UNIVERSITATEA “OVIDIUS”
FACULTATEA DE DREPT
SPECIALIZAREA DREPT
DREPT PENAL,
PARTEA
SPECIALǍ I
LECT.UNIV.DR. Vasile
DRǍGHICI
ASIS.UNIV.DRD. Mariana MITRA
CONSTANŢA 2006
Cursul de
drept penal, partea specială, este o disciplină de an şi este
structurat în două părţi:
- prima parte se studiază în primul semestru şi cuprinde primele patru
titluri (art. 155 -
- a
doua parte se studiază în al doilea semestru şi cuprinde
urmǎtoarele şase titluri (art. 259 - 361 C. pen.)
INFRACŢIUNI
CONTRA SIGURANŢEI STATULUI
ASPECTE GENERALE :
Infracţiunile contra siguranţei statului
reprezintǎ prima
grupǎ de infracţiuni
care se studiazǎ, din partea specialǎ a dreptului penal.
Acest aspect are la
bazǎ faptul cǎ, siguranţa statului este
valoarea socialǎ fundamentalǎ fǎrǎ de care celelalte valori
nu ar putea exista.
Siguranţa statului
este formatǎ din : suveranitatea, independenţa, unitatea
şi indivizibilitatea acestuia.
În cfm. cu art. 1 din L. 51/1991, siguranţa statului este definitǎ
ca fiind:
«starea de legalitate, de
echilibru şi de stabilitate socialǎ, economicǎ şi
politicǎ necesarǎ existenţei şi dezvoltǎrii
statului naţional român, ca stat suveran, unitar, independent şi
indivizibil, menţineriiordinii de drept precum şi a climatului de
exercitare neîngrǎditǎ a drepturilor, libertǎţilor şi
îndatoririlor fundamentale ale cetǎţenilor potrivit principiilor
şi normelor democratice statornicite prin Constituţie. »
Întraga legislaţie românǎ trebuie sǎ
ocroteascǎ fiinţa statului atǎt pe plan intern cǎt şi pe plan extern.
Aceastǎ protejare se face prin incriminarea
şi sancţionarea faptelor periculoase în : Codul Penal (art.155-173), dar şi intr-o serie de legi speciale:L.31/1991, L.51/1991,
L.14/1992.
TRǍDAREA(art.155 C.pen)
1. Conţinutul legal:
2.
Condiţii preexistente:
2A.
Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - este identic la toate
infracţiunile contra siguranţei statului şi anune este
reprezentat de siguranţa naţionalǎ ca valoare
socialǎ fundamentalǎ şi relaţiile sociale care se nasc
şi evolueazǎ în jurul şi în strânsǎ legǎturǎ cu
respectiva valoare;
- obiectul juridic special - este reprezentat de ansamblul
relaţiilor sociale ce privesc unitatea, indivizibilitatea, suveranitatea
şi independenţa statului.
2B.
Subiecţii infracţiunii:
-
subiectul activ - este calificat - cetăţean român sau apatrid cu domiciliul în România. Este posibilǎ
participaţia în toate formele sale.
-
subiectul pasiv - este statul român.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura
obiectivǎ:
-
elementul material - se realizeazǎ prin acţiunea de a intra în
legǎturǎ cu o putere strǎinǎ sau cu agenţi ai
acestora. Aceastǎ acţiune presupune stabilirea unui contact cu unul
din factorii prevǎzuţi de lege prin scris, prin intermediul unei
persoane sau prin orice alte mijloace. Elementul material se poate
sǎvârşi în ţarǎ sau strǎinatate.
-
urmarea imediatǎ - realizarea unei stǎri de pericol pentru
siguranţa statului.
- raportul
de cauzalitate - rezultǎ din însǎşi sǎvârşirea
faptei.
3B. Latura
subiectivǎ:
- forma de vinovăţie - intenţia
directǎ calificatǎ prin scop.
4. Forme.
Sancţiuni.
FORME:
1. Acte pregatitoare: sunt posibile şi
sunt asimilate tentativei;
2. Tentativa: se pedepseşte cfm.
art. 173 al. 1 şi 2 C. pen;
3. Fapt consumat: infracţiunea se
consumǎ în momentul în care fǎptuitorul intrǎ în
legǎturǎ cu o putere, organizaţie strǎinǎ ori cu
agenţi ai acestora, deoarece în acest moment se creaazǎ starea de
pericol pentru siguranţa statului
SANCŢIUNI:
- detenţiunea pe
viaţǎ sau
- închisoarea de la 15-25 de ani
şi
- interzicerea unor drepturi.
TRǍDAREA PRIN AJUTAREA INAMICULUI(art.156 C.pen)
1. Conţinutul legal:
“Fapta
cetǎţeanului român sau a persoanei fǎrǎ cetǎţenie
domiciliatǎ pe teritoriul statului român, care, în timp de rǎzboi:
a- predǎ teritorii, orşe,
poziţii de apǎrare, depozite ori instalaţii ale forţelor
armate române sau care servesc apǎrarii;
b- predǎ nave, aeronave, maşini,
aparate, armament sau orice alte materiale care pot sluji purtǎrii
razboiului;
c- procurǎ duşmanului oameni, valori
şi materiale de orice fel;
d- trece
de partea inamicului sau efectueazǎ alte acţiuni care sunt de
naturǎ sǎ favorizeze activitatea duşmanului ori sǎ
slǎbeascǎ puterea de luptǎ a forţelor armate române sau a
armatelor aliate,
se pedepseşte cu detenţiunea pe
viaţǎ sau închisoare de la 15-25 de ani şi interzicerea unor
drepturi.
Cu aceeaşi pedeapsǎ se
sancţioneazǎ cetǎţeanul român sau persoana fǎrǎ
cetǎţenie domiciliatǎ pe teritoriul statului român, care, în
timp de razboi, luptǎ sau face parte din formaţii de luptǎ
împotriva statului român sau a aliaţilor sǎi.”
2.
Condiţii preexistente:
2A.
Obiectul infracţiuni :
- obiectul juridic generic - este
identic la toate infracţiunile contra siguranţei statului ;
- obiectul juridic special - este
complex, format din siguranţa statului
şi capacitatea de apǎrare a
statului;
- obiect material - este
reprezentat de obiectivele, bunurile sau valorile asupra cǎrora se
îndreaptǎ activitatea infracţionalǎ: teritorii, oraşe,
poziţii de apǎrare, depozite, instalaţii, nave, aeronave,
maşini, armament, materiale, etc.
2B.
Subiecţii infracţiunii :
-subiectul activ - este
acelaşi ca la infracţiunea de trǎdare;
-subiectul pasiv -
statul român dar şi un aliat al acestuia;
3.
Conţinutul constitutiv:
3A. Latura
obiectivǎ:
- elementul material - se
realizeazǎ printr-o acţiune sau inacţiune de ajutare a
inamicului: predarea de teritorii, trecerea de partea inamicului, procurarea de
oameni sau valori. Toate acestea trebuie sǎ se sǎvârşeascǎ
numai pe timp de rǎzboi(art.153
c.pen);
- urmarea imediatǎ -
producerea unei stǎri de pericol pentru siguranţa statului ;
- raportul de cauzalitate
- trebuie sǎ se constate între acţiunile
fǎptuitorului şi urmarea imediatǎ.
3B. Latura
subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie -
intenţie directǎ sau indirectǎ;
4. Forme.
Sancţiuni.
FORME:
1. Acte
preparatorii - sunt asimilate tentativei şi
pedepsite ca atare;
2.
Tentativa - se pedepseşte cfm.art.173 C. pen;
3. Fapt
consumat - infracţiunea se consumǎ în momentul
sǎvârşirii elementului marerial al infracţiunii şi
producerea stării de pericol pentru siguranţa statului;
SANCŢIUNI:
- detenţiunea pe
viaţǎ sau
- închisoarea de la
15-25 de ani şi
- interzicerea unor drepturi.
TRǍDAREA PRIN TRANSMITERE DE
SECRETE (ART.157 C.pen)
1. Conţinutul legal:
“Transmiterea secretelor de stat unei puteri sau
organizaţii strǎine ori agenţi ai acestora, precum şi
procurarea de documente sau date ce constituie secrete de stat, ori
deţinerea de asemenea documente de cǎtre cei care au calitatea de a
le cunoaşte, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizaţii
strǎine ori agenţi ai acestora , sǎvârşite de un
cetǎţean român sau de o persoanǎ fǎrǎ
cetǎţenie domiciliatǎ pe teritiriul statului român, se pedepseşte
cu detenţiune pe viaţǎ sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani
şi interzicerea unor drepturi.
Aceleaşi
fapte, dacǎ privesc alte documente sau date care prin caracterul şi
importanţa lor fac ca fapta sǎvârşitǎ sǎ pericliteze
securitatea statului, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi
interzicerea unor drepturi.”
2.
Condiţii preexistente:
2A.
Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - este
comun tuturor infracţiunilor contra siguranţei statului;
- obiectul juridic special - îl
reprezintǎ ansamblul relaţiilor sociale care privesc siguranţa
statului şi a cǎror apǎrare este asiguratǎ prin stricta
apǎrare a secretului de stat (cfm. art 150 C. pen) „secretele
de stat sunt documentele şi datele care prezintă în mod vădit
acest caracter, precul şi cele declarate sau calificate astfel prin
hotărâre a Guvernului”;
- obiectul material –
este documentul care conţine secrete de stat (în original sau copie,
integral sau pǎrţi din document);
2B. Subiecţii infracţiunii :
- subiectul activ -este identic ca la infracţiunea de
trǎdare;
- subiectul pasiv - statul român;
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material – se realizaează prin acţiuni de:
transmitere, procurare sau deţinere de documente în scopul transmiterii
lor;
- urmarea imediatǎ – o stare
de pericol pentru siguranţa statului;
- legǎtura de cauzalitete – se impune
stabilirea ei între elementul material şi urmarea imediatǎ;
3B.Latura subiectivǎ:
- forma de
vinovǎţie – intenţie directǎ
sau indirectǎ;
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt
asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;
2.tentativa – se pedepseşte cfm. art.
173 C. pen;
3. fapt
consumat – infracţiunea se consumǎ în momentul
producerii urmǎrii imediate;
SANCŢIUNI:
- detenţiunea pe
viaţǎ sau
- închisoare de la 15 la
25 de ani sau de la 5 la 20 de ani în forma atenuatǎ şi interzicerea
unor drepturi;
ACŢIUNI DUŞMǍNOASE
CONTRA SIGURNŢEI STATULUI (ART.158 C.pen)
1. Conţinutul legal:
„Faptele prevǎzute în art.
155 şi 156, sǎvârşite de un cetǎţean strǎin sau
de o persoanǎ fǎrǎ cetǎţenie care nu domiciliazǎ
pe teritoriul statului român, se pedepsesc cu detenţiunea pe
viaţǎ sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea
unor drepturi”.
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic
- este comun tuturor infracţiunilor contra
siguranţei statului;
- obiectul juridic special – este identic
cu cel al infracţiunilor de trǎdare şi de trǎdare prin
ajutarea inamicului;
- obiectul material – este identic cu cel al
infracţiunilor de trădare şi de trǎdare prin ajutarea
inamicului;
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ –este calificat, reprezentat de un cetǎţean
strǎin sau apatrid care nu domiciliazǎ pe teritoriul ţǎrii
noastre. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale, cu
condiţia ca, toţi coautorii sǎ aibǎ calitatea cerutǎ
de lege. Instigatorii şi complicii pot avea şi calitatea de
cetǎţean român;
- subiectul pasiv - este statul român;
3. Conţinutul constitutiv:
- elementul material - în acest caz existǎ o perfectǎ
concordanţǎ a acesteia cu infractiunile de trǎdare şi
trǎdare prin transmitere de secrete şi de asemenea, în ceea ce priveşte sancţiunea.
SPIONAJUL(art.159
C.pen)
1. Conţinutul legal:
“Faptele prevǎzute în art. 157, sǎvârşite
de un cetǎţean strǎin sau de o persoanǎ fǎrǎ
cetǎţenie care nu domiciliazǎ pe teritoriul statului român, se
pedepsesc cu detenţiune pe viaţǎ sau cu închisoare de la 15 la
25 de ani şi interzicerea unor drepturi.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii: În toate
aspectele, acesta este identic cu cel al infracţiunii de trǎdare prin
transmitere de secrete;
2B. Subiecţii
infracţiunii:
- subiectul activ – este calificat, reprezentat de un cetǎţean strǎin sau apatrid care nu
locuieşte în România. Cetǎţenii români care contribuie la
sǎvârşirea acestei infracţiuni nu pot fi decât complici sau
instigatori;
- subiectul pasiv – este staul român;
3. Conţinutul constitutiv:
Cât priveşte latura obiectivǎ şi subiectivǎ,
explicaţiile sunt identice cu cele de la infracţiunea
prevǎzutǎ în art. 157 C. pen; la fel şi în cazul formelor
şi sancţiunilor.
ATENTATUL CARE PUNE ÎN PERICOL SIGURANŢA STATULUI
(art.160 C.pen)
1.
Conţinutul legal:
“Atentatul sǎvârşit contra vieţii,
integritǎţii corporale ori sǎnǎtǎţii unei
persoane care îndeplineşte o activitate importantǎ de stat sau
altǎ activitate publicǎ importantǎ, în împrejurǎri care fac
ca fapta sǎ punǎ în pericol siguranţa statului, se pedepseşte
cu detenţiune pe viaţǎ sau închisoare de la 15 la 25 de ani
şi interzicerea unor drepturi.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic
– este comun tuturor infracţiumilor contra
siguranţei statului;
- obiectul juridic special – este
complex, format din relaţiile privind siguranţa statului, dar şi
din cele referitoare la persoana umanǎ (viaţa, integritatea corporală
şi sǎnǎtatea acesteia);
- obiectul material – este corpul persoanei;
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ – poate fi orice persoanǎ
care rǎspunde penal;
- subiectul pasiv – (în principal) este persoana
împotriva cǎreia se îndreaptǎ activitatea infracţionalǎ –
preşedintele ţǎrii, primul ministru, deputaţi, senatoti,
şi (în secundar) statul român;
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material – se realizeazǎ
printr-o acţiune, atac material susceptibil sǎ provoace uciderea unei
persoane sau vǎtǎmarea corporalǎ a acesteia. Esenţial este ca acestea sǎ se realizeze
în condiţii de naturǎ sǎ pericliteze siguranţa statului (ex.
încheierea unui tratat de pace internaţional).
- urmarea imediatǎ – constă într-o stare de pericol pentru siguranţa statului şi uciderea sau
vǎtǎmarea acelei persoane care îndeplineşte o funcţie
importantǎ în stat;
- legǎtura de cauzalitate – trebuie
sǎ existe între elementul material şi urmarea imediatǎ;
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de
vinovǎţie – intenţia directǎ sau
indirectǎ;
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii - sunt asimilate tentativei şi
pedepsite ca atare;
2. tentativa – este asimilatǎ
infracţiunii fapt consumat;
3. fapt consumat – infracţiunea se
consumǎ în momentul sǎvârşirii elementului material;
SANCŢIUNI:
- detenţiunea pe
viaţa sau
- închisoarea de la 15 la 25
de ani şi interzicerea unor drepturi.
ATENTATUL CONTRA UNEI
COLECTIVITǍŢI (art. 161 C. pen.)
1.
Conţinutul legal:
„Atentatul sǎvârşit contra unei
colectivitǎţi prin otrǎviri în masǎ, provocare de epidemii
sau prin orice alt mijloc, de naturǎ sǎ slǎbeascǎ puterea de stat, se pedepseşte cu
detenţiune pe viaţǎ sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi
interzicerea unor drepturi. ”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic
– este comun tuturor infracţiunilor
contra siguranţei statului;
- obiectul juridic special – este
complex, format din releţiile sociale privind siguranţa statului, dar
şi din cele referitore la ocrotirea vieţii dintr-o colectivitate;
- obiectul material – este
format din corpul persoanelor din aceea colectivitate.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul
activ – orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este posibilǎ sub toate formele sale.
- subiectul pasiv – persoanele care fac parte
din aceea colectivitate şi statul român.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material – se poate realiza printr-o acţiune de ucidere
sau vǎtǎmare a membrilor unei colectivitǎţi: prin
otrǎvire sau provocare de epidemii, gazarea, înfometarea, etc. Însǎ toate acestea
trebuie să fie de natură sǎ slǎbeascǎ siguranţa
statului pentru a se încadra în acest articol.
- urmarea imediatǎ – o stare de pericol pentru siguranţa statului, dar şi uciderea sau
vǎtǎmarea membrilor acelei colectivitǎţi.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de
vinovǎţie – intenţia directǎ
sau indirectǎ;
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparetorii – sunt
asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;
2. tentativa – este asimilatǎ
infracţiunii consumate şi sancţionatǎ cfm. art.173 C.pen.;
3. fapt consumat– infracţiunea se
consumǎ chiar dacǎ nu se produc rezultatele periculoase.
SANCŢIUNI: sunt identice cu cele de la
infracţiunea prevǎzutǎ în art.160 C. pen.
SUBMINAREA PUTERII DE
STAT(art. 162 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Acţiunea armatǎ de naturǎ sǎ
slǎbeascǎ puterea de stat se pedepseşte cu detenţiunea pe
viaţǎ sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea
unor drepturi.
Orice alte acţiuni
violente sǎvârşite de mai multe persoane împreunǎ, de
naturǎ sǎ atragǎ aceleaşi urmǎri, se pedepsesc cu
închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic – este identic la toate infracţiunile contra siguranţei statului;
- obiectul juridic special – este format din relaţiile referitore la
siguranţa statului şi din una din componentele sale fundamentale;
- obiectul material – nu este obligatoriu sǎ existe întotdeana, dar
poate fi reprezentat de corpul persoanelor împotriva cǎrora se
îndreaptǎ activitatea infracţionalǎ.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ – orice persoanǎ. La aceastǎ
infracţiune este obligatoriu sǎ existe o pluralitate de subiecţi
activi de min. 2 pers. în primul alin. şi de 3 pers. în cel de-al doilea
alin.
- subiectul pasiv – statul român;
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material – o acţiune armatǎ în primul caz şi o
acţiune violentǎ în cel de-al doilea caz. Toate acestea trebuie să
fie de natură sǎ slǎbeascǎ puterea de stat.
- urmarea imediatǎ – o stare de pericol pentru siguranţa
statului;
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie – intenţia directǎ sau indirectǎ;
4. Forme. Sancţiuni:
FORME:
1. actele preparatorii - sunt
asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;
2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen;
3. fapt consumat - aceasta se consumǎ în momentul declanşǎrii acţiunii
armate sau violente;
SANCŢIUNI:
-
detenţiune pe viaţǎ sau
-
închisoarea de la 15 la 25 de ani sau de la 5 la 20 de ani şi
- interzicerea unor drepturi;
ACTELE DE DIVERSIUNE (art.163 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
„Distrugerea, degradarea sau
aducerea în stare de neîntrebuinţare, în întregime sau în parte, prin
explozii, incendii sau în orice alt mod, a uzinelor, instalaţiilor
industriale, cǎilor de comunicaţie, mijloacelor de transport,
mijloacelor de telecomunicaţie, construcţiilor, produselor
industriale sau agricole ori a altor bunuri, dacǎ fapta este de
naturǎ sǎ punǎ în pericol siguranţa statului, se pedepsesc
cu detenţiune pe viaţǎ sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani
şi interzicerea unor drepturi. ”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
-
obiectul juridic generic – este
identic la toate infracţiunile contra siguranţei statului;
-
obiectul juridic special – este
complex, reprezentat de relaţiile privind siguranţa statului, dar
şi din cele referitoare la avutul public;
-
obiectul material – este reprezentat de
bunurile asupra cǎrora se îndreaptǎ activitatea infractionalǎ
(uzine, instalaţii, etc.);
2B. Subiecţii infracţiunii:
-
subiectul activ – orice persoanǎ care
răspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele
sale;
-
subiectul pasiv – statul (ca subiect pasiv
principal) şi unitatea cǎreia îi aparţin respectivele bunuri
distruse (în secundar);
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
-
elementul material – prin acţiuni de
distrugere, degradare, nimicire, dezintegrare.Toate acestea pot fi totale sau
parţiale, dar sǎ fie de naturǎ sǎ aducǎ atingere
siguranţei statului (prin explozii, scufundǎri de nave,
provocǎri de inundaţii); Dacǎ nu se îndeplineşte
aceastǎ condiţie, vom fi în prezenţa unei infracţiuni de
distrugere.
-
urmarea imediatǎ – stare de
pericol pentru siguranţa statului, dar şi provocarea de pagube
avutului public. Deci, poate consta într-o transformare a obiectului material.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia
directǎ sau indirectǎ. Dacǎ aceasta se sǎvârşeşte
din culpǎ vom fi în prezenţa infracţiunii de distrugere din
culpǎ (art. 219 C. pen.);
4. Forme. Sancţiuni:
FORME:
1. actele preparatorii – sunt
asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;
2. tentativa – se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen;
3. fapt consumat – infracţiunea se consumǎ în momentul sǎvârşirii
elementului material şi realizǎrii stării de pericol;
SANCŢIUNI: sunt aceleaşi ca la trǎdare.
SUBMINAREA
ECONOMIEI NAŢIONALE(art. 165 C. pen.)
1.
Conţinutul legal:
“Fapta de a folosi o unitate din
cele la care se referǎ art. 145 C. pen, ori de a împiedeca activitatea
normalǎ a acesteia, dacǎ fapta este de naturǎ sǎ submineze
economia naţiomalǎ, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de
ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacǎ fapta prevǎzutǎ
în alineatul precedent a produs pagube importante economiei naţionale,
pedeapsa este detenţiunea pe viaţǎ sau închisaore de la 15 la 25
de ani şi interzicerea unor drepturi.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
-
obiectul juridic generic – este comun
tuturor infracţiunilor contra siguranţei statului;
-
obiectul juridic special – este
reprezentat de relaţiile sociale referitoare la siguranţa economiei
naţionale şi la buna desfǎşurare a activitǎţii
tuturor regiilor autonome şi societǎţi comerciale;
-
obiectul material - acesta nu este obligatoriu
sǎ existe întotdeauna.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - poate fi orice persoanǎ care răspunde
penal. Participaţia este
posibilǎ în toate formele sale;
- subiectul pasiv - statul (în principal) şi organizaţia de
stat sau publicǎ în secundar;
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
-
elementul material – se poate realiza printr-o acţiune sau inacţiune de folosire ori de împiedicare a
activitǎţii acesteia (blocarea unor fonduri bǎneşti,
neîncheierea unor contracte profitabile);
-
urmarea imediatǎ – constă într-o stare de pericol pentru siguranţa economiei naţionale, dar
şi pentru statul român. Dacǎ nu se îndeplineşte aceastǎ
urmare, vom fi în prezenţa unei infracţiuni de abuz în serviciu.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ;
4. Forme. Modalitaţi. Sancţiuni:
FORME:
1. actele preparatorii - sunt
asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;
2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen.;
3. fapt consumat - infracţiunea se consumǎ în momentul sǎvârşirii
primului act de folosire sau de împiedicare a activitǎţii normale a
unitǎţii, creându-se astfel starea de pericol pentru
siguranţa statului;
MODALITǍŢI:
Infracţiunea
cunoaşte o formǎ tip şi una agravatǎ când se produc pagube
importante economiei naţionale.
SANCŢIUNI :
-
detenţiunea pe viaţǎ (în forma agravatǎ);
-
închisoarea de la 15 la 25 de ani (în forma agravatǎ);
-
închisoarea de la 5 la 20 de ani (în forma tip);
- interzicerea unor drepturi (în
forma agravatǎ).
PROPAGANDA ÎN FAVOAREA
STATULUI TOTALITAR
(art. 166 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
„Propaganda în vederea instaurǎrii unui stat
totalitar, sǎvârşitǎ prin orice mijloace, în public, se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor
drepturi.
Propaganda constǎ în
rǎspândirea, în mod sistematic, sau în apologia unor ideei, concepţii
sau doctrine cu intenţia de a convinge şi de a atrage noi adepţi. ”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
-
obiectul juridic generic - este
identic la toate infracţiunile contra siguranţei statului;
-
obiectul juridic special - este
format din relaţiile sociale referitoare la siguranţa statului a
cǎrei apǎrare este asiguratǎ prin combaterea manifestǎrilor
extremiste favorabile statului totalitar;
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - orice persoanǎ care
răspunde penal. Participaţia este
posibilǎ în toate formele sale;
-
subiectul pasiv - statul român;
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
-
elementul material - acesta se manifestǎ sub
forma unei acţiuni de propagandǎ în vederea instaurǎrii unui
stat totalitar, lipsit de democraţie. Acest lucru se poate realiza prin:
scris (publicarea unor cǎrţi), oral (întruniri) sau prin orice alte
mijloace (arborarea unor steaguri). Toate aceste lucruri trebuie
sǎvârşite „în mod sistematic”, adicǎ
repetat şi în locuri publice (art. 152C. pen.).
-
urmarea imediatǎ – constă în crearea unei stǎri de pericol pentru siguranţa statului de
drept;
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia
directǎ;
4. Forme. Sancţiuni:
FORME:
1. actele pregǎtitoare - sunt
asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;
2.
tentativa - nu este posibilǎ fiind
o infracţiune ce implică acte de repetabilitate;
3. fapt consumat - consumarea are loc în momentul sǎvârşirii celui de-al doilea
act de propagandǎ;
4.
fapt epuizat - este momentul încetǎrii
oricǎrui act de propagandǎ.
SANCŢIUNI:
-
închisoarea de la 6 luni la 5 ani şi
- interzicerea unor drepturi.
ACŢIUNI ÎMPOTRIVA
ORDINII CONSTITUŢIONALE
(art.166ąC. pen)
1. Conţinutul legal:
“Întreprinderea
oricărei acţiuni pentru schimbarea prin acţiuni ilegale şi
prin violenţă a ordinii constituţionale sau a caracterului naţional,
suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului român se pedepsesc
cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiuni:
-
obiectul juridic generic - este identic
ca la toate celelalte infracţiuni contra siguranţei statulu;
-
obiectul juridic special - este
format din relaţiile sociale care asigurǎ ordinea
constituţionalǎ şi caracterul naţional, suveran şi
independent al statului român;
2B. Subiecţii
infracţiunii:
- subiectul activ - orice persoanǎ care
răspunde penal. Participaţia este
posibilǎ în toate formele sale;
-
subiectul pasiv - statul român.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
-
elementul material - prin acţiuni de:
iniţiere, organizare, sǎvârşire sau sprijinire, îndemnare sau
prin violenţǎ;
- urmarea imediatǎ - o stare de pericol pentru siguranţa statului;
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie -
intenţia directǎ sau indirectǎ.
4. Forme.
Modalitǎţi. Sancţiuni:
FORME:
1. actele preparatorii - sunt
asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;
2. tentativa - se sancţioneazǎ cfm. art. 173 C. pen.;
3. fapt consumat - aceasta se consumǎ în momentul
sǎvârşirii unei acţiuni ce formeazǎ
elementul material;
MODALITǍŢI:
Aceastǎ infracţiune cunoaşte: - o
formǎ tip(alin.1);
- o formǎ atenuatǎ(alin.2);
-
şi o formǎ agravatǎ(alin.4);
SANCŢIUNI:
- închisoarea de la 5 la 15 ani (în forma tip);
- închisoarea de la 2 la 7 ani (în
forma atenuatǎ);
- închisoarea de la 10 la 20 de
ani şi interzicerea unor drepturi în forma agravatǎ);
COMPLOTUL (art. 167C. pen.)
1.
Conţinutul legal:
“Iniţierea sau
constituirea unei grupǎri în scopul sǎvârşirii vreuneia din
infracţiunile prevǎzute în art. 155 - 163 şi 166ą ori aderarea
sau sprijinirea sub orice formǎ a unei astfel de asociaţii sau grupǎri
se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea
unor drepturi.
Pedeapsa pentru
complot nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevǎzutǎ de lege
pentru cea mai gravǎ dintre infracţiunile care intrǎ în scopul
asociaţiei sau grupǎrii.
Dacǎ faptele
prevǎzute în alin. 1 au fost urmate de sǎvârşirea unei
infracţiuni, se aplicǎ regulile de la concursul de infracţiuni.
Nu se pedeoseşte persoana, care,
sǎvârşind fapta prevǎzutǎ în alin. 1 sau 3, o
denunţǎ mai înainte de a fi descoperitǎ.”
2. Condiţii
preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
-
obiectul juridic generic - este identic
ca la celelalte infracţiuni contra sigirnnţei statului;
-
obiectul juridic specific - este
format din relaţiile sociale privind siguranţa statului prin
combaterea tuturor infracţiunilor susceptibile sǎ fie înfǎptuite
de participanţii la complot.
2B.
Subiecţii infracţiunii:
-
subiectul activ - orice persoanǎ, cu
menţiunea cǎ în acest caz este necesarǎ o pluralitate de
subiecţi activi. În mod excepţional se poate sǎvârşi de o
singurǎ persoanǎ în cazul iniţierii unei astfel de grupǎri.
Complicitatea nu este posibilǎ, deoarece orice act de sprijinire îl
transformǎ pe acesta în autor. Instigarea este posibilǎ.
-
subiectul pasiv - statul român.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
-
elementul material – se sǎvârşeşte prin acţiuni de: iniţiere, constituire, sprijinire sau aderare
la o astfel de grupare. Elementul esenţial îl reprezintǎ faptul
cǎ aceastǎ grupare vizeazǎ sǎvârşirea unei
infracţiuni prevǎzute în art. 155-163, 165 şi 166ą; Dacǎ
cei ce se grupeazǎ urmǎresc
sǎvârşirea altor infracţiuni, vom fi în prezenţa
infracţiunii de asociere în vederea sâvârşirii de infracţiuni
(art. 323C. pen.)
-
urmarea imediatǎ - o stare de
pericol pentru siguranţa statului;
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia
directǎ (calificatǎ prin scop);
4. Forme. Sancţiuni:
FORME:
1. actele preparatorii - deşi posibile nu se pedepsesc;
2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen.;
3. fapt consumat - se consumǎ în momentul sǎvârşirii
unei acţiuni ce formeazǎ elementul material;
SANCŢIUNI:
- închisoarea de la 15 la 25 de ani şi
- interzicerea unor
drepturi sau
-
detenţiunea pe viaţǎ;
COMPROMITEREA UNOR
1. Conţinutul legal:
“Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document
sau înscris în care sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o
putere strǎinǎ, dacǎ fapta este de naturǎ a compromite
interesele de stat, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi
interzicerea unor drepturi.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
-
obiectul juridic generic - este comun tuturor infracţiunilor contra
siguranţei statului;
-
obiectul juridic special - relaţiile sociale privind protejarea
şi asigurarea intereselor şi drepturilor statului român în
raporturile cu alte puteri;
-
obiectul material - este reprezantat de acele documente sau înscrisuri care
cuprind drepturi ale României în raport cu alte state.
2B. Subiecţii
infracţiunii:
- subiectul activ - poate fi orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia
penalǎ este posibilǎ în toate formele sale.
-
subiectul pasiv - statul român şi instituţia cǎreia îi
aparţin documentele.
3. Conţinutul costitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
-
elementul material – se poate realiza prin acţiuni de: distrugere,
alterare sau ascundere. Acestea pot fi originale sau copii, însǎ este
obligatoriu ca ele sǎ cuprindǎ drepturi ale României pe plan
internaţional. Dacǎ nu îndeplinesc aceastǎ condiţie, putem
fi în prezenţa infracţiunii de sustragere sau distrugere de
înscrisuri (art. 242C. pen.).
-
urmarea imediatǎ – constă într-o stare de pericol pentru
siguranţa statului.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ.
Dacǎ se sǎvârşeşte din culpǎ atunci va fi
infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri sau
neglijenţǎ în pǎstrarea secretului de stat (art. 252C. pen.);
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii - deşi posibile nu
se pedepsesc;
2. tentativa - se pedepseşte
cfm. art. 173 C. pen.;
3. fapt consumat - acesta se
realizeazǎ în momentul sǎvârşirii elementului material.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 5 la 15 ani şi
-
interzicerea unor drepturi.
COMUNICAREA DE
INFORMAŢII FALSE (art. 168ą C. pen.)
1.
Conţinutul legal:
“Comunicarea
sau rǎspândirea, prin orice mijloace, de ştiri, date sau
informaţii false ori de documente falsificate, dacǎ prin aceasta se
pune în pericol siguranţa statului, se pedepseşte cu închisoare de la
1 la 5 ani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
-
obiectul juridic generic - este identic la toate infracţiunile contra
siguranţei statului;
-
obiectul juridic special - este format din ansamblul de relaţii sociale care
privesc siguranţa statului şi relaţiile internaţionale care
se realizeazǎ prin incriminarea rǎspândirii de astfel de ştiri;
-
obiectul material - poate consta într-un document falsificat. Acesta nu este
oblibatoriu în toate cazurile.
2B. Subiecţii
infracţiunii:
- subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este
posibilǎ în toate formele sale.
-
subiectul pasiv - este statul român, dar şi unele instituţii importante din stat
(Parlamentul);
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
-
elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiune de comunicare sau
rǎspândire de date sau informaţii false. Acest lucru se poate face
prin presǎ, radio, televiziune, etc. Prin elementul material trebuie
sǎ se punǎ în pericol siguranţa statului şi totodatǎ
aceste informaţii trebuie sǎ fie false ori documentele sǎ fie
falsificate.
-
urmarea imediatǎ – o stare de pericol pentru siguranţa
statului şi relaţiile internaţiomale ale României.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Dacǎ
se sǎvârşeşte din culpǎ, nu mai este infracţiune.
4. Forme.
Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii - deşi posibile, nu se pedepsesc;
2.
tentativa - se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen.;
3. fapt consumat – aceastǎ infracţiune se consumǎ în
momentul sǎvârşirii unei acţiuni ce formeazǎ elementul
material.
SANCŢIUNI: închisoare de la 1 la 5
ani.
DIVULGAREA SECRETULUI CARE
PERICLITEAZǍ SECURITATEA STATULUI (art. 169 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Divulgarea
unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori a altor
documente sau date, de cǎtre cel care le cunoaşte datoritǎ
atribuţiilor de serviciu, dacǎ fapta este de naturǎ sǎ
punǎ în pericol siguranţa statului, se pedepseşte cu închisoare
de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
Deţinerea
în afara îndatoririlor de serviciu a unor documente ce constituie secret de
stat, dacǎ fapta este de naturǎ sǎ punǎ în pericol
siguranţa statului, se pedeoseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.
Cu pedeapsa prevǎzutǎ în alin. 2 se
sancţioneazǎ deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu a
altor documente în vederea divulgǎrii, dacǎ fapta este de natutǎ
sǎ punǎ în pericol siguranţa statului.
Dacǎ faptele
prevǎzute în alin. precedente sunt sǎvârşite de orice altǎ
pessoanǎ, pedeapsa este închisaorea de la 1 la 7 ani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic
generic - este
identic ca la celelalte infracţiuni contra siguranţei statului;
-
obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care
protejeazǎ secretul de stat şi a cǎror divulgare ar pune în
pericol siguranţa statului;
-
obiectul material - poate consta într-un document ce cuprinde acele secrete
de stat (art. 150 C. pen.);
2B. Subiecţii
infracţiunii:
-subiectul
activ - este calificat, în sensul cǎ trebuie sǎ fie un funcţiunar
care cunoaşte acele secrete de stat datoritǎ atribiţiilor de
serviciu (un membru al serviciilor secrete). În ultimul alin. acesta poate fi
orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale;
- subiectul pasiv - este statul român, dar şi o unitate din cele prevǎzute în
art. 145 C. pen.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
-
elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune de
divulgare ce poate consta în: comunicarea sau aducerea la
cunoştinţǎ a respectivelor secrete. Dacǎ acestea se divulgǎ cu intenţia ca
ele sǎ ajungǎ la o putere strǎinǎ, vom fi în prezenţa
infracţiunii de trǎdare prin transmitere de secrete. Aceasta se mai
poate sǎvârşii şi printr-o inacţiune, când fǎptuitorul
lasǎ documentul, cu ştiinţǎ, la vederea altor persoane sau
instituţii ce le poate folosi împotriva intereselor statului român. Infracţiunea se mai
poate sǎvârşii prin simpla deţinere a documentelor în vederea
transmiterii lor. Toate aceste lucruri trebuie sǎ fie de naturǎ
sǎ pericliteze securitatea statului.
-
urmarea imediatǎ - o stare de pericol pentru siguranţa statului;
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Dacǎ
faptele se sǎvârşesc din culpǎ, se va realiza conţinutul
infracţiunii de neglijenţǎ în pǎstrarea secretului de
stat(art. 252 C. pen.).
4. Forme. Modalitǎţi.
Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii - deşi posibile, nu se
pedepsesc;
2. tentativa - se pedepseşte cfm.
art. 173 C. pen.;
3. fapt consumat - aceastǎ
infracţiune se sǎvârşeşte în momentul cǎnd se
realizeazǎ elementul material al infracţiunii;
MODALITǍŢI : Aceastǎ infracţiune cunoaşte o
formǎ tip (alin.1) şi trei atenuate (alin. 2, 3, 4);
SANCŢIUNI:
- închisoarea, care diferǎ în funcţie de
încadraea juridicǎ;
-
interjicerea unor drepturi.
NEDENUNŢAREA (art. 170 C. pen.)
1.
Conţinutul legal:
“Omisiunea de a denunţa de
îndatǎ sǎvârşirea vreuneia dintre infracţiunile
prevǎzute în art. 155-163 ,165. 166.1 şi 167 se
pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Omisiunea
de a denunţa, sǎvârşitǎ de soţ sau de o rudǎ
apropiatǎ, nu se pedepseşte.
Nu
se pedepseşte persoana care mai înainte de a se fi început urmǎrirea
penalǎ pentru infracţiunea nedenunţatǎ, încunonştinţeazǎ autoritǎţile
competente despre acea infracţiune sau care, chiar dupǎ ce s-a
început urmǎrirea penalǎ ori dupǎ ce vinovaţii au fost
descoperiţi, a înlesnit arestarea acestora.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
-
obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra
siguranţei statului;
-
obiectul juridic special - îl constituie relaţiile sociale referitoare la
siguranţa statului ce se realizeazǎ prin descoperirea şi
sancţionarea promptǎ a tuturor faptelor ce sunt îndreptate împotriva
acestei valori;
2B. Subiecţii
infracţiunii:
-
subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este
posibilǎ în toate formele sale.
-
subiectul pasiv - este statul român.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
-
elementul material - acesta se poate realiza numai printr-o inacţiune. Specificul acestei
infracţiuni este acela cǎ fǎptuitorul a ştiut de
sǎvârşirea infracţiunilor şi nu le-a denunţat
autoritaţilor, în condiţiile în care legea îl obligǎ sǎ facǎ
acest lucru.
-
urmarea imediatǎ – o stare de pericol pentru siguranţa statului.
2B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia sau culpa.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii - nu sunt posibile, fiind o
infracţiune omosivă;
2. tentativa - nu este posibilǎ, fiind
o infracţiune omosivă;
3. fapt consumat - infracţiunea se
consumǎ în momentul în care fǎptuitorul a luat
cunoştinţǎ de sǎvârşirea unei astfel de
infracţiuni şi nu o denunţǎ într-un anume interval de timp.
SANCŢIUNI: închisoare de
la 2 la 7 ani;
CAUZE DE NEPEDEPSIRE: Când se sǎvârşeşte de soţ sau rudǎ
apropiatǎ;
INFRACŢIUNI CONTRA REPREZENTANTULUI UNUI STAT STRǍIN (art. 171 C.
pen.)
1. Conţinutul legal:
„Infracţiunile contra
vieţii, integritǎţii corporale, sǎnǎtǎţii,
libertǎţii sau demnitǎţii, sǎvârşite împotriva
reprezentantului unui stat strǎin se sancţioneazǎ cu pedeapsa
prevǎzutǎ de lege pentru fapta sâvârşitǎ, al cǎrei
maxim se sporeşte cu 2 ani.
Acţiunea
penalǎ se pune în mişcare la dorinţa exprimatǎ de guvernul
strǎin. ”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
-
obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni cobtra
siguranţei statului.
-
obiectul juridic special - în principal se referǎ la relaţiile sociale
referitoare la siguranţa statului, iar în secundar la relaţiile
sociale ce privesc viaţa, integritatea corporalǎ, libertatea şi
denmitatea reprezentantului unui stat strǎin.
-
obiectul material - este corpul persoanei împotriva cǎreia se
îndreaptǎ infracţiunea.
2B. Subiecţii
infracţiunii:
-
subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este
posibilǎ în toate formele sale.
-
subiectul pasiv - este persoana fizicǎ împotriva cǎreia se
îndreaptǎ infracţiunra (în secundar) - şefii de state, membrii
ai guvernului, etc. şi (în principal) statul român.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - aceastǎ infracţiune se poate
sǎvârşi prin toate acţiunile şi inacţiunile prin care
se pot comite infracţiunile contra presoanei.
- urmarea imediatǎ - o stare de pericol pentru
siguranţa statului şi uciderea sau vǎtǎmarea persoanei ce
îndeplineşte o funcţie în stat.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau culpǎ.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se
pedepsesc;
2. tentativa - se pedepseşte cfm.
art. 173 C. pen.;
3. fapt consumat - se consumǎ atunci
când se creazǎ starea de pericol pentru siguranţa statului;
SANCŢIUNI: Se va aplica
sancţiunea prevǎzutǎ de lege pentru infracţiunea
sǎvârşitǎ, la care se adaugǎ un spor de 2 ani.
Acţiunea se pune în mişcare la dorinţa exprimatǎ a statului
strǎin.
TITLUL II
INFRACŢIUNILE
CONTRA PERSOANEI
ASPECTE GENERALE:
Infracţiunile
contra persoanei se studiazǎ imediat dupǎ infracţiunile contra
siguranţei statului, deoarece persoana cu toate atributele sale reprezintǎ
una din valorile sociale fundamentale pe care statul le ocroteşte.
Infracţiunule
contra persoanei sunt structurate în mai multe capitole, în funcţie de
valoarea socialǎ lezatǎ: viaţa, sǎnǎtatea şi
integritatea corporalǎ, libertatea fizicǎ sau psihicǎ,
libertatea vieţii sexuale.
Datoritǎ
multitudini de feluri în care persoana poate fi lezatǎ, acest titlu se va
studia pe parcursul a 4 cursuri.
CAPITOLUL I -
INFRACŢIUNILE CONTRA VIEŢII:
OMORUL(art. 174 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Uciderea unei persoane, se pedepseşte cu închisoare
de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- generic - este format din relaţiile sociale care privesc
apǎrarea persoanei privitǎ sub totalitatea atributelor sale ;
- special -
este format din relaţiile sociale care apǎrǎ viaţa tuturor
persoanelor;
- material - corpul persoanei aflat în viaţǎ. Acesta
nu trebuie sǎ se confunde cu subiectul pasiv care este persoana în
viaţǎ.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal.
Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - este persoana ucisǎ.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se poate realiza printr-o acţiune sau
inacţiune:sugrumare, lovire, tǎiere, otrǎvire, împuşcare, înţepare,
electrocutare, neadministrarea de hranǎ sau medicamente, neacordarea
primului ajutor, asmuţirea unui cǎine, folosirea unei reptine, etc.
Se poate observa cǎ omorul se poate sǎvârşii direct sau
indirect. De asemenea, fǎptuitorul poate folosi şi anumite
instrumente: cuţit, topor, lamǎ, substanţe otrǎvitoare,
etc.
- urmarea imediatǎ - moartea persoanei. Dacǎ aceasta nu se produce va fi tentativǎ.
- legǎtura de cauzalitate - ea trebuie sǎ se stabileascǎ între
acţiunea fǎptuitorului şi urmarea imediatǎ.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ. Ea se
va stabili în funcţie de modul cum a acţionat fǎptuitorul
şi de instrumentele pe care le-a folosit.
- mobilul - ura, gelozia. Interesul material schimbǎ încadrarea
juridicǎ (art. 175 C. pen.). Lipsa
acestuia poate releva inexistenţa discernǎmântului. El
aratǎ totodatǎ periculozitatea infractorului.
- scopul -
suprimarea vieţii persoanei. Acesta
ajutǎ de cele mai multe ori la individualizarea pedepsei.
4. Forme. Sancţiuni:
FORME:
1. actele preparatorii - deşi posibile nu se pedepsesc (procurarea unui
cuţit);
2. tentativa - se pedepseşte (îndreptarea cuţitului înspre
inima unei persoane);
3.
fapt consumat - momentul producerii morţi.
SANCŢIUNI:
- închisoarea de la 10 la 20 de
ani şi
- interzicerea unor drepturi.
OMORUL
CALIFICAT(art. 175 C. pen.)
1.
Conţinutul legal:
“Omorul
sǎvârşit în vreuna din urmǎtoarele împrejurǎri:
a) cu premeditare;
b) din interes material;
c) asupra soţului sau unei
rude apropiate;
d) profitând de starea de
neputinţǎ a victimei de a se apǎra;
e) prin mijloace ce pun în
pericol viaţa mai multor persoane;
f) în legǎturǎ cu
îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei;
g) pentru a se sustrage ori
pentru a sustrage pe altul de la urmǎrire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse;
h) pentru a înlesni sau a
ascunde sǎvârşirea altei infracţiuni;
i) în public;
se pedepseşte cu
închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.”
Omorul calificat implicǎ aceleaşi caracteristici ca şi
omorul simplu, cu deosebirea cǎ primul prezintǎ unele
circumstanţe care îi sporesc periculozitatea. Pentru explicaţiile privind
obiectul, subiecţii, latura obiectivǎ şi subiectivǎ
trimitem la infracţiunea de omor. În continuare vom analiza numai
cazurile în care omorul poate fi calificat.
a.
cu premeditare:
Premeditarea
presupune o gândire anticipatǎ asupra unei activitǎţi viitoare.
În accepţiunea legii penale, premeditarea presupune ceva mai mult decât o
gândire anticipatǎ. Ea constǎ în trecerea unui interval de timp din
momentul luǎrii hotǎrârii de a sǎvârşii omorul şi
pânǎ în momentul executǎrii infracţiunii. Acest interval de timp nu este expres prevǎzut de
lege, fiind lǎsat la aprecierea instanţei.
Premeditarea mai presupune şi sǎvârşirea
unor acte de pregǎtire, de naturǎ sǎ întǎreascǎ
hotǎrârea de a sǎvârşi infracţiunea şi totodatǎ
sǎ-i faciliteze executarea acesteia (procurarea unui cuţit sau a unei
cantitǎţi de otravǎ, urmǎrirea victimei).
Aceasa implicǎ aşadar o chibzuinţǎ,
sânge rece, stǎpânire de sine. În cazul în care o persoanǎ
procurǎ instrumente autorului în vederea sǎvârşirii omorului,
acesta va rǎspunde pentru complicitate la infracţiunea de omor
calificat.
b. din interes material:
Acesta constituie un mobil de facturǎ egoistǎ,
care îi conferǎ faptei un pericol mai mare. Interesul material se poate
înfǎţişa ca un avantaj sau beneficiu de naturǎ
materialǎ cum ar fi: bani, bunuri, titluri de valoare, dobândirea unei
moşteniri, stingerea unor datorii sau obţinerea altor avantaje. Nu
intereseazǎ valoarea avantajelor sau bunurilor care pot fi obţinute. Este important ca aceste avantaje sǎ fi constituit
mobilul crimei.
Sǎvârşirea omorului din interes material, este
o circumstanţǎ personalǎ, deoarece priveşte latura
subiectivǎ a infracţiunii, nefiind transmisibilǎ şi
celorlalţi participanţi.
c. asupra soţului sau unei rude apropiate:
Omorul sǎvârşit în astfel de cazuri este mai
grav deoarece victima mizând pe afectivitatea dintre el şi autor
nu-şi ia mǎsuri de apǎrare, ceea ce poate sǎ
înlesneascǎ sǎvârşirea infracţiunii. În acest caz subiectul
pasiv este calificat. Calitatea de soţ rezultǎ numai dintr-o
cǎsǎtorie legal îngheiatǎ;fiind scos din aceastǎ sferǎ
concubinajul. Despǎrţirea în fapt a soţilor nu are
relevanţǎ.
Prin rude
apropiate se înţeleg ascendenţii şi descendenţii,
fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele
devenite prin adopţie potrivit legii, astfel de rude. Nu intereseazǎ gradul de rudenie în linie
ascendentǎ şi descendentǎ. Copiii adoptaţi au calitatea de
rude apropiate faţǎ de adoptator. Adopţia cu efecte depline nu
permite sǎ opereze agravanta între înfiat şi ascendentul sǎu
natural sau fratele sǎu de sânge.
d. profitând de starea de neputinţǎ a
victimei de a se apǎra:
Agravanta
se justificǎ prin aceea cǎ, omorul astfel sǎvârşit este mai
uşor de consumat. Sunt în neputinţǎ de a se apǎra
persoanele care suferǎ o infirmitate fizicǎ sau psihicǎ, cele de
vârstǎ fragedǎ sau cele de vârstǎ înaintatǎ.
Starea
de neputinţǎ trebuie sǎ fie anterioarǎ sǎvârşirii
faptei şi nu sǎ fie provocatǎ de autor. A profita de starea de
neputinţǎ a victimei, presupune cunoaşterea de cǎtre
fǎptuitor a condiţiei precare a victimei şi hotǎrârea
acestuia de a se folosi de aceastǎ stare pentru a o ucide.
Fapta prezintǎ un grad de pericol social
mai grav din punct de vedere obiectiv (neputinţa victimei), cât şi
din punct de vedere subiectiv (perversitatea fǎptuitorului care a ucis
profitând de aceastǎ împrejurare).
e. prin mijloace care pun în pericol viaţa
mai multor persoane:
Omorul sǎvârşit în astfel de situaţii este
mai grav, deoarece cu cât sunt mai multe victime cu atât fapta este mai
periculoasǎ. Se îndeplineşte aceastǎ agravantǎ când autorul
foloseşte pentru sǎvârşirea infracţiunii metode ca: bombe,
gaze, incendii, armament.
Aceastǎ agravantǎ poate sǎ reiasǎ din
mijloacele folosite de autor, dar şi din împrejurǎrile în care se
comite fapta (într-o salǎ de curs).
f. în legǎturǎ cu îndeplinirea
îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei:
Aceastǎ circumstanţǎ are în vedere, de
regulǎ, omorul care se comite dintr-un
sentiment de nemulţumire sau de rǎzbunare pentru modul în care
victima, în cadrul îndatoririlor de serviciu, a satisfǎcut interesele ori
pretenţiile autorului. Existǎ aceastǎ circumstanţǎ
şi atunci când autorul ucide pentru a împiedica victima sǎ-şi
exercite atribuţiile de serviciu.
În cazul în care victima îndeplineşte o funcţie
importantǎ pe linie de stat sau politicǎ, fapta se încadreazǎ în
art. 160 C. pen. dacǎ îndeplineşte şi celelalte condiţii.
g. pentru a se sustrege ori pentru a sustrage pe
altul de la urmǎrire, arestare ori de la executarea unei pedepse:
Pericolul sporit al omorului sǎvârşit în astfel
de situaţii decurge din scopul
urmǎrit de fǎptuitor. De ex. autorul comite un omor pentru a nu fi
tras la rǎspundere penalǎ. Nu se aplicǎ aceastǎ
agavantǎ în cazul în care urmǎrirea nu a început.
h. pentru a înlesni sau a ascunde
sǎvârşirea altei infracţiuni:
Pentru existenţa acestei agravante este
necesarǎ şi suficientǎ dovada scopului urmǎrit, indiferent
dacǎ acest scop s-a realizat sau nu. De ex. fapta autorului care,
urmǎrind sǎ aibǎ raport sexual cu victima, nu a oprit maşina
la insistenţele acesteia, determinând-o astfel sǎ sarǎ din
maşinǎ, accidentându-se mortal. În speţǎ nu este relevant
cǎ inculpatul n-a reuşit sǎ consume violul, hotǎrâtor fiind
scopul urmǎrit, şi anume, împiedicarea victimei de a se salva.
Acest text de lege se referǎ şi la
tentativǎ, nu numai la
infracţiunile consumate. În cazul în care scopul s-a realizat, va exista
un concurs de infracţiuni.
i. în public:
Omorul sǎvârşit într-o asemenea împrejurare
evidenţiazǎ o periculozitate sporitǎ a fǎptuitorului, iar
fapta are un mare ecou social, determinând o nesiguranţǎ
publicǎ. Prin loc public se înţeleg situaţiile prevǎzute în
art. 152 C. pen.
OMORUL DEOSEBIT DE GRAV (art. 176C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Omorul sǎvârşit în vreuna din urmǎtoarele
împrejurǎri:
a. prin cruzimi;
b. asupra a douǎ sau mai
multor persoane;
c. de cǎtre o
persoanǎ care a mai sǎvârşit un omor;
d. pentru a sǎvârşi
sau a ascunde sǎvârşirea unei tâlhǎrii sau piratrerii;
e. asupra unei femei gravide;
f. asupra unui magistrat,
poliţist, jandarm ori asura unui militar, în timpul sau în
legǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale
acestora;
g. de către un
judecător sau procuror, poliţist, jandarm sau militar, în timpul sau
în legǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale
acestora,
se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţǎ
sau cu închisoare de de al 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi;
Tentativa se pedepseşte.”
a. prin cruzimi;
Este o circumstanţǎ foarte des întâlnitǎ
în practicǎ. Astfel, Dicţionarul Juridic defineşte cruzimea ca „o
manifestere de ferocitate în comiterea unei infracţiuni de naturǎ
sǎ provoace suferinţe prelungite victimei. ”
Actele
de cruzime comise de fǎptuitor provoacǎ implicit şi un sentiment
de oroare celor din jur, ori de groazǎ.
Ex. în
acest sens pot fi: stropirea victimei cu benzinǎ, dupǎ care i s-a dat
foc, aplicarea de lovituri care zdrobesc globii oculari, tǎierea victimei
cu o lamǎ în zone nevitale, dar totuşi pentru a-i provoca moartea.
Omorul
sǎvârşit în asemenea situaţii este deosebit de grav, deoarece
infractorul urmǎreşte un rezultat dublu: provocarea de suferinţe
fizice şi moartea victimei.
b. asupra a douǎ sau mai multor persoane;
Aceastǎ circumstanţǎ are ca element specific nu o pluralitate de
victime,ci voinţa infractorului de a ucide mai multe persoane în
aceeaşi împrejurare. Agravanta se aplicǎ numai dacǎ se produce
efectiv moartea a cel puţim douǎ persoane.
Pentru incidenţa agravantei, autorul trebuie sǎ
aibǎ reprezentarea consecinţelor constând în uciderea a cel
puţin douǎ persoane. Ex. aruncarea unei bombe care a ucis mai multe
persoane, otrǎvirea unor fântâni.
Dacǎ fǎptuitorul demonstreazǎ
intenţia de a ucide o singurǎ persoanǎ prin mijloace care pun în
pericol viaţa mai multor persoane, atunci el va rǎspunde cfm. art 175
lit. e.
c. de cǎtre o persoanǎ care a mai
sǎvârşit un omor;
Aceasta are la bazǎ antecedenţa
penalǎ a infractorului, care demonstreazǎ cǎ acesta nu s-a
îndreptat. Pentru aplicarea acesteia nu se vor lua în calcul faptele de omor
sǎvârşite într-o stare care înlǎturǎ caracrerul penal al
faptei - legitimǎ apǎrare.
Aceastǎ
antecedenţǎ penalǎ va exista chiar dacǎ pentru omorul
sǎvârşit a intervenit amnistia, graţierea ori prescripţia
sau dacǎ acesta a fost reabilitat.
La stabilirea sancţiuni, se vor aplica regulile
concursului de infracţiuni sau ale recidivei. Aceastǎ agravantǎ
esre personalǎ, deci ea nu se rǎfrânge şi asupra altor
participanti.
d. pentru a sǎvârşi sau a ascunde
sǎvârşirea unei tâlhǎrii sau piratrerii:
Împrejurarea care atribuie acestui omor un caracter mai
grav constǎ în scopul special urmǎrit de fǎptuitor. Se va aplica
art. 176 lit. d când se stabileşte cǎ fǎptuitorul a suprimat cu
intenţie viaţa unui om, pentru a crea condiţiile favorabile
sǎvârşirii sau ascunderii unei tâlhǎrii sau piraterii.
Aceastǎ condiţie trebuie sǎ fi existat în
momentul sǎvârşirii omorului. Ea este o circumstanţǎ
personalǎ şi deci nu este opozabilǎ şi celorlalţi
participanţi, afarǎ de cazul în care aceştia au acţionat
şi ei cu acelaşi scop.
Omorul sǎvârşit în aceastǎ împrejurare se
deosebeşte de tâlhǎria care a avut ca urmare moartea vintimei,
deoarece în acest caz fǎptuitorul nu acţioneazǎ cu intenţia
de a ucide victima ci de a o deposeda de un bun, forma de
vinovǎţie cu care se comite fapta
fiind praeterintenţia.
e. asupra unei femei gravide;
O asemenea faptǎ produce moartea a douǎ
fiinţe, lezând respectul faţǎ de produsul concepţiei. Nu
are semnificaţie stadiul sarcinii, legea neprecizând acest lucru. Starea
de graviditate trebuie sǎ fie realǎ. Dacǎ fǎptuitorul
sǎvârşeşte omorul ştiind cǎ victima este gravidǎ,
ea nefiind, agravanta nu va opera.
În momentul sǎvâşirii faptei, autorul trebuie
sǎ cunoascǎ starea victimei, în caz contrar operând eroarea de fapt.
Cu toate cǎ, legea nu precizeazǎ
ar mai fi de menţionat cǎ, starea de graviditate a victimei ar trebui
sǎ fie vizibilǎ.
f. asupra unui magistrat, poliţist, jandarm
ori asura unui militar, în timpul
sau în legǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice
ale acestora, se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţǎ sau cu
închisoare de de al 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
g. de către un judecător sau procuror,
poliţist, jandarm sau militar, în
timpul sau în legǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau
publice ale acestora,
Raţiunea acestei agravante decurge din calitatea
subiectului pasiv şi/sau activ de purtǎtor al autotitǎţii
de stat, fie ca procuror, judecǎtor, poliţist sau jandarm. Aceste
persoane intrǎ în categoria persoanelor care se ocupǎ cu reprimarea
fenomenului infracţional.
Subiectul pasiv trebuie sǎ
se afle în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau fapta sǎ se
comitǎ în pegǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau
publice ale victimei.
PRUNCUCIDEREA (art.177
C.pen.)
1.
Conţinutul legal:
“Uciderea copilului nou-nǎscut, sǎvârşitǎ imediat
dupǎ naştere de cǎtre mama aflatǎ într-o stare de tulburare
pricinuitǎ de naştere, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7
ani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra
persoanei;
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale
care ocrotesc dreptul la viaţǎ oricǎrui nou-nǎscut.
Dupǎ cum se ştie dreptul la viaţǎ apare în momentul expulzǎrii
copilului din corpul mamei. Nu are relevanţǎ dacǎ copilui este
sǎnǎtos sau nu, important este ca el sǎ fie în viaţǎ.
- obiectul material - este corpul nou-nǎscutului.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este calificat, în persoana mamei nou-nǎscutului, imediat dupǎ naştere. Cel
care ajutǎ la sǎvârşirea infracţiunii poate fi dupǎ
caz complice sau instigator. Pruncuciderea reprezintǎ o formǎ mai
uşoarǎ de omucidere. Totodatǎ, mama trebuie sǎ se fi aflat
într-o puternicǎ tulburare pricinuitǎ de actul naşterii şi
nu de un conflict exterior.Aceste douǎ condiţii trebuie îndeplinite
cumulativ. Dacǎ lipseşte aceastǎ stare, mama va rǎspunde
pentru omor calificat.
- subiectul pasiv - este calificat în persoana nou-nǎscutului,
indiferent dacǎ este nǎscut din cǎsǎtorie sau din afara
acesteia. Durata maximǎ a stǎrii de nou-nǎscut este de 10-14
zile - atât timp cât dureazǎ urmele naşterii.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiue sau
inacţiune de ucidere (aplicarea de lovituri, lǎsarea acestuia în
frig, înfometarea copilului). Toate acestea trebuie fǎcute „imediat
dupǎ naştere” şi datoritǎ tulburǎrilor în care se
gǎsea mama dupǎ naştere.
- urmarea imediatǎ - moartea copilului nou-nǎscut. Dacǎ se
produce un alt rezultat-o vǎtǎmare gravǎ, nu va cǎdea în
sfera penalului, deoarece tentativa nu se mai pedepseşte.
3B. Latura
subiectivǎ :
- forma de vinovǎţie - intenţia, fiind în acest caz incompatibilǎ
cu premeditarea, deoarece pruncuciderea este o infracţiune spontanǎ.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii - deşii posibile, nu se pedepsesc;
2. tentativa - nu
se pedepseşte;
3. fapt consumat - se consumǎ atunci când se produce moartea
nou-nǎscutului.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 2 la 7 ani.
UCIDEREA
DIN CULPǍ (art. 178 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Uciderea din culpǎ a unei persoane, se pedepseşte cu închisoare
de la 1 la 5 ani.
Uciderea
din culpǎ ca urmare a nerespectǎrii dispoziţiilor legale ori a
mǎsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei funcţi sau
meserii, ori pentru efectuarea unei anume activitǎţi, se
pedepseşte cu închisoare da la 2 la 7 ani.
Când
uciderea din culpǎ a unei persoane este sǎvârşitǎ de un
conducǎtor de vehicul cu tracţiune mecanicǎ, având în sânge o
îmbibaţie alcoolicǎ ce depǎşeşte limita legalǎ
sau care se aflǎ în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5
la 15 ani.
Cu
aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ fapta
sǎvârşitǎ din culpǎ, de orice altǎ persoanǎ în
exerciţiul profesiei sau meseriei şi care se aflǎ în stare de
ebrietate.
Dacǎ
prin fapta sǎvârşitǎ s-a cauzat moartea a douǎ sau mai
multor persoane, la maximul pedepselor prevǎzute în alin.precedente se
poate adǎuga un spor de pânǎ la 3 ani.”
2.
Condiţii preexistente:
2A.
Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte
infracţiuni contra persoanei;
- obiectul juridic special - este format din totalitatea
relaţiilor sociale care ocrotesc dreptul la viaţǎ, chiar şi
în cazul faptelor sǎvârşite din culpǎ, cu toate cǎ
suprimarea vieţii unei persoane în asemenea condiţii este mai
puţin gravǎ raportatǎ la celelalte infracţiuni de omor.
- obiectul material - este corpul persoanei ucise.
2B.
Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - poate fi
orice persoanǎ care răspunde penal. Dar, uneori legea cere o
anumitǎ calitate - conducǎtor auto. Cât priveşte coautoratul, în
doctrinǎ sunt mai multe opinii care confirmǎ sau infirmǎ
posibilitatea acestuia.
- subiectul pasiv - este persoana ucisǎ. Aceeaşi persoanǎ
poate fi de cele mai multe ori atât subiect activ cât şi subiect pasiv al
infracţiunii.
3.
Conţinutul constitutiv:
3A.
Latura obiectivǎ:
-
elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiune sau
inacţiune de ucidere din culpǎ. În acest caz nu avem o infracţiune
violentǎ, premeditatǎ sau prin cruzimi ci o conduitǎ
greşitǎ a autorului într-o situaţie periculoasǎ (conducerea
unui autovehicul, mânuirea unui agregat). Dacǎ fǎptuitorul s-a
folosit însǎ de aceste instrumente pentru a produce moartea persoanei, nu
va mai opera incidenţa acestui articol.
- urmarea imediatǎ - moartea persoanei. Dacǎ nu se produce
aceastǎ urmare, încadrarea juridicǎ a faptei va fi de
vǎtǎmare corporalǎ din culpǎ.
- legǎtura de cauzalitate - ea trebuie întotdeauna
stabilitǎ, astfel încât sǎ se cunoascǎ în concret fapta care a
dus la acest rezultat. Nu va exista legătură de cauzalitate dacǎ între
acţiunea fǎptuitorului şi urmarea imediatǎ s-au interpus
factori externi.Totodatǎ nu va exista legătură de cauzalitate
dacǎ fǎptuitorul, în momentul sǎvârşirii faptei, nu-şi
putea reprezenta urmǎrile faptelor sale (caz fortuit).
3B. Latura
subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie -
culpa simplǎ sau cu prevedere.
4. Forme.
Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
1. actele
preparatorii - nu sunt posibile;
2. tentativa
- nu este posibilǎ;
3. fapt consumat - se
consumǎ atunci când se produce moartea persoanei.
MODALITǍŢI:
Uciderea din culpǎ cunoaşte 3 forme agravate:
a. Uciderea din
culpǎ ca urmare a nerespectǎrii dispoziţiilor legale ori a
mǎsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei funcţi sau
meserii, ori pentru efectuarea unei anume activitǎţi, se
pedepseşte cu închisoare da la 2 la 7 ani.
În aceastǎ agravantǎ se includ de
obicei accidentele de circulaţie. Aici intervine culpa profesionalǎ,
când şoferii sunt obligaţi sǎ reducǎ viteza pânǎ la
evitarea oricǎrui pericol. În activitatea medicalǎ se poate
reţine culpa profesionalâ în cazul unei consultaţii superficiale a
bolnavului.
Astfel, de ex. existǎ rǎspunderea
penalǎ a chirurgului care, dupǎ efectuarea operaţiei a uitat o
compresǎ în corpul victimei şi aceasta a decedat.
b.Când
uciderea din culpǎ a unei persoane este sǎvârşitǎ de un
conducǎtor de vehicul cu tracţiune mecanicǎ, având în sânge o
îmbibaţie alcoolicǎ ce depǎşeşte limita legalǎ
sau care se aflǎ în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5
la 15 ani.
Cu
aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ fapta
sǎvârşitǎ din culpǎ, de orice altǎ persoanǎ în
exerciţiul profesiei sau meseriei şi care se aflǎ în stare de
ebrietate.
În acest caz subiectul
activ este calificat în sensul cǎ este un conducǎtor auto. De
menţionat cǎ, starea de ebrietate nu este sinonimǎ cu starea în
care şoferul are în corp o anumitǎ îmbibaţie alcoolicǎ.
Aceastǎ agravantǎ îşi are raţionamentul în aceea cǎ
între alcoolism şi ingracţionalitate existǎ o strânsǎ
legǎturǎ. Dupǎ unii autori aceastǎ agavantǎ ar
îndeplini condiţiile concursului de infracţiui, iar dipǎ
alţii aceasta ar fi o infracţiune comlpexǎ. Însǎ cei mai
mulţi tind cǎtre prima opinie.
c.Dacǎ prin fapta sǎvârşitǎ s-a cauzat moartea a
douǎ sau mai multor persoane, la maximul pedepselor prevǎzute în
alin. precedente se poate adǎuga un spor de pânǎ la 3 ani.”Aceastǎ
agravantǎ are în vedere situaţia în care printr-o sg. faptǎ se cauzeazǎ
moartea a 2 sau mai multor persoane.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 1 la 5 ani în forma tip şi
- închisoare de la 2 la 7 ani sau de la 5 la 15 ani în forma
agravatǎ, care poate fi sporitǎ cu 3 ani.
DETERMINAREA SAU
ÎNLESNIREA SINUCIDERII (art. 179C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei
persoane, dacǎ sinuciderea sau încercarea a avut loc, se pedepseşte
cu închisoare de la 2 la 7 ani.
Când fapta prevǎzutǎ în
alin. precedent s-a sǎvârşit faţǎ de un minor sau
faţǎ de o presoanǎ care nu era în stare sǎ-şi dea sema
de fapta sa, ori nu putea sǎ fie stǎpânǎ pe ele, pedeapsa este
închisoarea de la 3 la 10 ani.
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra
persoanei;
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor
sociale care ocrotesc dreptul la viaţǎ oricǎrui om, incriminâd
faptele care instigǎ la autosuprimarea vieţii.
- obiectul material
- este corpul persoanei care s-a sinucis sau care a încercat sǎ se sinucidǎ.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal.
Participaţia este posibilǎ sub toate formele sale.
- subiectul pasiv - orice persoanǎ. În cazul agravantei, acesta
este calificat -minor sau iresponsabil.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se poate sǎvârşii printr-o
acţiune de determinare sau înlesnire a sinuciderii, ori de convingere a
acesteia sǎ se sinucidǎ. Când constrângerea victimei este de asemenea
naturǎ încât nu lasǎ acestuia nici o posibilitate concretǎ de a
acţiona altfel, ori de a se împotrivi, fǎptuitorul va rǎspunde
pentru infracţiunea de omor. Cel care sileşte o persoanǎ sǎ
se sinucidǎ va rǎspunde tot pentru omor. În cazul acestei
infracţiuni, hotǎrârea aparţine subiectului pasiv.
- urmarea imediatǎ - sinuciderea persoanei sau
încercarea de a se sinucide.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de
vinovǎţie - intenţia
directǎ sau indirectǎ.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii - deşii posibile, nu se pedepsesc;
2. tentativa - nu se
pedepseşte;
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce sinucidrea
sau când încercarea de sinucidere a avul loc.
MODALITǍŢI: Fapta este
mai gravǎ atunci când:
a. când fapta
se sǎvârşeşte asupra unui minor;
b. când fapta
se sǎvârşeşte asupra unui iresponsabil (în sensul art.48 C.pen.)
În ambele situaţii este
necesar ca fǎptuitorul sǎ fi cunoscut starea victimei, în caz contrar
agravanta nu se reţine.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 2 la 7 ani
- în forma tip şi
- închisoare de la 3 la 10 ani
- în forma agravatǎ.
LOVIREA ŞI
VǍTǍMAREA INTEGRITǍŢII CORPORALE SAU A
SǍNǍTǍŢII
LOVIREA
SAU ALTE VIOLENŢE (art. 180 C. pen.)
1.
Conţinutul legal:
“Lovirea sau orice acte de
violenţǎ cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu închisoare de la o lunǎ
la 3 luni sau cu amendǎ.
Faptele prevǎzute la alin. 1
sǎvârşite asupra membrilor de familie se pedepsesc cu închisoare de
la 6 luni la 1 an sau cu amendǎ.
Lovirea sau actele de
violenţǎ care au pricinuit o vǎtǎmare ce necesitǎ
pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ.
Faptele prevǎzute în alin.
precedent sǎvârşite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu
închisoare de la 1 la 2 ani sau cu amendǎ.
Acţiunea penalǎ se
pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei
vǎtǎmate. În cazul alin 1ą şi 2ą acţiunea penalǎ se
pune în mişcare şi din oficiu.
Împǎcarea pǎrţilor
înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ, producându-şi efectele
şi în cazul în care acţiunea penalǎ a fost pusǎ în
mişcare din oficiu.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra
persoanei;
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale
care ocrotesc integritatea corporalǎ sau sǎnǎtatea fiecǎrei
persoane, indifedent cǎ este o persoanǎ oarecare sau membru de
familie.
- obiectul material - este corpul persoanei.
2B. Subiecţii infracţiunii:
-
subiectul activ - orice persoanǎ.
Participaţia este posibilǎ sub toate formele sale. Dacǎ
loviturile sunt exercitate de un funcţionar în exercitarea
atribuţiilor de serviciu, atunci vom avea infracţiunea de purtare
abuzivǎ. În forma agravatǎ, sub. activ trebuie sǎ fie soţ
sau rudǎ apropiatǎ.
-
subiectul pasiv -
orice persoanǎ. În cazul agravantei, acesta este calificat - membru de
familie.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
-
elementul material - se poate sǎvârşii
printr-o acţiune de lovire sau acte de violemţǎ. Fapta se poate
sǎvârşi şi indirect, prin intermediul unui animal.
- urmarea imediatǎ -
vǎtǎmarea persoanei sau provocarea de suferinţe fizice.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie -
intenţia directǎ sau indirectǎ.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii - deşi posibile, nu se pedepsesc;
2. tentativa - nu
se pedepseşte;
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce o
vǎtǎmare corporalǎ a persoanei sau când se produc suferinţe
fizice.
MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ atunci când:
a. fapta se
sǎvârşeşte asupra membrilor de familie
b. când fapta produce leziuni
ce necesitǎ pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile. Nu
intrǎ în acest termen durata concediului medical.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la o lunǎ
la 3 ani - în forma tip şi
- închisoare de la 6 luni la 1
an, de la 3 luni la 2 ani, de la 1 la 2 ani - în forma agravatǎ.
VǍTǍMAREA CORPORALǍ (art.181 C.pen.)
1. Conţinutul constitutiv:
„ Fapta prin care s-a pricinuit
integritǎţii corporale sau sǎnǎtǎţii o
vǎtǎmare care necesitǎ pentru vindecare îngrijiri medicale de
cel mult 60 de zile se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Faptele prevǎzute la alin. 1 sǎvârşite
asupra membrilor de familie se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendǎ.
Acţiunea penalǎ se pune în
mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. În
cazul alin. 1ą acţiunea penalǎ se pune în mişcare şi din
oficiu.
Împǎcarea pǎrţilor
înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ, producându-şi efectele
şi în cazul în care acţiunea penalǎ a fost pusǎ în
mişcare din oficiu. ”
2.
Condiţii preexistente:
2A.
Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - este identic ca la
celelalte infracţiuni contra persoanei;
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor
sociale care ocrotesc integritatea corporalǎ sau sǎnǎtatea
fiecǎrei persoane, indifedent cǎ este o persoanǎ oarecare sau
membru de familie.
-
obiectul material - este corpul persoanei.
2B.Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este
posibilǎ sub toate formele sale. Dacǎ loviturile sunt exercitate de
un funcţionar în exercitarea atribuţiilor de serviciu, atunci vom
avea infracţiunea de purtare abuzivǎ. În forma agravatǎ, sub.
activ trebuie sǎ fie soţ sau rudǎ apropiatǎ.
-
subiectul pasiv - orice persoanǎ. În cazul agravantei,
acesta este calificat - membru de familie.
3.
Conţinutul constitutiv:
3A. Latura
obiectivǎ:
- elementul material - se poate sǎvârşii
printr-o acţiune de lovire sau acte de violenţǎ. Fapta se poate
sǎvârşi şi indirect, prin intermediul unui animal sau obiect.
Specificul acestei infracţiuni constǎ în aceea cǎ durata
îngrijirilor medicale nu depǎşeşte 60 de zile.
- urmarea imediatǎ
- vǎtǎmarea persoanei sau
provocarea de suferinţe fizice.
3B. Latura
subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau
indirectǎ, iar în anumite cazuri poate îmbrǎca şi forma
praeterintenţiei.
4. Forme.
Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
1. actele
preparatorii - deşi posibile, nu se
pedepsesc;
2.
tentativa - nu se pedepseşte;
3. fapt
consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce o
vǎtǎmare corporalǎ a persoanei sau când se produc suferinţe
fizice a cǎror vindecare nu depǎşesc 60 de zile.
MODALITǍŢI:Fapta
este mai gravǎ atunci când ea se sǎvârşeşte asupra
membrilor de familie;
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 6
luni la 5 ani - în forma tip şi de la 1 la 5 ani - în forma agravatǎ.
VǍTǍMAREA
CORPORALǍ GRAVĂ(art.182 C. pen.)
1.
Conţinutul constitutiv:
„Fapta prin care s-a pricinuit integritǎţii corporale
sau sǎnǎtǎţii o vǎtǎmare care necesitǎ
pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult 60 de zile se pedrpseşte cu
închisoare de la 2 la 7 ani.
Dacǎ fapta a produs vreuna din urmǎtoarele
consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea
funcţionǎrii acestuia, o infirmitate permanentǎ fizicǎ sau
psihicǎ, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie a vieţii
persoanei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Când fapta a fost sǎvârşitǎ în scopul
producerii consecinţelor prevǎzute la alin 1 şi 2, pedeapsa este
închisoarea de la 3 la 12 ani.
Tentativa faptei prevǎzutǎ în alin. 3 se
pedepseşte.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
-
obiectul juridic generic - este
identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale
care ocrotesc integritatea corporalǎ sau sǎnǎtatea fiecǎrei
persoane, indiferent cǎ este o persoanǎ oarecare sau membru de
familie.
- obiectul material - este corpul persoanei.
2B. Subiecţii infracţiunii:
-
subiectul activ - orice persoanǎ.
Participaţia este posibilǎ sub toate formele sale.
-
subiectul pasiv -
orice persoanǎ.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
-
elementul material - se poate sǎvârşi
printr-o acţiune de lovire sau acte de violenţǎ. Fapta se poate
sǎvârşi şi indirect, prin intermediul unui animal sau obiect.
Specificul acestei infracţiuni constǎ în aceea cǎ durata
îngrijirilor medicale depǎşeşte 60 de zile sau produce una din
urmǎtoarele consecinţe:
- pierderea unul simţ sau
organ ori încetarea funcţionǎrii acestuia (scoaterea unui ochi,
tǎierea unei urechi);
- producerea unei
infirmitǎţi fizice sau psihice permanente;
- sluţirea, care poate
consta în schimbarea înfǎţişǎrii (şi ea trebuie
sǎ fie permanentǎ);
- avortul - cu condiţia ca
fǎptuitorul sǎ cunoascǎ aceastǎ stare;
- punerea în primejdie a
vieţii persoanei. Totuşi fǎptuitorul nu urmǎreşte
sǎ omoare victima.
- urmarea imediatǎ - vǎtǎmarea persoanei, provocarea de
suferinţe fizice sau punerea în primejdie a vieţii persoanei.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie -
intenţia directǎ sau indirectǎ, iar în anumite cazuri poate
îmbrǎca şi forma praeterintenţiei.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii - deşi posibile, nu se pedepsesc;
2. tentativa - se
pedepseşte numai în cazul alin. 3;
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce o
vǎtǎmare corporalǎ a persoanei sau când se produc suferinţe
fizice a cǎror vindecare depǎşesc 60 de zile.
MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ atunci când faptuitorul
acţioneazǎ în scopul producerii consecinţelor prevǎzute în
alin. 1 şi 2.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 2 la 7 ani -
în forma tip şi
- închisoare de la 2 la 10 ani
şi de la 3 la 12 ani - în forma agravatǎ.
LOVIRILE
SAU VǍTǍMǍRILE CAUZATOARE DE MOARTE (art.183 C.pen)
1. Conţinutul constitutiv:
“Dacǎ vreuna din faptele prevǎzute în art. 180-182 a avut ca
urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
-
obiectul juridic generic - este
identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei ;
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale
care ocrotesc integritatea corporalǎ sau sǎnǎtatea fiecǎrei
persoane. Aceastǎ infracţiune este de fapt o formǎ agravatǎ
a infracţiunilor prevǎzute în art. 180 – 182 C. pen.
- obiectul material - este corpul persoanei.
2B. Subiecţii infracţiunii:
-
subiectul activ - orice persoanǎ.
Participaţia este posibilǎ sub toate formele sale.
-
subiectul pasiv -
orice persoanǎ.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
-
elementul material - se poate sǎvârşi
printr-o acţiune de lovire sau înbrâncire. Fapta se poate
sǎvârşi şi indirect, prin intermediul unui animal sau obiect.
Specificul acestei infracţiuni constǎ în aceea cǎ, moartea
victimei se produce din culpǎ.
- urmarea imediatǎ -
moartea persoanei.
3B.
Latura subiectivǎ:
- forma
de vinovǎţie - praeterintenţia.
Lovirea victimei se produce cu intenţie, însǎ moartea se produce din
culpǎ. Dacǎ se reţine intenţia autorului de a produce
moartea victimei atunci se va exista infracţiunea de omor.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii - nu sunt posibile;
2. tentativa - nu
este posibilǎ;
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce moartea
victimei. Dacǎ aceasta nu se produce, vom fi în prezenţa unei
infracţiuni de lovire sau vǎtǎmare corporalǎ.
MODALITǍŢI:Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile
normative agaravate analizate la infracţiunile prevǎzute la art. 180
- 182.
SANCŢIUNI: închisoare de la 5 la 15 ani. Sancţiunea este mai
micǎ în comparaţie cu cea de la omor, deoarece în acest caz moartea
se produce din culpa autorului.
VǍTǍMAREA
CORPORALǍ DIN CULPǍ (art. 184 C. pen.)
1.
Conţinutul constitutiv:
“Fapta prevǎzutǎ la art. 180 alin. 2 şi 2ą, care a
pricinuit o vǎtǎmare ce necesitǎ pentru vindecare îngrijiri
medicale mai mari de 10 zile, precum şi cea prevǎzutǎ în art.
181, sǎvârşite din culpǎ, se pedepsesc cu închisoare de la o
lunǎ la 3 luni sau cu amendǎ.
Dacǎ fapta a avut vreuna din urmǎrile prevǎzute la art. 182
alin. 1 şi 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
Când sǎvârşirea faptei
prevǎzute în alin.1 este urmarea nerespectǎrii dispoziţiilor
legale sau a mǎsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii
sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activitǎţi, pedeapsa
este închisoarea de la3 luni la 2 ani sau amenda.
Fapta prevǎzutǎ în alin. 2
dacǎ este urmarea nerespectǎrii dispoziţiilor legale sau
mǎsuriloe de prevedere arǎtate în alin. precedent se pedepseşte
cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Dacǎ faptele prevǎzute în
alin. 3 şi 4 sunt sǎvârşite de cǎtre o persoanǎ care
se aflǎ în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 3 ani,
în cazul alin. 3, şi închisoarea de la 1 la 5 ani în cazul alin. 4.
Pentru faptele prevǎzute în
alin.1 şi 3, acţiunea penalǎ se pune în mişcare la
plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea
pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
-
obiectul juridic generic - este
identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale
care ocrotesc integritatea corporalǎ sau sǎnǎtatea fiecǎrei
persoane.
- obiectul material - este corpul persoanei.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - orice
persoanǎ care răspunde penal.
- subiectul pasiv - orice persoanǎ.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
-
elementul material - se poate sǎvârşii
printr-o acţiune de lovire sau orice acte de violenţǎ. Ne vom
gǎsi în prezenţa acestei infracţiuni numai dacǎ durata
îngrijirilor medicale este cuprinsǎ între 10 şi 60 de zile. Dacǎ
acestea nu depǎşesc 10 zile fapta nu se încadreazǎ în acest art.
- urmarea imediatǎ - producerea vreuneia din urmǎrile
menţionate în art. 180, 181 şi 182.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - culpa simplǎ sau cu prevedere.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii - nu sunt posibile;
2. tentativa - nu
este posibilǎ;
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul
periculos cerut de norma de incriminare.
MODALITǍŢI:Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile
normative agravate:
- când îngrijirile medicale depǎşesc 60 de zile;
- când aceasta este urmarea nerespectǎrii unor
dispoziţii legale sau de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau
meserii;
- când autorul se aflǎ în stare de ebrietate;
SANCŢIUNI:
- închisoare de la o lunǎ
la 3 luni sau amendǎ –în forma tip şi
- închisoare de la 3 luni la 2
ani sau amendǎ, închisoare de la 6 luni la 3 ani, închisoare de la 1 la 5
ani – în forma agravatǎ.
PROVOCAREA
ILEGALǍ A AVORTULUI (art. 185 C. pen.)
1.
Conţinutul constitutiv:
“Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace,
sǎvârşitǎ în vreuna din urmǎtoarele împrejurǎri:
a. în afara
instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizare în acest scop;
b. de
cǎtre o persoanǎ care nu are calitatea de medic de specialitate;
c.
dacǎ vârsta sarcinii a depǎşit 14 sǎptǎmâni, se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
“Întreruperea cursului
sarcinii, sǎvârşitǎ în
orice condiţii fǎrǎ consimţǎmântul femeii
însǎrcinate, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi
interzicerea unor drepturi.
Dacǎ prin faptele prevǎzute
în alin. 1 şi 3 s-a cauzat femeii însǎrcinate vreo vǎtǎmare
corporalǎ gravǎ, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi
interzicerea unor drepturi, iar dacǎ fapta a avut ca urmare moartea femeii
însǎrcinate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi
interzicerea unor drepturi.
În cazul când
fapta prevǎzutǎ in alin. 2 şi 3 a fost sǎvârşitǎ
de un medic, pe lângǎ pedeapsa închisorii, se va aplica şi
interdicţia exercitǎrii profesiei de medic, potrivit art. 64 lit. c.
Tentativa se pedepseşte.
Nu se pedepseşte întreruperea
cursului sarcinii efectuatǎ de medic :
a.
dacǎ întreruperea cursului sarcinii este necesarǎ pentru a salva
viaţa, sǎnǎtatea sau ingritatea corporalǎ a femeii
însǎrcinate de la un pericol grav şi iminent şi care nu putea fi
înlǎturat altfel ;
b. în
cazul prevǎzut în alin.1 lit. c, când întreruperea cursului sarcinii se
impunea din motive terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale ;
c. în
cazul prevǎzut în alin. 2 când femeia însǎrcinatǎ s-a aflat în
imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, iar întreruperea cursului
sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale.
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
-
obiectul juridic generic - este
identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;
- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale
care ocrotesc integritatea corporalǎ sau sǎnǎtatea fiecǎrei
persoane împotriva faptelor de întreruprere ilegalǎ a cursului sarcinii.
Totodatǎ se mai iau în vedere şi relaţiile sociale cu privire la
libertatea femeilor însǎrcinate de a decide singure dacǎ
pǎstreazǎ sau nu fructul concepţiei.
- obiectul material - este corpul femeii însǎrcinate, precum şi
al fǎtului, asupra cǎrora se îndreaptǎ activitatea
infracţionalǎ.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - orice persoanǎ (moaşe, medici care nu sunt de
specialitate, chiar şi un medic ginecolog care efectueazǎ
întreruperea fǎrǎ consimtǎmântul femeii).
- subiectul pasiv - este femeia
însǎrcinatǎ.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
-
elementul material - se poate sǎvârşii
printr-o acţiune susceptibilǎ sǎ provoace întreruperea cursului
sarcinii. Mijloacele pot fi: interne (administrarea unor substanţe
avortive) şi externe (aplicarea de lovituri). Dacǎ fǎtul a
decedat ca urmare a unui fenomen natural, fapta nu va mai constitui
infracţiune.
- urmarea imediatǎ - expulzarea produsului concepţiei, fie uciderea
fǎtului înǎuntrul uterului.
3B. Latura
subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ. Fǎptuitorul trebuie
sǎ cunoascǎ starea de graviditate a victimei, iar în alin. 3 forma de
vinovǎţie este praeterintenţia.
4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – nu se pedepsesc;
2. tentativa - se
pedepseşte;
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul
periculos cerut de norma de incriminare şi anume uciderea fǎtulului.
MODALITǍŢI:Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile
normative agravate:
a. întreruperea cursului sarcinii,
sǎvârşitǎ în orice condiţii fǎrǎ
consimţǎmântul femeii însǎrcinate, se pedepseşte cu
închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.
b. dacǎ prin faptele prevǎzute în alin. 1
şi 3 s-a cauzat femeii însǎrcinate vreo vǎtǎmare
corporalǎ gravǎ, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi
interzicerea unor drepturi;
c. iar dacǎ fapta a avut ca urmare moartea femeii
însǎrcinate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi
interzicerea unor drepturi.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 6 luni la 3
ani – în forma tip şi
- închisoare de la 2 la 7 ani,
închisoare de la 3 la 10 ani, închisoare
de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi – în forma agravatǎ.
CAUZE DE NEPEDEPSIRE:
Nu se pedepseşte
întreruperea cursului sarcinii efectuatǎ de medic:
a. dacǎ întreruperea cursului sarcinii este necesarǎ
pentru a salva viaţa, sǎnǎtatea sau integritatea corporalǎ
a femeii însǎrcinate de la un pericol grav şi iminent şi care nu
putea fi înlǎturat altfel;
b. în cazul prevǎzut în alin. 1 lit. c, când
întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit
dispoziţiilor legale;
c. în cazul prevǎzut în alin. 2 când femeia
însǎrcinatǎ s-a aflat în imposibilitatea de a-şi exprima
voinţa, iar întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive
terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale.
INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTǍŢII PERSOANEI
1.
Conţinutul constitutiv:
“Lipsirea de libertate a unei
persoane în mod ilegal se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.
În cazul în care fapta este sǎvârşitǎ
prin simularea de calitǎţi oficiale, prin rǎpire, de o
persoanǎ înarmatǎ, de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ
sau dacǎ în schimbul eliberǎrii se cere un folos material sau orice
alt avantaj, prcum şi în cazul în care victima este minorǎ sau este
supusǎ unor suferinţe ori sǎnǎtatea sau viaţa îi este
pusǎ în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.
Cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15
ani se sancţioneazǎ şi lipsirea de libertate a unei persoane
sǎvârşitǎ în scopul de a o obliga la practicarea
prostituţiei.
Dacǎ pentru eliberearea
persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoanǎ juridicǎ, o
organizaţie internaţionalǎ intreguvernamentalǎ sau un grup
de persoane sǎ îndeplineascǎ sau nu un anumit act, pedeapsa este
închisoarea de la 7 la 18 ani.
Dacǎ faptele prevǎzute în
alin. 1-4 se sǎvârşesc de cǎtre o persoanǎ care face parte
dintr-un grup organizat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, în cazul
alin. 1, închisoarea de la 7 la 18 ani în cazul alin. 2 şi 3, închisoarea
de la 10 la 20 de ani, în cazul alin. 4.
Dacǎ fapta a avut ca urmare
moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de
ani.
Tentativa faptelor prevǎzute în
alin. 1-4 se pedepseşte.
Constituie tentativǎ şi
producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de
mǎsuri în vederea comiterii faptei prevǎzute în alin. 4.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra
persoanei;
- obiectul juridic special - este format
din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea persoanei,
adicǎ posibilitatea acesteia de a se mişca liber şi de a
acţiona dupǎ propria sa voinţǎ.
- obiectul
material - este corpul persoanei.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - orice
persoanǎ. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - orice
persoanǎ. Dacǎ acesta este minor, fapta va fi mai gravǎ.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - constǎ într-o acţiune sau
inacţiune prin care se produce lipsirea de libertate a persoanei. Acest
lucru se poate realiza chiar în locuinţa subiectului pasiv. În mod
obligatoriu lipsirea de libertate trebuie sǎ aibǎ un caracter ilegal,
în caz contrar, fapta nu va fi infracţiune. Nu are relevanţǎ
penalǎ nici restrângerea libertǎţii inpusǎ de activitatea
desfǎşuratǎ de subiect - militarii în termen, sportivii din
cantonamente.
- urmarea
imediatǎ - constǎ în imposibilitatea victimei de a se mişca
liber conform voinţei sale.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ.
Dacǎ fapta a avut ca urnare moartea victimei, forma de vinovǎţie
este în acest caz praeterintenţia.
4. Forme. Modalitǎţi.
Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt
posibile şi se pedepsesc numai în cazul formelor agravate;
2. tentativa - se
pedepseşte;
3. fapt consumat - fapta se
consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de
incriminare şi anume imposibilitatea victimei de a se mişca liber.
MODALITǍŢI: Fapta este
susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate:
- când fapta este sǎvârşitǎ prin simularea de calitǎţi oficiale;
- prin rǎpire;
- de o persoanǎ
înarmatǎ;
- de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ;
- dacǎ în schimbul eliberǎrii se cere un folos material sau orice alt avanta ;
- victima este minorǎ sau este supusǎ unor suferinţe ori
sǎnǎtatea sau viaţa îi este pusǎ în pericol, pedeapsa este
închisoarea de la 7 la 15 ani.
- lipsirea de libertate a unei persoane sǎvârşitǎ
în scopul de a o obliga la practicarea
prostituţiei- închisorii
de la 7 la 15 ani;
- dacǎ pentru eliberearea persoanei se cere, în orice
mod, ca statul, o persoanǎ juridicǎ, o organizaţie
internaţionalǎ intreguvernamentalǎ sau un grup de persoane sǎ îndeplineascǎ sau nu
un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani.
- dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1-4 se
sǎvârşesc de cǎtre o persoanǎ care face parte dintr-un grup organizat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, în cazul alin. 1, închisoarea
de la 7 la 18 ani în cazul alin. 2 şi 3, închisoarea de la 10 la 20 de
ani, în cazul alin. 4.
- dacǎ fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 3 la 10 ani – în forma tip şi
- închisoare de la 7 la 15 ani, închisoare de la 7 la
18 ani, închisoare de la 10 la 20 de
ani, închisoare de la 15 la 25 de ani - în forma agravatǎ.
SCLAVIA (art. 190C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Punerea
sau ţinerea unei persoane în stare de sclavie, precum şi traficul de
sclavi, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea
unor drepturi.
Tentativa se pedepseşte.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra
persoanei ;
- obiectul juridic special - este format
din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea persoanei
împotriva actelor de punere sau menţinere a unei persoane în stare de
sclavie.
- obiectul
material - este corpul persoanei.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - orice persoanǎ. Participaţia este
posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - orice
persoanǎ.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - constǎ într-o acţiune sau
inacţiune prin care se produce lipsirea de libertate a persoanei. Sclavia
se deosebeşte de lipsirea de libertate deoarece în acest caz victima
devine un lucru. Elementul material se poate sǎvârşi prin: punerea,
ţinerea în stare de sclavie sau traficul de sclavi. Dupǎ cum se poate
observa, aceastǎ infracţiune poate îmbrǎca forme continui,
şi continuate.
- urmarea
imediatǎ - constǎ în suprimarea
completǎ a libertǎţii individuale a persoanei.
3B.Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau
indirectǎ. Nu are importanţǎ dacǎ victima şi-a
dat consimţǎmântul.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME :
1. actele preparatorii – sunt posibile nu se pedepsesc;
2. tentativa - se
pedepseşte;
3. fapt consumat - fapta se
consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de
incriminare şi anume suprimarea întregii libertǎţi a persoanei;
4. fapt epuizat - acesta
este reprezentat de momentul în care înceteazǎ activitarea
infracţionalǎ.
SANCŢIUNI: închisoare de la 3 la 10 ani
şi interzicerea unor drepturi.
SUPUNEREA LA
MUNCǍ FORŢATǍ SAU OBLIGATORIE (art.191C.pen)
1. Conţinutul legal:
“Fapta
de a supune o persoanǎ, în alte cazuri decât cele prevǎzute de
dispoziţiile legale, la prestarea unei munci contra voinţei sale sau
la o muncǎ obligatorie, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3
ani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra
persoanei;
- obiectul juridic special - este format
din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea oricǎrei
persoane de a-şi alege munca şi de a o presta dupǎ voinţa
sa.
- obiectul material - nu are.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - orice
persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ în
toate formele sale.
- subiectul pasiv - orice
persoanǎ.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - constǎ într-o acţiune de
silire a unei persoane de a presta o anume muncǎ sau obligarea acesteia la
prestarea muncii ca şi când ar fi fost obligatǎ sǎ o facǎ. Cfm. art. 39
alin. 2 din Constituţie nu constituie
muncǎ forţatǎ:
- serviciul
militar;
- munca unei
pers. condamnate;
- munca în
stare de calamitate;
- urmarea
imediatǎ - constǎ în prestarea unei munci
fǎrǎ voia celui care lucreazǎ.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau
indirectǎ. Nu va intra sub incidenţa legii penale eroarea
fǎptuitorului asupra caracterului ilegal al mǎsurii de a supune o
pers. la o muncǎ forţatǎ.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se
pedepsesc;
2. tentativa - nu se
pedepseşte;
3. fapt consumat - fapta se
consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de
incriminare şi anume s-a produs supunerea victimei la o muncǎ
forţatǎ, realizându-se o infracţiune continuǎ.
4. fapt epuizat - acesta
este reprezentat de momentul în care înceteazǎ activitarea
infracţionalǎ.
SANCŢIUNI: închisoare
de la 6 luni la 3 ani.
1. Conţinutul legal:
„Pǎtrunderea
fǎrǎ drept, în orice mod, într-o locuinţǎ, încǎpere,
dependinţǎ sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fǎrǎ
consimţǎmântul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a le
pǎrǎsi la cererea acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6
luni la 4 ani.
În
cazul în care fapa se
sǎvârşeşte de o persoanǎ înarmatǎ, de 2 sau mai multe
persoane împreunǎ, în timpul nopţii sau prin folosire de
calitǎţi mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.
Pentru fapta prevǎzutǎ în alin. 1 acţiunea
penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea
pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ. ”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra
persoanei ;
- obiectul juridic special - este format
din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea oricǎrei
persoane sub aspectul vieţii domestice. Cfm. art. 27 din Constituţie
domiciliul şi reşedinţa persoanei sunt inviolabile.
- obiectul
material - este reprezentat de încǎperea, dependinţa sau
locul împrejmuit ţinând de acestea.
2B. Subiecţii
infracţiunii:
- subiectul activ - orice
persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ în
toate formele sale. Poate sǎvârşi aceastǎ infracţiune
şi proprietarul care pǎtrunde în locuinţǎ fǎrǎ
consimţǎmântul chiriaşului.
- subiectul pasiv - este cel care
foloseşte locuinţa, încǎperea, dependinţa în mod legal.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul
material - constǎ într-o acţiune sau inacţiune
-pǎtrunderea fǎrǎ drept sau refuzul de a pǎrǎsi
încǎperea. Nu va intra sub incidenţa legii penale situaţia în
care se pǎtrunde într-o încǎpere cu forţa, dar cu mandat sau în
orice alt mod legal.
- urmarea imediatǎ - constǎ în
încǎlcarea libertǎţii persoanei prin vreuna din
modalitǎţile de mai sus.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau
indirectǎ.
4. Forme. Modalitǎţi.
Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se
pedepsesc;
2. tentativa - nu se
pedepseşte;
3. fapt consumat - fapta se
consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de
incriminare şi anume pǎtrunderea fǎrǎ drept într-o
încǎpere fǎrǎ consimţǎmântul victimei.
MODALITǍŢI: Fapta este
susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate:
a. când fapta se sǎvârşeşte de o persoanǎ înarmatǎ;
b. de 2 sau mai multe persoane împreunǎ;
c. în timpul nopţii sau;
d. prin
folosire de calitǎţi mincinoase.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 6 luni la 4 ani - în forma tip şi
- închisoare de 3 la 10 ani - în forma agravatǎ.
AMENINŢAREA
(art. 193 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Fapta de a ameninţa o
persoanǎ cu sǎvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte
pǎgubitoare îndreptate împotriva ei, a soţului ori a unei rude
apropiate, dacǎ este de naturǎ sǎ alarmeze, se pedepseşte
cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendǎ, fǎrǎ ca
pedeapsa aplicatǎ sǎ poatǎ depǎşi sancţiunea prevǎzutǎ de lege
pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţǎrii.
Acţiunea
penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei
vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ
rǎspunderea penelǎ.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra
persoanei;
- obiectul juridic special - este format
din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea psihicǎ
oricǎrei persoane. Faptele de ameninţare creazǎ o stare de
temere, de nelinişte a persoanei ameninţate.
- obiectul
material - nu existǎ.
2B. Subiecţii
infracţiunii:
- subiectul activ - orice
persoanǎ. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - este persoana
ameninţatǎ. În doctrina juridicǎ s-a apreciat cǎ
noul-nǎscut, bolnavul în stare de comǎ, ori alienatul mintal sau cel
aflat în stare de beţie completǎ nu pot fi sub. pasivi ai
infracţiunii de ameninţare deoarece nu au capacitatea de a
conştientiza acest lucru.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul
material - constǎ într-o acţiune de ameninţare a unei
persoane de insuflare a temerii cǎ victima va fi supusǎ unui pericol
sau cǎ soţul ori rudǎ apropiatǎ vor suferii un rǎu.
Aceastǎ acţiune poate fi sǎvârşitǎ direct, prin orice
milloace de comunicare: cuvinte, gesturi, fapte sau indirect, adicǎ
printr-o terţǎ persoanǎ. În orice caz aceastea trebuie sǎ
aibǎ o relevanţǎ penalǎ, sǎ aibǎ ca obiect
sǎvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte pǎgubitoare indiferent
de gravitate. Dacǎ din atitudinea fǎptuitorului rezultǎ cǎ
nu va trece la sǎvârşirea faptei , nu va fi incident acest articol.
Dacǎ ameninţarea se referǎ la sǎvârşirea unei
infracţiuni şi apoi se trece la sǎvârşirea acesteia, atunci
infracţiunea de ameninţare este absorbitǎ în infracţiunea
care s-a sǎvârşit. În cazul în care fǎptuitorul amenintǎ
victima cu moartea, arǎtându-i un cuţit şi spunându-i cǎ o
va omorî, fǎrǎ a trece însǎ la executarea acestei fapte - fapta
se încadreazǎ în acest art. În situaţia în care acesta trece la
sǎvârşirea faptei, fǎrǎ a se produce moartea persoanei,
fapta va constitui tentativǎ de omor.
- urmarea
imediatǎ - constǎ în crearea unei stǎri de alarmare a
victimei.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau
indirectǎ. Exprimarea unor cuvinte din culpǎ susceptibile de a fi
interpretate de o persoanǎ ca alarmante pentru ea nu constituie
infracţiune.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se
pedepsesc;
2. tentativa - nu se
pedepseşte;
3. fapt consumat - fapta se
consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de
incriminare şi anume insuflarea unei temeri persoanei ameninţate
SANCŢIUNI:închisoare de la 3 luni la 1 an
sau cu amendǎ, fǎrǎ ca pedeapsa aplicatǎ sǎ poatǎ
depǎşi sacţiunea prevǎzutǎ de lege pentru
infracţiunea care a format obiectul ameninţǎrii.
ŞANTAJUL (art. 194 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Constrângerea unei
persoane, prin violenţǎ sau ameninţare, sǎ dea, sǎ
facǎ, sǎ nu facǎ sau sǎ sufere ceva, dacǎ fapta este
comisǎ spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau penrtu
altul, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.
Când
constrângerea constǎ în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte
reale sau imaginare, compromiţǎtoare pentru persoana
ameninţatǎ, pentru soţul acesteia sau pentru o rudǎ
apropiatǎ, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra
persoanei;
- obiectul juridic special - este format
din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea psihicǎ
oricǎrei persoane împtriva faptelor susceptibile sǎ
îngrǎdeascǎ posibilitatea celui şanajat de a voi şi de a
dispune de acţiunile sale.
- obiectul
material - de regulǎ nu existǎ.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - orice
persoanǎ. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - orice
persoanǎ.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - constǎ într-o acţiune de
constrângere, în sensul cǎ se impune unei persoane sǎ dea, sǎ
facǎ, sǎ nu facǎ sau sǎ sufere ceva împotriva voinţei
sale. Constrângerea se poate realiza prin violenţǎ sau
ameninţare.
Violenţa trebuie sǎ se
exercite în limitele prevǎzute în art. 180 C. pen. Dacǎ prin folosirea
violenţei se produe o vǎtǎmare corporalǎ, va exista un
concurs de infracţiuni.
Ameninţarea presupune efectuarea de cǎtre
fǎptuitor a unui act care sǎ inspire victimei temerea cǎ în
viitor va suporta un rǎu, constând în sǎvârşirea unei fapte
pǎgubitoare. Violenţa şi ameninţarea trebuie sǎ
constituie mijloace de a exercita o constrângere asupra victimei. A da ceva
înseamnǎ un act de deposedare prin remiterea unui bun sau prin a suporta
un prejudiciu. Şantajul este o infracţiune îndreptatǎ în
principal, nu împotriva patrimoniului ci împotriva libertǎţii
psihice. Infracţiunea de şantaj absoarbe infracţiunea de
ameninţare.
Atenţie !
a nu se confunda cu infracţiunea de tâlhǎrie. Când deposedarea de un
bun se face prin acte de violenţǎ concomitente , va fi tâlhǎrie.
- urmarea
imediatǎ - constǎ în îngrǎdirea
libertǎţii psihice a persoanei, creându-i o stare de temere.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ
calificatǎ prin scop.
4. Forme. Modalitǎţi.
Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se
pedepsesc;
2. tentativa - nu se
pedepseşte;
3. fapt consumat - fapta se
consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de
incriminare şi anume insuflarea unei temeri persoanei şantajate.
MODALITǍŢI: Fapta este
susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate:
Când constrângerea constǎ în ameninţarea cu
darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţǎtoare pentru persoana ameninţatǎ, pentru soţul acesteia sau
pentru o rudǎ apropiatǎ, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
SANCŢIUNI:închisoare de la 6 luni la 5 ani –
în forma tip şi
- închisoare de la 2 la 7
ani – în forma agravatǎ.
VIOLAREA SECRETULUI CORESPONDENŢEI (art. 195 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Deschiderea
unei corespondenţe adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau
comunicǎri efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de
transmitere la distanţǎ, fǎrǎ drept, se pedepseşte cu
închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Cu
aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ sustragerea, distrugerea
sau reţinerea unei corespondenţe, precun şi divulgarea
conţinutului unei corespondenţe, chiar atunci când a fost trimisâ
deschisǎ sai a fost deschisǎ din greşealǎ ori divulgarea
conţinutului unei convorbiri sau comunucǎri interceptate, chiar în
cazul în care fǎptuitorul a luat
cunoştintǎ de acesta din greşealǎ sau din
întâmplare.
Acţiunea penalǎ se pune în mişcare la
plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea
pǎrţilor înlǎturǎ rǎspundarea penalǎ.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra
persoanei;
- obiectul juridic special - este format
din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea persoanei de a
comunica prin intermediul corespondenţei cu alte persoane.
- obiectul
material - îl reprezintǎ corespondenţa violatǎ prin
actul de deschidere, sustragere, distrugere sau reţinere.
2B. Subiecţii
infracţiunii:
- subiectul activ - orice
persoanǎ care răspunde penal. Când fapta este sǎvârşitǎ
de un funcţionar, vom fi în prezanţa unui concurs ideal de
infracţiuni între violarea secretului corespondemţei şi abuz în
serviciu contra intereselor personale. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - orice persoanǎ.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - constǎ într-o acţiune de deschidere fǎrǎ drept a unei corespondenţe adresate altuia, interceptarea unei convorbiri, sustragerea sau distregerea ori divulgarea unor convorbiri sau comunicǎri interceptate.
- urmarea
imediatǎ - constǎ în încǎlcarea libertǎţii de
comunicare a persoanei cu alţi oameni.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau
indirectǎ. Sǎvârşirea din culpǎ a acestei fapte nu
intrǎ sub incidenţa legii penale.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se
pedepsesc;
2. tentativa - nu se
pedepseşte;
3. fapt consumat - fapta se
consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de
incriminare şi anume interceptarea în orice mod a corespondenţei
adresate altei persoane.
SANCŢIUNI: închisoare de la 6 luni la 3 ani.
DIVULGAREA SECRETULUI PROFESIONAL (art. 196 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Divulgarea,
fǎrǎ drept, a unor date, de cǎtre acela cǎruia i-au fost
încredinţate, sau de care a luat cunoştinţǎ în virtutea
profesiei ori funcţiei, dacǎ fapta este de naturǎ a aduce
prejudicii unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2
ani sau cu amendǎ.
Acţiunea penalǎ se pune în
mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate.
Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea
penalǎ.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra
persoanei;
- obiectul juridic special - este format
din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea persoanei de a
i se respecta secretul datelor încredinţate celor care exercitǎ o
profesie sau o funcţie, la care este nevoitǎ sǎ apeleze.
- obiectul material - nu are.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - orice calificat în sensul cǎ acesta este o
persoanǎ care exercitǎ o profesie sau o funcţie ce implicǎ
obligarea de pǎstrare a secretului (avocaţi, medici, farmacişti,
preoţi).
- subiectul pasiv - orice persoanǎ.
Dacǎ sectetul se referǎ la 2 sau mai multe persoane, va exista un
concurs de infracţiuni, deoarece în cazul infracţiunilor contra
persoanei, pluralitatea subiecţilor pasivi este incompatibilǎ cu
infracţiunea continuatǎ şi cu unitatea naturalǎ de infracţiune.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - constǎ într-o acţiune de
divulgare a unor date din partea persoanei obligate la pǎstrarea
secretului, adicǎ o acţiune de dare în vileag, de aducere la
cunoştinţa altor persoane. Fapta se poate sǎvârşi şi
printr-o inacţiune, când autorul a lǎsat intenţionat la vedere
acte şi documente care cuprind astfel de date despre alte persoane.
Obligaţia de nedivulgare este totalǎ. Aceastǎ divulgare mai
trebuie sǎ se facǎ fǎrǎ drept, adicǎ sǎ nu existe
o îndatorire legalǎ de a denunţa acele secrete. Nu constituie
divulgare fǎrǎ drept, atunci când a existat consimţǎmântul
persoanei. Totodatǎ aceastǎ faptǎ trebuie sǎ aducǎ
prejudicii materiale sau morale unei persoane.
- urmarea
imediatǎ - constǎ în aducerea la cunoştinţa altor
persoane a unor date ce au un carecter confidenţial.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau
indirectǎ. Sǎvârşirea din culpǎ a acestei fapte nu
intrǎ sub incifenţa legii penale.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se
pedepsesc;
2. tentativa - nu se
pedepseşte;
3. fapt consumat - fapta se
consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de
incriminare şi anume în momentul când s-a produs divulgarea.
SANCŢIUNI: închisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amendǎ.
INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA VIAŢA SEXUALǍ
VIOLUL (art. 197 C. pen.)
1.
Conţinutul constitutiv:
“Actul sexual, de orice
naturǎ, cu o persoanǎ de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea
acesteia sau profitând de imposibiliratea ei de a se apǎra ori de
a-şi exprima voinţa, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10
ani şi interzicerea unor drepturi.
Pedeapsa este închisoarea de la 5 la
18 ani şi interzicerea unor drepturi, dacǎ:
a. fapta a fost
sǎvârşitǎ de 2 sau mai multe persoane împreună;
b. victima se aflǎ în
îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul fǎptuitorului;
bą. victima este membru al familiei;
c. s-a cauzat victimei o
vǎtǎmare gravǎ a integritǎţii corporale sau a
sǎnǎtǎţii.
Pedeapsa
este închisoarea de la 10 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi,
dacǎ victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, iar dacǎ fapta a avut ca
urmare moartea sau sunuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de 15 la 25 de
ani şi interzicerea unor drepturi.
Acţiunea
penalǎ pentru fapta prevǎzutǎ în alin. 1 se pune în mişcare
la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra
persoanei;
- obiectul juridic special - este format
din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea vieţii
sexuale a oricǎrei persoane şi de a întreţine relaţii
sexuale dupǎ propria sa voinţǎ.
- obiectul material - corpul
persoanei.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - orice
persoanǎ care răspunde penal. Participaţia penalǎ este
posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - orice
persoanǎ. Acesta poate fi chiar şi soţul autorului.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - constǎ într-o acţiune sub
formǎ de act sexual de orice naturǎ cu o persoanǎ de sex diferit
sau de acelaşi sex. Nu existǎ viol dacǎ nu a avut loc un act
sexual, ci numai un simplu contact al organelor sexuale. În acest caz,
dacǎ sub. pasiv este o minorǎ, va fi infracţiunea de
corupţie sexualǎ. Violul presupune un act sexual fǎrǎ a
exista consimţǎmântul persoanei cu care se doreşte a avea relaţia
sexualǎ, realizându-se prin constrângere fizicǎ sau moralǎ sau
prin profitarea de starea victimei care se aflǎ în neputinţa de
a-şi exprima voinţa. Constrângerea trebuie exercitatǎ pentru a
determina victima la o relaţie sexualǎ, iar nu pentru a-i provoca
alte suferinţe fizice sau psihice. Imposibilitatea victimei de a se
apǎra poate fi temporarǎ sau permanentǎ.
- urmarea imediatǎ - constǎ în încǎlcarea
libertǎţii şi inviolabilitǎţii sexuale a persoanei.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ.
4. Forme. Modalitǎţi.
Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se
pedepsesc;
2. tentativa - se
pedepseşte cfm. art. 204 C. pen.
3. fapt consumat - fapta se
consumǎ atunci când s-a produs actul sexual forţat.
MODALITǍŢI: Fapta este
susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate:
a. când fapta a fost
sǎvârşitǎ de 2 sau mai multe persoane împreunǎ;
b. victima se aflǎ în
îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul fǎptuitorului;
c. victima este membru al familiei;
d. s-a cauzat
victimei o vǎtamere gravǎ a integritǎţii corporale sau a
sǎnǎtǎţii;
e. dacǎ victima nu a împlinit
vârsta de 15 ani;
f. dacǎ fapta a avut ca urmare
moartea sau sinuciderea victimei.
SANCŢIUNI: închisoare de la 3 la10 ani şi interzicerea unor drepturi
–în forma tip şi închisoare de la 5
la 18 ani, de la 10 la 25 de ani şi de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi – în
formǎ agravatǎ.
ACTUL SEXUAL CU UN MINOR (art. 198 C. pen.)
1. Conţinutul constitutiv:
„Actul
sexual, de orice naturǎ, cu o presoanǎ de sex diferit sau de
acelaşi sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepdeşte cu
închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Cu aceeaşi pedeapsǎ se
sancţiuneazǎ actul esxual, de orice naturǎ, cu o persoanǎ
de sex diferit sau de acelaşi sex între 15 şi 18 ani, dacǎ fapta
este sǎvârşitǎ de tutore sau curator, ori de cǎtre
supravefhetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de
calitatea sa , ori dacǎ fǎptuitorul a abuzat de încrederea victimei
sau de autoritatea ori influenţa sa asupra acesteia.
Dacǎ actul sexual, de orice
naturǎ, cu o persoanǎ de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu
a împlinit vǎrsta de 18 ani , a fost determinat de oferirea sau darea de
bani ori alte foloase de cǎtre fǎptuitor, direct sau indirect
victimei, pedeapsa este închisoarea de
la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacǎ faptele prevǎzute în
alin. 1-3 au fost sǎvârşite în scopul producerii de materiale
pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea
unor drepturi, iar dacǎ pentru realizarea acestui scop s-a folosit
constrângarea, pedeapsa este închisoarea de la 5 al 18 ani şi interzicerea
unor drepturi.
Când fapta
prevǎzutǎ în alin. 1 a fost sǎvârşitǎ în
împrejurǎrile prevǎzute în art. 197 alin. 2 lit. b ori dacǎ faptele prevǎzute în
alin. 1 şi 4 au avut urmǎrile prevǎzute în art. 197 alin. 2 lit.
c, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor
drepturi.
Dacǎ fapta a avut ca urmare
moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de
ani şi interzicerea unor drepturi.
”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
-
obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra
persoanei;
- obiectul juridic special - este format
din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea vieţii
sexuale, indifrent de sex, în perioada minoritǎţii.
- obiectul material - corpul
prersoanei.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - orice
persoanǎ. Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate
formele sale. În cazul actului sexual cu o persoanǎ având vârsta între 15
şi 18 ani, sub. activ trebuie sǎ fie tutore sau curator, îngrijitor,
profesor, sducator (calificat).
- subiectul pasiv - orice
persoanǎ minorǎ. Dacǎ victima din cauza vârstei fragede nu avea
posibilitatea de a-şi exprima voinţa, fapta va constitui viol.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - constǎ într-o acţiune sub
formǎ de act sexual de orice naturǎ cu o persoanǎ de sex diferit
sau de acelaşi sex cu consimţǎmântul persoanei. Aceastǎ
infracţiune se poate sǎvârşi în concurs cu infracţiunea de
seducţie.
- urmarea
imediatǎ - constǎ în realizarea
actului sexual.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ.
Dacǎ victima, având o conformaţie robustǎ, un corp dezvoltat
şi prezentându-se celor din jur ca având o vârstǎ mai mare, a creat
convingerea fǎptuitorului cǎ are o vǎrstǎ mai mare, vor
opera prevederile art. 51 alin. 1 C. pen.
4. Forme. Modalitǎţi.
Sancţiuni.
FORME :
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se
pedepsesc;
2. tentativa - se
pedepseşte cfm. art. 204 C. pen.
3. fapt consumat - fapta se
consumǎ atunci când s-a produs actul sexual.
MODALITǍŢI: Fapta este susceptibilǎ de
modalitǎţile normative agravate:
a. dacǎ actul sexual, de orice naturǎ, cu o
persoanǎ de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu a împlinit
vǎrsta de 18 ani , a fost determinat de oferirea sau darea de bani
ori alte foloase de cǎtre fǎptuitor, direct
sau indirect, victimei pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani şi
interzicerea unor drepturi;
b. dacǎ faptele
prevǎzute în alin. 1-3 au fost sǎvârşite în scopul producerii de
materiale
pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la
15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacǎ pentru realizarea acestui
scop s-a folosit constrângarea, pedeapsa este închisoarea de la 5 al 18 ani
şi interzicerea unor drepturi;
c. când fapta
prevǎzutǎ în alin. 1 a fost sǎvârşitǎ în
împrejurǎrile prevǎzute în art. 197 alin. 2 lit. b ori dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1 şi 4 au avut
urmǎrile prevǎzute în art. 197 alin. 2 lit. c, pedeapsa este
închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi;
d. dacǎ fapta a
avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa
este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 3
la10 ani şi interzicerea unor drepturi – în forma tip şi
- închisoare de la 3 la12 ani, de la 5 la 15 de ani şi
de la 5 la 18 de ani şi de la 15 la 25 de ani şi interzicerea
unor drepturi – în formǎ agravatǎ.
SEDUCŢIA (art. 199 C. pen.)
1. Conţinutul constitutiv:
“Fapta aceluia care, prin promisiuni de
cǎsǎtorie, determinǎ o persoanǎ de sex feminin mai
micǎ de 18 ani de a avea cu el raport sexual, se pedepseşte cu
închisoare de la 1 la 5 ani. Împǎcarea pǎrţilor
înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra
persoanei;
- obiectul juridic special - este format
din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea vieţii
sexuale, a unei persoane de sex feminin mai micǎ de 18 ani împotriva
faptelor de inducere în eroare a victimei prin promisiuni de
cǎsǎtorie spre a consimţi la raport sexual.
- obiectul
material - corpul minorei.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - orice
persoanǎ de sex masculin. Esenţial este ca acesta sǎ poatǎ
întrţine un act sexual. Participaţia penalǎ este posibilǎ
în forma complicitǎţii şi instigǎrii, care pot fi şi
de sex feminin.
- subiectul pasiv - orice
persoanǎ minorǎ de sex feminin şi care este
necǎsǎtoritǎ. Dacǎ minora nu are 15 ani, autorul va
rǎspunde pentru infracţiunea prevǎzutǎ în art. 198 C. pen.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - constǎ într-o acţiune sub
formǎ de act sexual de orice naturǎ cu o persoanǎ de sex feminin
cu consimţǎmântul persoanei. Aceastǎ infracţiune se
sǎvârşeşte prin promisiuni mincinoase de cǎsǎtorie. Determinarea
presupune o acţiune de convingere, stǎruinţǎ şi
perseverenţǎ.
- urmarea imediatǎ - constǎ în
realizarea actului sexual.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ
şi indirectǎ. Pentru a exista intenţie este necesar ca
promisiunile de cǎsǎtorie sǎ se facǎ cu
rea-credinţǎ.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se
pedepsesc;
2. tentativa - nu se
pedepseşte;
3. fapt consumat - fapta se
consumǎ atunci când s-a produs actul sexual, iar nu la data când
promisiunile de cǎsǎtorie s-au dovedit a fi mincinoase.
SANCŢIUNI: închisoare de la 1 la 5 ani.
PERVERSIUNEA SEXUALǍ (art. 201 C. pen.)
1. Conţinutul constitutiv:
“Actele de perversiune sexualǎ
sǎvârşite în public sau dacǎ au produs scandal public se
pedepsesc cu închisoarea de la 1 la 5 ani.
Actele de perversiune sexualǎ
cu o persoanǎ care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepsesc cu
închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Cu aceeaşi pedeapsǎ se
sancţioneazǎ şi actele de perversiune sexualǎ cu o
persoanǎ între 15 şi 18 ani, dacǎ fapta este sǎvârşitǎ
de tutore sau curator ori de cǎtre supraveghetor, îngrijitor, medic
curant, profesor sau educator,
folosindu-se de calitatea sa, ori dacǎ fǎptuitorul a abuzat de
încrederea victimei sau de autoritatea ori influenţa sa asupra acesteia.
Dacǎ actele de perversiune
sexualǎ cu o persoanǎ care nu a împlinit vǎrsta de 18 ani au
fost determinate de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de cǎtre
fǎptuitor, direct sau indirect victimei, pedeapsa este închisoarea de la 3
la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacǎ faptele prevǎzute în
alin. 2, 3 şi 3ą au fost sǎvârşite în scopul producerii de
materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 25 de ani şi
interzicerea unor drepturi, iar dacǎ pentru realizarea acestui scop s-a
folosit constrângerea, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi
interzicerea unor drepturi.
Actele de perversiune sexualǎ
cu o persoanǎ aflatǎ în imposibilitatea de a se apǎra ori de
a-şi exprima voinţa sau prin constrângere se pedepsesc cu închisoare
de 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.
Dacǎ fapta prevǎzutǎ
în alin. 1-4 are ca urmare vǎtǎmarea gravǎ a
integritǎţii corporale sau a sǎnǎtǎţii, pedeapsa
este închisoarea de 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacǎ
are ca urmare moartea sau sinuciderea victumei, pedeapsa este închisoarea de la
15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra
persoanei;
- obiectul juridic special - este format
din totalitatea relaţiilor sociale privitoare la viaţa sexualǎ a
persoanei, care trebuie sǎ se desfǎşoare în condiţii de
moralitate şi decenţǎ.
- obiectul
material - corpul persoanei asupra cǎreia se sǎvârşesc
actele de perversiune sexulǎ.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - orice
persoanǎ fizicǎ - bǎrbat sau femeie. Prin sǎvârşirea
actelor de perversiune sexualǎ, subiectul activ urmǎreşte o
satisfacere contra firii, anormalǎ a apetitului sexual.
- subiectul pasiv - existǎ numai la modalitǎţile agravate.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - constǎ într-o acţiune de
sǎvârşire de acte de perversiune sexualǎ, în sensul unor fapte
nefireşti legate de satisfacerea apetitului sexual. Acestea trebuie
sǎvârşite în public sau sǎ producǎ scandal public
adicǎ ele trebuie sǎ ajungǎ în orice mod la cunoştinţa
altor persoane.
- urmarea imediatǎ - constǎ în producerea
scandalului public sau în lezarea libertǎţii sexuale a persoanei.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ
şi praeterintenţie în formele agravate.
4. Forme. Modalitǎţi.
Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se
pedepsesc;
2. tentativa - se
pedepseşte cfm. art. 204 C. pen.;
3. fapt consumat - fapta se
consumǎ atunci când s-au produs actele de perversiune sexualǎ în
public sau în condiţii care tulburǎ liniştea publicǎ.
MODALITǍŢI: Fapta este
susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate:
a. actele de perversiune sexualǎ cu o persoanǎ care nu a
împlinit vârsta de 15 ani se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi
interzicerea unor drepturi;
b. cu aceeaşi
pedeapsǎ se sancţioneazǎ şi actele de perversiune
sexualǎ cu o persoanǎ între 15 şi 18 ani, dacǎ fapta este sǎvârşitǎ de tutore sau curator ori de cǎtre supraveghetor,
îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori dacǎ
fǎptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori
influenţa sa asupra acesteia;
c. dacǎ actele de
perversiune sexualǎ cu o persoanǎ care nu a împlinit vǎrsta de
18 ani au fost determinate de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de cǎtre fǎptuitor, direct
sau indirect victimei, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani şi
interzicerea unor drepturi;
d. dacǎ faptele
prevǎzute în alin. 2, 3 şi 3ą au fost sǎvârşite în scopul
producerii de materiale pornografice, pedeapsa este
închisoarea de la 5 la 15 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar
dacǎ pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi
interzicerea unor drepturi;
e. actele de
perversiune sexualǎ cu o persoanǎ în imposibilitate de a se apǎra ori de a-şi sxprima voinţa sau prin constrângere se pedepsesc cu închisoare de 3 la 10 ani şi interzicerea
unor drepturi;
f. dacǎ fapta
prevǎzutǎ în alin. 1-4 are ca urmare vǎtǎmarea
gravǎ a integritǎţii corporale sau a
sǎnǎtǎţii, pedeapsa este închisoarea de 5 la 18 ani şi
interzicerea unor drepturi, iar dacǎ are ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani
şi interzicerea unor drepturi.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 1 la 5 ani - în forma tip şi
- închisoare de la 3 la 10 ani, de la 3 la 12 ani, de la 5 la 15 ani, de la
5 la 18 ani, de la 3 la 10 ani, de la 15
la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi -în forma agravatǎ.
CORUPŢIA SEXUALǍ (art. 202 C. pen.)
1. Conţinutul constitutiv:
“Actele cu caracter obscen sǎvârşite
asupra unui minor sau în prezenţa unui minor se pedepsesc cu închisoare de
la 6 luni la 5 ani.
Când aclele prevǎzute în alin.1
se sǎvârşesc în cadrul familiei, pedeapsa este închisoarea de la 1 la
7 ani.
Dacǎ faptele
sǎvârşite în alin. 1 şi 2 au fost sǎvârşite în scopul
producerii de materiale pornografice, maximul special al pedepsei se
majoreazǎ cu 2 ani.
Ademenirea unei persoane în vederea
sǎvârşirii de acte sexuale cu un minor de sex diferit sau de
acelaşi sex se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra
persoanei;
- obiectul juridic special - este format
din totalitatea relaţiilor sociale privitoare la viaţa sexualǎ a
persoanei, pentru care minorul trebuie
sǎ fie pregǎtit în
condiţii de decenţǎ şi moralitate.
2B. Subiecţii infracţiunii :
- subiectul activ - orice
persoanǎ fizicǎ. Participaţia este posibilǎ în toate
formele sale.
- subiectul pasiv - este un
minor, de sex feminin sau masculin.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin acte cu
caracter obscen, în sensul cǎ este vorba despre fapte care aduc atingere
pudoarei şi bunului simţ al celor prezenţi. Astfel, s-a decis în
practica judiciarǎ cǎ existǎ aceastǎ infracţiune chiar
prin simpla apropiere a organelor sexuale ale autorului faţǎ de un
minor.
- urmarea imediatǎ - constǎ într-o stare de
încǎlcare a valorilor sociale apǎrate de lege prin incriminarea
faptei.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ.
4. Forme. Modalitǎţi.
Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se
pedepsesc;
2. tentativa - se
pedepseşte cfm. art. 204 C. pen.;
3. fapt consumat - fapta se
consumǎ atunci când s-au produs actele cu caracter obscen în prezenţa
sau asupra minorului.
MODALITǍŢI:Fapta este
susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate:
a. când actele
prevǎzute în alin. 1 se
sǎvârşesc în cadrul familiei, pedeapsa este închisoarea de la 1 la
7 ani;
b. dacǎ faptele
sǎvârşite în alin. 1 şi 2 au fost sǎvârşite în scopul
producerii de materiale pornografice, maximul special al
pedepsei se majoreazǎ cu 2 ani;
c. ademenirea unei persoane în vederea sǎvârşirii de acte
sexuale cu un minor de sex diferit sau de acelaşi sex se pedepseşte
cu închisoare de la 1 la 5 ani.
SANCŢIUNI: închisoare de la 6 luni la 5 ani - în forma tip şi
- închisoare de la 1 la 7
ani şi de la 1 la 5 ani - în forma agravatǎ.
INCESTUL (art. 203 C. pen.)
1. Conţinutul constitutiv:
“Raportul
sexual între rude în linie directǎ sau între fraţi şi surori se
pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra
persoane;
- obiectul juridic special - este format
din totalitatea relaţiilor sociale privitoare la viaţa sexualǎ,
care trebuie sǎ se deşfǎşoare în condiţii care nu
afecteazǎ calitǎţile biologice şi morale ale
existenţei umane. Pericolul grav îl reprezintǎ
producerea de degenerǎri a speciei umane.
2B. Subiecţii
infracţiunii:
- subiectul activ - incestul presupune obligatoriu un raport sexual între 2
persoane de sex diferit, fiind astfel o infracţiune bilateralǎ, cu
subiect activ plural, rǎspunzând penal ambele persoane. Subiecţii sunt
calificaţi în sensul cǎ sunt rude. Este posibilǎ şi
participaţia în forma instigǎrii şi complicitǎţii.
- subiectul pasiv - de
regulǎ nu existǎ, însǎ în mod excepţional ar putea fi acel
partener care a fost victima celuilalt. În acest caz este posibil ca numai unul
dintre parteneri sǎ fie tras la rǎspundere penalǎ.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin
sǎvârşirea unui raport sexual. Este vorba de relaţii sexuale
normale.
- urmarea imediatǎ - constǎ în atingerea valorilor
sociale ocrotite de lege.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se
pedepsesc;
2. tentativa - se
pedepseşte cfm. art. 204 C. pen.;
3. fapt consumat - fapta se
consumǎ atunci când s-a relizat raportul sexual între rude. Aceastǎ
infracţiune se poate sǎvârşi repetat, îmbrǎcând o
formǎ repetatǎ;
4. fapt epuizat – se realizeazǎ în momentul
în care activitatea infracţionalǎ a luat sfârşit.
SANCŢIUNI: închisoare de la 2 la 7 ani.
HǍRŢUIRA
SEXUALǍ (art. 203ą C. pen.)
1. Conţinutul constitutiv:
“Hǎrţuirea unei persoane prin
ameninţare sau constrângere, în scopul de a obţine satisfacţii
de naturǎ sexualǎ, de cǎtre o persoanǎ care abuzeazǎ
de autoritatea sau influenţa pe care i-o conferǎ funcţia
îndeplinitǎ la locul de muncǎ se pedepseşte cu închisoare de la
3 luni la 2 ani sau cu amendǎ.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra
persoanei;
- obiectul juridic special - este format
din totalitatea relaţiilor sociale privitoare la viaţa sexualǎ,
care ocrotesc persoana împotriva oricǎror fapte de a presta servici
sexuale sub imperiul unor acte din partea unor persoane care au o anume
autoritate faţǎ de victimǎ.
2B. Subiecţii infracţiunii :
- subiectul activ - este
calificat - şef(ǎ) sau persoanǎ care are o anumitǎ
autoritete faţǎ de victimǎ.
- subiectul pasiv - orice
persoanǎ - bǎrbat sau femeie.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ printr-o
acţiune de hǎrţuire prin constrângere sau ameninţare în
scopul de a obţine avantaje sexuale. Toate aceste lucruri trebuie sǎ
se sǎvârşeascǎ la locul de muncǎ a persoanelor implicate.
- urmarea imediatǎ - constǎ în
atingerea valorilor sociale ocrotite de lege şi anume libertatea persoanei
de a-şi alege singurǎ partenerul.
3B. Latura subiectivǎ:
- forma de
vinovǎţie - intenţia directǎ calificatǎ prin scop.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se
pedepsesc;
2. tentativa - nu se
pedepseşte;
3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când s-a sǎvârşit elementul
material al infracţiunii;
4. fapt epuizat – se realizeazǎ în momentul
în care activitatea infracţionalǎ a luat sfârşit.
SANCŢIUNI: închisoare de la 3 luni la 2 ani
sau cu amendǎ.
INFRACŢIUNI CONTRA
PATRIMINIULUI
FURTUL (art. 208 C. pen.)
1.
Conţinutul legal:
“Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia
altuia, fǎrǎ consimţǎmântul acestuia, în scopul de a
şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la
12 ani.
Se considerǎ bunuri mobile şi orice energie
care are o valoare economicǎ, precum şi înscrisurile.
Fapta constituie furt chiar dacǎ bunul
aparţine în întregime sau în parte fǎptuitorului, dar în momentul
sǎvârşirii acel bun se gǎsea în posesia sau deţinerea
legitimǎ a altei persoane.
De asemenea, constituie
furt luarea în condiţiile alin. 1 a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi
pe nedrept.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror
formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin
apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor
corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile,
principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.
- obiectul juridic special - îl constituie
valoarea socialǎ, relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror
existenţǎ, evoluţie sau dezvoltare este condiţionatǎ
de pǎstrarea situaţiei fizice a bunurilor mobile şi de
împiedicare luǎrii pe nedrept a acestor bunuri din patrimoniul privat sau
public.
- obiect material - este un bun mobil care se
aflǎ în posesia sau detenţia altei persoane. Acest bun trebuie
sǎ aibǎ o valoare pentru cel care îl deţine şi nu o valoare
în general. Noţiunea de bun corespunde aceleia din dr. civil, în sensul
cǎ el poate fi deplasat, transportat, transferea dintr-un loc într-altul.
Imobilele nu pot face obiectul unei infracţiuni de furt ci pǎrţi
dintr-un imobil. Sunt considerate bunuri mobile şi acele energii
susceptibile de a fi sustrase şi care au o anumitǎ valoare
economicǎ (energia electricǎ, termicǎ, hidraulicǎ). Omul nu
poate reprezenta obiectul material al infracţiunii de furt.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este orice
persoanǎ. Particapaţia este posibilǎ în toate formele sale.
Totuşi, coautoratul schimbǎ încadrarea juridicǎ, transformând
fapta în furt calificat.
- subiectul pasiv - orice
persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ. Poate fi întâlnitǎ o pluralitate
de subiecţi pasivi.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ printr-o
acţiune de deposedare sau printr-o apropriere, furtul caracterizându-se
şi printr-o acţiune de sustragere a bunului mobil. În doctrinǎ
şi jurisprudenţǎ se apreciazǎ cǎ acţiunea de
luare poate fi sǎvârşitǎ prin diferite moduri: apucare,
ascundere, înhǎţare, desprindere, deviere, prin racordǎri la
surse de energie. În mod excepţional, luarea se poate înfǎptui
şi prin inacţiune, cum ar fi cazul celui care predǎ o masǎ
de bunuri şi omite în mod intenţionat sǎ predea anumite bunuri,
pe care le reţine pentru el. Elementul material prezintǎ unele
cerinţe esenţiale:
a- sǎ fie vorba de un bun mobil;
b- acesta sǎ se
gǎseascǎ în posesia sau detenţia
altei persoane;
c- iar, luarea
sǎ se fi fǎcut fǎrǎ consimţǎmântul acesteia.
- urmarea imediatǎ - constǎ în
trecerea bunului din stǎpânirea de fapt a posesorului sau
detinǎtorului, în cea a fǎptuitorului. Urmarea imediatǎ se
realizeazǎ şi atunci când bunul luat fǎrǎ drept a fost
ascuns de fǎptuitor chiar în locul de unde l-a sustras, fǎcând
imposibilǎ utilizarea lui de cǎtre posesor sau detentor. Urmarea
imediatǎ nu trebuie confundatǎ cu paguba produsǎ prin
aceastǎ urmare. De ceea când se realizeazǎ o restituire a bunlui,
urmarea imediatǎ nu este înlǎturatǎ.
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se
stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o
consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ în
cele mai multe cazuri,dar şi cea indirectǎ atunci când bunul sustras
mai conţine în el alt bun.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se
pedepsesc;
2. tentativa - se
pedepseşte cfm. art. 222 C. pen.;
3. fapt consumat - fapta se
consumǎ în momentul în care bunul a fost scos din sfera de posesie sau
stǎpânire a bunului. Simpla deposedare a subiectului pasiv duce automat la
realizarea infracţiunii de furt, şi deci la consumarea ei;
4. fapt epuizat - acesta este
considerat a fi momentul în care a încatat activitatea infracţionalǎ.
(furtul de energie electricǎ).
SANCŢIUNI: închisoare de la 1 la 12 ani.
FURTUL CALIFICAT (art. 209 C. pen.)
1.
Conţinutul legal:
“Furtul sǎvârşit în urmǎtoarele
împrejurǎri:
a. de douǎ sau mai multe
persoane împreunǎ;
b. de o persoanǎ având
asupra sa o armǎ sau o substanţǎ narcotică;
c. de cǎtre o persoanǎ
mascatǎ, deghizatǎ sau travestită;
d.asupra unei persoane aflate în
imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau de a se apǎra;
e. într-un loc public;
f. într-un mijloc de tramsport în
comun;
g. în timpul nopţii;
h. în timpul unei
calamitǎţi;
i. prin efracţie, escaladare
sau prin folosirea fǎrǎ drept a unei chei adevǎrate ori a unei
chei mincinoase, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.
Cu aceeaşi
pedeapsǎ se sancţioneazǎ şi furul privind:
a. un bun care face parte din
patrimoniul cultural;
b. un act care serveşte
pentru dovedirea stǎrii civile pentru legitimare sau identificare.
Furtul privind
urmǎtoarele categorii de bunuri:
a. ţiţei,
gazolinǎ, condensat, etan lichid, benzinǎ, motorinǎ, alte
produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori
vagoane-cisternǎ;
b. componente ale sistemelor de
irigaţii;
c. componente ale reţelelor
electrice;
d. un dispozitiv ori un sistem de
semnalizare, alarme ori alertare în caz de incendiu sau alte situaţii de
urgenţǎ publicǎ;
e. un mijloc de transport sau
orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale
feratǎ, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru;
f. instalaţii de
siguranţǎ şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval
şi aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale
mijloacelor de transport aferente;
g. bunuri prin însuşirea
cǎrora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor
pe drumurile publice;
h. cabluri, linii, echipamente
şi instalaţii de telecomunicaţii, precum şi componente de
comunicaţii, se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 18 ani.
Furtul care a produs
consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la
20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
În cazul prevǎzut la
alin. 3 lit. a sunt considerate tentativǎ şi efectuarea de
sǎpǎturi pe terenul aflat în zona de protecţie a conductei de
transport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid
şi benzinei, motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale,
precum şi deţinerea în acele locuri sau în apropierea depozitelor,
cisternelor sau vagoanelor-cisternǎ, a ştuţurilor,
instalaţiilor sau oricǎror altor dispozitive de prindere ori
perforare.”
a. de douǎ sau mai multe
persoane împreunǎ – Aceastǎ agravantǎ presupune cel puţin doi
autori, instigatori şi complici. Periculozitatea rezultǎ din
conlucrarea acestora la sǎvârşirea faptei cu mai multǎ
uşurinţǎ. Existǎ aceastǎ agravantǎ şi în
situaţia în care fapta se sǎvârşeşte de un major
împreunǎ cu un minor, chiar dacǎ cel din urmǎ nu rǎspunde
penal;
b. de o persoanǎ având
asupra sa o armǎ sau o substanţǎ narcoticǎ – Pericolul social al
faptei creşte, în aceastǎ situaţie deoarece fǎptuitorul
care este înarmat sau are asupra sa o substanţǎ narcoticǎ se
simte mai în siguranţǎ, este mai dezinvolt, ştiind cǎ prin
folosirea cestor mijloace poate mobiliza sau intimida victima. Pentru
realizarea agravantei este deci necesar ca fǎptuitorul sǎ aibǎ
asupra sa aceste instrumente şi nu în mod obligatoriu sǎ le
foloseascǎ. În cazul în care fǎptuitorul are o armǎ asupra sa
şi nu are permis de port armǎ, infracţiunea de furt calificat
intrǎ în concurs real cu cea de nerespectare a regimului armelor şi
muniţiilor(art. 279C. pen.);
c. de cǎtre o persoanǎ
mascatǎ, deghizatǎ sau travestitǎ – Aceastǎ împrejurare
conferǎ furtului un caracter mai grav datoritǎ pericolului pe care îl
prezintǎ fǎptuitorul. Acesta opereazǎ astfel încât sǎ
intimideze şi sǎ înfricoşeze victima, ştiind totodatǎ
cǎ va fi mai greu de recunoscut;
d. asupra unei persoane aflate în
imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau de a se apǎra – Aceastǎ
agravantǎ are la bazǎ situaţia în care se aflǎ subiectul
pasiv, care este o persoanǎ incapabilǎ de a-şi exprima
voinţa. Starea respectivǎ, cunoscutǎ şi valorificatǎ
de fǎptuitor, îl face sǎ acţioneze cu mai mult curaj, cu mai
multǎ dezinvolturǎ. Incapacitatea constǎ într-o stare
psiho-fizicǎ ce pune persoana în imposibilitatea de a realiza ce se
petrece în jurul sǎu. Incapacitatea victimei de a se apǎra nu trebuie
sǎ fie consecinţa unei fapte a autorului, deoarece în acest caz vom
fi în prezenţa infracţiunii de tâlhǎrie;
e. într-un loc public – Aceastǎ
agravantǎ se justificǎ prin aceea cǎ într-un loc public sunt
prezente de obicei mai multe persoane, iar fǎptuitorul îşi
realizeazǎ acţiunea cu mai multǎ uşurinţǎ. Prin loc public trebuie sǎ înţelegem
situaţia prevǎzutǎ în art. 152 C. pen.
f.
într-un mijloc de transport în comun - Se are în vedere în acest caz,
condiţiile de deplasare în aglomereţie şi fluxul mare de
cǎlǎtori, starea de obosealǎ a acestora şi imposibilitatea
de supraveghere a bagajelor. Aceste aspecte constituie împrejurǎri de care pot
profita infractorii pentru a sustrage diferite bunuri. Aceastǎ
agravantǎ nu se reţine în cazul furturilor sǎvârşite în
taxiuri, deoarece acestea nu sunt considerate mijloace de transport în comun.
Fiind destinate unui numǎr restrâns de persoane;
g. în timpul nopţii – Aceastǎ împrejurare
este consideratǎ agravantǎ, deoarece furtul sǎvârşit în
astfel de situaţii este mai uşor de executat decât în timpul zilei
când vizibilitatea este sporit mai bunǎ. La adǎpostul întunericului,
fǎptuitorul are posibilitatea sǎ transporte şi sǎ
ascundǎ bunurile furate;
h. în timpul unei
calamitǎţi – Prin calamitate se înţelege situaţia imediat
urmǎtoare creeatǎ de un cutremur, inundaţie, epidemie
gravǎ, accidente aeriene, navale sau feroviare având consecinţe
deosebite. Aceste situaţii prezintǎ un grad de pericol social sporit,
deoarece în timpul unor astfel de evenimente, grija este îndreptatǎ
cǎtre salvarea altor valori decât cele patrimoniale. Aceste situaţii
creeazǎ pentru infractori posibilitǎţi mai mari de sustragere a
unor bunuri;
î. prin efracţie, escaladare
sau prin folosirea fǎrǎ drept a unei chei adevǎrate ori a unei
chei mincinoase – Aceastǎ agravantǎ se referǎ la anumite mijloace pe care le
foloseşte fǎptuitorul în vederea sǎvârşirii furtului, ce îi
imprimǎ faptei un careacer mai grav. Prin efracţie înţelegem
înlǎturarea violentǎ a oricǎrul obiect sau dispozitiv de
siguranţǎ;
i. un bun care face parte din
patrimoniul cultural – Aceastǎ agravantǎ vizeazǎ natura bunului
care formeazǎ elementul material al furtului, în sensul cǎ acesta
face parte din patrimoniul cultural al ţǎrii noastre. Fac parte din
aceastǎ categorie bunurile cu valoare istoricǎ, artisticǎ,etc.
Necesitatea acestei agravante este reliefatǎ şi de cazul unui
cetǎţean român care, dupǎ ce a sustras o icoanǎ dintr-o
bisericǎ datând din sec. XIV a încercat sǎ pǎrǎseascǎ
ţara pentru a o valorifica.
j. un act care serveşte
pentru dovedirea stǎrii civile pentru legitimare sau identificare. Introducerea acestei
agravante este justificatǎ prin aceea cǎ, odatǎ sustrase de
infractori, aceste acte le dau posibilitatea acestora ca prin falsuri
sǎ-şi atribuie o stare civilǎ care nu le aparţinǎ
şi sǎ se punǎ în sigyranţǎ contra unui risc de
identificare. Din aceastǎ categorie fac parte: buletinul, paşaportul,
legitimaţia. În situaţia în care fǎptuitorul sustrage un
portofel care conţine şi astfel de acte, el va rǎspunde pentru
furt calificat, deoarece autorul trebuia sǎ prevadǎ cǎ în
portofel se pot gǎsi astfel de acte;
k. Furtul sǎvârşit în condiţiile art.
209 alin. 3 C. pen. - Aceastǎ
agravantǎ vizeazǎ calitatea obiectului material al infracţiunii.
Sustragerea acestora poate provoca urmǎri deosebite
activitǎţilor umane şi pot pune în pericol viaţa mai multor
persoane. Totodatǎ, sustragerea şi valorificarea acestor bunuri pot
aduce mari pierderi proprietarului sau posesorului şi în acelaşi timp
mari avantaje ilegale fǎptuitorului;
l. Când furtul a produs
consecinţe deosebit de grave – Aceastǎ agravantǎ are în vedere urmarea
produsǎ de sǎvârşirea faptei. Prin consecinţe deosebit de
grave se înţelege o pagubǎ
materialǎ ce depǎşeşte 2.000.000.000.de lei sau o
perturbare gravǎ a activitǎţii cauzatǎ unei
autoritǎţi publice sau unei unitǎţi la care se referǎ
art. 145 C. pen., ori altei persoane fizice sau juridice (art. 146 C. pen.)
1.
Conţinutul legal:
“Furul sǎvârşit între soţi ori între
rude apropiate, sau de cǎtre un minor în paguba tutorelui sǎu, ori de
cǎtre cel care locuieşte împreunǎ cu persoana
vǎtǎmatǎ sau este gǎzduit de aceasta, se urmǎreşte
numai la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor
înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ.”
TÂLHǍRIA (art. 211 C. pen.)
1.
Conţinutul legal:
“Furtul sǎvârşit prin întrebuinţare de
violenţe sau ameninţǎri ori prin punerea victimei în stare de
inconştienţǎ sau neputinţǎ de a se apǎra , precum
şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru
pǎstrarea bunului furat sau pentru înlǎturarea urmelor
infracţiunii ori pentru ca fǎptuitorul sǎ-şi asigure
scǎparea, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 18 ani.
Tâlhǎria sǎvârşitǎ în
urmǎtoarele împrejurǎri:
a. de o persoanǎ
mascatǎ, deghizatǎ sau travestitǎ;
b. în timpul nopţii ;
c. într-un loc public sau într-un
mijloc de transport, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani.
Pedeapsa este închisoarea
de la 7 la 20 de ani, dacǎ tâlhǎria a fost sǎvârşitǎ:
a. de două sau mai multe
persoane împreunǎ;
b. de o persoanǎ având
asupra sa o armǎ, o substanţǎ narcoticǎ ori
paralizantǎ;
c. într-o locuinţǎ sau în dependinţe ale acesteia;
d. în timpul unei calamitǎţi;
e. a avut vreuna din
urmǎrile arǎtate în art. 182.
Tâlhǎria care a produs
consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se
pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi inrerzicerea unor
drepturi.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror
formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin
apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor
corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile,
principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.
- obiectul juridic special - este complex,
fiind reprezentat de releţiile sociale patrimoniale, ca obiect juridic
principal, precum şi de relaţiile sociale privind viaţa,
sǎnǎtatea, integritatea corporalǎ şi libertatea persoanei,
ca obiect juridic secundar. Aşadar,
tâlhǎria este îndreptatǎ în acelaşi timp împotriva a douǎ
valori sociale (patrimoniul şi persoana);
- obiect material - este un bun mobil care se aflǎ în posesia sau detenţia altei persoane şi corpul persoanei împotriva cǎreia se îndreaptǎ activitatea
infracţionalǎ.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este orice
persoanǎ. Particapaţia este posibilǎ în forma instigǎrii şi complicitǎţii.
Coautoratul schimbǎ încadrarea juridicǎ, transformând fapta într-o
variantǎ agravantǎ.
- subiectul pasiv - orice
persoanǎ fizicǎ nu şi juridicǎ ca în cazul furtului. Poate
fi întâlnitǎ o pluralitate de subiecţi pasivi.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin douǎ
acţiuni corelate şi anume: acţiunea de furt, în principal,
şi printr-o acţiune de ameninţare sau violenţǎ, în
secundar. Violenţele trebuie sǎ fie exercitate direct împotriva
victimei. Dacǎ acestea îmbracǎ forma distrugerii, va exista un
concurs de infracţiuni. Totodatǎ când bunul se ia prin smulgere va
exista întotdeauna infracţiunea de tâlhǎrie.
Tâlhǎria nu trebuie confundatǎ cu şantajul, deaorece în cazul şantajului fǎptuitorul
urmǎreşte obţinerea de foloase materiale de la victimǎ
într-un moment viitor şi nu exact în momentul sǎvârşirii faptei.
Tâlhǎria nu trebuie confundatǎ nici cu furtul calificat când
fǎptuitorul acţioneazǎ profitând de starea victimei de a se
apǎra sau de starea de inconştienţǎ a cesteia, deoarece în
cazul tâlhǎriei fǎptuitorul îi provoacǎ intenţionat aceste
stǎri pentru a putea mai uşor sǎ sustragǎ bunurile.
Tâlhǎria poate intra în concurs cu infracţiunea de
ultraj când fapta se sǎvârşaşte asupra unui funcţionar public
care îndeplineşte o funcţie ce implicǎ exerciţiul
autoritǎţii de stat.
- urmarea imediatǎ - constǎ în trecerea bunului din
stǎpânirea de fapt a posesorului sau detinǎtorului, în cea a
fǎptuitorului. În unele modalitǎţi agravate se poate produce
şi moartea victimei.
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se
stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o
consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ în
ceea ce priveşte acţiunea principalǎ dar şi cea
secundarǎ. Când fapta are ca urmare o vǎtǎmare corporalǎ
gravǎ sau moartea victimei, forma de vinovǎţie este
praeterintenţia.
4. Forme. Modalitǎţi.
Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se
pedepsesc;
2. tentativa - se
pedepseşte cfm. art. 222 C. pen.;
3. fapt consumat - fapta se
consumǎ în momentul în care bunul a fost scos din sfera de posesie sau
stǎpânire a bunului concomitent cu sǎvârşirea acţiunilor de
ameninţare sau violenţǎ. În cazul modalitǎţii
agravate, tâlhǎria se consumǎ dacǎ s-a produs
vǎtǎmarea sau moartea victimei;
4. fapt epuizat - acesta
este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea
infracţionalǎ şi când amplificarea consecinţelor a luat
sfârşit.
MODALITǍŢI: Fapta este
mai gravǎ când este
sǎvârşitǎ în urmǎtoarele împrejurǎri:
a. de o persoanǎ mascatǎ, deghizatǎ sau
travestitǎ;
b. în timpul nopţii;
c. într-un loc public sau într-un mijloc de transport ;
d. de doua sau mai multe persoane împreunǎ;
e. de o persoanǎ având asupra sa o armǎ, o
substanţǎ narcoticǎ ori paralizantǎ;
f. într-o locuinţǎ sau în dependinţe ale
acesteia;
g. în timpul unei calamitǎţi;
î. a avut
vreuna din urmǎrile arǎtate în art.182;
e. tâlhǎria care a produs consecinţe deosebit de
grave sau a avut ca urmare moartea victimei.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 3 la 18 de ani – în forma tip şi
- închisoare de la 5 la 20 de ani , de la 7 la 20 de ani
şi de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi– în forma
agravatǎ
PIRATERIA (art. 212 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Jefuirea prin acte de
violenţǎ sǎvârşite în scopuri personale, de echipajul sau
pasagerii unei nave împotriva persoanelor sau bunurilor care se gǎsesc pe
acea navǎ ori împotriva altei nave, dacǎ navele se aflǎ în marea
liberǎ sau într-un loc care nu ecte supus jurisdicţiei nici unui
stat, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 18 ani.
Dacǎ pirateria a
avut vreuna din urmǎrile arǎtate în art. 182, pedeapsa este
închisoarea de la 5 la 20 de ani.
Pirateria care a produs
consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se
pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor
drepturi.
Dispoziţiile alin. precedente se vor aplica în
mod corespunzǎtor şi cǎnd infracţiunea de piraterie s-a
comis pe o aeronavǎ sau între aeronave şi nave.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror
formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin
apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor
corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile,
principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.
- obiectul juridic special - este complex,
fiind reprezentat de releţiile sociale patrimoniale, ca obiect juridic
principal, precum şi de relaţiile sociale privind viaţa,
sǎnǎtatea, integritatea corporalǎ şi libertatea persoanei,
ca obiect juridic secundar. Aşadar,
pirateria este îndreptatǎ în acelaşi timp împotriva a douǎ
valori sociale (patrimoniul şi persoana);
- obiect material - este un bun mobil care se aflǎ în posesia sau detenţia altei persoane pe o
navǎ sau aeronavǎ şi corpul persoanei împotriva cǎreia se
îndreaptǎ activitatea infracţionalǎ.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este orice
persoanǎ care se aflǎ pe acea navǎ sau aeronavǎ.
Particapaţia este posibilǎ în
toate formele sale. Sunt subiecţi activi atât cei care executǎ
acţiunea de jaf cât şi cei care realizeazǎ violenţele.
- subiectul pasiv - orice
persoanǎ fizicǎ aflatǎ pe navǎ sau aeronavǎ. Poate fi
întâlnitǎ o pluralitate de subiecţi pasivi.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin douǎ
acţiuni corelate şi anume : acţiunea de jaf, în principal,
şi printr-o acţiune de ameninţare sau violenţǎ, în
secundar. Violenţele trebuie sǎ fie exercitate direct împotriva
victimei. O cerintǎ esenţialǎ este locul
sǎvârşirii faptei - marea liberǎ sau în spaţiul aerian care
nu sunt supuse jurisdicţiei vreunui stat. În caz contrar se vor aplica
regulile de la infracţiunea de tâlhǎrie.
- urmarea imediatǎ - constǎ în trecerea bunului din
stǎpânirea de fapt a posesorului sau detinǎtorului, în cea a
fǎptuitorului. În unele modalitǎţi agravate se poate produce
şi moartea victimei.
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se
stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o
consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ
calificatǎ prin scop. Când fapta are ca urmare o vǎtǎmare
corporalǎ gravǎ sau moartea victimei, forma de vinovǎţie
este praeterintenţia.
4. Forme. Modalitǎţi.
Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se
pedepsesc;
2. tentativa - se
pedepseşte cfm. art. 222 C. pen.;
3. fapt consumat - fapta se
consumǎ în momentul în care bunul a fost scos din sfera de posesie sau
stǎpânire a bunului, prin jefuire, concomitent cu sǎvârşirea
acţiunilor de ameninţare sau violenţǎ. În cazul
modalitǎţii agravate, tâlhǎria se consumǎ dacǎ s-a
produs vǎtǎmarea sau moartea victimei;
4. fapt epuizat - acesta
este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea
infracţionalǎ şi când amplificarea consecinţelor a luat
sfârşit.
MODALITǍŢI: Fapta este
mai gravǎ când este
sǎvârşitǎ în urmǎtoarele împrejurǎri:
a. dacǎ a
avut vreuna din urmǎrile arǎtate în art. 182;
b. tâlhǎria care a produs consecinţe deosebit de
grave sau a avut ca urmare moartea victimei.
SANCŢIUNI:
- închisoare de la 3 la 18
ani – în forma tip şi
- închisoare de la 5 la 20 de ani, şi de la 15 la 25 de
ani şi interzicerea unor drepturi – în forma agravatǎ.
1.
Conţinutul legal:
“Însuşirea unui bun mobil al altuia,
deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul
de a-l restitui, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu
amendǎ.
Dacǎ bunul este proprietate
privatǎ, cu excepţia cazului cǎnd acesta este în întrgime sau în
parte al statului, acţiunea penalǎ se pune în mişcare la
plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea
pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror
formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin
apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor
corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile,
principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.
- obiectul juridic special - este
reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror
dezvoltate implicǎ o anumitǎ încredere pe care participanţii
trebuie sǎ şi-o acodre unii altora.
- obiect material - este un bun mobil al altuia deţinut cu orice titlu de cǎtre fǎptuitor
şi pe care şi l-a însuşit pe nedrept. Pot fi astfel de bunuri:
recolte, un vehicul, banii obţinuţi din vǎnzarea unor bunuri,
etc. Acest bun trebuie sǎ fie deţinut cu orice titlu de cǎtre
fǎpruitor (un depozit); deci esenţa acestei infracţiuni o
reprezintǎ existenţa unui raport juridic între pǎrţi.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este persoana
care deţine bunul cu orice titlu. Bun ce aparţine altuia.
Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - orice
persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ privatǎ ori publicǎ de la
care autorul a primit, cu un anumit titlu, un bun mobil pe care l-a
însuşit.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin una din
urmǎtoarele acţiuni sau inacţiuni: însuşirea bunului,
dispunerea pe nedrept, refuzul de a-l restitui –acest refuz trebuie sǎ fie
nejustificat şi nu presupune efectuarea vreunui act de dispoziţie.
- urmarea imediatǎ - constǎ în
modificarea situaţiei bunului şi crearea unei situaţii contrare
celei care ar fi trebuit sǎ existe.
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ
se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ
a sǎvârşirii elementului material.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ
şi indirectǎ. Mobilul sau scopul nu au relevanţǎ în
realizarea laturii subiective; de ele ţinându-se seama la individualizarea
pedepsei.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se
pedepsesc;
2. tentativa - nu se
pedepseşte;
3. fapt consumat - aceastǎ
infracţiune este instantanee, consumarea ei are loc odatǎ cu executarea în
întregime a oricǎreia dintre acţiunile ce formeazǎ elementul
material al infracţiunii. Dacǎ pǎrţile au convenit o
anumitǎ datǎ de restituire, infracţiunea se va consuma la acea
datǎ.
4. fapt epuizat - acesta
este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea
infracţionalǎ şi când amplificarea consecinţelor a luat
sfârşit.
SANCŢIUNI: închisoare de la 3 luni la 4 ani
GESTIUNEA FRAUDULOASĂ (art.
214 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Pricinuirea
de pagube unei persoane, cu rea-credinţǎ, cu ocazia
administrǎrii ori conservǎrii bunurilor acesteia, de cǎtre cel
care are ori trebuie sǎ aibǎ grija administrǎrii sau
conservǎrii acelor bunuri, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni
la 5 ani.
Gestiunea frauduloasǎ sǎvârşitǎ
în scopul de a dobândi un folos material se pedepseşte cu închisoare de la
3 la 10 ani, dacǎ fapta nu constituie o infracţiune mai gravǎ.
Dacǎ bunul este proprieatea
privatǎ, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în
parte în proprietatea statului, acţiunea penalǎ pentru fapta
prevǎzutǎ în alin. 1 se pune în mişcare la plângerea
prealabilǎ a persoanei vǎtǎmte.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror
formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin
apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor
corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile,
principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.
- obiectul juridic special - este
reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror
dezvoltate implicǎ o anumitǎ încredere în persoana care a primit în
administrare sau conservare bunurile altuia şi cǎ nu va pricinui cu
rea-credintǎ pagube proprietarului bunurilor respective.
- obiect material - este un
bun mobil sau imobil ce aparţine altuia şi care a fost dat
fǎptuitorului pentru a-l administra sau conserva.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este persoana
care are sarcina de a administra sau conserva bunurile. Aceastǎ calitate
poate reieşi dintr-un contract sau
cvasicontract. Astfel de persoane pot fi:
tutorele, curatorul, intendentul, executorul testamemtar, judecǎtorul
sindic, custodele, depozitarul. Participaţia este posibilǎ în toate formrle sale.
- subiectul pasiv - orice
persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ privatǎ ori publicǎ de la
care autorul a primit anumite bunuri în vederea conservǎrii lor.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin acţiuni
sau inacţiuni pǎgubitoare pentru proprietarul bunurilor,
sǎvârşitǎ de fǎptitutor cu prilejul administrǎrii lor.
Pentru existenţa elementului material se cer îndeplinite urmǎtoarele
condiţii :
a .existenţa unui raport
juridic;
b. bunurile sau valorile sǎ se
afle în posesia sau detenţia fǎptuitorului;
c. fǎptuitorul sǎ
aibǎ de drept ori de fapt gestionarea sau administrarea bunurilor
respective.
Astfel, sǎvârşeşte aceastǎ
infracţiune cel care foloseşte bunurile în interesul sǎu
personal, având drept urmare diminuarea valorii acestora.
- urmarea imediatǎ - constǎ în crearea unei
situaţii de fapt pǎgubitoare pentru bunurile încredinţate,
consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului.
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se
stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o
consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ
şi indirectǎ.
4. Forme. Modalitǎţi.
Sancţiuni.
FORME :
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se
pedepsesc;
2. tentativa - nu se pedepseşte;
3. fapt consumat - aceastǎ
infracţiune se consumă
odatǎ cu executarea în întregime a oricǎreia dintre
acţiunile ce formeazǎ elementul material al infracţiunii.
4. fapt epuizat - acesta
este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea
infracţionalǎ şi când amplificarea consecinţelor a luat
sfârşit.
MODALITǍŢI: gestiunea frauduloasǎ sǎvârşitǎ în
scopul de a dobândi un folos material se pedepseşte cu închisoare de la 3
la 10 ani, dacǎ fapta nu constituie o infracţiune mai gravǎ.
SANCŢIUNI:
- închisoare
de la 6 luni la 5 ani – în forma tip şi
- închisoare
dela 3 la 10 ani – în forma agravatǎ.
ÎNŞELĂCIUNEA (art. 215 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Inducerea în eroare a
unei persoane, prin prezentarea ca adevǎratǎ a unei fapte mincinoase
sau ca mincinoasǎ a unei fapte adevǎrate, în scopul de a obţine
pentru sine sau pentru altul un folos material înjust şi dacǎ s-a
pricinuit o pagubǎ, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12
ani.
Înşelǎciunea sǎvârşitǎ
prin folosire de nume sau calitǎţi mincinoase ori de alte mijloace
frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacǎ
mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se
aplicǎ regulile privind concursul de infracţiuni.
Inducerea sau menţinerea în
eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executǎrii unui
contract, sǎvârşitǎ în aşa fel încât fǎrǎ
aceastǎ eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul
în condiţiile stipulate, se sancţioneazǎ cu pedeapsa
prevǎzutǎ în alin. precedente,
dupǎ distincţiie acolo arǎtate.
Emitarea unui cec
asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind cǎ
pentru valorificarea lui nu existǎ provizia sau acoperirea necesarǎ,
precum şi fapta de a retrage, dupǎ emitere, provizia în totul sau în
parte, ori de a interzice trasului de a plǎti înainte de expirarea
termenului de prezentare, în scopul arǎtat în alin. 1 dacǎ s-a
pricinuit o pagubǎ posesorului cecului, se sancţioneazǎ cu
pedeapsa prevǎzutǎ în alin. 2
Înşelǎciunea care a avut
consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la
20 de ani şi interzicerea unor drepturi.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror
formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin
apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor
corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile,
principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.
- obiectul juridic special - este reprezentat
de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror dezvoltate
implicǎ încredere între
subiecţii acestor raporturi.
- obiect material - poate fi
un bun mobil sau imobil, înscrisuri cu valoare patrimonialǎ.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - orice
persoanǎ care îndeplineşte condiţiile pentru a rǎspunde
penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - orice
persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ privatǎ ori publicǎ al
cǎrei patriminiu a fost lezat prin înşelǎciune. Uneori poate
exista un sub. pasiv principal şi unul secundar.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin acţiuni
sau inacţiuni frauduloase de amǎgire ori inducere în eroare a
victimei, prin prezentarea ca adevǎratǎ a unei fapte mincinoase sau
ca mincinoasǎ a unei fapte adevǎrate. Inducerea în eroare se face mai
uşor în funcţie de gradul de culturǎ a victimei, precum şi
de starea psihicǎ a acesteia.
- urmarea imediatǎ - constǎ în creerea unei
situaţii de fapt pǎgubitoare pentru subiectul pasiv,
consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului.
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se
stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o
consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ
calificatǎ prin scop. Escrocul este acel tip de
infractor care profitǎ de încrederea pe care i-o acordǎ victima. El
trişeazǎ, speculeazǎ, înşealǎ, rezultând cǎ este
abil, fǎrǎ scrupule, cunoscǎtor al legilor pe care le încalcǎ
în mod deliberat. Escrocul este imoral, fǎrǎ afi neapǎrat bolnav
psihic şi nu manifestǎ violenţǎ pentru realizarea scopului
propus.
4. Forme. Modalitǎţi.
Sancţiuni.
FORME :
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se
pedepsesc;
2. tentativa - se
pedepseşte cfm. art. 222 C. pen.;
3. fapt consumat - aceastǎ
infracţiune se consumǎ
odatǎ cu executarea în întregime a oricǎreia dintre
acţiunile ce formeazǎ elementul material al infracţiunii şi
când s-a produs urmarea imediatǎ, adicǎ paguba efectivǎ în
patrimuniul celui înşelat.
4. fapt epuizat - acesta
este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea
infracţionalǎ şi când amplificarea consecinţelor a luat
sfârşit.
MODALITǍŢI:
1.
Înşelǎciunea prezintǎ o variantǎ simplǎ (alin.1);
2. Douǎ
variante speciale (alin. 3 şi 4);
3. Şi
douǎ variante agravate (alin. 2 şi 5).
SANCŢIUNI:
- închisoare
de la 6 luni la 12 ani – în forma tip şi
- închisoare
dela 3 la 15 ani, de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi – în
forma agravatǎ.
DELAPIDAREA (art. 215ą C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Însuşirea, folosirea sau traficarea, de
cǎtre un funcţionar în interesul sǎu ori pentru altul, de bani,
valori sau alte bunuri pe care le gestioneazǎ sau le administreazǎ,
se pedepsesc cu închisoare la 1 la 15 ani.
În cazul în care delapidarea a avut
consecinţe deosebit de grave pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de
ani şi interzicearea unor drepturi.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror
formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin
apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor
corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile,
principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.
- obiectul juridic special - este
reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror
ezistenţǎ şi dezvoltare este condiţionatǎ de
menţinerea condiţiei de fapt a bunurilor ce aparţin sau
intereseazǎ o persoanǎ juridicǎ privatǎ sau publicǎ
împotriva actelor gestionarilor sau administratorilor, de însuşire sau
folosire în scopuri personale a bunurilor ce constituie obiectul
activitǎţii de gestionare sau administrare.
- obiect material - poate fi:
bani, valori sau alte bunuri din patrimoniul public sau privat pe care
fǎptuitorul le gestioneazǎ sau administreazǎ. Aşadar
obiectul material al acestei infracţiuni în reprezintǎ numai bunurile
corporale mobile, care trebuie sǎ aibǎ o valoare economicǎ
şi o anumitǎ situaţie juridicǎ, adicǎ sǎ
aparţinǎ unei persoane juridice.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este dublu calificat în sensul cǎ, acesta este un funcţionar şi gestionar
sau administrator. Aceste douǎ calitǎţi trebuie îndeplinite
cumulativ, lipsa uneia dintre ele ducând la inexistenţa delapidǎrii.
Întotdeauna funcţionarul trebuie sǎ se afle într-un raport de
muncǎ, pe baza unui contract individual de muncǎ cu o altǎ
persoanǎ juridicǎ, alta decât cele arǎtate în art. 145 C. pen.
Prin calitatea de gestionar se înţelege acea persoanǎ care are ca
atribuţii principale primirea, pǎstrarea şi eliberarea de bunuri
aflate în administrarea, folosirea sau deţinerea unei unitǎţi
publice. Aceastǎ infracţiune se poate sǎvârşii şi în
coautorat cu condiţia ca toţi participanţii sǎ albǎ
calitatea cerutǎ de lege.
- subiectul pasiv - este
organul, instituţia publicǎ
sau orice altǎ persoanǎ juridicǎ în cadrul cǎrora autorul
îşi exercitǎ activitatea. Deci, la infracţiunea de delapidare,
subiectul pasiv poate fi numai o persoanǎ juridicǎ.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin acţiuni
de sustragere definitivǎ sau temporarǎ a unui bun din patrimoniul
unei persoane juridice de cǎtre un gestionar sau administrator, în
urmǎtoarele modalitǎţi: însuşire, folosire sau traficare de
naturǎ a produce o pagubǎ.
- urmarea imediatǎ - constǎ în creerea unei
situaţii de fapt pǎgubitoare pentru subiectul pasiv,
consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului.
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se
stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o
consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau
indirectǎ. Mobilul faptei nu are importanţǎ în realizarea
laturii subiective, el va ajuta însǎ la determinarea pericolului concret
al infracţiunii şi la individualizarea rǎspunderii penale.
4. Forme. Modalitǎţi.
Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se
pedepsesc;
2. tentativa - se
pedepseşte cfm. art. 222 C. pen.;
3. fapt consumat - aceastǎ
infracţiune se consumǎ
odatǎ cu executarea în întregime a oricǎreia dintre
acţiunile ce formeazǎ elementul material al infracţiunii
(însuşire, traficare, folosire) şi când s-a produs urmarea
imediatǎ, adicǎ o paguba efectivǎ .
4. fapt epuizat - acesta
este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea
infracţionalǎ, deoarece delapidarea în cele mai multe cazuri are un
aspect continuat.
MODALITǍŢI: în cazul în care delapidarea a
avut consecinţe deosebit de grave pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20
de ani şi interzicearea unor drepturi.
SANCŢIUNI:
- închisoare
de la 1 la 15 ani – în forma tip şi
- închisoare
dela 10 la 20 de ani şi
interzicerea unor drepturi – în forma agravatǎ.
ÎNSUŞIREA BUNULUI GĂSIT
(art. 216 C. pen.)
1.
Conţinutul legal:
“Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun
gǎsit autoritǎţilor sau celui care l-a pierdut sau de a dispune
de acel bun ca de al sǎu, se pedepseşte cu închisoare de la o
lunǎ la 3 luni sau cu amendǎ.
Cu aceeaşi pedeapsǎ se
sancţioneazǎ şi însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce
aparţine altuia, ajuns din eroare în posesia fǎptuitorului.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare,
desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea
patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale
şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale
ori accesorii care au o valoare economicǎ.
- obiectul juridic special - este
reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror
naştere, existenţǎ şi dezvoltare este
condiţionatǎ de buna-credinţǎ, cinstea şi
corectitudinea din partea acelora care gǎsesc anumite bunuri sau ajung din
eroare în posesia unor astfel de bunuri.
- obiect material - poate
fi orice bun mobil care trebuie sǎ aibǎ o valoare economicǎ
susceptibil de a fi evaluat şi care prin natura sa poate fi pirdut sau
poate sǎ sjungǎ din eroare în posesia altor persoane. Bunul gǎsit
trebuie sǎ fi ieşit din posesia altuia, fǎrǎ voia acestuia,
adicǎ sǎ fie un bun pierdut, iar fǎptuitorul sǎ nu
ştie cui aparţine. Nu este considerat un bun gǎsit acel bun
lǎsat temporar fǎrǎ supraveghere (ex.- haina de piele
lǎsatǎ într-un cuier în holul unui hotel). Dacǎ o persoanǎ
a pierdut un bun şi îl cautǎ pentru a reintra în posesia acestuia,
iar altǎ persoanǎ care are bunul şi ştie cǎ
proprietarul îl cautǎ şi îl ţine în mod deliberat, fapta va fi furt. Nu intrǎ în aceastǎ categorie bunurile abandonate sau
pǎrǎsite.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este
necalificat, poate fi orice persoanǎ care rǎspunde penal.
- subiectul pasiv - este orice
persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ proprietarǎ sau
deţinǎtoare a bunului pierdut.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
-
elementul material - se realizeazǎ printr-o
acţiune sau inacţiune astfel: nepredarea bunului
gǎsit, dispunerea de acesta şi însuşirea lui pe nedrept. Pentru întregirea laturii obiective, în varianta nepredǎrii, se
impune împlinirea unui termen de 10 zile. Cu alte cuvinte, omisiunea de a preda
bunul capǎtǎ relevanţǎ juridicǎ abia în momentul
îndeplinirii acestui termen, infracţiunea consumându-se dupǎ 10 zile
de la gǎsirea bunului. Dar elementul material al infracţiunii se
poate realiza şi înainte de 10 zile, dacǎ are loc dispunerea pe
nedrept cu privire la bunul gǎsit.
- urmarea imediatǎ - constǎ în creerea unei
situaţii de fapt pǎgubitoare pentru subiectul pasiv,
consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului.
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se
stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o
consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau
indirectǎ. Este în afara oricǎrei îndoieli, cǎ un bun poate fi
luat sau folosit din culpǎ.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se
pedepsesc;
2. tentativa - nu se
pedepseşte;
3. fapt consumat - aceastǎ
infracţiune se consumǎ în momentul împlinirii termenului de 10 zile, în
cazul nepredǎrii, iar în cazul dispunerii sau însuşirii bunului
gǎsit infracţiunea se consumǎ chiar în acel moment.
4. fapt epuizat - acesta
este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea
infracţionalǎ, deoarece delapidarea în cele mai multe cazuri are un
aspect continuat.
SANCŢIUNI: închisoare de la o lunǎ la 3 luni sau cu amendǎ.
DISTRUGERA (art. 217 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Distrugerea, degradarea
ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia
sau împiedicarea luǎrii mǎsurilor de conservare ori de salvare a unui
astfet de bun, precum şi înlǎturarea mǎsurilor luate, se
pedepseşte cu închisoare de la o lunǎ la 3 ani sau cu amendǎ.
În cazul în care bunul are dosebitǎ valoare
artisticǎ, ştiinţificǎ, istoricǎ, arhivisticǎ sau
o altǎ asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 10 ani.
Distrugerea,
degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unei conducte
petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltǎ tensiune, a echipamentelor
şi instalaţiilor de telecomunicaţii sau pentru difuzarea
progamelor de radio şi televiziune ori a sistemelor de alimentare cu
apǎ şi a conductelor magistrale de alimentare cu apǎ, se
pedepsesc cu închisoare de la 1 la 10 ani.
Dacǎ distrugerea, degradarea
sau aducerea în stare de neîntrebuinţare se sǎvârşeşte prin
incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacǎ
rezultǎ pericol public, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.
Dispoziţiile prevǎzute în alin. 2, 3
şi 4 se aplicǎ chiar dacǎ bunul aparţine
fǎptuitorului.
Dacǎ bunul este proprietate privatǎ, cu
excepţia cazului când acesta este în întrgime sau în parte al statului,
acţiunea penalǎ pentru faptǎ prevǎzutǎ în alin. 1 se
pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei
vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ
rǎspunderea penalǎ.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror
formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin
apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor
corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile,
principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.
- obiectul juridic special - este
reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror
naştere, existenţǎ şi dezvoltare este
condiţionatǎ de asigurarea integritǎţii materiale a
bunurilor şi potenţialul de utilizare a acestora.
- obiect material - poate
fi orice bun mobil sau imobil care trebuie sǎ aibǎ o valoare
economicǎ aparţinând patrimoniului privat sau public. Bunul trebuie
sǎ aparţinǎ altuia, în varianta simplǎ. Bunurile abandonate
sau cele care nu mai pot fi utilizate cfm. destinaţiei lor iniţiale
nu pot constitui obiect material al infracţiunii de distrugere. Dacǎ
bunul are o valoare deosebitǎ, fapta va fi mai gravǎ. Distrugerea
poate avea obiect material şi un înscris, dacǎ în aceste sunt
consemnate raporturi patrimoniale. Dacǎ înscrisul este unul oficial, fapta
va fi încadratǎ în art 242 C. pen. - sustragere sau distrugere de înscrisuri.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este
necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal, dar nu
şi proprietarul bunului - în forma simplǎ. La formele agravate, sub.
activ poate fi orice persoanǎ, chiar şi proprietarul bunului.
Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - este orice
persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ proprietarǎ sau
deţinǎtoare a bunului distrus. Se poate întâlni şi o pluralitate
de subiecţi pasivi. Când fǎptuitorul este chiar proprietarul bunului
distrus, vor fi sub. pasivi persoanele care aveau un drept asupra bunului
distrus sau ale cǎror bunuri au fost distruse odatǎ cu acesta.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin urmǎtoarele
acţiuni: distrugerea, degradarea, aducerea în stare de
neîntrebuinţare, împiedicarea luǎrii mǎsurilor de conservare ori
de salvare a bunului, înlǎturarea mǎsurilor luate de conservare ori
de salvare. Fapta este mai gravǎ când toate aceste fapte se sǎvârşesc
prin incendiere, explozie şi care au prezentat un pericol public.
- urmarea imediatǎ - constǎ în creerea unei
situaţii de fapt pǎgubitoare pentru subiectul pasiv,
consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului
şi schimbarea negativǎ în rǎu a existenţei bunului sau a
capaciţǎţii de utilizare a acestuia.
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se
stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o
consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau
indirectǎ. Dacǎ fapta se sǎvârşeşte din culpǎ, va
fi altǎ infracţiune şi anume aceea de distrugere din culpǎ
(art. 219C. pen.)
4. Forme. Modalitǎţi.
Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se
pedepsesc;
2. tentativa - se
pedepseşte cfm. art. 222 C. pen.;
3. fapt consumat - aceastǎ
infracţiune se consumǎ în momentul în care acţiunea de
distrugere a fost dusǎ pânǎ la sfârşit şi s-a produs
urmarea imediatǎ, adicǎ distrugerea, degradarea sau aducerea în stare
de neîntrebuinţare a bunului;
4. fapt epuizat - acesta
este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea
infracţionalǎ.
MODALITǍŢI: Fapta este
mai gravǎ când:
a. bunul are dosebitǎ valoare
artisticǎ, ştiinţificǎ, istoricǎ, arhivisticǎ sau
o altǎ asemenea valoare;
b. distrugerea, degradarea sau aducerea
în stare de neîntrebuinţare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui
cablu de înaltǎ tensiune, a echipamentelor şi instalaţiilor de
telecomunicaţii sau pentru difuzarea progamelor de radio şi
televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apǎ şi a conductelor
magistrale de alimentare cu apǎ;
c. dacǎ distrugerea, degradarea sau
aducerea în stare de neîntrebuinţare se sǎvârşeşte prin
incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacǎ
rezultǎ pericol public;
SANCŢIUNI:
- închisoare
de la o lunǎ la 3 ani sau cu
amendǎ - în forma tip şi
- închisoare
de la 1 la 10 ani, de la 3 la 15 ani - în forma agravatǎ.
DISTRUGEREA CALIFICATĂ (art.
218 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Dacǎ
faptele prevǎzute în art. 217 a avut consecinţe deosebit de grave,
pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor
drepturi, iar dacǎ au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este
detenţiunea pe viaţǎ sau închisoarea de la 15 la 25 de ani
şi interzicerea unor drepturi.
Dezastrul constǎ în distrugerea sau degradarea unor
mijloace de transport în comun, de mǎrfuri sau persoane, ori a unor
instalaţii sau lucrǎri şi care a avut ca urmare moartea sau
vǎtǎmarea gravǎ a integritǎţii corporale ori
sǎnǎtǎţii mai multor
persoane”
2.
Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror
formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin
apǎrarea patrimoniului. Patrimoniul este format din totalitatea bunurilor
corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile,
principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.
- obiectul juridic special - este
reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror
naştere, existenţǎ şi dezvoltare este
condiţionatǎ de asigurarea integritǎţii materiale a
bunurilor şi potenţialul de utilizare a acestora.
- obiect material - poate
fi orice bun mobil sau imobil care trebuie sǎ aibǎ o valoare
economicǎ aparţinând patrimoniului privat sau public. Bunul trebuie
sǎ aparţinǎ altuia, în varianta simplǎ. Bunurile abandonate
sau cele care nu mai pot fi utilizate cfm. destinaţiei lor iniţiale
nu pot constitui obiect material al infracţiunii de distrugere. Dacǎ
bunul are o valoare deosebitǎ, fapta va fi mai gravǎ. Distrugerea
poate avea obiect material şi un înscris, dacǎ în aceste sunt
consemnate raporturi patrimoniale. Dacǎ înscrisul este unul oficial, fapta
va fi încadratǎ în art 242 C. pen. - sustragere sau distrugere de înscrisuri.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este
necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal, dar nu
şi proprietarul bunului - în forma simplǎ. La formele agravate, sub.
activ poate fi orice persoanǎ, chiar şi proprietarul bunului.
Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - este orice
persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ proprietarǎ sau
deţinǎtoare a bunului distrus. Se poate întâlni şi o pluralitate
de subiecţi pasivi. Când fǎptuitorul este chiar proprietarul bunului
distrus, vor fi sub. pasivi persoanele care aveau un drept asupra bunului
distrus sau ale cǎror bunuri au fost distruse odatǎ cu acesta.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin
urmǎtoarele acţiuni: distrugerea, degradarea, aducerea în stare de
neîntrebuinţare, împiedicarea luǎrii mǎsurilor de conservare ori
de salvare a bunului, înlǎturarea mǎsurilor luate de conservare ori
de salvare şi s-au produs
consecinţe deosebit de grave sau un dezastru. Aşadar, aceastǎ
infracţiune este condiţionatǎ de aceste urmǎri. Pentru
analizǎ facem trimitere la art. 146 C. pen. şi 218 alin. 2 C. pen.
Stabilirea caracterului deosebit de grav este un atribut exclusiv al
instenţei de judecatǎ.
- urmarea imediatǎ - constǎ în creerea unei situaţii
de fapt pǎgubitoare pentru subiectul pasiv, consecinţǎ a
acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului şi schimbarea
negativǎ în rǎu a existenţei bunului sau a
capaciţǎţii de utilizare a acestuia.
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se
stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o
consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţia
depǎşitǎ, fǎptuitorul comite actele de distrugere cu
intenţie, iar consecinţale prevǎzute de art. 218 din culpǎ.
Dacǎ ambele se sǎvârşesc cu intenţie va fi concurs de
infracţiuni între distrugere şi omor depsebit de grav.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se
pedepsesc;
2. tentativa - se
pedepseşte cfm. art. 222 C. pen.;
3. fapt consumat - aceastǎ
infracţiune se consumǎ în momentul în care acţiunea de
distrugere a fost dusǎ pânǎ la sfârşit şi s-a produs
urmarea imediatǎ, adicǎ dezastrul sau consecinţele deosebit de
grave. Aceastǎ infracţiune este o formǎ agravatǎ a
infracţiunii de distrugere.
4. fapt epuizat - acesta
este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea
infracţionalǎ.
SANCŢIUNI:
- închisoare
de la 10 la 20 de ani şi
interzicerea unor drepturi când fapta a avut ca urmare consecinţe deosebit de grave şi
-
detenţiunea pe viaţǎ sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi când
fapta a avut ca urmare un dezastru.
DISTRUGEREA DIN CULPĂ (art. 219 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Distrugerea,
degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpǎ, a
unui bun chiar dacǎ acesta aparţine fǎptuitorului, în cazul în
care fapta este sǎvârşitǎ prin incendiere, exploxie sau prin
orice alt asemenea mijloc şi dacǎ rezultǎ pericol public, se
pedepsesc cu închisoare de la o lunǎ la 2 ani sau cu amendǎ.
Cu
aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ distrugerea sau degradarea
din culpǎ a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de
înaltǎ tensiune, a echipamentelor şi instalaţiilor de
telecomunicaţii sau pentru difuzarea programelor de radio şi
televiziune pri a sistemelor de
alimentare cu apǎ şi a conductelor magistrale de alimentare cu
apǎ, dacǎ a avut ca urmare aducerea în stare de neîntrebuinţare
a acestora.
Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de
neîntrebuinţare, din culpǎ, a unui bun chiar dacǎ acesta
aparţine fǎptuitorului, în cazul în care a avut consecinţe
deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 6 ani, iar dacǎ a
avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.
Când dezastrul ori
consecinţele deosebit de grave s-au produs ca urmare a pǎrǎsirii
postului sau a sǎvârşirii oricǎrei alte fapte de cǎtre
personalul de conducere al unui mijloc de transport în comun ori de cǎtre
personalul care asigurǎ direct securitatea unor asemenea transporturi,
pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani. ”
2.
Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror
formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin
apǎrarea patrimoniului. Patrimoniul este format din totalitatea bunurilor
corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile,
principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.
- obiectul juridic special - este
reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror
naştere, existenţǎ şi dezvoltare este
condiţionatǎ de asigurarea integritǎţii materiale a
bunurilor şi potenţialul de utilizare a acestora.
- obiect material - poate
fi orice bun mobil sau imobil care trebuie sǎ aibǎ o valoare
economicǎ aparţinând patrimoniului privat sau public. Bunul trebuie
sǎ aparţinǎ altuia, în varianta simplǎ. Bunurile abandonate
sau cele care nu mai pot fi utilizate cfm. destinaţiei lor iniţiale
nu pot constitui oboect material al infracţiunii de distrugere.
2B. Subiecţii
infracţiunii:
- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care
rǎspunde penal. La formele
agravate, sub. activ poate fi orice persoanǎ, chiar şi proprietarul
bunului. Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele
sale.
- subiectul pasiv - este orice
persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ proprietarǎ sau
deţinǎtoare a bunului distrus. Se poate întâlni şi o pluralitate
de subiecţi pasivi. Când fǎptuitorul este chiar proprietarul bunului
distrus, vor fi sub. pasivi persoanele care aveau un drept asupra bunului
distrus sau ale cǎror bunuri au fost distruse odatǎ cu acesta.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin
urmǎtoarele acţiuni: distrugerea, degradarea, aducerea în stare de
neîntrebuinţare, împiedicarea luǎrii mǎsurilor de conservare ori
de salvare a bunului, înlǎturarea mǎsurilor luate de conservare ori
de salvare.
- urmarea imediatǎ - constǎ în creerea unei
situaţii de fapt pǎgubitoare pentru subiectul pasiv,
consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului
şi schimbarea negativǎ în rǎu a existenţei bunului şi
imposibilitarea de utilizare a acestuia.
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se
stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o
consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie – culpa.
4. Forme. Modalitǎţi.
Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – nu sunt posibile;
2. tentativa - nu este
posibilǎ;
3. fapt consumat - aceastǎ
infracţiune se consumǎ în momentul în care acţiunea de distrugere
a fost dusǎ pânǎ la sfârşit şi s-a produs urmarea
imediatǎ, adicǎ distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de
neîntrebuinţare a bunului sau imposibilitatea de utilizare a cestora
cfm.destinaţiei iniţiale.
MODALITǍŢI: Fapta este
mai gravǎ când:
a. distrugerea, degradarea sau aducerea
în stare de neîntrebuinţare, din culpǎ, a unui bun chiar dacǎ
acesta aparţine fǎptuitorului, a avut consecinţe deosebit de grave;
b. dacǎ a avut ca urmare un dezastru;
c. când dezastrul ori consecinţele
deosebit de grave s-au produs ca urmare a pǎrǎsirii postului sau a sǎvârşirii oricǎrei alte fapte de cǎtre
personalul de conducere al unui mijloc de transport în comun ori de cǎtre
personalul care asigurǎ direct securitatea unor asemenea transporturi.
SANCŢIUNI:
- închisoare
de la o lunǎ la 2 ani sau cu
amendǎ - în forma tip şi
- închisoare
de la 1 la 6 ani, de la 3 la 12 ani şi de la 5 la 15 ani - în forma
agravatǎ.
TULBURAREA DE POSESIE (art. 220 C. pen.)
1.
Conţinutul legal:
“Ocuparea, în întregime sau în parte fǎrǎ
drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără
consimţământul acestuia sau fără aprobare prealabilă
primită în condiţiile legii, ori refuzul de a aelibera imobilul
astfel ocupat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.
Dacǎ fapta prevǎzutǎ
în alin. 1 se sǎvârşeşte prin violenţǎ sau
ameninţare ori prin desfiinţarea sau strǎmutarea semnelor de
hotar, a reperelor de marcare, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.
Dacǎ fapta prevǎzutǎ
în alin. 2 se sǎvârşeşte de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ,
pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.
Împǎcarea pǎrţilor
înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ. ”
2.
Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - îl constituie
relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare
sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniul este format din
totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile,
mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.
- obiectul juridic special - este
reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial referitoare la
securitatea imobilelor, la starea lor paşnicǎ de posesie, bunuri care
aparţin de drept unor persoane fizice sau juridice. În cazul formei
agravate, întâlnim şi un obiect juridic secundar format din relaţiile
sociale privind sǎnǎtatea şi integritatea fizicǎ a
persoanei.
- obiectul
material - poate fi un imobil care aparţine altuia, dar
şi corpul persoanei în forma agravatǎ.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este necalificat,
putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Subiectul activ poate
fi chiar şi proprietarul bunului, dacǎ în momentul
sǎvârşirii faptei imobilul se afla în posesia legalǎ a altei
persoane(chiriaş). Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale
numai în alin.1.
- subiectul pasiv - este orice
persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ proprietarǎ sau
deţinǎtoare a imobilului.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ printr-o
acţiune de ocupare care presupune pǎtrunderea în imobil şi
rǎmânerea în acel imobil cu intenţia de a-l poseda. Ocuparea
reprezintă o acţiune instantanee. Simpla intrare într-o
locuinţǎ, fǎrǎ consimţǎmântul proprietarului, constituie
violare de domiciliu. Prin urmare ceea ce incrimineazǎ art. 220 este
ocuparea imibilului, în sensul de rǎmânere mai departe fǎrǎ voia
proprietarului. Toate acestea trebuie sǎ se facǎ fǎrǎ
drept.
- urmarea imediatǎ - constǎ în schimbarea
situaţiei de fapt pentru subiectul pasiv, consecinţǎ a
acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului şi schimbarea
negativǎ în rǎu a existenţei bunului.
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se
stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o
consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţie directǎ
şi indirectǎ.
4. Forme. Modalitǎţi.
Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – nu se pedepsesc;
2. tentativa - nu se
pedepseşte;
3. fapt consumat - aceastǎ
infracţiune se consumǎ în momentul în care acţiunea de ocupare a
avut loc şi fǎptuitorul îşi ia în stǎpânire imobilul.
4. fapt epuizat – se realizeazǎ în momentul
când înceteazǎ activitatea de ocupare sau când se pronunţǎ o
hotǎrâre în cauzǎ.
MODALITǍŢI: Fapta este
mai gravǎ când:
a. fapta prevǎzutǎ în alin. 1
se sǎvârşeşte prin violenţǎ sau ameninţare ori
prin desfiinţarea sau strǎmutarea semnelor de hotar, a unui imobil
aflat în posesia altuia;
b. dacǎ fapta prevǎzutǎ
în alin. 2 se sǎvârşeşte de douǎ sau mai multe persoane
împreunǎ.
SANCŢIUNI:
- închisoare
de la 1 la 15 ani - în forma tip şi
- închisoare
de la 2 la 7 ani, de la 3 la 15 ani - în
forma agravatǎ.
TĂINUIREA (art. 221 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Primirea,
dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificǎrii
acestuia, cunoscând cǎ bunul provine din sǎvârşirea unei fapte
prevǎzute de legea penalǎ dacǎ prin aceasta s-a urmǎrit
obţinerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material, se
pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 7 ani, fǎrǎ ca
sancţiunea aplicatǎ sǎ poatǎ depǎşi pedeapsa
prevǎzutǎ de lege pentru infracţiunea din care provine bunul
tǎinuit.
Tǎinuirea sǎvârşitǎ de soţ sau
de o rudǎ apropiatǎ nu se pedepseşte.”
2.
Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - îl constituie
relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi
dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniul este
format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori
fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare
economicǎ.
- obiectul juridic special - este
reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial referitoare la
apǎrarea patrimoniului persoanelor împotriva faptei de tǎinuire.
Aceasta are şi un obiect juridic secundar format din relaţiile
sociale privind înfǎptuirea justiţiei.
- obiectul
material - este bunul care provine din sǎvârşirea unei
infracţiuni şi asupra cǎruia are loc acţiunea
specificǎ tǎinuirii (lucruri, animale, vehicule, acte).
2B. Subiecţii infracţiunii:
-
subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ
care rǎspunde penal. Subiectul activ poate fi chiar şi proprietarul
bunului, dacǎ în momentul sǎvârşirii fapteibunul se afla în
posesia legalǎ a altei persoane. Participaţia penalǎ este
posibilǎ în toate formele sale. Tǎinuitorul nu participǎ efectiv
la sǎvârşirea faptei de sustragere a bunurilor pe care acesta le
primeşte sau valorificǎ, situaţie în care se deosebeşte de
complice.
- subiectul pasiv - este orice
persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ privatǎ ori publicǎ
proprietarǎ sau deţinǎtoare a imobilului. Poate exista şi o
pluralitate de subiecţi pasivi.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ printr-o
acţiune alternativǎ de: primire, dobândire, transformare ori de înlesnire a valorificǎrii bunului. Pentru existenţa infracţiunii
este necesar ca acţiunea incriminatǎ sǎ poarte întotdeauna
asupra unui bun provenit din sǎvârşirea unei infracţiuni.
- urmarea imediatǎ - constǎ în schimbarea
situaţiei de fapt pentru a bunului prin trecerea lui într-o altǎ
sferǎ patrimonialǎ.
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se
stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o
consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţie directǎ
calificatǎ prin scop, şi anume, obţinerea unui folos material
pentru sine sau pentru altul. Dacǎ nu se urmǎreşte
obţinerea acestui folos material, fapta va fi încadratǎ în art. 264
C. pen. -favorizarea infractorului. Totodatǎ fǎptuitorul trebuie
sǎ ştie cǎ bunul provine din sǎvârşirea unei fapte
prevǎzute de legea penalǎ. În cazul în care subiectul nu
cunoaşte sursa realǎ de provenienţǎ a bunului, vor opera
prevederile art. 51 C. pen. -eroarea de fapt.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se
pedepsesc;
2. tentativa - nu se
pedepseşte;
3. fapt consumat - aceastǎ
infracţiune se consumǎ în momentul în care se executǎ în
întregime cu intenţie vreuna din acţiunile ce formeazǎ elementul
material. Tǎinuirea se poate sǎvârşi şi în formǎ
continuatǎ în situaţia în care bunurile dobândite provin din
infracţiuni diferite.
4. fapt epuizat – se realizeazǎ în momentul
când înceteazǎ activitatea infracţionalǎ.
SANCŢIUNI:
- închisoare
de la 3 luni la 7 ani fǎrǎ ca sancţiunea aplicatǎ sǎ
poatǎ depǎşi pedeapsa prevǎzutǎ de lege pentru
infracţiunea din care provine bunul tǎinuit. Tǎinuirea
sǎvârşitǎ de soţ sau de o rudǎ apropiatǎ nu se
pedepseşte. Aceastǎ exonerare de rǎspundere se bazeazǎ pe
legǎtura de afectivitate ce se realizeazǎ în mod natural între rude
apropiate sau soţi. În cazul infracţiunilor contra pǎcii şi
omenirii şi în cazul infracţiunilor contra siguranţei statului,
tǎinuirea sǎvârşitǎ de cǎtre aceste persoane se
pedepseşte.
INFRACŢIUNI
CONTRA AUTORITǍŢII
OFENSǍ ADUSǍ UNOR ÎNSEMNE (art. 236 C.pen.)
1. Conţinutul legal:
“Orice
manifestare prin care se exprimǎ dispreţ pentru însemnele României se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.
Manifestarea
prin care se exprimǎ dispreţ pentru emblemele sau semnele de care se
folosesc autoritǎţile se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni
la 1 an sau cu amendǎ.”
2.
Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror
formare şi dezvoltare ţin de
asigurarea prestigiului şi respectului datorat autoritǎţii
acestor organe sub toate formele sale de manifestare. Autoritatea publicǎ
este conferitǎ organelor publice sau este exprimatǎ prin însemne,
simboluri, ca şi prin regimul juridic pe care îl implicǎ.
- obiectul juridic special - este
reprezentat de relaţiile sociale referitoare la atributul
autoritǎţii, care implicǎ respect faţǎ de însemnele
României, cât şi faţǎ de emblemele şi semnele de care se
folosesc autoritǎţile. Simbolurile naţionale sunt: drapelul,
ziua naţionalǎ, imnul naţional, stema ţǎrii şi
sigiliul statului. Din categoria semnelor fac parte : semnele(stemele)
judeţeloe şi municipiilor ori semnul distinctiv al organelor de
justiţie prin insigna purtatǎ de magistraţi. Nu intrǎ în
aceastǎ categorie semnele folosite de partidele politice ori de diferite
asociaţii sportive sau artistice.
- obiectul
material - constǎ în însemnele şi emblemele sau semnele
asupra cǎrora se rǎsfrânge activitatea infracţoinalǎ, prin
care fǎptuitorul exprimǎ dispreţ.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este
posibilǎ în toate formele sale.
- subiectul pasiv - este organul de stat ale cǎrui embleme sau
însemne au fost dispreţuite(sub. pasiv secundar), iar sub. pasiv principal
este statul.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ printr-o
acţiune prin care se exprimǎ dispreţ pentru însemnele
arǎtate mai sus. Aceastǎ acţiune poate fi
sǎvârşitǎ prin orice mijloace: verbal – cuvinte jignitoare, în
scris – afişe, prin acte materiale – distrugerea, degradarea,
murdǎrirea, prin gesturi – gesturi obscene care exprimǎ
desconsiderare, lipsǎ de respect. Ex. - cǎlcarea în picioare a
steagului ţǎrii.
- urmarea imediatǎ - constǎ în
însǎşi sǎvârşirea faptei, producând o stare de pericol
pentru autoritatea statului
- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ
se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o
consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau
indirectǎ. Sǎvârşirea din culpǎ a acestei fapte nu cade sub
incidenţa legii penale.
4. Forme. Modalitǎţi.
Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se
pedepsesc;
2. tentativa - nu se
pedepseşte;
3. fapt consumat - aceastǎ
infracţiune se consumǎ instantaneu în momentul în care acţiunea
sau inacţiunea cu caracter ofensator fiind sǎvârşitǎ, se
produce urmarea periculoasǎ pentru autoritatea de stat. Poate îmbrǎca
şi o formǎ continuatǎ sau continuǎ.
4. fapt epuizat – se realizeazǎ în momentul
când înceteazǎ activitatea infracţionalǎ sau în momentul
sǎvârşirii ultimei acţiuni cu caracter ofensator.
MODALITǍŢI: Infracţiunea prezintǎ
mai multe modalitǎţi faptice în funcţie de modul cum a fost
sǎvârşitǎ: verbal, în scris, prin gesturi. Infracţiunea prezintǎ şi o modalitate atenuatǎ când
fapta se sǎvârşeşte asupra unor embleme sau semne ale
autoritǎţilor publice ale statului.
SANCŢIUNI:
- închisoare
de la 6 luni la 3 ani – în forma tip şi
- închisoare de la 3 luni
la 1 an – în forma atenuatǎ.
ULTRAJUL (art. 239 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Ameninţarea
sǎvârşitǎ nemijlocit sau prin mijloace de comunicare
directǎ contra unui funcţionar public care îndeplineşte o
funcţie ce implicǎ exerciţiul autoritǎţii de stat,
aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în
exerciţiul funcţiunii, se pedepesşte cu închisoare de la 6 luni
la 2 ani sau cu amendă.
Lovirea sau orice acte de violenţǎ,
sǎvârşite împotriva unui funcţionar public care
îndeplineşte o funcţie ce implicǎ exerciţiul
autoritǎţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori
pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepeşte
cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.
Vǎtǎmarea
corporalǎ, săvârşită împotriva unui funcţionar public
care îndeplineşte o funcţie ce
implicǎ exerciţiul autoritǎţii de stat, aflat în
exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul
funcţiunii, se pedepesşte cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.
Vǎtǎmarea
corporală gravă, săvârşită împotriva unui funcţionar
public care îndeplineşte o
funcţie ce implicǎ exerciţiul autoritǎţii de stat,
aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în
exerciţiul funcţiunii, se pedepesşte cu închisoare de la 3 luni
la 12 ani.”
CAZURI SPECIALE DE PEDEPSIRE(art.
239ą C. pen.)
“În
cazul infracţiunilor prevǎzute în art. 180-182, 189 şi 193
sǎvârşite împotriva soţului, copiilor sau pǎrinţilor unui
judecător, procuror, poliţist, jandarm ori militar, în scop de
intimidare sau de rǎzbunare pentru acte sau fapte îndeplinite în
exerciţiul funcţiunii, maximul pedepsei se majoreazǎ cu 2 ani. “
2.
Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror
formare şi dezvoltare ţin de
asigurarea prestigiului şi respectului datorat
autoritǎţii acestor organe sub toate formele sale de manifestare.
Autoritatea publicǎ este conferitǎ organelor publice sau este
exprimatǎ prin însemne, simboluri, ca şi prin regimul juridic pe care
îl implicǎ.
- obiectul juridic special - este
reprezentat de relaţiile sociale privind autoritatea de stat, a cǎror
dezvoltare este asiguratǎ prin apǎrarea prestigiului şi
siguranţei funcţionarilor care exercitǎ aceastǎ autoritate.
Obiectul juridic secundar este format din relaţiile sociale care se
referǎ la onoarea, libertatea sau integritatea corporalǎ a persoanei,
purtǎtoare a autoritǎţii publice.
-
obiectul material – Infracţiunea nu are obiect
material când se sǎvârşeşte prin ameninţare, dar dacǎ
se comite prin lovire sau alte violenţe, obiectul material este corpul
persoanei.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este necalificat, putând fi
orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele
sale.
- subiectul pasiv – este, în
principal, organul care exercitǎ autoritatea publicǎ, iar în secundar
este persoana care îndeplineşte o functie ce implicǎ exerciţiul
autoritǎţii de stat şi împotriva cǎreia s-a exercitat
ameninţarea, lovirea sau actele de vătămare. Aceastǎ
persoanǎ îşi poate exercita funcţia în cadrul puterii
legislative, executoreşti sau judecǎtoreşti. Asemenea
funcţii sunt: membru al Parlamentului, al Guvernului, al Curţii
Cinstituţionale, al Curţii de Conturi. Nu pot fi subiecţi pasivi
ai acestei infracţiuni persoanele care efectueazǎ acte sau
operaţii tehnico-administrative (arhivari, şoferi la aceste
institiţii).
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin acţiunile
specifice ce caracterizeazǎ infracţiunile de: ameninţare sau
vătămare corporală. Pentru întregirea elementului material este
necesar ca:
a. fapta sǎ fie
sǎvârşitǎ nemijlocit sau prin mijloace de comunicare
directǎ;
b. sǎ fie sǎvârşitǎ contra unui
funcţiunar aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte
îndeplinite în exerciţiul funcţiunii.
- urmarea imediatǎ - constǎ în însǎşi
sǎvârşirea faptei, producând o stare de pericol pentru autoritatea cu
care este investit organul din care face parte funcţionarul ultragiat iar,
ca o urmare adiacentǎ, o atingere adusǎ libertǎţii psihice sau
integritǎţii corporale a persoanei.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau
indirectǎ.
4. Forme.Modalitǎţi.
Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se
pedepsesc;
2. tentativa - nu se
pedepseşte;
3. fapt consumat - aceastǎ
infracţiune se consumǎ în momentul în care acţiunea
incriminatǎ a fost sǎvârşitǎ şi s-a produs urmarea
imediatǎ a infracţiunii.
MODALITǍŢI: Ultrajul
cunoaşte urmǎtoarele forme agravate:
a. Lovirea sau orice acte de violenţǎ, vǎtǎmarea
corporalǎ şi vătămarea
corporală gravă sǎvârşitǎ împotriva persoanei
prevǎzute în alin. 1, aflatǎ în exerciţiul funcţiunii ori
pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii.
b. Dacǎ faptele prevǎzute în alin. precedente sunt
sǎvârşite împotriva unui magistrat, poliţist sau jandarm ori alt militar, maximul special se majoreazǎ cu 2 ani.
SANCŢIUNI:
- închisoare
de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă – în forma tip şi
- închisoare
de la 6 luni la 12 ani – în forma
agravatǎ.
UZURPAREA DE CALITǍŢI OFICIALE (art. 240 C. pen.)
1.
Conţinutul legal:
“Folosirea fǎrǎ drept a unei
calitǎţi oficiale, însoţitǎ sau urmatǎ de îndeplinirea
vreunui act legat de acea calitate, se pedepseşte cu închisoare de la 6
luni la 3 ani. ”
2.
Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror
formare şi dezvoltare ţin de
asigurarea prestigiului şi respectului datorat
autoritǎţii acestor organe sub toate formele sale de manifestare.
Autoritatea publicǎ este conferitǎ organelor publice sau este
exprimatǎ prin însemne, simboluri, ca şi prin regimul juridic pe care
îl implicǎ.
- obiectul juridic special - este
reprezentat de relaţiile sociale privind exercitarea calitǎţolor
oficiale numai de cǎtre persoanele
învestite cu astfel de calitǎţi.
- obiectul material – nu are.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este
posibilǎ în toate formele sale. Subiect al infracţiunii poate fi
şi o persoanǎ învestitǎ cu o calitate oficialǎ, dar
foloseşte fǎrǎ drept o altǎ calitate oficialǎ. Poate
sǎvârşi aceastǎ infracţiune şi persoana care a avut
aceastǎ calitate, dar a pierdut-o şi continuǎ sǎ o exercite
dupǎ ce a piedut-o.
- subiectul pasiv – este
autoritatea publicǎ prejudiciatǎ prin calitatea oficialǎ pe care
fǎptuitorul o foloseşte fǎrǎ drept.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se caracterizeazǎ prin douǎ
acţiuni distincte, cumulative, care se pot sǎvârşi simultan sau
succesiv şi anume : folosirea fǎrǎ drept a unei
calitǎţi oficiale şi îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate. De
ex. – o persoanǎ îşi atribuie calitatea de procuror şi
efectueazǎ o percheziţie sau o arestare. O condiţie esenţialǎ
este aceea cǎ toate aceste acte trebuie sǎ se facǎ
fǎrǎ drept.
- urmarea imediatǎ - constǎ în însǎşi
sǎvârşirea faptei, producând o stare de pericol pentru autoritatea
statului în numele cǎreia s-a folosit fǎrǎ drept calitatea
oficialǎ.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau
indirectǎ.
4. Forme. Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se
pedepsesc;
2. tentativa - nu se
pedepseşte;
3. fapt consumat - aceastǎ
infracţiune se consumǎ în momentul în care s-au sǎvârşit
cele douǎ acţiuni incriminate şi s-a produs urmarea
imediatǎ. Dacǎ fǎptuitorul a sǎvârşit numai prima
acţiune, fapta se aflǎ în forma tentativei şi nu se
pedepseşte.
SANCŢIUNI: închisoarea de la 6 luni la 3 ani.
PORTUL
NELEGAL DE DECORAŢII SAU SEMNE DISTINCTIVE (art. 241 C. pen.)
1. Conţinutul legal:
“Purtarea, fǎrǎ drept, de decoraţii,
de uniforme sau de semne distinctive ale unui organ de stat, se pedepseşte
cu închisoare de la o lunǎ la 3 luni sau cu amendǎ.
Purtarea, fǎrǎ drept, de
uniforme, grade sau insigne militare, se pedepseşte cu închisoare de la 3
luni la 2 ani sau cu amendǎ.
Dacǎ fapta prevǎzutǎ
în alin. precedent se sǎvârşeşte în timp de rǎzboi,
pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.”
2.
Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror
formare şi dezvoltare ţin de
asigurarea prestigiului şi respectului datorat
autoritǎţii acestor organe sub toate formele sale de manifestare.
Autoritatea publicǎ este conferitǎ organelor publice sau este
exprimatǎ prin însemne, simboluri, ca şi prin regimul juridic pe care
îl implicǎ.
- obiectul juridic special - este
reprezentat de relaţiile sociale privind purtarea corectǎ a
decoraţiilor, uniformelor sau semnelor distinctive ale
autoritǎţii de stat numai de cǎtre persoanele cǎrora li s-a
conferit acest drept.
- obiectul
material – constǎ în decoraţia, uniforma sau semnul
distinctiv al autoritǎţii de stat.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este
posibilǎ în forma complicitǎţii şi instigǎrii.
- subiectul pasiv – este organul
de stat ale cǎrui semne distinctive le-a purtat subiectul fǎrǎ
drept.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin acţiunea de purtare fǎrǎ drept
de decoraţii sau semne distinctive ale unui organ de stat. Aceaste
presupune o anumitǎ duratǎ, ceea ce ne indicǎ faptul cǎ
aceasta este o infracţiune continuǎ. Pentru existenţa
infracţiunii este necesar ca purtarea sǎ se facǎ fǎrǎ
drept, adicǎ fǎrǎ o justificare care sǎ-i dea dreptul
sǎ poarte acele uniforme sau decoraţii, fie cǎ acest drept nu
l-a avut niciodatǎ, fie cǎ l-a pierdut. Oaltǎ cerinţǎ
esenţialǎ este ca purtarea sǎ aibǎ loc în public.
- urmarea imediatǎ - constǎ în însǎşi
sǎvârşirea faptei, producând o stare de pericol pentru autoritatea
ogranului de stat pe care acestea îl reprezintǎ.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ.
4. Forme. Modalitǎţi.
Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se
pedepsesc;
2. tentativa - nu se
pedepseşte;
3. fapt consumat - aceastǎ
infracţiune se consumǎ în momentul în care are loc purtarea uniformei
sau a semnului distinctiv pe o duratǎ suficientǎ pentru a exista un
pericol concret pentru autoritatea de stat;
4. fapt consumat – are loc în momentul în care
activitatea infracţionalǎ înceteazǎ. În unele situaţii
infracţiunea de port nelegal de uniformǎ sau semne distinctive
constituie un mijloc fraudulos pentru sǎvârşirea altei
infracţiuni. În aceste cazuri vom avea un concurs de infracţiuni.
MODALITǍŢI: Fapta este
mai gravǎ când:
a. se poartǎ, fǎrǎ drept,
uniforme, grade sau insigne militare,
închisoarea este de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ;
b. când fapta prevǎzutǎ în
alin. precedent se sǎvârşeşte în timp de rǎzboi, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.
SANCŢIUNI:
- închisoare
de la o lunǎ la 3 luni sau
amendǎ – în forma tip şi.
- închisoare
de la 3 luni la 2 ani sau amendǎ sau de la 1 la 5 ani – în forma agravatǎ.
SUSTRAGEREA SAU DISTRUGEREA DE
ÎNSCRISURI
(art. 242 C.pen.)
1.
Conţinutul legal:
“Sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru,
document sau alt înscris care se aflǎ în pǎstrarea ori în deţinerea
unui organ sau a unei instituţii de stat ori a unei unitǎţi din
cele la care se referǎ art.145 se pedepseşte cu închisoare de la 3
luni la 5 ani.
Distrugerea din culpǎ a
vreunuia din înscrisurile prevǎzute în alin. precedent, care prezintǎ
valoare artisticǎ, ştiinţificǎ, istoricǎ,
arhivisticǎ sau o altǎ asemenea valoare, se pedepseşte cu
închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ.
Dacǎ faptele prevǎzute în
alin. 1 şi 2 sunt sǎvârşite de un funcţionar public în
exerciţiul atribuţiilor de serviciu, maximul pedepselor
prevǎzute în aceste alineate se majoreazǎ cu un an.
Tentativa infracţiunii prevǎzute
în alin. 1 se pedepseşte”.
2.
Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul
juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror
formare şi dezvoltare ţin de
asigurarea prestigiului şi respectului datorat
autoritǎţii acestor organe sub toate formele sale de manifestare.
Autoritatea publicǎ este conferitǎ organelor publice sau este
exprimatǎ prin însemne, simboluri, ca şi prin regimul juridic pe care
îl implicǎ.
- obiectul juridic special - este
reprezentat de relaţiile sociale privitoare la securitatea înscrisurilor
sau documentelor aflate în deţinerea unui organ sau instituţie de
stat ori a unei alte unitǎţi din cale prezǎxute în art. 145
C.pen. şi asigurarea prin aceasta a autoritǎţii acestora.
- obiectul
material – îl formeazǎ dosarul, înscrisul, registrul, documenrul
aflat în pǎstrarea ori deţinerea unei organizaţii prevǎzute
în art. 145 C.pen. Nu intrǎ în categoria acestor înscrisuri cele care
cuprind o valoare materialǎ certǎ, sustragerea ori distrugerea lor
constând infracţiuni contra patrimoniului şi nici cale emise de un
organ de urmǎrire penalǎ, de o instanţǎ de judecatǎ
sau de un alt organ de jurisdicţie, sustragerea ori distrugerea lor
constând în infracţiunea de reţinere sau distrugere de înscrisuri
prevǎzutǎ în art. 257 C.pen.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este
posibilǎ în toate formele sale. Când fapta este sǎvârşitǎ
de un funcţionar sau alt salariat în exercitarea atribuţiilor de
serviciu, fapta este mai gravǎ
- subiectul pasiv – este organ
sau instituţie de stat care desfǎşoarǎ o activitate
utilǎ din punct de vedere social şi care funcţioneazǎ
potrivit legii.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin acţiunea de sustragere ori distrugere a
obiectului material. Prin aceastǎ infracţiune legiuitorul a
incriminat faptele de distrugere a acelor înscrisuri ce sunt purtǎtoare
ale autoritǎţii orgenizaţiilor publice.
- urmarea imediatǎ - constǎ în însǎşi
sǎvârşirea faptei, producând o stare de pericol pentru autoritatea
organului de stat şi lezarea materialǎ a pbiectului însuşi.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau
indirectǎ. Legea pedepseşte şi distrugerea din culpǎ numai
atunci când înscrisul prezintǎ o valoare artisticǎ,
ştiinţificǎ, istoricǎ, arhivisticǎ sau o altǎ
valoare socialǎ.
4. Forme. Modalitǎţi.
Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se
pedepsesc;
2. tentativa - se
pedepseşte numai în cazul alin. 1;
3. fapt consumat - aceastǎ
infracţiune se consumǎ în momentul în care are loc executarea faptei
şi s-a produs urmarea sau rezultatul vǎtǎmǎtor.
MODALITǍŢI:Pedeapsa este mai blândǎ când:
a. distrugerea s-a sǎvârşit din
culpǎ asupra
vreunuia din înscrisurile prevǎzute în alin. precedent, care
prezintǎ valoare artisticǎ, ştiinţificǎ,
istoricǎ, arhivisticǎ sau o altǎ asemenea valoare, se
pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ.
Pedeapsa este
mai asprǎ când:
a. faptele prevǎzute în alin. 1
şi 2 sunt sǎvârşite de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor
de serviciu, maximul pedepselor prevǎzute în
aceste alineate se majoreazǎ cu un an.
SANCŢIUNI:
- închisoare
de la 3 luni la 5 ani – în forma tip
şi.
- închisoare
de la 3 luni la 2 ani sau amendǎ - în forma atenuatǎ.
- închisoare
de la 3 luni la 6 ani sau amendǎ sau de la 3 luni la 3 ani - în forma
agravatǎ.
RUPEREA DE SIGILII (art. 243 C. pen.)
1.
Conţinutul legal:
“Înlǎturarea ori distrugerea unui sigiliu legal
aplicat se pedepseşte cu închisoare de la o lunǎ la 1 an sau cu
amendǎ.
Dacǎ fapta a fost
sǎvârşitǎ de custode, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la
2 ani sau amenda ”
2.
Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - îl constituie
relaţiile sociale a cǎror formare şi dezvoltare ţin de asigurarea prestigiului şi respectului
datorat autoritǎţii acestor organe sub toate formele sale de
manifestare. Autoritatea publicǎ este conferitǎ organelor publice sau
este exprimatǎ prin însemne, simboluri, ca şi prin regimul juridic pe
care îl implicǎ.
- obiectul juridic special - este
reprezentat de relaţiile sociale privitoare la existenţa şi
integritatea sigiliilor legel aplicate în numele autoritǎţii publice
şi a altor organe. Aplicarea sigiliului este o măsurǎ prin care
se asigurǎ identificarea şi conservarea sau indisponibilizarea
anumitor bunuri, existând obligaţia de a respecta mǎsura luatǎ.
- obiectul
material – îl formeazǎ însuşi sigiliul aplicat, adicǎ
materialul pe care este imprimatǎ amprenta sigiliului şi asupra
cǎruia acţioneazǎ fǎptuitorul.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ – în varianta simplǎ este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este
posibilǎ în toate formele sale. Când fapta este sǎvârşitǎ
de un custode, fapta este mai gravǎ. Custodele este
persoana cǎreia i s-a încredinţat paza şi conservarea temporarǎ
a bunurilor indisponibilizate prin sechestru.
- subiectul
pasiv – este un organ sau instituţie de stat care a dispus
aplicarea sigiliului.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin orice
acţiune prin care se poate realiza alternativ înlǎturarea sau
distrugerea unui sigiliu aplicat. Trebuie ca acest sigiliu sǎ fi fost
legal aplicat.
- urmarea imediatǎ - constǎ în însǎşi
sǎvârşirea faptei, producând o stare de pericol pentru autoritatea
organului de stat carea aplicat sigiliul.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau
indirectǎ.
4. Forme. Modalitǎţi.
Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se
pedepsesc;
2. tentativa – nu se
pedepseşte;
3. fapt consumat - aceastǎ
infracţiune se consumǎ în momentul în care are loc înlǎturarea
sau distrugera sigiliului. Fapta poate îmbrǎca şi o formǎ
continuatǎ.
MODALITǍŢI: Pedeapsa este mai asprǎ când fapta a fost
sǎvârşitǎ de custode - închisoarea de la 3 luni la 2 ani
sau amenda.
SANCŢIUNI:
- închisoare
de la o lunǎ la 1 an sau cu
amendǎ – în forma tip şi
- închisoare
de la 3 luni la 2 ani sau amendǎ - în forma agravatǎ.
1. Conţinutul legal:
“Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se
pedepseşte cu închisoare de o lunǎ la 1 an sau cu amendǎ.
Dacǎ
fapta a fost sǎvârşitǎ de custude, pedeapsa este închisoarea de
la 3 luni la 3 ani sau amenda.”
2.
Condiţii preexistente:
2A. Obiectul infracţiunii:
- obiectul juridic generic - îl constituie
relaţiile sociale a cǎror formare şi dezvoltare ţin de asigurarea prestigiului şi respectului
datorat autoritǎţii acestor organe sub toate formele sale de
manifestare. Autoritatea publicǎ este conferitǎ organelor publice sau
este exprimatǎ prin însemne, simboluri, ca şi prin regimul juridic pe
care îl implicǎ.
- obiectul juridic special - este
reprezentat de relaţiile sociale privitoare la existenţa şi
integritatea mǎsurii sechestrului legal aplicat în numele
autoritǎţii publice şi a altor organe.
- obiectul material – îl
formeazǎ bunul sechestrat. Este sechestrat acel bun inventariat şi indisponibilizat de
organul în drept.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ – în varianta simplǎ este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este
posibilǎ în toate formele sale. Când fapta este sǎvârşitǎ
de un custode, fapta este mai gravǎ. Custodele este
persoana cǎreia i s-a încredinţat paza şi conservarea
temporarǎ a bunurilor indisponibilizate prin sechestru.
- subiectul pasiv – este un organ sau
instituţie de stat care a dispus aplicarea sechestrului.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ prin orice
acţiune prin care se poate realiza sustragerea bunului legal sechestrat;
trebuie ca acel sechestru sǎ fi fost legal aplicat. Sustragerea se
poate realiza prin înstrǎinarea sau consumarea bunurilor sechestrate. În cazul în care o persoanǎ are bunurile legal
sechestrate date în custodie altei persoane, şi acesta le sustrage, el va
sǎvârşi un concurs ideal de infracţiuni şi anume:
sustragere de sub sechestru şi furt.
- urmarea imediatǎ - constǎ în însǎşi
sǎvârşirea faptei, producând o stare de pericol pentru autoritatea
organului de stat care a aplicat sechestrul.
3B. Latura subiectivǎ:
-
forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau
indirectǎ. Dacǎ fǎptuitorul nu ştia cǎ bunul se
aflǎ sub sechestru, el va rǎspunde pentru furt.
4. Forme. Modalitǎţi.
Sancţiuni.
FORME:
1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se pedepsesc;
2. tentativa – nu se
pedepseşte;
3. fapt consumat - aceastǎ
infracţiune se consumǎ în momentul în care are loc sustragerea de sub
sechestru. Dacǎ fǎptuitorul este proprieterul bunului sechestrat
şi acesta este în acelaşi timp şi custode, el va sǎvârşi
infracţiunea de sustragere de sub sechestru în concurs ideal cu abuzul de
încredere.
MODALITǍŢI:
Pedeapsa este mai asprǎ când fapta a fost sǎvârşitǎ de custode - închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.
SANCŢIUNI:
- închisoare
de la o lunǎ la 1 an sau cu
amendǎ – în forma tip şi
- închisoare
de la 3 luni la 2 ani sau amendǎ - în forma agravatǎ.
INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR
ACTIVITǍŢI DE INTERES PUBLIC SAU ALTOR ACTIVITǍŢI
REGLEMENTATE DE LEGE
CAP. 1 – INFRACŢIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGǍTURǍ
CU SERVICIUL
ABUZUL ÎN
SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR (art. 246 C. pen.):
1.
Conţinutul legal:
“Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul
atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţǎ, nu
îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin
aceasta cauzeazǎ o vǎtǎmare intereselor legale ale unei persoane
se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul
infracţiunii:
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privitoare
la asigurarea bunului mers al unitǎţilor prevǎzute în art. 145
ori a altor persoane juridice, la buna desfǎşurare şi realizare
a activitǎţii de srviciu, care implicǎ executatrea îndatoririlor
de serviciu în mod cinstit şi corect.
- obiect material – de regulǎ nu existǎ;
însǎ când interesele legale se referǎ la un bun, la un înscris,
obiectul material va fi reprezentat de acel bun sau înscris.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ – acesta este calificat – fiind un
funcţionar public sau funcţionar. Aceste noţiuni sunt definite
în art. 147 C. pen. Cfm. art. 147, funcţionar poate fi orice salariat în
serviciul altei persoane juridice, chiar şi una privatǎ. Pentru a
cǎpǎta calitatea de “alt salariat” şi implicit de
funcţionar în sensul art. 147 alin. 2, trebuie sǎ existe un contract individual de muncǎ între acea persoanǎ fizicǎ şi persoana
juridicǎ. Calitatea de funcţionar sau de funcţionar public
trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei, iar în cazul
coautoratului, toţi coautorii trebuie sǎ aibǎ aceastǎ
calitate. Pot comite aceastǎ infracţiune în coautorat membrii unei
comisii de examen pentru ocuparea unui post într-o anumitǎ
instituţie, care în mod abuziv priveazǎ o persoanǎ de dreptul de
a ocupa acel post, cu toate cǎ din punct de vedere legal şi al
cunoştinţelor îndeplinea toate condiţiile. Instigarea şi
complicitatea sunt posibile fǎrǎ îndeplinirea vreunei condiţii.
- subiectul pasiv – general - este reprezentat de stat ca
titular al valorii sociale care este bunul mers al activitǎţii
organelor şi instituţiilor publice sau a altor persoane juridice de
interes public.
- secundar – este persoana fizicǎ cǎreia i s-a adus o
vǎtǎmare intereselor legale prin fapta abuzivǎ a subiectului
activ.
3. Conţinutul constitutiv:
3A. Latura obiectivǎ:
- elementul
material - se realizeazǎ printr-o acţiune dar şi printr-o
inacţiune, respectiv îndeplinirea unui act
defectuos sau neîndeplinirea unui asemenea
act.
- urmarea
imediatǎ - constǎ într-o vǎtǎmare a intereselor legale
ale unei persoane.
3B. Latura
subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ.
Mobilul şi scopul nu reprezintǎ importanţǎ, dar ele trebuie
avute în vedere la individualizarea pedepsei.
4. Forme.
Sancţiuni.
FORME:
1. actele
preparatorii – nu se
pedepsesc;
2. tentativa – nu se pedepseşte;
3. fapt
consumat - aceastǎ
infracţiune se consumǎ în momentul în care s-a produs urmarea
prevǎzutǎ de lege.
SANCŢIUNI:
- închisoare
de la 6 luni la 3 ani.
ABUZUL ÎN
SERVICIU PRIN ÎNGRǍDIREA UNOR DREPTURI (art. 247 C. pen.)
1. Conţinutul
legal:
“Îngrǎdirea, de cǎtre
un funcţionar public, a folosinţei sau exerciţiului drepturilor
vreunui cetǎţean, ori crearea pentru acesta a unor situaţii de
inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă
religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă
politică, convingere, avere, origine socială, vârstă,
dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/
SIDA, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul
infracţiunii:
- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privitoare
la apǎrarea şi garantarea intereselor legale ale
cetǎţenilor, în ceea ce priveşte egalitatea în drepturi
fǎrǎ nici o discriminare împotriva faptelor abuzive ale funcţionarilor
publici sau altor funcţionari.
- obiect material – de regulǎ nu existǎ;
însǎ când interesele legale se referǎ la modificarea unui act de
stare civilǎ sau a altui act public, obiectul material va fi reprezentat
de acel act.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ – acesta este calificat – fiind un
funcţionar public sau funcţionar. Aceste noţiuni sunt definite
în art. 147 C. pen. Cfm. art. 147, funcţionar poate fi orice salariat în
serviciul altei persoane juridice, chiar şi una privatǎ. Pentru a
cǎpǎta calitatea de “alt salariat” şi implicit de
funcţionar în sensul art. 147 alin. 2, trebuie sǎ existe un contract individual de muncǎ între acea persoanǎ fizicǎ şi persoana
juridicǎ. Calitatea de funcţionar sau de funcţionar public
trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei, iar în cazul
coautoratului, toţi coautorii trebuie sǎ aibǎ aceastǎ
calitate. Instigarea şi complicitatea sunt posibile fǎrǎ
îndeplinirea vreunei condiţii.
- subiectul pasiv – principal - este reprezentat de stat ca
titular al valorii sociale care este bunul mers al activitǎţii
organelor şi instituţiilor publice sau a altor persoane juridice de
interes public.
- secundar – este cetǎţeanul cǎruia i s-a îngrǎdit folosirea
sau exerciţiul drepturilor pe temei de naţionalitate, religie,
rasǎ sau sex. De ex. i se refuzǎ dreptul unei persoane de sex feminin
sǎ ocupe o funcţie de conducere cu toate cǎ îndeplinea toate
condiţiile impuse de lege.
3.
Conţinutul constitutiv:
3A. Latura
obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ în douǎ modalitǎţi;
prin îngrǎdirea folosinţei sau exerciţiunui drepturilor vreunui
cetǎţean. Aceasta se poate realiza prin acte comisive dar şi omisive – concedierea unei persoane pe motiv de religie
prin crearea pentru o persoanǎ a unor situaţii de inferioritate pe temei de naţionalitate, rasǎ, sex sau religie. Fapta, în
ambele modalitǎţi, trebuie sǎ se sǎvârşeascǎ de
un funcţionar în cadrul atribuţiilor de serviciu.
- urmarea imediatǎ - constǎ în lezarea drepturilor unui cetǎţean
prin sǎvârşirea elementului material al infracţiunii.
- legǎtura de cauzalitate – trebuie sǎ se demonstreze cǎ fapta abuzivǎ a
unui funcţionar public a avut drept urnare punerea unei persoane în
imposibilitatea de a-şi exercita sau folosi un drept sau a creat pentru
aceasta o situaţie de inferioritate.
3B. Latura
subiectivǎ:
- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ. La
baza sǎvârşirii acestei fapte poate sta un anumit mobil: ( ura de rasǎ, sex sau religie, etc.). Stabirirea mobilului
reprezintǎ şi o cerinţǎ esenţialǎ pentru
existenţa laturii subiective.
4. Forme.
Sancţiuni.
FORME:
1. actele
preparatorii – nu se
pedepsesc;
2. tentativa – nu se pedepseşte;
3. fapt
consumat - aceastǎ
infracţiune se consumǎ în momentul în care s-a produs urmarea
prevǎzutǎ de lege.
SANCŢIUNI: închisoarea de la 6
luni la 5 ani.
ABUZUL ÎN
SERVICIU CONTRA INTERESELOR PUBLICE (art. 248 C. pen.)
1.
Conţinutul legal:
“Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul
atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţǎ, nu
îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin
aceasta cauzeazǎ o tulburare însemnatǎ bunului mers al unui organ sau
al unei instituţii de stat ori a unei alte unitǎţi din cele la
care se referǎ art. 145 sau o pagubǎ patrimoniului acesteia se
pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”
2. Condiţii preexistente:
2A. Obiectul
infracţiunii:
- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale a
cǎror naştere, normalǎ desfǎşurare şi dezvoltare
nu ar fi posibile fǎrǎ îndeplinirea cu corectitudine a îndatoririlor
de serviciu de cǎtre funcţionarii publici sau alţi
funcţionari. Obiectul juridic specific mai este reprezentat şi de
relaţiile sociale referitoare la patrimoniul public.
- obiect material – de regulǎ nu existǎ;
dacǎ în anumite situaţii neîndeplinirea cu ştiinţǎ sau
îndeplinirea în mod defectuos a atribuţiilor de serviciu vizeazǎ în
mod direct un bun, atunci acel bun devine obiect material al infracţiunii
- de ex. subiectul activ nu predǎ bemeficiarilui anumite bunuri, deşi
era obligat sǎ facǎ acest lucru în îndeplinirea atribuţiilor de
serviciu.
2B. Subiecţii infracţiunii:
- subiectul activ – acesta este calificat – fiind un
funcţionar public sau funcţionar. Aceste noţiuni sunt definite
în art. 147 C. pen. Cfm. art. 147, funcţionar poate fi orice salariat în
serviciul altei persoane juridice, chiar şi una privatǎ. Calitatea de
funcţionar sau de funcţionar public trebuie sǎ existe în
momentul sǎvârşirii faptei, iar în cazul coautoratului, toţi
coautorii trebuie sǎ aibǎ aceastǎ calitate. De ex.
sǎvârşeşte aceastǎ infracţiune conducǎtorul auto
angajat al unei societǎţi de stat care face transporturi clandestine
cu maşina unitǎţii. Instigarea şi complicitatea sunt
posibile fǎrǎ îndeplinirea vreunei condiţii.
- subiectul pasiv - poate fi o
autoritate publicǎ, un organ sau o instituţie de stat sau o unitate
din cele prevǎzute în art. 145 C. pen. care a fost prejudiciatǎ prin
comitarea infracţiunii, adicǎ i-a fost cauzatǎ o tulburare
însemnatǎ a activitǎţii sau i-a fost produsǎ o pagubǎ
patrimoniului.
3.
Conţinutul constitutiv:
3A. Latura
obiectivǎ:
- elementul material - se realizeazǎ atât printr-o acţiune cât şi printr-o inacţiune: îndeplinirea unui act defectuos sau