilitatea, legalitatea datelor informatice.

Obiectul material – este reprezentat chiar de acele date informatice modificate sau deteriorate.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ poate fi orice persoană care are cunoştinţele şi aptitudinile tehnico-informatice necesare pentru a modifica sau deteriora aceste date sau să restricţioneze fără drept accesul la aceste date informatice.

Subiectul pasiv este orice persoană fizică sau juridică prejudiciată prin fapta subiectului activ al infracţiunii.

Latura obiectivă a infracţiunii

Elementul material – îl constituie acele acţiuni privitoare la modificarea, deteriorarea, ştergerea datelor informatice sau acţiunea de restricţionare a accesului fără drept la aceste date.

Urmarea imediată –  constă într-o stare de pericol pentru relaţiile sociale ocrotite prin reglementarea art.362 C.pen.

Legătura de cauzalitate – trebuie stabilită între acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii şi rezultatul acesteia.

Latura subiectivă a infracţiunii

Forma de vinovăţie este intenţia directă sau indirectă.

Actele preparatorii nu sunt incriminate.

Tentativa este posibilă, fiind incriminată, la finele acestui capitol, respectiv în art. 366 C.pen.

PERTURBAREA FUNCŢIONĂRII SISTEMELOR INFORMATICE

NORMA DE INCRIMINARE – ART.363 C.PEN.

Fapta de a perturba grav, fără drept, funcţionarea unui sistem informatic, prin introducerea, transmiterea, modificarea, ştergerea sau deteriorarea datelor informatice sau prin restricţionarea accesului la date informatice, se pedepseşte cu închisoarea de la 2 la 7 ani.

STRUCTURA INFRACŢIUNII

Aceasta reprezintă singura formă infracţională a faptei prevăzută de art. 363 C.pen.

Obiectul infracţiunii

Obiectul juridic este reprezentat de acele relaţii sociale care reglementează şi ocrotesc sistemele informatice.

Obiectul material îl constituie acele sisteme şi date informatice perturbate grav, fără drept, prin fapta subiectului activ al infracţiunii.

Subiecţii infracţiunii

Subiectul activ, ca şi în articolul precedent (art. 362 C.pen.), apreciem că poate fi orice persoană care are capabilitatea tehnică necesară pentru perturbarea gravă şi fără drept a unui sistem informatic.

Subiectul pasiv poate fi orice persoană prejudiciată prin comiterea acestei infracţiuni.

Latura obiectivă a infracţiunii