UNIVERSITATEA “OVIDIUS”CONSTANŢA

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA DREPT

NOTE DE CURS

DREPT PENAL,

PARTEA SPECIALǍ I

LECT.UNIV.DR. Vasile DRǍGHICI

ASIS.UNIV.DRD. Mariana MITRA

CONSTANŢA 2006

STRUCTURA CURSULUI

Cursul de drept penal, partea specială, este o disciplină de an şi este structurat în două părţi:

- prima parte se studiază în primul semestru şi cuprinde primele patru titluri (art. 155 - 258 C. pen.);

- a doua parte se studiază în al doilea semestru şi cuprinde urmǎtoarele şase titluri (art. 259 - 361 C. pen.)

INFRACŢIUNI

CONTRA SIGURANŢEI STATULUI

ASPECTE GENERALE :

Infracţiunile contra siguranţei statului reprezintǎ prima grupǎ de infracţiuni care se studiazǎ, din partea specialǎ a dreptului penal.

Acest aspect are la bazǎ faptul cǎ, siguranţa statului este valoarea socialǎ fundamentalǎ fǎrǎ de care celelalte valori nu ar putea exista.

Siguranţa statului este formatǎ din : suveranitatea, independenţa, unitatea şi indivizibilitatea acestuia. În cfm. cu art. 1 din L. 51/1991, siguranţa statului este definitǎ ca fiind:

«starea de legalitate, de echilibru şi de stabilitate socialǎ, economicǎ şi politicǎ necesarǎ existenţei şi dezvoltǎrii statului naţional român, ca stat suveran, unitar, independent şi indivizibil, menţineriiordinii de drept precum şi a climatului de exercitare neîngrǎditǎ a drepturilor, libertǎţilor şi îndatoririlor fundamentale ale cetǎţenilor potrivit principiilor şi normelor democratice statornicite prin Constituţie. »

Întraga legislaţie românǎ trebuie sǎ ocroteascǎ fiinţa statului atǎt pe plan intern cǎt şi pe plan extern.

Aceastǎ protejare se face prin incriminarea şi sancţionarea faptelor periculoase în : Codul Penal (art.155-173), dar şi intr-o serie de legi speciale:L.31/1991, L.51/1991, L.14/1992.

TRǍDAREA(art.155 C.pen)

1. Conţinutul legal:

“Fapta cetǎţeanului român sau a persoanei fǎrǎ cetǎţenie, domiciliatǎ pe teritoriul statului român, de a intra în legǎturǎ cu o putere sau cu o organizaţie strǎinǎ ori cu agenţi ai acestora, în scopul de a suprima sau ştirbi unitatea şi indivizibilitatea, suveranitatea sau independenţa statului, prin acţiuni de provocare de rǎzboi contra ţǎrii sau de înlesnire a ocupaţiei militare strǎine, ori de subminare economicǎ sau politicǎ a statului, ori de aservire faţǎ de o putere strainǎ, sau de ajutare a unei puteri strǎine pentru desfǎşurarea unei activitǎţi duşmǎnoase împotriva siguranţei statului,se pedepseşte cu detenţiune pe viaţǎ sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic la toate infracţiunile contra siguranţei statului şi anune este reprezentat de siguranţa naţionalǎ ca valoare socialǎ fundamentalǎ şi relaţiile sociale care se nasc şi evolueazǎ în jurul şi în strânsǎ legǎturǎ cu respectiva valoare;

- obiectul juridic special - este reprezentat de ansamblul relaţiilor sociale ce privesc unitatea, indivizibilitatea, suveranitatea şi independenţa statului.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - este calificat - cetăţean român sau apatrid cu domiciliul în România. Este posibilǎ participaţia în toate formele sale.

- subiectul pasiv - este statul român.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ prin acţiunea de a intra în legǎturǎ cu o putere strǎinǎ sau cu agenţi ai acestora. Aceastǎ acţiune presupune stabilirea unui contact cu unul din factorii prevǎzuţi de lege prin scris, prin intermediul unei persoane sau prin orice alte mijloace. Elementul material se poate sǎvârşi în ţarǎ sau strǎinatate.

- urmarea imediatǎ - realizarea unei stǎri de pericol pentru siguranţa statului.

- raportul de cauzalitate - rezultǎ din însǎşi sǎvârşirea faptei.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovăţie - intenţia directǎ calificatǎ prin scop.

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. Acte pregatitoare: sunt posibile şi sunt asimilate tentativei;

2. Tentativa: se pedepseşte cfm. art. 173 al. 1 şi 2 C. pen;

3. Fapt consumat: infracţiunea se consumǎ în momentul în care fǎptuitorul intrǎ în legǎturǎ cu o putere, organizaţie strǎinǎ ori cu agenţi ai acestora, deoarece în acest moment se creaazǎ starea de pericol pentru siguranţa statului

SANCŢIUNI:

- detenţiunea pe viaţǎ sau

- închisoarea de la 15-25 de ani şi

- interzicerea unor drepturi.

TRǍDAREA PRIN AJUTAREA INAMICULUI(art.156 C.pen)

1. Conţinutul legal:

“Fapta cetǎţeanului român sau a persoanei fǎrǎ cetǎţenie domiciliatǎ pe teritoriul statului român, care, în timp de rǎzboi:

a- predǎ teritorii, orşe, poziţii de apǎrare, depozite ori instalaţii ale forţelor armate române sau care servesc apǎrarii;

b- predǎ nave, aeronave, maşini, aparate, armament sau orice alte materiale care pot sluji purtǎrii razboiului;

c- procurǎ duşmanului oameni, valori şi materiale de orice fel;

d- trece de partea inamicului sau efectueazǎ alte acţiuni care sunt de naturǎ sǎ favorizeze activitatea duşmanului ori sǎ slǎbeascǎ puterea de luptǎ a forţelor armate române sau a armatelor aliate,

se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţǎ sau închisoare de la 15-25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ cetǎţeanul român sau persoana fǎrǎ cetǎţenie domiciliatǎ pe teritoriul statului român, care, în timp de razboi, luptǎ sau face parte din formaţii de luptǎ împotriva statului român sau a aliaţilor sǎi.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiuni :

- obiectul juridic generic - este identic la toate infracţiunile contra siguranţei statului ;

- obiectul juridic special - este complex, format din siguranţa statului şi capacitatea de apǎrare a statului;

- obiect material - este reprezentat de obiectivele, bunurile sau valorile asupra cǎrora se îndreaptǎ activitatea infracţionalǎ: teritorii, oraşe, poziţii de apǎrare, depozite, instalaţii, nave, aeronave, maşini, armament, materiale, etc.

2B. Subiecţii infracţiunii :

-subiectul activ - este acelaşi ca la infracţiunea de trǎdare;

-subiectul pasiv - statul român dar şi un aliat al acestuia;

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune sau inacţiune de ajutare a inamicului: predarea de teritorii, trecerea de partea inamicului, procurarea de oameni sau valori. Toate acestea trebuie sǎ se sǎvârşeascǎ numai pe timp de rǎzboi(art.153 c.pen);

- urmarea imediatǎ - producerea unei stǎri de pericol pentru siguranţa statului ;

- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se constate între acţiunile fǎptuitorului şi urmarea imediatǎ.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ;

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. Acte preparatorii - sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;

2. Tentativa - se pedepseşte cfm.art.173 C. pen;

3. Fapt consumat - infracţiunea se consumǎ în momentul sǎvârşirii elementului marerial al infracţiunii şi producerea stării de pericol pentru siguranţa statului;

SANCŢIUNI:

- detenţiunea pe viaţǎ sau

- închisoarea de la 15-25 de ani şi

- interzicerea unor drepturi.

TRǍDAREA PRIN TRANSMITERE DE SECRETE (ART.157 C.pen)

1. Conţinutul legal:

“Transmiterea secretelor de stat unei puteri sau organizaţii strǎine ori agenţi ai acestora, precum şi procurarea de documente sau date ce constituie secrete de stat, ori deţinerea de asemenea documente de cǎtre cei care au calitatea de a le cunoaşte, în scopul transmiterii lor unei puteri sau organizaţii strǎine ori agenţi ai acestora , sǎvârşite de un cetǎţean român sau de o persoanǎ fǎrǎ cetǎţenie domiciliatǎ pe teritiriul statului român, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţǎ sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Aceleaşi fapte, dacǎ privesc alte documente sau date care prin caracterul şi importanţa lor fac ca fapta sǎvârşitǎ sǎ pericliteze securitatea statului, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este comun tuturor infracţiunilor contra siguranţei statului;

- obiectul juridic special - îl reprezintǎ ansamblul relaţiilor sociale care privesc siguranţa statului şi a cǎror apǎrare este asiguratǎ prin stricta apǎrare a secretului de stat (cfm. art 150 C. pen) „secretele de stat sunt documentele şi datele care prezintă în mod vădit acest caracter, precul şi cele declarate sau calificate astfel prin hotărâre a Guvernului”;

- obiectul material – este documentul care conţine secrete de stat (în original sau copie, integral sau pǎrţi din document);

2B. Subiecţii infracţiunii :

- subiectul activ -este identic ca la infracţiunea de trǎdare;

- subiectul pasiv - statul român;

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material – se realizaează prin acţiuni de: transmitere, procurare sau deţinere de documente în scopul transmiterii lor;

- urmarea imediatǎ – o stare de pericol pentru siguranţa statului;

- legǎtura de cauzalitete – se impune stabilirea ei între elementul material şi urmarea imediatǎ;

3B.Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie – intenţie directǎ sau indirectǎ;

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;

2.tentativa – se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen;

3. fapt consumat – infracţiunea se consumǎ în momentul producerii urmǎrii imediate;

SANCŢIUNI:

- detenţiunea pe viaţǎ sau

- închisoare de la 15 la 25 de ani sau de la 5 la 20 de ani în forma atenuatǎ şi interzicerea unor drepturi;

ACŢIUNI DUŞMǍNOASE CONTRA SIGURNŢEI STATULUI (ART.158 C.pen)

1. Conţinutul legal:

„Faptele prevǎzute în art. 155 şi 156, sǎvârşite de un cetǎţean strǎin sau de o persoanǎ fǎrǎ cetǎţenie care nu domiciliazǎ pe teritoriul statului român, se pedepsesc cu detenţiunea pe viaţǎ sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi”.

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este comun tuturor infracţiunilor contra siguranţei statului;

- obiectul juridic special – este identic cu cel al infracţiunilor de trǎdare şi de trǎdare prin ajutarea inamicului;

- obiectul material – este identic cu cel al infracţiunilor de trădare şi de trǎdare prin ajutarea inamicului;

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ –este calificat, reprezentat de un cetǎţean strǎin sau apatrid care nu domiciliazǎ pe teritoriul ţǎrii noastre. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale, cu condiţia ca, toţi coautorii sǎ aibǎ calitatea cerutǎ de lege. Instigatorii şi complicii pot avea şi calitatea de cetǎţean român;

- subiectul pasiv - este statul român;

3. Conţinutul constitutiv:

- elementul material - în acest caz existǎ o perfectǎ concordanţǎ a acesteia cu infractiunile de trǎdare şi trǎdare prin transmitere de secrete şi de asemenea, în ceea ce priveşte sancţiunea.

SPIONAJUL(art.159 C.pen)

1. Conţinutul legal:

“Faptele prevǎzute în art. 157, sǎvârşite de un cetǎţean strǎin sau de o persoanǎ fǎrǎ cetǎţenie care nu domiciliazǎ pe teritoriul statului român, se pedepsesc cu detenţiune pe viaţǎ sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii: În toate aspectele, acesta este identic cu cel al infracţiunii de trǎdare prin transmitere de secrete;

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ – este calificat, reprezentat de un cetǎţean strǎin sau apatrid care nu locuieşte în România. Cetǎţenii români care contribuie la sǎvârşirea acestei infracţiuni nu pot fi decât complici sau instigatori;

- subiectul pasiv – este staul român;

3. Conţinutul constitutiv:

Cât priveşte latura obiectivǎ şi subiectivǎ, explicaţiile sunt identice cu cele de la infracţiunea prevǎzutǎ în art. 157 C. pen; la fel şi în cazul formelor şi sancţiunilor.

ATENTATUL CARE PUNE ÎN PERICOL SIGURANŢA STATULUI (art.160 C.pen)

1. Conţinutul legal:

“Atentatul sǎvârşit contra vieţii, integritǎţii corporale ori sǎnǎtǎţii unei persoane care îndeplineşte o activitate importantǎ de stat sau altǎ activitate publicǎ importantǎ, în împrejurǎri care fac ca fapta sǎ punǎ în pericol siguranţa statului, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţǎ sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic – este comun tuturor infracţiumilor contra siguranţei statului;

- obiectul juridic special – este complex, format din relaţiile privind siguranţa statului, dar şi din cele referitoare la persoana umanǎ (viaţa, integritatea corporală şi sǎnǎtatea acesteia);

- obiectul material – este corpul persoanei;

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ – poate fi orice persoanǎ care rǎspunde penal;

- subiectul pasiv – (în principal) este persoana împotriva cǎreia se îndreaptǎ activitatea infracţionalǎ – preşedintele ţǎrii, primul ministru, deputaţi, senatoti, şi (în secundar) statul român;

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material – se realizeazǎ printr-o acţiune, atac material susceptibil sǎ provoace uciderea unei persoane sau vǎtǎmarea corporalǎ a acesteia. Esenţial este ca acestea sǎ se realizeze în condiţii de naturǎ sǎ pericliteze siguranţa statului (ex. încheierea unui tratat de pace internaţional).

- urmarea imediatǎ – constă într-o stare de pericol pentru siguranţa statului şi uciderea sau vǎtǎmarea acelei persoane care îndeplineşte o funcţie importantǎ în stat;

- legǎtura de cauzalitate – trebuie sǎ existe între elementul material şi urmarea imediatǎ;

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie – intenţia directǎ sau indirectǎ;

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii - sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;

2. tentativa – este asimilatǎ infracţiunii fapt consumat;

3. fapt consumat – infracţiunea se consumǎ în momentul sǎvârşirii elementului material;

SANCŢIUNI:

- detenţiunea pe viaţa sau

- închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

ATENTATUL CONTRA UNEI COLECTIVITǍŢI (art. 161 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

„Atentatul sǎvârşit contra unei colectivitǎţi prin otrǎviri în masǎ, provocare de epidemii sau prin orice alt mijloc, de naturǎ sǎ slǎbeascǎ puterea de stat, se pedepseşte cu detenţiune pe viaţǎ sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic – este comun tuturor infracţiunilor contra siguranţei statului;

- obiectul juridic special – este complex, format din releţiile sociale privind siguranţa statului, dar şi din cele referitore la ocrotirea vieţii dintr-o colectivitate;

- obiectul material – este format din corpul persoanelor din aceea colectivitate.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ – orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este posibilǎ sub toate formele sale.

- subiectul pasiv – persoanele care fac parte din aceea colectivitate şi statul român.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material – se poate realiza printr-o acţiune de ucidere sau vǎtǎmare a membrilor unei colectivitǎţi: prin otrǎvire sau provocare de epidemii, gazarea, înfometarea, etc. Însǎ toate acestea trebuie să fie de natură sǎ slǎbeascǎ siguranţa statului pentru a se încadra în acest articol.

- urmarea imediatǎ – o stare de pericol pentru siguranţa statului, dar şi uciderea sau vǎtǎmarea membrilor acelei colectivitǎţi.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie – intenţia directǎ sau indirectǎ;

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparetorii – sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;

2. tentativa – este asimilatǎ infracţiunii consumate şi sancţionatǎ cfm. art.173 C.pen.;

3. fapt consumat– infracţiunea se consumǎ chiar dacǎ nu se produc rezultatele periculoase.

SANCŢIUNI: sunt identice cu cele de la infracţiunea prevǎzutǎ în art.160 C. pen.

SUBMINAREA PUTERII DE STAT(art. 162 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Acţiunea armatǎ de naturǎ sǎ slǎbeascǎ puterea de stat se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţǎ sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Orice alte acţiuni violente sǎvârşite de mai multe persoane împreunǎ, de naturǎ sǎ atragǎ aceleaşi urmǎri, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic – este identic la toate infracţiunile contra siguranţei statului;

- obiectul juridic special – este format din relaţiile referitore la siguranţa statului şi din una din componentele sale fundamentale;

- obiectul material – nu este obligatoriu sǎ existe întotdeana, dar poate fi reprezentat de corpul persoanelor împotriva cǎrora se îndreaptǎ activitatea infracţionalǎ.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ – orice persoanǎ. La aceastǎ infracţiune este obligatoriu sǎ existe o pluralitate de subiecţi activi de min. 2 pers. în primul alin. şi de 3 pers. în cel de-al doilea alin.

- subiectul pasiv – statul român;

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material – o acţiune armatǎ în primul caz şi o acţiune violentǎ în cel de-al doilea caz. Toate acestea trebuie să fie de natură sǎ slǎbeascǎ puterea de stat.

- urmarea imediatǎ – o stare de pericol pentru siguranţa statului;

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie – intenţia directǎ sau indirectǎ;

4. Forme. Sancţiuni:

FORME:

1. actele preparatorii - sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;

2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen;

3. fapt consumat - aceasta se consumǎ în momentul declanşǎrii acţiunii armate sau violente;

SANCŢIUNI:

- detenţiune pe viaţǎ sau

- închisoarea de la 15 la 25 de ani sau de la 5 la 20 de ani şi

- interzicerea unor drepturi;

ACTELE DE DIVERSIUNE (art.163 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

„Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, în întregime sau în parte, prin explozii, incendii sau în orice alt mod, a uzinelor, instalaţiilor industriale, cǎilor de comunicaţie, mijloacelor de transport, mijloacelor de telecomunicaţie, construcţiilor, produselor industriale sau agricole ori a altor bunuri, dacǎ fapta este de naturǎ sǎ punǎ în pericol siguranţa statului, se pedepsesc cu detenţiune pe viaţǎ sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic – este identic la toate infracţiunile contra siguranţei statului;

- obiectul juridic special – este complex, reprezentat de relaţiile privind siguranţa statului, dar şi din cele referitoare la avutul public;

- obiectul material – este reprezentat de bunurile asupra cǎrora se îndreaptǎ activitatea infractionalǎ (uzine, instalaţii, etc.);

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ – orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale;

- subiectul pasiv – statul (ca subiect pasiv principal) şi unitatea cǎreia îi aparţin respectivele bunuri distruse (în secundar);

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material – prin acţiuni de distrugere, degradare, nimicire, dezintegrare.Toate acestea pot fi totale sau parţiale, dar sǎ fie de naturǎ sǎ aducǎ atingere siguranţei statului (prin explozii, scufundǎri de nave, provocǎri de inundaţii); Dacǎ nu se îndeplineşte aceastǎ condiţie, vom fi în prezenţa unei infracţiuni de distrugere.

- urmarea imediatǎ – stare de pericol pentru siguranţa statului, dar şi provocarea de pagube avutului public. Deci, poate consta într-o transformare a obiectului material.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Dacǎ aceasta se sǎvârşeşte din culpǎ vom fi în prezenţa infracţiunii de distrugere din culpǎ (art. 219 C. pen.);

4. Forme. Sancţiuni:

FORME:

1. actele preparatorii – sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;

2. tentativa – se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen;

3. fapt consumat – infracţiunea se consumǎ în momentul sǎvârşirii elementului material şi realizǎrii stării de pericol;

SANCŢIUNI: sunt aceleaşi ca la trǎdare.

SUBMINAREA ECONOMIEI NAŢIONALE(art. 165 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Fapta de a folosi o unitate din cele la care se referǎ art. 145 C. pen, ori de a împiedeca activitatea normalǎ a acesteia, dacǎ fapta este de naturǎ sǎ submineze economia naţiomalǎ, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Dacǎ fapta prevǎzutǎ în alineatul precedent a produs pagube importante economiei naţionale, pedeapsa este detenţiunea pe viaţǎ sau închisaore de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic – este comun tuturor infracţiunilor contra siguranţei statului;

- obiectul juridic special – este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la siguranţa economiei naţionale şi la buna desfǎşurare a activitǎţii tuturor regiilor autonome şi societǎţi comerciale;

- obiectul material - acesta nu este obligatoriu sǎ existe întotdeauna.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - poate fi orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale;

- subiectul pasiv - statul (în principal) şi organizaţia de stat sau publicǎ în secundar;

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material – se poate realiza printr-o acţiune sau inacţiune de folosire ori de împiedicare a activitǎţii acesteia (blocarea unor fonduri bǎneşti, neîncheierea unor contracte profitabile);

- urmarea imediatǎ – constă într-o stare de pericol pentru siguranţa economiei naţionale, dar şi pentru statul român. Dacǎ nu se îndeplineşte aceastǎ urmare, vom fi în prezenţa unei infracţiuni de abuz în serviciu.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ;

4. Forme. Modalitaţi. Sancţiuni:

FORME:

1. actele preparatorii - sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;

2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen.;

3. fapt consumat - infracţiunea se consumǎ în momentul sǎvârşirii primului act de folosire sau de împiedicare a activitǎţii normale a unitǎţii, creându-se astfel starea de pericol pentru siguranţa statului;

MODALITǍŢI:

Infracţiunea cunoaşte o formǎ tip şi una agravatǎ când se produc pagube importante economiei naţionale.

SANCŢIUNI :

- detenţiunea pe viaţǎ (în forma agravatǎ);

- închisoarea de la 15 la 25 de ani (în forma agravatǎ);

- închisoarea de la 5 la 20 de ani (în forma tip);

- interzicerea unor drepturi (în forma agravatǎ).

PROPAGANDA ÎN FAVOAREA STATULUI TOTALITAR

(art. 166 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

„Propaganda în vederea instaurǎrii unui stat totalitar, sǎvârşitǎ prin orice mijloace, în public, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani şi interzicerea unor drepturi.

Propaganda constǎ în rǎspândirea, în mod sistematic, sau în apologia unor ideei, concepţii sau doctrine cu intenţia de a convinge şi de a atrage noi adepţi. ”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic la toate infracţiunile contra siguranţei statului;

- obiectul juridic special - este format din relaţiile sociale referitoare la siguranţa statului a cǎrei apǎrare este asiguratǎ prin combaterea manifestǎrilor extremiste favorabile statului totalitar;

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale;

- subiectul pasiv - statul român;

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - acesta se manifestǎ sub forma unei acţiuni de propagandǎ în vederea instaurǎrii unui stat totalitar, lipsit de democraţie. Acest lucru se poate realiza prin: scris (publicarea unor cǎrţi), oral (întruniri) sau prin orice alte mijloace (arborarea unor steaguri). Toate aceste lucruri trebuie sǎvârşite „în mod sistematic”, adicǎ repetat şi în locuri publice (art. 152C. pen.).

- urmarea imediatǎ – constă în crearea unei stǎri de pericol pentru siguranţa statului de drept;

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ;

4. Forme. Sancţiuni:

FORME:

1. actele pregǎtitoare - sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;

2. tentativa - nu este posibilǎ fiind o infracţiune ce implică acte de repetabilitate;

3. fapt consumat - consumarea are loc în momentul sǎvârşirii celui de-al doilea act de propagandǎ;

4. fapt epuizat - este momentul încetǎrii oricǎrui act de propagandǎ.

SANCŢIUNI:

- închisoarea de la 6 luni la 5 ani şi

- interzicerea unor drepturi.

ACŢIUNI ÎMPOTRIVA ORDINII CONSTITUŢIONALE

(art.166¹C. pen)

1. Conţinutul legal:

“Întreprinderea oricărei acţiuni pentru schimbarea prin acţiuni ilegale şi prin violenţă a ordinii constituţionale sau a caracterului naţional, suveran, independent, unitar şi indivizibil al statului român se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiuni:

- obiectul juridic generic - este identic ca la toate celelalte infracţiuni contra siguranţei statulu;

- obiectul juridic special - este format din relaţiile sociale care asigurǎ ordinea constituţionalǎ şi caracterul naţional, suveran şi independent al statului român;

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale;

- subiectul pasiv - statul român.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - prin acţiuni de: iniţiere, organizare, sǎvârşire sau sprijinire, îndemnare sau prin violenţǎ;

- urmarea imediatǎ - o stare de pericol pentru siguranţa statului;

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni:

FORME:

1. actele preparatorii - sunt asimilate tentativei şi pedepsite ca atare;

2. tentativa - se sancţioneazǎ cfm. art. 173 C. pen.;

3. fapt consumat - aceasta se consumǎ în momentul sǎvârşirii unei acţiuni ce formeazǎ elementul material;

MODALITǍŢI:

Aceastǎ infracţiune cunoaşte: - o formǎ tip(alin.1);

- o formǎ atenuatǎ(alin.2);

- şi o formǎ agravatǎ(alin.4);

SANCŢIUNI:

- închisoarea de la 5 la 15 ani (în forma tip);

- închisoarea de la 2 la 7 ani (în forma atenuatǎ);

- închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi în forma agravatǎ);

COMPLOTUL (art. 167C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Iniţierea sau constituirea unei grupǎri în scopul sǎvârşirii vreuneia din infracţiunile prevǎzute în art. 155 - 163 şi 166¹ ori aderarea sau sprijinirea sub orice formǎ a unei astfel de asociaţii sau grupǎri se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Pedeapsa pentru complot nu poate fi mai mare decât sancţiunea prevǎzutǎ de lege pentru cea mai gravǎ dintre infracţiunile care intrǎ în scopul asociaţiei sau grupǎrii.

Dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1 au fost urmate de sǎvârşirea unei infracţiuni, se aplicǎ regulile de la concursul de infracţiuni.

Nu se pedeoseşte persoana, care, sǎvârşind fapta prevǎzutǎ în alin. 1 sau 3, o denunţǎ mai înainte de a fi descoperitǎ.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra sigirnnţei statului;

- obiectul juridic specific - este format din relaţiile sociale privind siguranţa statului prin combaterea tuturor infracţiunilor susceptibile sǎ fie înfǎptuite de participanţii la complot.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ, cu menţiunea cǎ în acest caz este necesarǎ o pluralitate de subiecţi activi. În mod excepţional se poate sǎvârşi de o singurǎ persoanǎ în cazul iniţierii unei astfel de grupǎri. Complicitatea nu este posibilǎ, deoarece orice act de sprijinire îl transformǎ pe acesta în autor. Instigarea este posibilǎ.

- subiectul pasiv - statul român.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material – se sǎvârşeşte prin acţiuni de: iniţiere, constituire, sprijinire sau aderare la o astfel de grupare. Elementul esenţial îl reprezintǎ faptul cǎ aceastǎ grupare vizeazǎ sǎvârşirea unei infracţiuni prevǎzute în art. 155-163, 165 şi 166¹; Dacǎ cei ce se grupeazǎ urmǎresc sǎvârşirea altor infracţiuni, vom fi în prezenţa infracţiunii de asociere în vederea sâvârşirii de infracţiuni (art. 323C. pen.)

- urmarea imediatǎ - o stare de pericol pentru siguranţa statului;

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ (calificatǎ prin scop);

4. Forme. Sancţiuni:

FORME:

1. actele preparatorii - deşi posibile nu se pedepsesc;

2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen.;

3. fapt consumat - se consumǎ în momentul sǎvârşirii unei acţiuni ce formeazǎ elementul material;

SANCŢIUNI:

- închisoarea de la 15 la 25 de ani şi

- interzicerea unor drepturi sau

- detenţiunea pe viaţǎ;

COMPROMITEREA UNOR INTERESE DE STAT (art. 168 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Distrugerea, alterarea ori ascunderea unui document sau înscris în care sunt stabilite drepturi ale statului român în raport cu o putere strǎinǎ, dacǎ fapta este de naturǎ a compromite interesele de stat, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este comun tuturor infracţiunilor contra siguranţei statului;

- obiectul juridic special - relaţiile sociale privind protejarea şi asigurarea intereselor şi drepturilor statului român în raporturile cu alte puteri;

- obiectul material - este reprezantat de acele documente sau înscrisuri care cuprind drepturi ale României în raport cu alte state.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - poate fi orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale.

- subiectul pasiv - statul român şi instituţia cǎreia îi aparţin documentele.

3. Conţinutul costitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material – se poate realiza prin acţiuni de: distrugere, alterare sau ascundere. Acestea pot fi originale sau copii, însǎ este obligatoriu ca ele sǎ cuprindǎ drepturi ale României pe plan internaţional. Dacǎ nu îndeplinesc aceastǎ condiţie, putem fi în prezenţa infracţiunii de sustragere sau distrugere de înscrisuri (art. 242C. pen.).

- urmarea imediatǎ – constă într-o stare de pericol pentru siguranţa statului.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ. Dacǎ se sǎvârşeşte din culpǎ atunci va fi infracţiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri sau neglijenţǎ în pǎstrarea secretului de stat (art. 252C. pen.);

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii - deşi posibile nu se pedepsesc;

2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen.;

3. fapt consumat - acesta se realizeazǎ în momentul sǎvârşirii elementului material.

SANCŢIUNI:

- închisoare de la 5 la 15 ani şi

- interzicerea unor drepturi.

COMUNICAREA DE INFORMAŢII FALSE (art. 168¹ C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Comunicarea sau rǎspândirea, prin orice mijloace, de ştiri, date sau informaţii false ori de documente falsificate, dacǎ prin aceasta se pune în pericol siguranţa statului, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic la toate infracţiunile contra siguranţei statului;

- obiectul juridic special - este format din ansamblul de relaţii sociale care privesc siguranţa statului şi relaţiile internaţionale care se realizeazǎ prin incriminarea rǎspândirii de astfel de ştiri;

- obiectul material - poate consta într-un document falsificat. Acesta nu este oblibatoriu în toate cazurile.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.

- subiectul pasiv - este statul român, dar şi unele instituţii importante din stat (Parlamentul);

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiune de comunicare sau rǎspândire de date sau informaţii false. Acest lucru se poate face prin presǎ, radio, televiziune, etc. Prin elementul material trebuie sǎ se punǎ în pericol siguranţa statului şi totodatǎ aceste informaţii trebuie sǎ fie false ori documentele sǎ fie falsificate.

- urmarea imediatǎ – o stare de pericol pentru siguranţa statului şi relaţiile internaţiomale ale României.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Dacǎ se sǎvârşeşte din culpǎ, nu mai este infracţiune.

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii - deşi posibile, nu se pedepsesc;

2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen.;

3. fapt consumat – aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul sǎvârşirii unei acţiuni ce formeazǎ elementul material.

SANCŢIUNI: închisoare de la 1 la 5 ani.

DIVULGAREA SECRETULUI CARE PERICLITEAZǍ SECURITATEA STATULUI (art. 169 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Divulgarea unor documente sau a unor date care constituie secrete de stat ori a altor documente sau date, de cǎtre cel care le cunoaşte datoritǎ atribuţiilor de serviciu, dacǎ fapta este de naturǎ sǎ punǎ în pericol siguranţa statului, se pedepseşte cu închisoare de la 7 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu a unor documente ce constituie secret de stat, dacǎ fapta este de naturǎ sǎ punǎ în pericol siguranţa statului, se pedeoseşte cu închisoare de la 5 la 10 ani.

Cu pedeapsa prevǎzutǎ în alin. 2 se sancţioneazǎ deţinerea în afara îndatoririlor de serviciu a altor documente în vederea divulgǎrii, dacǎ fapta este de natutǎ sǎ punǎ în pericol siguranţa statului.

Dacǎ faptele prevǎzute în alin. precedente sunt sǎvârşite de orice altǎ pessoanǎ, pedeapsa este închisaorea de la 1 la 7 ani.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra siguranţei statului;

- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care protejeazǎ secretul de stat şi a cǎror divulgare ar pune în pericol siguranţa statului;

- obiectul material - poate consta într-un document ce cuprinde acele secrete de stat (art. 150 C. pen.);

2B. Subiecţii infracţiunii:

-subiectul activ - este calificat, în sensul cǎ trebuie sǎ fie un funcţiunar care cunoaşte acele secrete de stat datoritǎ atribiţiilor de serviciu (un membru al serviciilor secrete). În ultimul alin. acesta poate fi orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale;

- subiectul pasiv - este statul român, dar şi o unitate din cele prevǎzute în art. 145 C. pen.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune de divulgare ce poate consta în: comunicarea sau aducerea la cunoştinţǎ a respectivelor secrete. Dacǎ acestea se divulgǎ cu intenţia ca ele sǎ ajungǎ la o putere strǎinǎ, vom fi în prezenţa infracţiunii de trǎdare prin transmitere de secrete. Aceasta se mai poate sǎvârşii şi printr-o inacţiune, când fǎptuitorul lasǎ documentul, cu ştiinţǎ, la vederea altor persoane sau instituţii ce le poate folosi împotriva intereselor statului român. Infracţiunea se mai poate sǎvârşii prin simpla deţinere a documentelor în vederea transmiterii lor. Toate aceste lucruri trebuie sǎ fie de naturǎ sǎ pericliteze securitatea statului.

- urmarea imediatǎ - o stare de pericol pentru siguranţa statului;

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Dacǎ faptele se sǎvârşesc din culpǎ, se va realiza conţinutul infracţiunii de neglijenţǎ în pǎstrarea secretului de stat(art. 252 C. pen.).

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii - deşi posibile, nu se pedepsesc;

2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen.;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se sǎvârşeşte în momentul cǎnd se realizeazǎ elementul material al infracţiunii;

MODALITǍŢI : Aceastǎ infracţiune cunoaşte o formǎ tip (alin.1) şi trei atenuate (alin. 2, 3, 4);

SANCŢIUNI:

- închisoarea, care diferǎ în funcţie de încadraea juridicǎ;

- interjicerea unor drepturi.

NEDENUNŢAREA (art. 170 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Omisiunea de a denunţa de îndatǎ sǎvârşirea vreuneia dintre infracţiunile prevǎzute în art. 155-163 ,165. 166.1 şi 167 se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Omisiunea de a denunţa, sǎvârşitǎ de soţ sau de o rudǎ apropiatǎ, nu se pedepseşte.

Nu se pedepseşte persoana care mai înainte de a se fi început urmǎrirea penalǎ pentru infracţiunea nedenunţatǎ, încunonştinţeazǎ autoritǎţile competente despre acea infracţiune sau care, chiar dupǎ ce s-a început urmǎrirea penalǎ ori dupǎ ce vinovaţii au fost descoperiţi, a înlesnit arestarea acestora.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra siguranţei statului;

- obiectul juridic special - îl constituie relaţiile sociale referitoare la siguranţa statului ce se realizeazǎ prin descoperirea şi sancţionarea promptǎ a tuturor faptelor ce sunt îndreptate împotriva acestei valori;

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.

- subiectul pasiv - este statul român.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - acesta se poate realiza numai printr-o inacţiune. Specificul acestei infracţiuni este acela cǎ fǎptuitorul a ştiut de sǎvârşirea infracţiunilor şi nu le-a denunţat autoritaţilor, în condiţiile în care legea îl obligǎ sǎ facǎ acest lucru.

- urmarea imediatǎ – o stare de pericol pentru siguranţa statului.

2B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia sau culpa.

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii - nu sunt posibile, fiind o infracţiune omosivă;

2. tentativa - nu este posibilǎ, fiind o infracţiune omosivă;

3. fapt consumat - infracţiunea se consumǎ în momentul în care fǎptuitorul a luat cunoştinţǎ de sǎvârşirea unei astfel de infracţiuni şi nu o denunţǎ într-un anume interval de timp.

SANCŢIUNI: închisoare de la 2 la 7 ani;

CAUZE DE NEPEDEPSIRE: Când se sǎvârşeşte de soţ sau rudǎ apropiatǎ;

INFRACŢIUNI CONTRA REPREZENTANTULUI UNUI STAT STRǍIN (art. 171 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

„Infracţiunile contra vieţii, integritǎţii corporale, sǎnǎtǎţii, libertǎţii sau demnitǎţii, sǎvârşite împotriva reprezentantului unui stat strǎin se sancţioneazǎ cu pedeapsa prevǎzutǎ de lege pentru fapta sâvârşitǎ, al cǎrei maxim se sporeşte cu 2 ani.

Acţiunea penalǎ se pune în mişcare la dorinţa exprimatǎ de guvernul strǎin. ”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni cobtra siguranţei statului.

- obiectul juridic special - în principal se referǎ la relaţiile sociale referitoare la siguranţa statului, iar în secundar la relaţiile sociale ce privesc viaţa, integritatea corporalǎ, libertatea şi denmitatea reprezentantului unui stat strǎin.

- obiectul material - este corpul persoanei împotriva cǎreia se îndreaptǎ infracţiunea.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.

- subiectul pasiv - este persoana fizicǎ împotriva cǎreia se îndreaptǎ infracţiunra (în secundar) - şefii de state, membrii ai guvernului, etc. şi (în principal) statul român.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - aceastǎ infracţiune se poate sǎvârşi prin toate acţiunile şi inacţiunile prin care se pot comite infracţiunile contra presoanei.

- urmarea imediatǎ - o stare de pericol pentru siguranţa statului şi uciderea sau vǎtǎmarea persoanei ce îndeplineşte o funcţie în stat.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau culpǎ.

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se pedepsesc;

2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 173 C. pen.;

3. fapt consumat - se consumǎ atunci când se creazǎ starea de pericol pentru siguranţa statului;

SANCŢIUNI: Se va aplica sancţiunea prevǎzutǎ de lege pentru infracţiunea sǎvârşitǎ, la care se adaugǎ un spor de 2 ani. Acţiunea se pune în mişcare la dorinţa exprimatǎ a statului strǎin.

TITLUL II

INFRACŢIUNILE CONTRA PERSOANEI

ASPECTE GENERALE:

Infracţiunile contra persoanei se studiazǎ imediat dupǎ infracţiunile contra siguranţei statului, deoarece persoana cu toate atributele sale reprezintǎ una din valorile sociale fundamentale pe care statul le ocroteşte.

Infracţiunule contra persoanei sunt structurate în mai multe capitole, în funcţie de valoarea socialǎ lezatǎ: viaţa, sǎnǎtatea şi integritatea corporalǎ, libertatea fizicǎ sau psihicǎ, libertatea vieţii sexuale.

Datoritǎ multitudini de feluri în care persoana poate fi lezatǎ, acest titlu se va studia pe parcursul a 4 cursuri.

CAPITOLUL I - INFRACŢIUNILE CONTRA VIEŢII:

OMORUL(art. 174 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Uciderea unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseşte.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- generic - este format din relaţiile sociale care privesc apǎrarea persoanei privitǎ sub totalitatea atributelor sale ;

- special - este format din relaţiile sociale care apǎrǎ viaţa tuturor persoanelor;

- material - corpul persoanei aflat în viaţǎ. Acesta nu trebuie sǎ se confunde cu subiectul pasiv care este persoana în viaţǎ.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.

- subiectul pasiv - este persoana ucisǎ.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se poate realiza printr-o acţiune sau inacţiune:sugrumare, lovire, tǎiere, otrǎvire, împuşcare, înţepare, electrocutare, neadministrarea de hranǎ sau medicamente, neacordarea primului ajutor, asmuţirea unui cǎine, folosirea unei reptine, etc. Se poate observa cǎ omorul se poate sǎvârşii direct sau indirect. De asemenea, fǎptuitorul poate folosi şi anumite instrumente: cuţit, topor, lamǎ, substanţe otrǎvitoare, etc.

- urmarea imediatǎ - moartea persoanei. Dacǎ aceasta nu se produce va fi tentativǎ.

- legǎtura de cauzalitate - ea trebuie sǎ se stabileascǎ între acţiunea fǎptuitorului şi urmarea imediatǎ.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ. Ea se va stabili în funcţie de modul cum a acţionat fǎptuitorul şi de instrumentele pe care le-a folosit.

- mobilul - ura, gelozia. Interesul material schimbǎ încadrarea juridicǎ (art. 175 C. pen.). Lipsa acestuia poate releva inexistenţa discernǎmântului. El aratǎ totodatǎ periculozitatea infractorului.

- scopul - suprimarea vieţii persoanei. Acesta ajutǎ de cele mai multe ori la individualizarea pedepsei.

4. Forme. Sancţiuni:

FORME:

1. actele preparatorii - deşi posibile nu se pedepsesc (procurarea unui cuţit);

2. tentativa - se pedepseşte (îndreptarea cuţitului înspre inima unei persoane);

3. fapt consumat - momentul producerii morţi.

SANCŢIUNI:

- închisoarea de la 10 la 20 de ani şi

- interzicerea unor drepturi.

OMORUL CALIFICAT(art. 175 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Omorul sǎvârşit în vreuna din urmǎtoarele împrejurǎri:

a) cu premeditare;

b) din interes material;

c) asupra soţului sau unei rude apropiate;

d) profitând de starea de neputinţǎ a victimei de a se apǎra;

e) prin mijloace ce pun în pericol viaţa mai multor persoane;

f) în legǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei;

g) pentru a se sustrage ori pentru a sustrage pe altul de la urmǎrire sau arestare, ori de la executarea unei pedepse;

h) pentru a înlesni sau a ascunde sǎvârşirea altei infracţiuni;

i) în public;

se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseşte.”

Omorul calificat implicǎ aceleaşi caracteristici ca şi omorul simplu, cu deosebirea cǎ primul prezintǎ unele circumstanţe care îi sporesc periculozitatea. Pentru explicaţiile privind obiectul, subiecţii, latura obiectivǎ şi subiectivǎ trimitem la infracţiunea de omor. În continuare vom analiza numai cazurile în care omorul poate fi calificat.

a. cu premeditare:

Premeditarea presupune o gândire anticipatǎ asupra unei activitǎţi viitoare. În accepţiunea legii penale, premeditarea presupune ceva mai mult decât o gândire anticipatǎ. Ea constǎ în trecerea unui interval de timp din momentul luǎrii hotǎrârii de a sǎvârşii omorul şi pânǎ în momentul executǎrii infracţiunii. Acest interval de timp nu este expres prevǎzut de lege, fiind lǎsat la aprecierea instanţei.

Premeditarea mai presupune şi sǎvârşirea unor acte de pregǎtire, de naturǎ sǎ întǎreascǎ hotǎrârea de a sǎvârşi infracţiunea şi totodatǎ sǎ-i faciliteze executarea acesteia (procurarea unui cuţit sau a unei cantitǎţi de otravǎ, urmǎrirea victimei).

Aceasa implicǎ aşadar o chibzuinţǎ, sânge rece, stǎpânire de sine. În cazul în care o persoanǎ procurǎ instrumente autorului în vederea sǎvârşirii omorului, acesta va rǎspunde pentru complicitate la infracţiunea de omor calificat.

b. din interes material:

Acesta constituie un mobil de facturǎ egoistǎ, care îi conferǎ faptei un pericol mai mare. Interesul material se poate înfǎţişa ca un avantaj sau beneficiu de naturǎ materialǎ cum ar fi: bani, bunuri, titluri de valoare, dobândirea unei moşteniri, stingerea unor datorii sau obţinerea altor avantaje. Nu intereseazǎ valoarea avantajelor sau bunurilor care pot fi obţinute. Este important ca aceste avantaje sǎ fi constituit mobilul crimei.

Sǎvârşirea omorului din interes material, este o circumstanţǎ personalǎ, deoarece priveşte latura subiectivǎ a infracţiunii, nefiind transmisibilǎ şi celorlalţi participanţi.

c. asupra soţului sau unei rude apropiate:

Omorul sǎvârşit în astfel de cazuri este mai grav deoarece victima mizând pe afectivitatea dintre el şi autor nu-şi ia mǎsuri de apǎrare, ceea ce poate sǎ înlesneascǎ sǎvârşirea infracţiunii. În acest caz subiectul pasiv este calificat. Calitatea de soţ rezultǎ numai dintr-o cǎsǎtorie legal îngheiatǎ;fiind scos din aceastǎ sferǎ concubinajul. Despǎrţirea în fapt a soţilor nu are relevanţǎ.

Prin rude apropiate se înţeleg ascendenţii şi descendenţii, fraţii şi surorile, copiii acestora, precum şi persoanele devenite prin adopţie potrivit legii, astfel de rude. Nu intereseazǎ gradul de rudenie în linie ascendentǎ şi descendentǎ. Copiii adoptaţi au calitatea de rude apropiate faţǎ de adoptator. Adopţia cu efecte depline nu permite sǎ opereze agravanta între înfiat şi ascendentul sǎu natural sau fratele sǎu de sânge.

d. profitând de starea de neputinţǎ a victimei de a se apǎra:

Agravanta se justificǎ prin aceea cǎ, omorul astfel sǎvârşit este mai uşor de consumat. Sunt în neputinţǎ de a se apǎra persoanele care suferǎ o infirmitate fizicǎ sau psihicǎ, cele de vârstǎ fragedǎ sau cele de vârstǎ înaintatǎ.

Starea de neputinţǎ trebuie sǎ fie anterioarǎ sǎvârşirii faptei şi nu sǎ fie provocatǎ de autor. A profita de starea de neputinţǎ a victimei, presupune cunoaşterea de cǎtre fǎptuitor a condiţiei precare a victimei şi hotǎrârea acestuia de a se folosi de aceastǎ stare pentru a o ucide.

Fapta prezintǎ un grad de pericol social mai grav din punct de vedere obiectiv (neputinţa victimei), cât şi din punct de vedere subiectiv (perversitatea fǎptuitorului care a ucis profitând de aceastǎ împrejurare).

e. prin mijloace care pun în pericol viaţa mai multor persoane:

Omorul sǎvârşit în astfel de situaţii este mai grav, deoarece cu cât sunt mai multe victime cu atât fapta este mai periculoasǎ. Se îndeplineşte aceastǎ agravantǎ când autorul foloseşte pentru sǎvârşirea infracţiunii metode ca: bombe, gaze, incendii, armament.

Aceastǎ agravantǎ poate sǎ reiasǎ din mijloacele folosite de autor, dar şi din împrejurǎrile în care se comite fapta (într-o salǎ de curs).

f. în legǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei:

Aceastǎ circumstanţǎ are în vedere, de regulǎ, omorul care se comite dintr-un sentiment de nemulţumire sau de rǎzbunare pentru modul în care victima, în cadrul îndatoririlor de serviciu, a satisfǎcut interesele ori pretenţiile autorului. Existǎ aceastǎ circumstanţǎ şi atunci când autorul ucide pentru a împiedica victima sǎ-şi exercite atribuţiile de serviciu.

În cazul în care victima îndeplineşte o funcţie importantǎ pe linie de stat sau politicǎ, fapta se încadreazǎ în art. 160 C. pen. dacǎ îndeplineşte şi celelalte condiţii.

g. pentru a se sustrege ori pentru a sustrage pe altul de la urmǎrire, arestare ori de la executarea unei pedepse:

Pericolul sporit al omorului sǎvârşit în astfel de situaţii decurge din scopul urmǎrit de fǎptuitor. De ex. autorul comite un omor pentru a nu fi tras la rǎspundere penalǎ. Nu se aplicǎ aceastǎ agavantǎ în cazul în care urmǎrirea nu a început.

h. pentru a înlesni sau a ascunde sǎvârşirea altei infracţiuni:

Pentru existenţa acestei agravante este necesarǎ şi suficientǎ dovada scopului urmǎrit, indiferent dacǎ acest scop s-a realizat sau nu. De ex. fapta autorului care, urmǎrind sǎ aibǎ raport sexual cu victima, nu a oprit maşina la insistenţele acesteia, determinând-o astfel sǎ sarǎ din maşinǎ, accidentându-se mortal. În speţǎ nu este relevant cǎ inculpatul n-a reuşit sǎ consume violul, hotǎrâtor fiind scopul urmǎrit, şi anume, împiedicarea victimei de a se salva.

Acest text de lege se referǎ şi la tentativǎ, nu numai la infracţiunile consumate. În cazul în care scopul s-a realizat, va exista un concurs de infracţiuni.

i. în public:

Omorul sǎvârşit într-o asemenea împrejurare evidenţiazǎ o periculozitate sporitǎ a fǎptuitorului, iar fapta are un mare ecou social, determinând o nesiguranţǎ publicǎ. Prin loc public se înţeleg situaţiile prevǎzute în art. 152 C. pen.

OMORUL DEOSEBIT DE GRAV (art. 176C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Omorul sǎvârşit în vreuna din urmǎtoarele împrejurǎri:

a. prin cruzimi;

b. asupra a douǎ sau mai multor persoane;

c. de cǎtre o persoanǎ care a mai sǎvârşit un omor;

d. pentru a sǎvârşi sau a ascunde sǎvârşirea unei tâlhǎrii sau piratrerii;

e. asupra unei femei gravide;

f. asupra unui magistrat, poliţist, jandarm ori asura unui militar, în timpul sau în legǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora;

g. de către un judecător sau procuror, poliţist, jandarm sau militar, în timpul sau în legǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora,

se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţǎ sau cu închisoare de de al 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi;

Tentativa se pedepseşte.”

a. prin cruzimi;

Este o circumstanţǎ foarte des întâlnitǎ în practicǎ. Astfel, Dicţionarul Juridic defineşte cruzimea ca „o manifestere de ferocitate în comiterea unei infracţiuni de naturǎ sǎ provoace suferinţe prelungite victimei. ”

Actele de cruzime comise de fǎptuitor provoacǎ implicit şi un sentiment de oroare celor din jur, ori de groazǎ.

Ex. în acest sens pot fi: stropirea victimei cu benzinǎ, dupǎ care i s-a dat foc, aplicarea de lovituri care zdrobesc globii oculari, tǎierea victimei cu o lamǎ în zone nevitale, dar totuşi pentru a-i provoca moartea.

Omorul sǎvârşit în asemenea situaţii este deosebit de grav, deoarece infractorul urmǎreşte un rezultat dublu: provocarea de suferinţe fizice şi moartea victimei.

b. asupra a douǎ sau mai multor persoane;

Aceastǎ circumstanţǎ are ca element specific nu o pluralitate de victime,ci voinţa infractorului de a ucide mai multe persoane în aceeaşi împrejurare. Agravanta se aplicǎ numai dacǎ se produce efectiv moartea a cel puţim douǎ persoane.

Pentru incidenţa agravantei, autorul trebuie sǎ aibǎ reprezentarea consecinţelor constând în uciderea a cel puţin douǎ persoane. Ex. aruncarea unei bombe care a ucis mai multe persoane, otrǎvirea unor fântâni.

Dacǎ fǎptuitorul demonstreazǎ intenţia de a ucide o singurǎ persoanǎ prin mijloace care pun în pericol viaţa mai multor persoane, atunci el va rǎspunde cfm. art 175 lit. e.

c. de cǎtre o persoanǎ care a mai sǎvârşit un omor;

Aceasta are la bazǎ antecedenţa penalǎ a infractorului, care demonstreazǎ cǎ acesta nu s-a îndreptat. Pentru aplicarea acesteia nu se vor lua în calcul faptele de omor sǎvârşite într-o stare care înlǎturǎ caracrerul penal al faptei - legitimǎ apǎrare.

Aceastǎ antecedenţǎ penalǎ va exista chiar dacǎ pentru omorul sǎvârşit a intervenit amnistia, graţierea ori prescripţia sau dacǎ acesta a fost reabilitat.

La stabilirea sancţiuni, se vor aplica regulile concursului de infracţiuni sau ale recidivei. Aceastǎ agravantǎ esre personalǎ, deci ea nu se rǎfrânge şi asupra altor participanti.

d. pentru a sǎvârşi sau a ascunde sǎvârşirea unei tâlhǎrii sau piratrerii:

Împrejurarea care atribuie acestui omor un caracter mai grav constǎ în scopul special urmǎrit de fǎptuitor. Se va aplica art. 176 lit. d când se stabileşte cǎ fǎptuitorul a suprimat cu intenţie viaţa unui om, pentru a crea condiţiile favorabile sǎvârşirii sau ascunderii unei tâlhǎrii sau piraterii.

Aceastǎ condiţie trebuie sǎ fi existat în momentul sǎvârşirii omorului. Ea este o circumstanţǎ personalǎ şi deci nu este opozabilǎ şi celorlalţi participanţi, afarǎ de cazul în care aceştia au acţionat şi ei cu acelaşi scop.

Omorul sǎvârşit în aceastǎ împrejurare se deosebeşte de tâlhǎria care a avut ca urmare moartea vintimei, deoarece în acest caz fǎptuitorul nu acţioneazǎ cu intenţia de a ucide victima ci de a o deposeda de un bun, forma de vinovǎţie cu care se comite fapta fiind praeterintenţia.

e. asupra unei femei gravide;

O asemenea faptǎ produce moartea a douǎ fiinţe, lezând respectul faţǎ de produsul concepţiei. Nu are semnificaţie stadiul sarcinii, legea neprecizând acest lucru. Starea de graviditate trebuie sǎ fie realǎ. Dacǎ fǎptuitorul sǎvârşeşte omorul ştiind cǎ victima este gravidǎ, ea nefiind, agravanta nu va opera.

În momentul sǎvâşirii faptei, autorul trebuie sǎ cunoascǎ starea victimei, în caz contrar operând eroarea de fapt. Cu toate cǎ, legea nu precizeazǎ ar mai fi de menţionat cǎ, starea de graviditate a victimei ar trebui sǎ fie vizibilǎ.

f. asupra unui magistrat, poliţist, jandarm ori asura unui militar, în timpul sau în legǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora, se pedepseşte cu detenţiunea pe viaţǎ sau cu închisoare de de al 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

g. de către un judecător sau procuror, poliţist, jandarm sau militar, în timpul sau în legǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale acestora,

Raţiunea acestei agravante decurge din calitatea subiectului pasiv şi/sau activ de purtǎtor al autotitǎţii de stat, fie ca procuror, judecǎtor, poliţist sau jandarm. Aceste persoane intrǎ în categoria persoanelor care se ocupǎ cu reprimarea fenomenului infracţional.

Subiectul pasiv trebuie sǎ se afle în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau fapta sǎ se comitǎ în pegǎturǎ cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau publice ale victimei.

PRUNCUCIDEREA (art.177 C.pen.)

1. Conţinutul legal:

“Uciderea copilului nou-nǎscut, sǎvârşitǎ imediat dupǎ naştere de cǎtre mama aflatǎ într-o stare de tulburare pricinuitǎ de naştere, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;

- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc dreptul la viaţǎ oricǎrui nou-nǎscut. Dupǎ cum se ştie dreptul la viaţǎ apare în momentul expulzǎrii copilului din corpul mamei. Nu are relevanţǎ dacǎ copilui este sǎnǎtos sau nu, important este ca el sǎ fie în viaţǎ.

- obiectul material - este corpul nou-nǎscutului.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - este calificat, în persoana mamei nou-nǎscutului, imediat dupǎ naştere. Cel care ajutǎ la sǎvârşirea infracţiunii poate fi dupǎ caz complice sau instigator. Pruncuciderea reprezintǎ o formǎ mai uşoarǎ de omucidere. Totodatǎ, mama trebuie sǎ se fi aflat într-o puternicǎ tulburare pricinuitǎ de actul naşterii şi nu de un conflict exterior.Aceste douǎ condiţii trebuie îndeplinite cumulativ. Dacǎ lipseşte aceastǎ stare, mama va rǎspunde pentru omor calificat.

- subiectul pasiv - este calificat în persoana nou-nǎscutului, indiferent dacǎ este nǎscut din cǎsǎtorie sau din afara acesteia. Durata maximǎ a stǎrii de nou-nǎscut este de 10-14 zile - atât timp cât dureazǎ urmele naşterii.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiue sau inacţiune de ucidere (aplicarea de lovituri, lǎsarea acestuia în frig, înfometarea copilului). Toate acestea trebuie fǎcute „imediat dupǎ naştere” şi datoritǎ tulburǎrilor în care se gǎsea mama dupǎ naştere.

- urmarea imediatǎ - moartea copilului nou-nǎscut. Dacǎ se produce un alt rezultat-o vǎtǎmare gravǎ, nu va cǎdea în sfera penalului, deoarece tentativa nu se mai pedepseşte.

3B. Latura subiectivǎ :

- forma de vinovǎţie - intenţia, fiind în acest caz incompatibilǎ cu premeditarea, deoarece pruncuciderea este o infracţiune spontanǎ.

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii - deşii posibile, nu se pedepsesc;

2. tentativa - nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - se consumǎ atunci când se produce moartea nou-nǎscutului.

SANCŢIUNI:

- închisoare de la 2 la 7 ani.

UCIDEREA DIN CULPǍ (art. 178 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Uciderea din culpǎ a unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Uciderea din culpǎ ca urmare a nerespectǎrii dispoziţiilor legale ori a mǎsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei funcţi sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activitǎţi, se pedepseşte cu închisoare da la 2 la 7 ani.

Când uciderea din culpǎ a unei persoane este sǎvârşitǎ de un conducǎtor de vehicul cu tracţiune mecanicǎ, având în sânge o îmbibaţie alcoolicǎ ce depǎşeşte limita legalǎ sau care se aflǎ în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ fapta sǎvârşitǎ din culpǎ, de orice altǎ persoanǎ în exerciţiul profesiei sau meseriei şi care se aflǎ în stare de ebrietate.

Dacǎ prin fapta sǎvârşitǎ s-a cauzat moartea a douǎ sau mai multor persoane, la maximul pedepselor prevǎzute în alin.precedente se poate adǎuga un spor de pânǎ la 3 ani.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;

- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc dreptul la viaţǎ, chiar şi în cazul faptelor sǎvârşite din culpǎ, cu toate cǎ suprimarea vieţii unei persoane în asemenea condiţii este mai puţin gravǎ raportatǎ la celelalte infracţiuni de omor.

- obiectul material - este corpul persoanei ucise.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - poate fi orice persoanǎ care răspunde penal. Dar, uneori legea cere o anumitǎ calitate - conducǎtor auto. Cât priveşte coautoratul, în doctrinǎ sunt mai multe opinii care confirmǎ sau infirmǎ posibilitatea acestuia.

- subiectul pasiv - este persoana ucisǎ. Aceeaşi persoanǎ poate fi de cele mai multe ori atât subiect activ cât şi subiect pasiv al infracţiunii.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiune sau inacţiune de ucidere din culpǎ. În acest caz nu avem o infracţiune violentǎ, premeditatǎ sau prin cruzimi ci o conduitǎ greşitǎ a autorului într-o situaţie periculoasǎ (conducerea unui autovehicul, mânuirea unui agregat). Dacǎ fǎptuitorul s-a folosit însǎ de aceste instrumente pentru a produce moartea persoanei, nu va mai opera incidenţa acestui articol.

- urmarea imediatǎ - moartea persoanei. Dacǎ nu se produce aceastǎ urmare, încadrarea juridicǎ a faptei va fi de vǎtǎmare corporalǎ din culpǎ.

- legǎtura de cauzalitate - ea trebuie întotdeauna stabilitǎ, astfel încât sǎ se cunoascǎ în concret fapta care a dus la acest rezultat. Nu va exista legătură de cauzalitate dacǎ între acţiunea fǎptuitorului şi urmarea imediatǎ s-au interpus factori externi.Totodatǎ nu va exista legătură de cauzalitate dacǎ fǎptuitorul, în momentul sǎvârşirii faptei, nu-şi putea reprezenta urmǎrile faptelor sale (caz fortuit).

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - culpa simplǎ sau cu prevedere.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii - nu sunt posibile;

2. tentativa - nu este posibilǎ;

3. fapt consumat - se consumǎ atunci când se produce moartea persoanei.

MODALITǍŢI: Uciderea din culpǎ cunoaşte 3 forme agravate:

a. Uciderea din culpǎ ca urmare a nerespectǎrii dispoziţiilor legale ori a mǎsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei funcţi sau meserii, ori pentru efectuarea unei anume activitǎţi, se pedepseşte cu închisoare da la 2 la 7 ani.

În aceastǎ agravantǎ se includ de obicei accidentele de circulaţie. Aici intervine culpa profesionalǎ, când şoferii sunt obligaţi sǎ reducǎ viteza pânǎ la evitarea oricǎrui pericol. În activitatea medicalǎ se poate reţine culpa profesionalâ în cazul unei consultaţii superficiale a bolnavului.

Astfel, de ex. existǎ rǎspunderea penalǎ a chirurgului care, dupǎ efectuarea operaţiei a uitat o compresǎ în corpul victimei şi aceasta a decedat.

b.Când uciderea din culpǎ a unei persoane este sǎvârşitǎ de un conducǎtor de vehicul cu tracţiune mecanicǎ, având în sânge o îmbibaţie alcoolicǎ ce depǎşeşte limita legalǎ sau care se aflǎ în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.

Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ fapta sǎvârşitǎ din culpǎ, de orice altǎ persoanǎ în exerciţiul profesiei sau meseriei şi care se aflǎ în stare de ebrietate.

În acest caz subiectul activ este calificat în sensul cǎ este un conducǎtor auto. De menţionat cǎ, starea de ebrietate nu este sinonimǎ cu starea în care şoferul are în corp o anumitǎ îmbibaţie alcoolicǎ. Aceastǎ agravantǎ îşi are raţionamentul în aceea cǎ între alcoolism şi ingracţionalitate existǎ o strânsǎ legǎturǎ. Dupǎ unii autori aceastǎ agavantǎ ar îndeplini condiţiile concursului de infracţiui, iar dipǎ alţii aceasta ar fi o infracţiune comlpexǎ. Însǎ cei mai mulţi tind cǎtre prima opinie.

c.Dacǎ prin fapta sǎvârşitǎ s-a cauzat moartea a douǎ sau mai multor persoane, la maximul pedepselor prevǎzute în alin. precedente se poate adǎuga un spor de pânǎ la 3 ani.”Aceastǎ agravantǎ are în vedere situaţia în care printr-o sg. faptǎ se cauzeazǎ moartea a 2 sau mai multor persoane.

SANCŢIUNI:

- închisoare de la 1 la 5 ani în forma tip şi

- închisoare de la 2 la 7 ani sau de la 5 la 15 ani în forma agravatǎ, care poate fi sporitǎ cu 3 ani.

DETERMINAREA SAU ÎNLESNIREA SINUCIDERII (art. 179C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Fapta de a determina sau înlesni sinuciderea unei persoane, dacǎ sinuciderea sau încercarea a avut loc, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Când fapta prevǎzutǎ în alin. precedent s-a sǎvârşit faţǎ de un minor sau faţǎ de o presoanǎ care nu era în stare sǎ-şi dea sema de fapta sa, ori nu putea sǎ fie stǎpânǎ pe ele, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;

- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc dreptul la viaţǎ oricǎrui om, incriminâd faptele care instigǎ la autosuprimarea vieţii.

- obiectul material - este corpul persoanei care s-a sinucis sau care a încercat sǎ se sinucidǎ.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ sub toate formele sale.

- subiectul pasiv - orice persoanǎ. În cazul agravantei, acesta este calificat -minor sau iresponsabil.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiune de determinare sau înlesnire a sinuciderii, ori de convingere a acesteia sǎ se sinucidǎ. Când constrângerea victimei este de asemenea naturǎ încât nu lasǎ acestuia nici o posibilitate concretǎ de a acţiona altfel, ori de a se împotrivi, fǎptuitorul va rǎspunde pentru infracţiunea de omor. Cel care sileşte o persoanǎ sǎ se sinucidǎ va rǎspunde tot pentru omor. În cazul acestei infracţiuni, hotǎrârea aparţine subiectului pasiv.

- urmarea imediatǎ - sinuciderea persoanei sau încercarea de a se sinucide.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii - deşii posibile, nu se pedepsesc;

2. tentativa - nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce sinucidrea sau când încercarea de sinucidere a avul loc.

MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ atunci când:

a. când fapta se sǎvârşeşte asupra unui minor;

b. când fapta se sǎvârşeşte asupra unui iresponsabil (în sensul art.48 C.pen.)

În ambele situaţii este necesar ca fǎptuitorul sǎ fi cunoscut starea victimei, în caz contrar agravanta nu se reţine.

SANCŢIUNI:

- închisoare de la 2 la 7 ani - în forma tip şi

- închisoare de la 3 la 10 ani - în forma agravatǎ.

LOVIREA ŞI VǍTǍMAREA INTEGRITǍŢII CORPORALE SAU A SǍNǍTǍŢII

LOVIREA SAU ALTE VIOLENŢE (art. 180 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Lovirea sau orice acte de violenţǎ cauzatoare de suferinţe fizice se pedepsesc cu închisoare de la o lunǎ la 3 luni sau cu amendǎ.

Faptele prevǎzute la alin. 1 sǎvârşite asupra membrilor de familie se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 1 an sau cu amendǎ.

Lovirea sau actele de violenţǎ care au pricinuit o vǎtǎmare ce necesitǎ pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ.

Faptele prevǎzute în alin. precedent sǎvârşite asupra membrilor familiei se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 2 ani sau cu amendǎ.

Acţiunea penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. În cazul alin 1¹ şi 2¹ acţiunea penalǎ se pune în mişcare şi din oficiu.

Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea penalǎ a fost pusǎ în mişcare din oficiu.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;

- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc integritatea corporalǎ sau sǎnǎtatea fiecǎrei persoane, indifedent cǎ este o persoanǎ oarecare sau membru de familie.

- obiectul material - este corpul persoanei.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ sub toate formele sale. Dacǎ loviturile sunt exercitate de un funcţionar în exercitarea atribuţiilor de serviciu, atunci vom avea infracţiunea de purtare abuzivǎ. În forma agravatǎ, sub. activ trebuie sǎ fie soţ sau rudǎ apropiatǎ.

- subiectul pasiv - orice persoanǎ. În cazul agravantei, acesta este calificat - membru de familie.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiune de lovire sau acte de violemţǎ. Fapta se poate sǎvârşi şi indirect, prin intermediul unui animal.

- urmarea imediatǎ - vǎtǎmarea persoanei sau provocarea de suferinţe fizice.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii - deşi posibile, nu se pedepsesc;

2. tentativa - nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce o vǎtǎmare corporalǎ a persoanei sau când se produc suferinţe fizice.

MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ atunci când:

a. fapta se sǎvârşeşte asupra membrilor de familie 

b. când fapta produce leziuni ce necesitǎ pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 20 de zile. Nu intrǎ în acest termen durata concediului medical.

SANCŢIUNI:

- închisoare de la o lunǎ la 3 ani - în forma tip şi

- închisoare de la 6 luni la 1 an, de la 3 luni la 2 ani, de la 1 la 2 ani - în forma agravatǎ.

VǍTǍMAREA CORPORALǍ (art.181 C.pen.)

1. Conţinutul constitutiv:

„ Fapta prin care s-a pricinuit integritǎţii corporale sau sǎnǎtǎţii o vǎtǎmare care necesitǎ pentru vindecare îngrijiri medicale de cel mult 60 de zile se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Faptele prevǎzute la alin. 1 sǎvârşite asupra membrilor de familie se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 5 ani sau cu amendǎ.

Acţiunea penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. În cazul alin. 1¹ acţiunea penalǎ se pune în mişcare şi din oficiu.

Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ, producându-şi efectele şi în cazul în care acţiunea penalǎ a fost pusǎ în mişcare din oficiu. ”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;

- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc integritatea corporalǎ sau sǎnǎtatea fiecǎrei persoane, indifedent cǎ este o persoanǎ oarecare sau membru de familie.

- obiectul material - este corpul persoanei.

2B.Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ sub toate formele sale. Dacǎ loviturile sunt exercitate de un funcţionar în exercitarea atribuţiilor de serviciu, atunci vom avea infracţiunea de purtare abuzivǎ. În forma agravatǎ, sub. activ trebuie sǎ fie soţ sau rudǎ apropiatǎ.

- subiectul pasiv - orice persoanǎ. În cazul agravantei, acesta este calificat - membru de familie.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiune de lovire sau acte de violenţǎ. Fapta se poate sǎvârşi şi indirect, prin intermediul unui animal sau obiect. Specificul acestei infracţiuni constǎ în aceea cǎ durata îngrijirilor medicale nu depǎşeşte 60 de zile.

- urmarea imediatǎ - vǎtǎmarea persoanei sau provocarea de suferinţe fizice.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ, iar în anumite cazuri poate îmbrǎca şi forma praeterintenţiei.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii - deşi posibile, nu se pedepsesc;

2. tentativa - nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce o vǎtǎmare corporalǎ a persoanei sau când se produc suferinţe fizice a cǎror vindecare nu depǎşesc 60 de zile.

MODALITǍŢI:Fapta este mai gravǎ atunci când ea se sǎvârşeşte asupra membrilor de familie;

SANCŢIUNI:

- închisoare de la 6 luni la 5 ani - în forma tip şi de la 1 la 5 ani - în forma agravatǎ.

VǍTǍMAREA CORPORALǍ GRAVĂ(art.182 C. pen.)

1. Conţinutul constitutiv:

„Fapta prin care s-a pricinuit integritǎţii corporale sau sǎnǎtǎţii o vǎtǎmare care necesitǎ pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult 60 de zile se pedrpseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.

Dacǎ fapta a produs vreuna din urmǎtoarele consecinţe: pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionǎrii acestuia, o infirmitate permanentǎ fizicǎ sau psihicǎ, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie a vieţii persoanei, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Când fapta a fost sǎvârşitǎ în scopul producerii consecinţelor prevǎzute la alin 1 şi 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.

Tentativa faptei prevǎzutǎ în alin. 3 se pedepseşte.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;

- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc integritatea corporalǎ sau sǎnǎtatea fiecǎrei persoane, indiferent cǎ este o persoanǎ oarecare sau membru de familie.

- obiectul material - este corpul persoanei.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ sub toate formele sale.

- subiectul pasiv - orice persoanǎ.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se poate sǎvârşi printr-o acţiune de lovire sau acte de violenţǎ. Fapta se poate sǎvârşi şi indirect, prin intermediul unui animal sau obiect. Specificul acestei infracţiuni constǎ în aceea cǎ durata îngrijirilor medicale depǎşeşte 60 de zile sau produce una din urmǎtoarele consecinţe:

- pierderea unul simţ sau organ ori încetarea funcţionǎrii acestuia (scoaterea unui ochi, tǎierea unei urechi);

- producerea unei infirmitǎţi fizice sau psihice permanente;

- sluţirea, care poate consta în schimbarea înfǎţişǎrii (şi ea trebuie sǎ fie permanentǎ);

- avortul - cu condiţia ca fǎptuitorul sǎ cunoascǎ aceastǎ stare;

- punerea în primejdie a vieţii persoanei. Totuşi fǎptuitorul nu urmǎreşte sǎ omoare victima.

- urmarea imediatǎ - vǎtǎmarea persoanei, provocarea de suferinţe fizice sau punerea în primejdie a vieţii persoanei.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ, iar în anumite cazuri poate îmbrǎca şi forma praeterintenţiei.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii - deşi posibile, nu se pedepsesc;

2. tentativa - se pedepseşte numai în cazul alin. 3;

3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce o vǎtǎmare corporalǎ a persoanei sau când se produc suferinţe fizice a cǎror vindecare depǎşesc 60 de zile.

MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ atunci când  faptuitorul acţioneazǎ în scopul producerii consecinţelor prevǎzute în alin. 1 şi 2.

SANCŢIUNI:

- închisoare de la 2 la 7 ani - în forma tip şi

- închisoare de la 2 la 10 ani şi de la 3 la 12 ani - în forma agravatǎ.

LOVIRILE SAU VǍTǍMǍRILE CAUZATOARE DE MOARTE (art.183 C.pen)

1. Conţinutul constitutiv:

“Dacǎ vreuna din faptele prevǎzute în art. 180-182 a avut ca urmare moartea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei ;

- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc integritatea corporalǎ sau sǎnǎtatea fiecǎrei persoane. Aceastǎ infracţiune este de fapt o formǎ agravatǎ a infracţiunilor prevǎzute în art. 180 – 182 C. pen.

- obiectul material - este corpul persoanei.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ sub toate formele sale.

- subiectul pasiv - orice persoanǎ.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se poate sǎvârşi printr-o acţiune de lovire sau înbrâncire. Fapta se poate sǎvârşi şi indirect, prin intermediul unui animal sau obiect. Specificul acestei infracţiuni constǎ în aceea cǎ, moartea victimei se produce din culpǎ.

- urmarea imediatǎ - moartea persoanei.

3B. Latura subiectivǎ: 

- forma de vinovǎţie - praeterintenţia. Lovirea victimei se produce cu intenţie, însǎ moartea se produce din culpǎ. Dacǎ se reţine intenţia autorului de a produce moartea victimei atunci se va exista infracţiunea de omor.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii - nu sunt posibile;

2. tentativa - nu este posibilǎ;

3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce moartea victimei. Dacǎ aceasta nu se produce, vom fi în prezenţa unei infracţiuni de lovire sau vǎtǎmare corporalǎ.

MODALITǍŢI:Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agaravate analizate la infracţiunile prevǎzute la art. 180 - 182.

SANCŢIUNI: închisoare de la 5 la 15 ani. Sancţiunea este mai micǎ în comparaţie cu cea de la omor, deoarece în acest caz moartea se produce din culpa autorului.

VǍTǍMAREA CORPORALǍ DIN CULPǍ (art. 184 C. pen.)

1. Conţinutul constitutiv:

“Fapta prevǎzutǎ la art. 180 alin. 2 şi 2¹, care a pricinuit o vǎtǎmare ce necesitǎ pentru vindecare îngrijiri medicale mai mari de 10 zile, precum şi cea prevǎzutǎ în art. 181, sǎvârşite din culpǎ, se pedepsesc cu închisoare de la o lunǎ la 3 luni sau cu amendǎ.

Dacǎ fapta a avut vreuna din urmǎrile prevǎzute la art. 182 alin. 1 şi 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Când sǎvârşirea faptei prevǎzute în alin.1 este urmarea nerespectǎrii dispoziţiilor legale sau a mǎsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii, ori pentru îndeplinirea unei anume activitǎţi, pedeapsa este închisoarea de la3 luni la 2 ani sau amenda.

Fapta prevǎzutǎ în alin. 2 dacǎ este urmarea nerespectǎrii dispoziţiilor legale sau mǎsuriloe de prevedere arǎtate în alin. precedent se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Dacǎ faptele prevǎzute în alin. 3 şi 4 sunt sǎvârşite de cǎtre o persoanǎ care se aflǎ în stare de ebrietate, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 3 ani, în cazul alin. 3, şi închisoarea de la 1 la 5 ani în cazul alin. 4.

Pentru faptele prevǎzute în alin.1 şi 3, acţiunea penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;

- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc integritatea corporalǎ sau sǎnǎtatea fiecǎrei persoane.

- obiectul material - este corpul persoanei.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal.

- subiectul pasiv - orice persoanǎ.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiune de lovire sau orice acte de violenţǎ. Ne vom gǎsi în prezenţa acestei infracţiuni numai dacǎ durata îngrijirilor medicale este cuprinsǎ între 10 şi 60 de zile. Dacǎ acestea nu depǎşesc 10 zile fapta nu se încadreazǎ în acest art.

- urmarea imediatǎ - producerea vreuneia din urmǎrile menţionate în art. 180, 181 şi 182.

3B. Latura subiectivǎ: 

- forma de vinovǎţie - culpa simplǎ sau cu prevedere.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii - nu sunt posibile;

2. tentativa - nu este posibilǎ;

3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare.

MODALITǍŢI:Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate:

- când îngrijirile medicale depǎşesc 60 de zile;

- când aceasta este urmarea nerespectǎrii unor dispoziţii legale sau de prevedere pentru exercitarea unei profesii sau meserii;

- când autorul se aflǎ în stare de ebrietate;

SANCŢIUNI:

- închisoare de la o lunǎ la 3 luni sau amendǎ –în forma tip şi

- închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendǎ, închisoare de la 6 luni la 3 ani, închisoare de la 1 la 5 ani – în forma agravatǎ.

PROVOCAREA ILEGALǍ A AVORTULUI (art. 185 C. pen.)

1. Conţinutul constitutiv:

“Întreruperea cursului sarcinii, prin orice mijloace, sǎvârşitǎ în vreuna din urmǎtoarele împrejurǎri:

a. în afara instituţiilor medicale sau cabinetelor medicale autorizare în acest scop;

b. de cǎtre o persoanǎ care nu are calitatea de medic de specialitate;

c. dacǎ vârsta sarcinii a depǎşit 14 sǎptǎmâni, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

“Întreruperea cursului sarcinii, sǎvârşitǎ în orice condiţii fǎrǎ consimţǎmântul femeii însǎrcinate, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

Dacǎ prin faptele prevǎzute în alin. 1 şi 3 s-a cauzat femeii însǎrcinate vreo vǎtǎmare corporalǎ gravǎ, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacǎ fapta a avut ca urmare moartea femeii însǎrcinate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

În cazul când fapta prevǎzutǎ in alin. 2 şi 3 a fost sǎvârşitǎ de un medic, pe lângǎ pedeapsa închisorii, se va aplica şi interdicţia exercitǎrii profesiei de medic, potrivit art. 64 lit. c.

Tentativa se pedepseşte.

Nu se pedepseşte întreruperea cursului sarcinii efectuatǎ de medic :

a. dacǎ întreruperea cursului sarcinii este necesarǎ pentru a salva viaţa, sǎnǎtatea sau ingritatea corporalǎ a femeii însǎrcinate de la un pericol grav şi iminent şi care nu putea fi înlǎturat altfel ;

b. în cazul prevǎzut în alin.1 lit. c, când întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale ;

c. în cazul prevǎzut în alin. 2 când femeia însǎrcinatǎ s-a aflat în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, iar întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale.

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;

- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc integritatea corporalǎ sau sǎnǎtatea fiecǎrei persoane împotriva faptelor de întreruprere ilegalǎ a cursului sarcinii. Totodatǎ se mai iau în vedere şi relaţiile sociale cu privire la libertatea femeilor însǎrcinate de a decide singure dacǎ pǎstreazǎ sau nu fructul concepţiei.

- obiectul material - este corpul femeii însǎrcinate, precum şi al fǎtului, asupra cǎrora se îndreaptǎ activitatea infracţionalǎ.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ (moaşe, medici care nu sunt de specialitate, chiar şi un medic ginecolog care efectueazǎ întreruperea fǎrǎ consimtǎmântul femeii).

- subiectul pasiv - este femeia însǎrcinatǎ.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se poate sǎvârşii printr-o acţiune susceptibilǎ sǎ provoace întreruperea cursului sarcinii. Mijloacele pot fi: interne (administrarea unor substanţe avortive) şi externe (aplicarea de lovituri). Dacǎ fǎtul a decedat ca urmare a unui fenomen natural, fapta nu va mai constitui infracţiune.

- urmarea imediatǎ - expulzarea produsului concepţiei, fie uciderea fǎtului înǎuntrul uterului.

3B. Latura subiectivǎ: 

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ. Fǎptuitorul trebuie sǎ cunoascǎ starea de graviditate a victimei, iar în alin. 3 forma de vinovǎţie este praeterintenţia.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – nu se pedepsesc;

2. tentativa - se pedepseşte;

3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare şi anume uciderea fǎtulului.

MODALITǍŢI:Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate:

a. întreruperea cursului sarcinii, sǎvârşitǎ în orice condiţii fǎrǎ consimţǎmântul femeii însǎrcinate, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.

b. dacǎ prin faptele prevǎzute în alin. 1 şi 3 s-a cauzat femeii însǎrcinate vreo vǎtǎmare corporalǎ gravǎ, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi;

c. iar dacǎ fapta a avut ca urmare moartea femeii însǎrcinate, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

SANCŢIUNI:

- închisoare de la 6 luni la 3 ani – în forma tip şi

- închisoare de la 2 la 7 ani, închisoare de la 3 la 10 ani, închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi – în forma agravatǎ.

CAUZE DE NEPEDEPSIRE:

Nu se pedepseşte întreruperea cursului sarcinii efectuatǎ de medic:

a. dacǎ întreruperea cursului sarcinii este necesarǎ pentru a salva viaţa, sǎnǎtatea sau integritatea corporalǎ a femeii însǎrcinate de la un pericol grav şi iminent şi care nu putea fi înlǎturat altfel;

b. în cazul prevǎzut în alin. 1 lit. c, când întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale;

c. în cazul prevǎzut în alin. 2 când femeia însǎrcinatǎ s-a aflat în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa, iar întreruperea cursului sarcinii se impunea din motive terapeutice, potrivit dispoziţiilor legale.

INFRACŢIUNI CONTRA LIBERTǍŢII PERSOANEI 

LIPSIREA DE LIBERTATE ÎN MOD ILEGAL (art. 189 C. pen.)

1. Conţinutul constitutiv:

“Lipsirea de libertate a unei persoane în mod ilegal se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani.

În cazul în care fapta este sǎvârşitǎ prin simularea de calitǎţi oficiale, prin rǎpire, de o persoanǎ înarmatǎ, de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ sau dacǎ în schimbul eliberǎrii se cere un folos material sau orice alt avantaj, prcum şi în cazul în care victima este minorǎ sau este supusǎ unor suferinţe ori sǎnǎtatea sau viaţa îi este pusǎ în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.

Cu pedeapsa închisorii de la 7 la 15 ani se sancţioneazǎ şi lipsirea de libertate a unei persoane sǎvârşitǎ în scopul de a o obliga la practicarea prostituţiei.

Dacǎ pentru eliberearea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoanǎ juridicǎ, o organizaţie internaţionalǎ intreguvernamentalǎ sau un grup de persoane sǎ îndeplineascǎ sau nu un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani.

Dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1-4 se sǎvârşesc de cǎtre o persoanǎ care face parte dintr-un grup organizat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, în cazul alin. 1, închisoarea de la 7 la 18 ani în cazul alin. 2 şi 3, închisoarea de la 10 la 20 de ani, în cazul alin. 4.

Dacǎ fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani.

Tentativa faptelor prevǎzute în alin. 1-4 se pedepseşte.

Constituie tentativǎ şi producerea sau procurarea mijloacelor, a instrumentelor sau luarea de mǎsuri în vederea comiterii faptei prevǎzute în alin. 4.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;

- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea persoanei, adicǎ posibilitatea acesteia de a se mişca liber şi de a acţiona dupǎ propria sa voinţǎ.

- obiectul material - este corpul persoanei.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.

- subiectul pasiv - orice persoanǎ. Dacǎ acesta este minor, fapta va fi mai gravǎ.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - constǎ într-o acţiune sau inacţiune prin care se produce lipsirea de libertate a persoanei. Acest lucru se poate realiza chiar în locuinţa subiectului pasiv. În mod obligatoriu lipsirea de libertate trebuie sǎ aibǎ un caracter ilegal, în caz contrar, fapta nu va fi infracţiune. Nu are relevanţǎ penalǎ nici restrângerea libertǎţii inpusǎ de activitatea desfǎşuratǎ de subiect - militarii în termen, sportivii din cantonamente.

- urmarea imediatǎ - constǎ în imposibilitatea victimei de a se mişca liber conform voinţei sale.

3B. Latura subiectivǎ: 

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Dacǎ fapta a avut ca urnare moartea victimei, forma de vinovǎţie este în acest caz praeterintenţia.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – sunt posibile şi se pedepsesc numai în cazul formelor agravate;

2. tentativa - se pedepseşte;

3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare şi anume imposibilitatea victimei de a se mişca liber.

MODALITǍŢI: Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate:

- când fapta este sǎvârşitǎ prin simularea de calitǎţi oficiale;

- prin rǎpire;

- de o persoanǎ înarmatǎ;

- de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ;

- dacǎ în schimbul eliberǎrii se cere un folos material sau orice alt avanta ;

- victima este minorǎ sau este supusǎ unor suferinţe ori sǎnǎtatea sau viaţa îi este pusǎ în pericol, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 15 ani.

- lipsirea de libertate a unei persoane sǎvârşitǎ în scopul de a o obliga la practicarea prostituţiei- închisorii de la 7 la 15 ani;

- dacǎ pentru eliberearea persoanei se cere, în orice mod, ca statul, o persoanǎ juridicǎ, o organizaţie internaţionalǎ intreguvernamentalǎ sau un grup de persoane sǎ îndeplineascǎ sau nu un anumit act, pedeapsa este închisoarea de la 7 la 18 ani.

- dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1-4 se sǎvârşesc de cǎtre o persoanǎ care face parte dintr-un grup organizat, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani, în cazul alin. 1, închisoarea de la 7 la 18 ani în cazul alin. 2 şi 3, închisoarea de la 10 la 20 de ani, în cazul alin. 4.

- dacǎ fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani.

SANCŢIUNI:

- închisoare de la 3 la 10 ani – în forma tip şi

- închisoare de la 7 la 15 ani, închisoare de la 7 la 18 ani, închisoare de la 10 la 20 de ani, închisoare de la 15 la 25 de ani - în forma agravatǎ.

SCLAVIA (art. 190C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Punerea sau ţinerea unei persoane în stare de sclavie, precum şi traficul de sclavi, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Tentativa se pedepseşte.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei ;

- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea persoanei împotriva actelor de punere sau menţinere a unei persoane în stare de sclavie.

- obiectul material - este corpul persoanei.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.

- subiectul pasiv - orice persoanǎ.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - constǎ într-o acţiune sau inacţiune prin care se produce lipsirea de libertate a persoanei. Sclavia se deosebeşte de lipsirea de libertate deoarece în acest caz victima devine un lucru. Elementul material se poate sǎvârşi prin: punerea, ţinerea în stare de sclavie sau traficul de sclavi. Dupǎ cum se poate observa, aceastǎ infracţiune poate îmbrǎca forme continui, şi continuate.

- urmarea imediatǎ - constǎ în suprimarea completǎ a libertǎţii individuale a persoanei.

3B.Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Nu are importanţǎ dacǎ victima şi-a dat consimţǎmântul.

4. Forme. Sancţiuni.

FORME :

1. actele preparatorii – sunt posibile nu se pedepsesc;

2. tentativa - se pedepseşte;

3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare şi anume suprimarea întregii libertǎţi a persoanei;

4. fapt epuizat - acesta este reprezentat de momentul în care înceteazǎ activitarea infracţionalǎ.

SANCŢIUNI: închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

SUPUNEREA LA MUNCǍ FORŢATǍ SAU OBLIGATORIE (art.191C.pen)

1. Conţinutul legal:

“Fapta de a supune o persoanǎ, în alte cazuri decât cele prevǎzute de dispoziţiile legale, la prestarea unei munci contra voinţei sale sau la o muncǎ obligatorie, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;

- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea oricǎrei persoane de a-şi alege munca şi de a o presta dupǎ voinţa sa.

- obiectul material - nu are.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.

- subiectul pasiv - orice persoanǎ.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - constǎ într-o acţiune de silire a unei persoane de a presta o anume muncǎ sau obligarea acesteia la prestarea muncii ca şi când ar fi fost obligatǎ sǎ o facǎ. Cfm. art. 39 alin. 2 din Constituţie nu constituie muncǎ forţatǎ:

- serviciul militar;

- munca unei pers. condamnate;

- munca în stare de calamitate;

- urmarea imediatǎ - constǎ în prestarea unei munci fǎrǎ voia celui care lucreazǎ.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Nu va intra sub incidenţa legii penale eroarea fǎptuitorului asupra caracterului ilegal al mǎsurii de a supune o pers. la o muncǎ forţatǎ.

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare şi anume s-a produs supunerea victimei la o muncǎ forţatǎ, realizându-se o infracţiune continuǎ.

4. fapt epuizat - acesta este reprezentat de momentul în care înceteazǎ activitarea infracţionalǎ.

SANCŢIUNI: închisoare de la 6 luni la 3 ani.

VIOLAREA DE DOMICILIU (art. 192 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

„Pǎtrunderea fǎrǎ drept, în orice mod, într-o locuinţǎ, încǎpere, dependinţǎ sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fǎrǎ consimţǎmântul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a le pǎrǎsi la cererea acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.

În cazul în care fapa se sǎvârşeşte de o persoanǎ înarmatǎ, de 2 sau mai multe persoane împreunǎ, în timpul nopţii sau prin folosire de calitǎţi mincinoase, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 10 ani.

Pentru fapta prevǎzutǎ în alin. 1 acţiunea penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ. ”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei ;

- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea oricǎrei persoane sub aspectul vieţii domestice. Cfm. art. 27 din Constituţie domiciliul şi reşedinţa persoanei sunt inviolabile.

- obiectul material - este reprezentat de încǎperea, dependinţa sau locul împrejmuit ţinând de acestea.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. Poate sǎvârşi aceastǎ infracţiune şi proprietarul care pǎtrunde în locuinţǎ fǎrǎ consimţǎmântul chiriaşului.

- subiectul pasiv - este cel care foloseşte locuinţa, încǎperea, dependinţa în mod legal.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - constǎ într-o acţiune sau inacţiune -pǎtrunderea fǎrǎ drept sau refuzul de a pǎrǎsi încǎperea. Nu va intra sub incidenţa legii penale situaţia în care se pǎtrunde într-o încǎpere cu forţa, dar cu mandat sau în orice alt mod legal.

- urmarea imediatǎ - constǎ în încǎlcarea libertǎţii persoanei prin vreuna din modalitǎţile de mai sus.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare şi anume pǎtrunderea fǎrǎ drept într-o încǎpere fǎrǎ consimţǎmântul victimei.

MODALITǍŢI: Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate:

a. când fapta se sǎvârşeşte de o persoanǎ înarmatǎ;

b. de 2 sau mai multe persoane împreunǎ;

c. în timpul nopţii sau;

d. prin folosire de calitǎţi mincinoase.

SANCŢIUNI:

- închisoare de la 6 luni la 4 ani - în forma tip şi

- închisoare de 3 la 10 ani - în forma agravatǎ.

AMENINŢAREA (art. 193 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Fapta de a ameninţa o persoanǎ cu sǎvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte pǎgubitoare îndreptate împotriva ei, a soţului ori a unei rude apropiate, dacǎ este de naturǎ sǎ alarmeze, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendǎ, fǎrǎ ca pedeapsa aplicatǎ sǎ poatǎ depǎşi sancţiunea prevǎzutǎ de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţǎrii.

Acţiunea penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penelǎ.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;

- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea psihicǎ oricǎrei persoane. Faptele de ameninţare creazǎ o stare de temere, de nelinişte a persoanei ameninţate.

- obiectul material - nu existǎ.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.

- subiectul pasiv - este persoana ameninţatǎ. În doctrina juridicǎ s-a apreciat cǎ noul-nǎscut, bolnavul în stare de comǎ, ori alienatul mintal sau cel aflat în stare de beţie completǎ nu pot fi sub. pasivi ai infracţiunii de ameninţare deoarece nu au capacitatea de a conştientiza acest lucru.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - constǎ într-o acţiune de ameninţare a unei persoane de insuflare a temerii cǎ victima va fi supusǎ unui pericol sau cǎ soţul ori rudǎ apropiatǎ vor suferii un rǎu. Aceastǎ acţiune poate fi sǎvârşitǎ direct, prin orice milloace de comunicare: cuvinte, gesturi, fapte sau indirect, adicǎ printr-o terţǎ persoanǎ. În orice caz aceastea trebuie sǎ aibǎ o relevanţǎ penalǎ, sǎ aibǎ ca obiect sǎvârşirea unei infracţiuni sau a unei fapte pǎgubitoare indiferent de gravitate. Dacǎ din atitudinea fǎptuitorului rezultǎ cǎ nu va trece la sǎvârşirea faptei , nu va fi incident acest articol. Dacǎ ameninţarea se referǎ la sǎvârşirea unei infracţiuni şi apoi se trece la sǎvârşirea acesteia, atunci infracţiunea de ameninţare este absorbitǎ în infracţiunea care s-a sǎvârşit. În cazul în care fǎptuitorul amenintǎ victima cu moartea, arǎtându-i un cuţit şi spunându-i cǎ o va omorî, fǎrǎ a trece însǎ la executarea acestei fapte - fapta se încadreazǎ în acest art. În situaţia în care acesta trece la sǎvârşirea faptei, fǎrǎ a se produce moartea persoanei, fapta va constitui tentativǎ de omor.

- urmarea imediatǎ - constǎ în crearea unei stǎri de alarmare a victimei.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Exprimarea unor cuvinte din culpǎ susceptibile de a fi interpretate de o persoanǎ ca alarmante pentru ea nu constituie infracţiune.

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare şi anume insuflarea unei temeri persoanei ameninţate

SANCŢIUNI:închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendǎ, fǎrǎ ca pedeapsa aplicatǎ sǎ poatǎ depǎşi sacţiunea prevǎzutǎ de lege pentru infracţiunea care a format obiectul ameninţǎrii.

ŞANTAJUL (art. 194 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Constrângerea unei persoane, prin violenţǎ sau ameninţare, sǎ dea, sǎ facǎ, sǎ nu facǎ sau sǎ sufere ceva, dacǎ fapta este comisǎ spre a dobândi în mod injust un folos, pentru sine sau penrtu altul, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Când constrângerea constǎ în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţǎtoare pentru persoana ameninţatǎ, pentru soţul acesteia sau pentru o rudǎ apropiatǎ, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;

- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea psihicǎ oricǎrei persoane împtriva faptelor susceptibile sǎ îngrǎdeascǎ posibilitatea celui şanajat de a voi şi de a dispune de acţiunile sale.

- obiectul material - de regulǎ nu existǎ.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.

- subiectul pasiv - orice persoanǎ.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - constǎ într-o acţiune de constrângere, în sensul cǎ se impune unei persoane sǎ dea, sǎ facǎ, sǎ nu facǎ sau sǎ sufere ceva împotriva voinţei sale. Constrângerea se poate realiza prin violenţǎ sau ameninţare.

Violenţa trebuie sǎ se exercite în limitele prevǎzute în art. 180 C. pen. Dacǎ prin folosirea violenţei se produe o vǎtǎmare corporalǎ, va exista un concurs de infracţiuni.

Ameninţarea presupune efectuarea de cǎtre fǎptuitor a unui act care sǎ inspire victimei temerea cǎ în viitor va suporta un rǎu, constând în sǎvârşirea unei fapte pǎgubitoare. Violenţa şi ameninţarea trebuie sǎ constituie mijloace de a exercita o constrângere asupra victimei. A da ceva înseamnǎ un act de deposedare prin remiterea unui bun sau prin a suporta un prejudiciu. Şantajul este o infracţiune îndreptatǎ în principal, nu împotriva patrimoniului ci împotriva libertǎţii psihice. Infracţiunea de şantaj absoarbe infracţiunea de ameninţare.

Atenţie ! a nu se confunda cu infracţiunea de tâlhǎrie. Când deposedarea de un bun se face prin acte de violenţǎ concomitente , va fi tâlhǎrie.

- urmarea imediatǎ - constǎ în îngrǎdirea libertǎţii psihice a persoanei, creându-i o stare de temere.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ calificatǎ prin scop.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare şi anume insuflarea unei temeri persoanei şantajate.

MODALITǍŢI: Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate:

Când constrângerea constǎ în ameninţarea cu darea în vileag a unei fapte reale sau imaginare, compromiţǎtoare pentru persoana ameninţatǎ, pentru soţul acesteia sau pentru o rudǎ apropiatǎ, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

SANCŢIUNI:închisoare de la 6 luni la 5 ani – în forma tip şi

- închisoare de la 2 la 7 ani – în forma agravatǎ.

VIOLAREA SECRETULUI CORESPONDENŢEI (art. 195 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Deschiderea unei corespondenţe adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicǎri efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanţǎ, fǎrǎ drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ sustragerea, distrugerea sau reţinerea unei corespondenţe, precun şi divulgarea conţinutului unei corespondenţe, chiar atunci când a fost trimisâ deschisǎ sai a fost deschisǎ din greşealǎ ori divulgarea conţinutului unei convorbiri sau comunucǎri interceptate, chiar în cazul în care fǎptuitorul a luat cunoştintǎ de acesta din greşealǎ sau din întâmplare.

Acţiunea penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspundarea penalǎ.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;

- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea persoanei de a comunica prin intermediul corespondenţei cu alte persoane.

- obiectul material - îl reprezintǎ corespondenţa violatǎ prin actul de deschidere, sustragere, distrugere sau reţinere.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Când fapta este sǎvârşitǎ de un funcţionar, vom fi în prezanţa unui concurs ideal de infracţiuni între violarea secretului corespondemţei şi abuz în serviciu contra intereselor personale. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.

- subiectul pasiv - orice persoanǎ.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - constǎ într-o acţiune de deschidere fǎrǎ drept a unei corespondenţe adresate altuia, interceptarea unei convorbiri, sustragerea sau distregerea ori divulgarea unor convorbiri sau comunicǎri interceptate.

- urmarea imediatǎ - constǎ în încǎlcarea libertǎţii de comunicare a persoanei cu alţi oameni.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Sǎvârşirea din culpǎ a acestei fapte nu intrǎ sub incidenţa legii penale.

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare şi anume interceptarea în orice mod a corespondenţei adresate altei persoane.

SANCŢIUNI: închisoare de la 6 luni la 3 ani.

DIVULGAREA SECRETULUI PROFESIONAL (art. 196 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Divulgarea, fǎrǎ drept, a unor date, de cǎtre acela cǎruia i-au fost încredinţate, sau de care a luat cunoştinţǎ în virtutea profesiei ori funcţiei, dacǎ fapta este de naturǎ a aduce prejudicii unei persoane, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ.

Acţiunea penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;

- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea persoanei de a i se respecta secretul datelor încredinţate celor care exercitǎ o profesie sau o funcţie, la care este nevoitǎ sǎ apeleze.

- obiectul material - nu are.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice calificat în sensul cǎ acesta este o persoanǎ care exercitǎ o profesie sau o funcţie ce implicǎ obligarea de pǎstrare a secretului (avocaţi, medici, farmacişti, preoţi).

- subiectul pasiv - orice persoanǎ. Dacǎ sectetul se referǎ la 2 sau mai multe persoane, va exista un concurs de infracţiuni, deoarece în cazul infracţiunilor contra persoanei, pluralitatea subiecţilor pasivi este incompatibilǎ cu infracţiunea continuatǎ şi cu unitatea naturalǎ de infracţiune.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - constǎ într-o acţiune de divulgare a unor date din partea persoanei obligate la pǎstrarea secretului, adicǎ o acţiune de dare în vileag, de aducere la cunoştinţa altor persoane. Fapta se poate sǎvârşi şi printr-o inacţiune, când autorul a lǎsat intenţionat la vedere acte şi documente care cuprind astfel de date despre alte persoane. Obligaţia de nedivulgare este totalǎ. Aceastǎ divulgare mai trebuie sǎ se facǎ fǎrǎ drept, adicǎ sǎ nu existe o îndatorire legalǎ de a denunţa acele secrete. Nu constituie divulgare fǎrǎ drept, atunci când a existat consimţǎmântul persoanei. Totodatǎ aceastǎ faptǎ trebuie sǎ aducǎ prejudicii materiale sau morale unei persoane.

- urmarea imediatǎ - constǎ în aducerea la cunoştinţa altor persoane a unor date ce au un carecter confidenţial.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Sǎvârşirea din culpǎ a acestei fapte nu intrǎ sub incifenţa legii penale.

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când se produce rezultatul periculos cerut de norma de incriminare şi anume în momentul când s-a produs divulgarea.

SANCŢIUNI: închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ.

INFRACŢIUNI PRIVITOARE LA VIAŢA SEXUALǍ

VIOLUL (art. 197 C. pen.)

1. Conţinutul constitutiv:

“Actul sexual, de orice naturǎ, cu o persoanǎ de sex diferit sau de acelaşi sex, prin constrângerea acesteia sau profitând de imposibiliratea ei de a se apǎra ori de a-şi exprima voinţa, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, dacǎ:

a. fapta a fost sǎvârşitǎ de 2 sau mai multe persoane împreună;

b. victima se aflǎ în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul fǎptuitorului;

b¹. victima este membru al familiei;

c. s-a cauzat victimei o vǎtǎmare gravǎ a integritǎţii corporale sau a sǎnǎtǎţii.

Pedeapsa este închisoarea de la 10 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, dacǎ victima nu a împlinit vârsta de 15 ani, iar dacǎ fapta a avut ca urmare moartea sau sunuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Acţiunea penalǎ pentru fapta prevǎzutǎ în alin. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;

- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea vieţii sexuale a oricǎrei persoane şi de a întreţine relaţii sexuale dupǎ propria sa voinţǎ.

- obiectul material - corpul persoanei.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ care răspunde penal. Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale.

- subiectul pasiv - orice persoanǎ. Acesta poate fi chiar şi soţul autorului.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - constǎ într-o acţiune sub formǎ de act sexual de orice naturǎ cu o persoanǎ de sex diferit sau de acelaşi sex. Nu existǎ viol dacǎ nu a avut loc un act sexual, ci numai un simplu contact al organelor sexuale. În acest caz, dacǎ sub. pasiv este o minorǎ, va fi infracţiunea de corupţie sexualǎ. Violul presupune un act sexual fǎrǎ a exista consimţǎmântul persoanei cu care se doreşte a avea relaţia sexualǎ, realizându-se prin constrângere fizicǎ sau moralǎ sau prin profitarea de starea victimei care se aflǎ în neputinţa de a-şi exprima voinţa. Constrângerea trebuie exercitatǎ pentru a determina victima la o relaţie sexualǎ, iar nu pentru a-i provoca alte suferinţe fizice sau psihice. Imposibilitatea victimei de a se apǎra poate fi temporarǎ sau permanentǎ.

- urmarea imediatǎ - constǎ în încǎlcarea libertǎţii şi inviolabilitǎţii sexuale a persoanei.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 204 C. pen.

3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când s-a produs actul sexual forţat.

MODALITǍŢI: Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate:

a. când fapta a fost sǎvârşitǎ de 2 sau mai multe persoane împreunǎ;

b. victima se aflǎ în îngrijirea, ocrotirea, educarea, paza sau în tratamentul fǎptuitorului;

c. victima este membru al familiei;

d. s-a cauzat victimei o vǎtamere gravǎ a integritǎţii corporale sau a sǎnǎtǎţii;

e. dacǎ victima nu a împlinit vârsta de 15 ani;

f. dacǎ fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei.

SANCŢIUNI: închisoare de la 3 la10 ani şi interzicerea unor drepturi –în forma tip şi închisoare de la 5 la 18 ani, de la 10 la 25 de ani şi de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi – în formǎ agravatǎ.

ACTUL SEXUAL CU UN MINOR (art. 198 C. pen.)

1. Conţinutul constitutiv:

„Actul sexual, de orice naturǎ, cu o presoanǎ de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepdeşte cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţiuneazǎ actul esxual, de orice naturǎ, cu o persoanǎ de sex diferit sau de acelaşi sex între 15 şi 18 ani, dacǎ fapta este sǎvârşitǎ de tutore sau curator, ori de cǎtre supravefhetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa , ori dacǎ fǎptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori influenţa sa asupra acesteia.

Dacǎ actul sexual, de orice naturǎ, cu o persoanǎ de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu a împlinit vǎrsta de 18 ani , a fost determinat de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de cǎtre fǎptuitor, direct sau indirect victimei, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1-3 au fost sǎvârşite în scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacǎ pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângarea, pedeapsa este închisoarea de la 5 al 18 ani şi interzicerea unor drepturi.

Când fapta prevǎzutǎ în alin. 1 a fost sǎvârşitǎ în împrejurǎrile prevǎzute în art. 197 alin. 2 lit. b ori dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1 şi 4 au avut urmǎrile prevǎzute în art. 197 alin. 2 lit. c, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.

Dacǎ fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi. ”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;

- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea vieţii sexuale, indifrent de sex, în perioada minoritǎţii.

- obiectul material - corpul prersoanei.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ. Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale. În cazul actului sexual cu o persoanǎ având vârsta între 15 şi 18 ani, sub. activ trebuie sǎ fie tutore sau curator, îngrijitor, profesor, sducator (calificat).

- subiectul pasiv - orice persoanǎ minorǎ. Dacǎ victima din cauza vârstei fragede nu avea posibilitatea de a-şi exprima voinţa, fapta va constitui viol.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - constǎ într-o acţiune sub formǎ de act sexual de orice naturǎ cu o persoanǎ de sex diferit sau de acelaşi sex cu consimţǎmântul persoanei. Aceastǎ infracţiune se poate sǎvârşi în concurs cu infracţiunea de seducţie.

- urmarea imediatǎ - constǎ în realizarea actului sexual.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ. Dacǎ victima, având o conformaţie robustǎ, un corp dezvoltat şi prezentându-se celor din jur ca având o vârstǎ mai mare, a creat convingerea fǎptuitorului cǎ are o vǎrstǎ mai mare, vor opera prevederile art. 51 alin. 1 C. pen.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME :

1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 204 C. pen.

3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când s-a produs actul sexual.

MODALITǍŢI: Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate:

a. dacǎ actul sexual, de orice naturǎ, cu o persoanǎ de sex diferit sau de acelaşi sex, care nu a împlinit vǎrsta de 18 ani , a fost determinat de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de cǎtre fǎptuitor, direct sau indirect, victimei pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi;

b. dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1-3 au fost sǎvârşite în scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacǎ pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângarea, pedeapsa este închisoarea de la 5 al 18 ani şi interzicerea unor drepturi;

c. când fapta prevǎzutǎ în alin. 1 a fost sǎvârşitǎ în împrejurǎrile prevǎzute în art. 197 alin. 2 lit. b ori dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1 şi 4 au avut urmǎrile prevǎzute în art. 197 alin. 2 lit. c, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi;

d. dacǎ fapta a avut ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

SANCŢIUNI:

- închisoare de la 3 la10 ani şi interzicerea unor drepturi – în forma tip şi

- închisoare de la 3 la12 ani, de la 5 la 15 de ani şi de la 5 la 18 de ani şi de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi – în formǎ agravatǎ.

SEDUCŢIA (art. 199 C. pen.)

1. Conţinutul constitutiv:

“Fapta aceluia care, prin promisiuni de cǎsǎtorie, determinǎ o persoanǎ de sex feminin mai micǎ de 18 ani de a avea cu el raport sexual, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;

- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale care ocrotesc libertatea vieţii sexuale, a unei persoane de sex feminin mai micǎ de 18 ani împotriva faptelor de inducere în eroare a victimei prin promisiuni de cǎsǎtorie spre a consimţi la raport sexual.

- obiectul material - corpul minorei.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ de sex masculin. Esenţial este ca acesta sǎ poatǎ întrţine un act sexual. Participaţia penalǎ este posibilǎ în forma complicitǎţii şi instigǎrii, care pot fi şi de sex feminin.

- subiectul pasiv - orice persoanǎ minorǎ de sex feminin şi care este necǎsǎtoritǎ. Dacǎ minora nu are 15 ani, autorul va rǎspunde pentru infracţiunea prevǎzutǎ în art. 198 C. pen.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - constǎ într-o acţiune sub formǎ de act sexual de orice naturǎ cu o persoanǎ de sex feminin cu consimţǎmântul persoanei. Aceastǎ infracţiune se sǎvârşeşte prin promisiuni mincinoase de cǎsǎtorie. Determinarea presupune o acţiune de convingere, stǎruinţǎ şi perseverenţǎ.

- urmarea imediatǎ - constǎ în realizarea actului sexual.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ şi indirectǎ. Pentru a exista intenţie este necesar ca promisiunile de cǎsǎtorie sǎ se facǎ cu rea-credinţǎ.

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când s-a produs actul sexual, iar nu la data când promisiunile de cǎsǎtorie s-au dovedit a fi mincinoase.

SANCŢIUNI: închisoare de la 1 la 5 ani.

PERVERSIUNEA SEXUALǍ (art. 201 C. pen.)

1. Conţinutul constitutiv:

“Actele de perversiune sexualǎ sǎvârşite în public sau dacǎ au produs scandal public se pedepsesc cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Actele de perversiune sexualǎ cu o persoanǎ care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ şi actele de perversiune sexualǎ cu o persoanǎ între 15 şi 18 ani, dacǎ fapta este sǎvârşitǎ de tutore sau curator ori de cǎtre supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori dacǎ fǎptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori influenţa sa asupra acesteia.

Dacǎ actele de perversiune sexualǎ cu o persoanǎ care nu a împlinit vǎrsta de 18 ani au fost determinate de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de cǎtre fǎptuitor, direct sau indirect victimei, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Dacǎ faptele prevǎzute în alin. 2, 3 şi 3¹ au fost sǎvârşite în scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacǎ pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi.

Actele de perversiune sexualǎ cu o persoanǎ aflatǎ în imposibilitatea de a se apǎra ori de a-şi exprima voinţa sau prin constrângere se pedepsesc cu închisoare de 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Dacǎ fapta prevǎzutǎ în alin. 1-4 are ca urmare vǎtǎmarea gravǎ a integritǎţii corporale sau a sǎnǎtǎţii, pedeapsa este închisoarea de 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacǎ are ca urmare moartea sau sinuciderea victumei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;

- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale privitoare la viaţa sexualǎ a persoanei, care trebuie sǎ se desfǎşoare în condiţii de moralitate şi decenţǎ.

- obiectul material - corpul persoanei asupra cǎreia se sǎvârşesc actele de perversiune sexulǎ.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ fizicǎ - bǎrbat sau femeie. Prin sǎvârşirea actelor de perversiune sexualǎ, subiectul activ urmǎreşte o satisfacere contra firii, anormalǎ a apetitului sexual.

- subiectul pasiv - existǎ numai la modalitǎţile agravate.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - constǎ într-o acţiune de sǎvârşire de acte de perversiune sexualǎ, în sensul unor fapte nefireşti legate de satisfacerea apetitului sexual. Acestea trebuie sǎvârşite în public sau sǎ producǎ scandal public adicǎ ele trebuie sǎ ajungǎ în orice mod la cunoştinţa altor persoane.

- urmarea imediatǎ - constǎ în producerea scandalului public sau în lezarea libertǎţii sexuale a persoanei.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ şi praeterintenţie în formele agravate.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 204 C. pen.;

3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când s-au produs actele de perversiune sexualǎ în public sau în condiţii care tulburǎ liniştea publicǎ.

MODALITǍŢI: Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate:

a. actele de perversiune sexualǎ cu o persoanǎ care nu a împlinit vârsta de 15 ani se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi;

b. cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ şi actele de perversiune sexualǎ cu o persoanǎ între 15 şi 18 ani, dacǎ fapta este sǎvârşitǎ de tutore sau curator ori de cǎtre supraveghetor, îngrijitor, medic curant, profesor sau educator, folosindu-se de calitatea sa, ori dacǎ fǎptuitorul a abuzat de încrederea victimei sau de autoritatea ori influenţa sa asupra acesteia;

c. dacǎ actele de perversiune sexualǎ cu o persoanǎ care nu a împlinit vǎrsta de 18 ani au fost determinate de oferirea sau darea de bani ori alte foloase de cǎtre fǎptuitor, direct sau indirect victimei, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi;

d. dacǎ faptele prevǎzute în alin. 2, 3 şi 3¹ au fost sǎvârşite în scopul producerii de materiale pornografice, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacǎ pentru realizarea acestui scop s-a folosit constrângerea, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi;

e. actele de perversiune sexualǎ cu o persoanǎ în imposibilitate de a se apǎra ori de a-şi sxprima voinţa sau prin constrângere se pedepsesc cu închisoare de 3 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi;

f. dacǎ fapta prevǎzutǎ în alin. 1-4 are ca urmare vǎtǎmarea gravǎ a integritǎţii corporale sau a sǎnǎtǎţii, pedeapsa este închisoarea de 5 la 18 ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacǎ are ca urmare moartea sau sinuciderea victimei, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

SANCŢIUNI:

- închisoare de la 1 la 5 ani - în forma tip şi

- închisoare de la 3 la 10 ani, de la 3 la 12 ani, de la 5 la 15 ani, de la 5 la 18 ani, de la 3 la 10 ani, de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi -în forma agravatǎ.

CORUPŢIA SEXUALǍ (art. 202 C. pen.)

1. Conţinutul constitutiv:

“Actele cu caracter obscen sǎvârşite asupra unui minor sau în prezenţa unui minor se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Când aclele prevǎzute în alin.1 se sǎvârşesc în cadrul familiei, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 7 ani.

Dacǎ faptele sǎvârşite în alin. 1 şi 2 au fost sǎvârşite în scopul producerii de materiale pornografice, maximul special al pedepsei se majoreazǎ cu 2 ani.

Ademenirea unei persoane în vederea sǎvârşirii de acte sexuale cu un minor de sex diferit sau de acelaşi sex se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;

- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale privitoare la viaţa sexualǎ a persoanei, pentru care minorul trebuie sǎ fie pregǎtit în condiţii de decenţǎ şi moralitate.

2B. Subiecţii infracţiunii :

- subiectul activ - orice persoanǎ fizicǎ. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.

- subiectul pasiv - este un minor, de sex feminin sau masculin.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ prin acte cu caracter obscen, în sensul cǎ este vorba despre fapte care aduc atingere pudoarei şi bunului simţ al celor prezenţi. Astfel, s-a decis în practica judiciarǎ cǎ existǎ aceastǎ infracţiune chiar prin simpla apropiere a organelor sexuale ale autorului faţǎ de un minor.

- urmarea imediatǎ - constǎ într-o stare de încǎlcare a valorilor sociale apǎrate de lege prin incriminarea faptei.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 204 C. pen.;

3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când s-au produs actele cu caracter obscen în prezenţa sau asupra minorului.

MODALITǍŢI:Fapta este susceptibilǎ de modalitǎţile normative agravate:

a. când actele prevǎzute în alin. 1 se sǎvârşesc în cadrul familiei, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 7 ani;

b. dacǎ faptele sǎvârşite în alin. 1 şi 2 au fost sǎvârşite în scopul producerii de materiale pornografice, maximul special al pedepsei se majoreazǎ cu 2 ani;

c. ademenirea unei persoane în vederea sǎvârşirii de acte sexuale cu un minor de sex diferit sau de acelaşi sex se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

SANCŢIUNI: închisoare de la 6 luni la 5 ani - în forma tip şi

- închisoare de la 1 la 7 ani şi de la 1 la 5 ani - în forma agravatǎ.

INCESTUL (art. 203 C. pen.)

1. Conţinutul constitutiv:

“Raportul sexual între rude în linie directǎ sau între fraţi şi surori se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoane;

- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale privitoare la viaţa sexualǎ, care trebuie sǎ se deşfǎşoare în condiţii care nu afecteazǎ calitǎţile biologice şi morale ale existenţei umane. Pericolul grav îl reprezintǎ producerea de degenerǎri a speciei umane.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - incestul presupune obligatoriu un raport sexual între 2 persoane de sex diferit, fiind astfel o infracţiune bilateralǎ, cu subiect activ plural, rǎspunzând penal ambele persoane. Subiecţii sunt calificaţi în sensul cǎ sunt rude. Este posibilǎ şi participaţia în forma instigǎrii şi complicitǎţii.

- subiectul pasiv - de regulǎ nu existǎ, însǎ în mod excepţional ar putea fi acel partener care a fost victima celuilalt. În acest caz este posibil ca numai unul dintre parteneri sǎ fie tras la rǎspundere penalǎ.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ prin sǎvârşirea unui raport sexual. Este vorba de relaţii sexuale normale.

- urmarea imediatǎ - constǎ în atingerea valorilor sociale ocrotite de lege.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ.

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 204 C. pen.;

3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când s-a relizat raportul sexual între rude. Aceastǎ infracţiune se poate sǎvârşi repetat, îmbrǎcând o formǎ repetatǎ;

4. fapt epuizat – se realizeazǎ în momentul în care activitatea infracţionalǎ a luat sfârşit.

SANCŢIUNI: închisoare de la 2 la 7 ani.

HǍRŢUIRA SEXUALǍ (art. 203¹ C. pen.)

1. Conţinutul constitutiv:

“Hǎrţuirea unei persoane prin ameninţare sau constrângere, în scopul de a obţine satisfacţii de naturǎ sexualǎ, de cǎtre o persoanǎ care abuzeazǎ de autoritatea sau influenţa pe care i-o conferǎ funcţia îndeplinitǎ la locul de muncǎ se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - este identic ca la celelalte infracţiuni contra persoanei;

- obiectul juridic special - este format din totalitatea relaţiilor sociale privitoare la viaţa sexualǎ, care ocrotesc persoana împotriva oricǎror fapte de a presta servici sexuale sub imperiul unor acte din partea unor persoane care au o anume autoritate faţǎ de victimǎ.

2B. Subiecţii infracţiunii :

- subiectul activ - este calificat - şef(ǎ) sau persoanǎ care are o anumitǎ autoritete faţǎ de victimǎ.

- subiectul pasiv - orice persoanǎ - bǎrbat sau femeie.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune de hǎrţuire prin constrângere sau ameninţare în scopul de a obţine avantaje sexuale. Toate aceste lucruri trebuie sǎ se sǎvârşeascǎ la locul de muncǎ a persoanelor implicate.

- urmarea imediatǎ - constǎ în atingerea valorilor sociale ocrotite de lege şi anume libertatea persoanei de a-şi alege singurǎ partenerul.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ calificatǎ prin scop.

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - fapta se consumǎ atunci când s-a sǎvârşit elementul material al infracţiunii;

4. fapt epuizat – se realizeazǎ în momentul în care activitatea infracţionalǎ a luat sfârşit.

SANCŢIUNI: închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ.

INFRACŢIUNI CONTRA PATRIMINIULUI

FURTUL (art. 208 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fǎrǎ consimţǎmântul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 12 ani.

Se considerǎ bunuri mobile şi orice energie care are o valoare economicǎ, precum şi înscrisurile.

Fapta constituie furt chiar dacǎ bunul aparţine în întregime sau în parte fǎptuitorului, dar în momentul sǎvârşirii acel bun se gǎsea în posesia sau deţinerea legitimǎ a altei persoane.

De asemenea, constituie furt luarea în condiţiile alin. 1 a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.

- obiectul juridic special - îl constituie valoarea socialǎ, relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror existenţǎ, evoluţie sau dezvoltare este condiţionatǎ de pǎstrarea situaţiei fizice a bunurilor mobile şi de împiedicare luǎrii pe nedrept a acestor bunuri din patrimoniul privat sau public.

- obiect material - este un bun mobil care se aflǎ în posesia sau detenţia altei persoane. Acest bun trebuie sǎ aibǎ o valoare pentru cel care îl deţine şi nu o valoare în general. Noţiunea de bun corespunde aceleia din dr. civil, în sensul cǎ el poate fi deplasat, transportat, transferea dintr-un loc într-altul. Imobilele nu pot face obiectul unei infracţiuni de furt ci pǎrţi dintr-un imobil. Sunt considerate bunuri mobile şi acele energii susceptibile de a fi sustrase şi care au o anumitǎ valoare economicǎ (energia electricǎ, termicǎ, hidraulicǎ). Omul nu poate reprezenta obiectul material al infracţiunii de furt.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - este orice persoanǎ. Particapaţia este posibilǎ în toate formele sale. Totuşi, coautoratul schimbǎ încadrarea juridicǎ, transformând fapta în furt calificat.

- subiectul pasiv - orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ. Poate fi întâlnitǎ o pluralitate de subiecţi pasivi.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune de deposedare sau printr-o apropriere, furtul caracterizându-se şi printr-o acţiune de sustragere a bunului mobil. În doctrinǎ şi jurisprudenţǎ se apreciazǎ cǎ acţiunea de luare poate fi sǎvârşitǎ prin diferite moduri: apucare, ascundere, înhǎţare, desprindere, deviere, prin racordǎri la surse de energie. În mod excepţional, luarea se poate înfǎptui şi prin inacţiune, cum ar fi cazul celui care predǎ o masǎ de bunuri şi omite în mod intenţionat sǎ predea anumite bunuri, pe care le reţine pentru el. Elementul material prezintǎ unele cerinţe esenţiale:

a- sǎ fie vorba de un bun mobil;

b- acesta sǎ se gǎseascǎ în posesia sau detenţia altei persoane;

c- iar, luarea sǎ se fi fǎcut fǎrǎ consimţǎmântul acesteia.

- urmarea imediatǎ - constǎ în trecerea bunului din stǎpânirea de fapt a posesorului sau detinǎtorului, în cea a fǎptuitorului. Urmarea imediatǎ se realizeazǎ şi atunci când bunul luat fǎrǎ drept a fost ascuns de fǎptuitor chiar în locul de unde l-a sustras, fǎcând imposibilǎ utilizarea lui de cǎtre posesor sau detentor. Urmarea imediatǎ nu trebuie confundatǎ cu paguba produsǎ prin aceastǎ urmare. De ceea când se realizeazǎ o restituire a bunlui, urmarea imediatǎ nu este înlǎturatǎ.

- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ în cele mai multe cazuri,dar şi cea indirectǎ atunci când bunul sustras mai conţine în el alt bun.

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 222 C. pen.;

3. fapt consumat - fapta se consumǎ în momentul în care bunul a fost scos din sfera de posesie sau stǎpânire a bunului. Simpla deposedare a subiectului pasiv duce automat la realizarea infracţiunii de furt, şi deci la consumarea ei;

4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul în care a încatat activitatea infracţionalǎ. (furtul de energie electricǎ).

SANCŢIUNI: închisoare de la 1 la 12 ani.

FURTUL CALIFICAT (art. 209 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Furtul sǎvârşit în urmǎtoarele împrejurǎri:

a. de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ;

b. de o persoanǎ având asupra sa o armǎ sau o substanţǎ narcotică;

c. de cǎtre o persoanǎ mascatǎ, deghizatǎ sau travestită;

d.asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau de a se apǎra;

e. într-un loc public;

f. într-un mijloc de tramsport în comun;

g. în timpul nopţii;

h. în timpul unei calamitǎţi;

i. prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fǎrǎ drept a unei chei adevǎrate ori a unei chei mincinoase, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.

Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ şi furul privind:

a. un bun care face parte din patrimoniul cultural;

b. un act care serveşte pentru dovedirea stǎrii civile pentru legitimare sau identificare.

Furtul privind urmǎtoarele categorii de bunuri:

a. ţiţei, gazolinǎ, condensat, etan lichid, benzinǎ, motorinǎ, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternǎ;

b. componente ale sistemelor de irigaţii;

c. componente ale reţelelor electrice;

d. un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarme ori alertare în caz de incendiu sau alte situaţii de urgenţǎ publicǎ;

e. un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale feratǎ, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru;

f. instalaţii de siguranţǎ şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval şi aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente;

g. bunuri prin însuşirea cǎrora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice;

h. cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii, se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 18 ani.

Furtul care a produs consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

În cazul prevǎzut la alin. 3 lit. a sunt considerate tentativǎ şi efectuarea de sǎpǎturi pe terenul aflat în zona de protecţie a conductei de transport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid şi benzinei, motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale, precum şi deţinerea în acele locuri sau în apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisternǎ, a ştuţurilor, instalaţiilor sau oricǎror altor dispozitive de prindere ori perforare.”

a. de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ – Aceastǎ agravantǎ presupune cel puţin doi autori, instigatori şi complici. Periculozitatea rezultǎ din conlucrarea acestora la sǎvârşirea faptei cu mai multǎ uşurinţǎ. Existǎ aceastǎ agravantǎ şi în situaţia în care fapta se sǎvârşeşte de un major împreunǎ cu un minor, chiar dacǎ cel din urmǎ nu rǎspunde penal;

b. de o persoanǎ având asupra sa o armǎ sau o substanţǎ narcoticǎ – Pericolul social al faptei creşte, în aceastǎ situaţie deoarece fǎptuitorul care este înarmat sau are asupra sa o substanţǎ narcoticǎ se simte mai în siguranţǎ, este mai dezinvolt, ştiind cǎ prin folosirea cestor mijloace poate mobiliza sau intimida victima. Pentru realizarea agravantei este deci necesar ca fǎptuitorul sǎ aibǎ asupra sa aceste instrumente şi nu în mod obligatoriu sǎ le foloseascǎ. În cazul în care fǎptuitorul are o armǎ asupra sa şi nu are permis de port armǎ, infracţiunea de furt calificat intrǎ în concurs real cu cea de nerespectare a regimului armelor şi muniţiilor(art. 279C. pen.);

c. de cǎtre o persoanǎ mascatǎ, deghizatǎ sau travestitǎ – Aceastǎ împrejurare conferǎ furtului un caracter mai grav datoritǎ pericolului pe care îl prezintǎ fǎptuitorul. Acesta opereazǎ astfel încât sǎ intimideze şi sǎ înfricoşeze victima, ştiind totodatǎ cǎ va fi mai greu de recunoscut;

d. asupra unei persoane aflate în imposibilitatea de a-şi exprima voinţa sau de a se apǎra – Aceastǎ agravantǎ are la bazǎ situaţia în care se aflǎ subiectul pasiv, care este o persoanǎ incapabilǎ de a-şi exprima voinţa. Starea respectivǎ, cunoscutǎ şi valorificatǎ de fǎptuitor, îl face sǎ acţioneze cu mai mult curaj, cu mai multǎ dezinvolturǎ. Incapacitatea constǎ într-o stare psiho-fizicǎ ce pune persoana în imposibilitatea de a realiza ce se petrece în jurul sǎu. Incapacitatea victimei de a se apǎra nu trebuie sǎ fie consecinţa unei fapte a autorului, deoarece în acest caz vom fi în prezenţa infracţiunii de tâlhǎrie;

e. într-un loc public – Aceastǎ agravantǎ se justificǎ prin aceea cǎ într-un loc public sunt prezente de obicei mai multe persoane, iar fǎptuitorul îşi realizeazǎ acţiunea cu mai multǎ uşurinţǎ. Prin loc public trebuie sǎ înţelegem situaţia prevǎzutǎ în art. 152 C. pen.

f. într-un mijloc de transport în comun - Se are în vedere în acest caz, condiţiile de deplasare în aglomereţie şi fluxul mare de cǎlǎtori, starea de obosealǎ a acestora şi imposibilitatea de supraveghere a bagajelor. Aceste aspecte constituie împrejurǎri de care pot profita infractorii pentru a sustrage diferite bunuri. Aceastǎ agravantǎ nu se reţine în cazul furturilor sǎvârşite în taxiuri, deoarece acestea nu sunt considerate mijloace de transport în comun. Fiind destinate unui numǎr restrâns de persoane;

g. în timpul nopţii – Aceastǎ împrejurare este consideratǎ agravantǎ, deoarece furtul sǎvârşit în astfel de situaţii este mai uşor de executat decât în timpul zilei când vizibilitatea este sporit mai bunǎ. La adǎpostul întunericului, fǎptuitorul are posibilitatea sǎ transporte şi sǎ ascundǎ bunurile furate;

h. în timpul unei calamitǎţi – Prin calamitate se înţelege situaţia imediat urmǎtoare creeatǎ de un cutremur, inundaţie, epidemie gravǎ, accidente aeriene, navale sau feroviare având consecinţe deosebite. Aceste situaţii prezintǎ un grad de pericol social sporit, deoarece în timpul unor astfel de evenimente, grija este îndreptatǎ cǎtre salvarea altor valori decât cele patrimoniale. Aceste situaţii creeazǎ pentru infractori posibilitǎţi mai mari de sustragere a unor bunuri;

î. prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fǎrǎ drept a unei chei adevǎrate ori a unei chei mincinoase – Aceastǎ agravantǎ se referǎ la anumite mijloace pe care le foloseşte fǎptuitorul în vederea sǎvârşirii furtului, ce îi imprimǎ faptei un careacer mai grav. Prin efracţie înţelegem înlǎturarea violentǎ a oricǎrul obiect sau dispozitiv de siguranţǎ;

i. un bun care face parte din patrimoniul cultural – Aceastǎ agravantǎ vizeazǎ natura bunului care formeazǎ elementul material al furtului, în sensul cǎ acesta face parte din patrimoniul cultural al ţǎrii noastre. Fac parte din aceastǎ categorie bunurile cu valoare istoricǎ, artisticǎ,etc. Necesitatea acestei agravante este reliefatǎ şi de cazul unui cetǎţean român care, dupǎ ce a sustras o icoanǎ dintr-o bisericǎ datând din sec. XIV a încercat sǎ pǎrǎseascǎ ţara pentru a o valorifica.

j. un act care serveşte pentru dovedirea stǎrii civile pentru legitimare sau identificare. Introducerea acestei agravante este justificatǎ prin aceea cǎ, odatǎ sustrase de infractori, aceste acte le dau posibilitatea acestora ca prin falsuri sǎ-şi atribuie o stare civilǎ care nu le aparţinǎ şi sǎ se punǎ în sigyranţǎ contra unui risc de identificare. Din aceastǎ categorie fac parte: buletinul, paşaportul, legitimaţia. În situaţia în care fǎptuitorul sustrage un portofel care conţine şi astfel de acte, el va rǎspunde pentru furt calificat, deoarece autorul trebuia sǎ prevadǎ cǎ în portofel se pot gǎsi astfel de acte;

k. Furtul sǎvârşit în condiţiile art. 209 alin. 3 C. pen. - Aceastǎ agravantǎ vizeazǎ calitatea obiectului material al infracţiunii. Sustragerea acestora poate provoca urmǎri deosebite activitǎţilor umane şi pot pune în pericol viaţa mai multor persoane. Totodatǎ, sustragerea şi valorificarea acestor bunuri pot aduce mari pierderi proprietarului sau posesorului şi în acelaşi timp mari avantaje ilegale fǎptuitorului;

l. Când furtul a produs consecinţe deosebit de grave – Aceastǎ agravantǎ are în vedere urmarea produsǎ de sǎvârşirea faptei. Prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubǎ materialǎ ce depǎşeşte 2.000.000.000.de lei sau o perturbare gravǎ a activitǎţii cauzatǎ unei autoritǎţi publice sau unei unitǎţi la care se referǎ art. 145 C. pen., ori altei persoane fizice sau juridice (art. 146 C. pen.)

PEDEPSIREA UNOR FURTURI LA PL. PREALABILǍ (art. 210 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Furul sǎvârşit între soţi ori între rude apropiate, sau de cǎtre un minor în paguba tutorelui sǎu, ori de cǎtre cel care locuieşte împreunǎ cu persoana vǎtǎmatǎ sau este gǎzduit de aceasta, se urmǎreşte numai la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ.”

TÂLHǍRIA (art. 211 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Furtul sǎvârşit prin întrebuinţare de violenţe sau ameninţǎri ori prin punerea victimei în stare de inconştienţǎ sau neputinţǎ de a se apǎra , precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru pǎstrarea bunului furat sau pentru înlǎturarea urmelor infracţiunii ori pentru ca fǎptuitorul sǎ-şi asigure scǎparea, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 18 ani.

Tâlhǎria sǎvârşitǎ în urmǎtoarele împrejurǎri:

a. de o persoanǎ mascatǎ, deghizatǎ sau travestitǎ;

b. în timpul nopţii ;

c. într-un loc public sau într-un mijloc de transport, se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani.

Pedeapsa este închisoarea de la 7 la 20 de ani, dacǎ tâlhǎria a fost sǎvârşitǎ:

a. de două sau mai multe persoane împreunǎ;

b. de o persoanǎ având asupra sa o armǎ, o substanţǎ narcoticǎ ori paralizantǎ;

c. într-o locuinţǎ sau în dependinţe ale acesteia;

d. în timpul unei calamitǎţi;

e. a avut vreuna din urmǎrile arǎtate în art. 182.

Tâlhǎria care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi inrerzicerea unor drepturi.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.

- obiectul juridic special - este complex, fiind reprezentat de releţiile sociale patrimoniale, ca obiect juridic principal, precum şi de relaţiile sociale privind viaţa, sǎnǎtatea, integritatea corporalǎ şi libertatea persoanei, ca obiect juridic secundar. Aşadar, tâlhǎria este îndreptatǎ în acelaşi timp împotriva a douǎ valori sociale (patrimoniul şi persoana);

- obiect material - este un bun mobil care se aflǎ în posesia sau detenţia altei persoane şi corpul persoanei împotriva cǎreia se îndreaptǎ activitatea infracţionalǎ.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - este orice persoanǎ. Particapaţia este posibilǎ în forma instigǎrii şi complicitǎţii. Coautoratul schimbǎ încadrarea juridicǎ, transformând fapta într-o variantǎ agravantǎ.

- subiectul pasiv - orice persoanǎ fizicǎ nu şi juridicǎ ca în cazul furtului. Poate fi întâlnitǎ o pluralitate de subiecţi pasivi.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ prin douǎ acţiuni corelate şi anume: acţiunea de furt, în principal, şi printr-o acţiune de ameninţare sau violenţǎ, în secundar. Violenţele trebuie sǎ fie exercitate direct împotriva victimei. Dacǎ acestea îmbracǎ forma distrugerii, va exista un concurs de infracţiuni. Totodatǎ când bunul se ia prin smulgere va exista întotdeauna infracţiunea de tâlhǎrie.

Tâlhǎria nu trebuie confundatǎ cu şantajul, deaorece în cazul şantajului fǎptuitorul urmǎreşte obţinerea de foloase materiale de la victimǎ într-un moment viitor şi nu exact în momentul sǎvârşirii faptei.

Tâlhǎria nu trebuie confundatǎ nici cu furtul calificat când fǎptuitorul acţioneazǎ profitând de starea victimei de a se apǎra sau de starea de inconştienţǎ a cesteia, deoarece în cazul tâlhǎriei fǎptuitorul îi provoacǎ intenţionat aceste stǎri pentru a putea mai uşor sǎ sustragǎ bunurile.

Tâlhǎria poate intra în concurs cu infracţiunea de ultraj când fapta se sǎvârşaşte asupra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implicǎ exerciţiul autoritǎţii de stat.

- urmarea imediatǎ - constǎ în trecerea bunului din stǎpânirea de fapt a posesorului sau detinǎtorului, în cea a fǎptuitorului. În unele modalitǎţi agravate se poate produce şi moartea victimei.

- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ în ceea ce priveşte acţiunea principalǎ dar şi cea secundarǎ. Când fapta are ca urmare o vǎtǎmare corporalǎ gravǎ sau moartea victimei, forma de vinovǎţie este praeterintenţia.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 222 C. pen.;

3. fapt consumat - fapta se consumǎ în momentul în care bunul a fost scos din sfera de posesie sau stǎpânire a bunului concomitent cu sǎvârşirea acţiunilor de ameninţare sau violenţǎ. În cazul modalitǎţii agravate, tâlhǎria se consumǎ dacǎ s-a produs vǎtǎmarea sau moartea victimei;

4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea infracţionalǎ şi când amplificarea consecinţelor a luat sfârşit.

MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ când este sǎvârşitǎ în urmǎtoarele împrejurǎri:

a. de o persoanǎ mascatǎ, deghizatǎ sau travestitǎ;

b. în timpul nopţii;

c. într-un loc public sau într-un mijloc de transport ;

d. de doua sau mai multe persoane împreunǎ;

e. de o persoanǎ având asupra sa o armǎ, o substanţǎ narcoticǎ ori paralizantǎ;

f. într-o locuinţǎ sau în dependinţe ale acesteia;

g. în timpul unei calamitǎţi;

î. a avut vreuna din urmǎrile arǎtate în art.182;

e. tâlhǎria care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei.

SANCŢIUNI:

- închisoare de la 3 la 18 de ani – în forma tip şi

- închisoare de la 5 la 20 de ani , de la 7 la 20 de ani şi de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi– în forma agravatǎ

PIRATERIA (art. 212 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Jefuirea prin acte de violenţǎ sǎvârşite în scopuri personale, de echipajul sau pasagerii unei nave împotriva persoanelor sau bunurilor care se gǎsesc pe acea navǎ ori împotriva altei nave, dacǎ navele se aflǎ în marea liberǎ sau într-un loc care nu ecte supus jurisdicţiei nici unui stat, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 18 ani.

Dacǎ pirateria a avut vreuna din urmǎrile arǎtate în art. 182, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 20 de ani.

Pirateria care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei se pedepseşte cu închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Dispoziţiile alin. precedente se vor aplica în mod corespunzǎtor şi cǎnd infracţiunea de piraterie s-a comis pe o aeronavǎ sau între aeronave şi nave.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.

- obiectul juridic special - este complex, fiind reprezentat de releţiile sociale patrimoniale, ca obiect juridic principal, precum şi de relaţiile sociale privind viaţa, sǎnǎtatea, integritatea corporalǎ şi libertatea persoanei, ca obiect juridic secundar. Aşadar, pirateria este îndreptatǎ în acelaşi timp împotriva a douǎ valori sociale (patrimoniul şi persoana);

- obiect material - este un bun mobil care se aflǎ în posesia sau detenţia altei persoane pe o navǎ sau aeronavǎ şi corpul persoanei împotriva cǎreia se îndreaptǎ activitatea infracţionalǎ.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - este orice persoanǎ care se aflǎ pe acea navǎ sau aeronavǎ. Particapaţia este posibilǎ în toate formele sale. Sunt subiecţi activi atât cei care executǎ acţiunea de jaf cât şi cei care realizeazǎ violenţele.

- subiectul pasiv - orice persoanǎ fizicǎ aflatǎ pe navǎ sau aeronavǎ. Poate fi întâlnitǎ o pluralitate de subiecţi pasivi.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ prin douǎ acţiuni corelate şi anume : acţiunea de jaf, în principal, şi printr-o acţiune de ameninţare sau violenţǎ, în secundar. Violenţele trebuie sǎ fie exercitate direct împotriva victimei. O cerintǎ esenţialǎ este locul sǎvârşirii faptei - marea liberǎ sau în spaţiul aerian care nu sunt supuse jurisdicţiei vreunui stat. În caz contrar se vor aplica regulile de la infracţiunea de tâlhǎrie.

- urmarea imediatǎ - constǎ în trecerea bunului din stǎpânirea de fapt a posesorului sau detinǎtorului, în cea a fǎptuitorului. În unele modalitǎţi agravate se poate produce şi moartea victimei.

- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ calificatǎ prin scop. Când fapta are ca urmare o vǎtǎmare corporalǎ gravǎ sau moartea victimei, forma de vinovǎţie este praeterintenţia.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 222 C. pen.;

3. fapt consumat - fapta se consumǎ în momentul în care bunul a fost scos din sfera de posesie sau stǎpânire a bunului, prin jefuire, concomitent cu sǎvârşirea acţiunilor de ameninţare sau violenţǎ. În cazul modalitǎţii agravate, tâlhǎria se consumǎ dacǎ s-a produs vǎtǎmarea sau moartea victimei;

4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea infracţionalǎ şi când amplificarea consecinţelor a luat sfârşit.

MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ când este sǎvârşitǎ în urmǎtoarele împrejurǎri:

a. dacǎ a avut vreuna din urmǎrile arǎtate în art. 182;

b. tâlhǎria care a produs consecinţe deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei.

SANCŢIUNI:

- închisoare de la 3 la 18 ani – în forma tip şi

- închisoare de la 5 la 20 de ani, şi de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi – în forma agravatǎ.

ABUZUL DE ÎNCREDERE (art. 213 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Însuşirea unui bun mobil al altuia, deţinut cu orice titlu, sau dispunerea de acest bun pe nedrept ori refuzul de a-l restitui, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 4 ani sau cu amendǎ.

Dacǎ bunul este proprietate privatǎ, cu excepţia cazului cǎnd acesta este în întrgime sau în parte al statului, acţiunea penalǎ se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.

- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror dezvoltate implicǎ o anumitǎ încredere pe care participanţii trebuie sǎ şi-o acodre unii altora.

- obiect material - este un bun mobil al altuia deţinut cu orice titlu de cǎtre fǎptuitor şi pe care şi l-a însuşit pe nedrept. Pot fi astfel de bunuri: recolte, un vehicul, banii obţinuţi din vǎnzarea unor bunuri, etc. Acest bun trebuie sǎ fie deţinut cu orice titlu de cǎtre fǎpruitor (un depozit); deci esenţa acestei infracţiuni o reprezintǎ existenţa unui raport juridic între pǎrţi.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - este persoana care deţine bunul cu orice titlu. Bun ce aparţine altuia. Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale.

- subiectul pasiv - orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ privatǎ ori publicǎ de la care autorul a primit, cu un anumit titlu, un bun mobil pe care l-a însuşit.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ prin una din urmǎtoarele acţiuni sau inacţiuni: însuşirea bunului, dispunerea pe nedrept, refuzul de a-l restitui –acest refuz trebuie sǎ fie nejustificat şi nu presupune efectuarea vreunui act de dispoziţie.

- urmarea imediatǎ - constǎ în modificarea situaţiei bunului şi crearea unei situaţii contrare celei care ar fi trebuit sǎ existe.

- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a sǎvârşirii elementului material.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ şi indirectǎ. Mobilul sau scopul nu au relevanţǎ în realizarea laturii subiective; de ele ţinându-se seama la individualizarea pedepsei.

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune este instantanee, consumarea ei are loc odatǎ cu executarea în întregime a oricǎreia dintre acţiunile ce formeazǎ elementul material al infracţiunii. Dacǎ pǎrţile au convenit o anumitǎ datǎ de restituire, infracţiunea se va consuma la acea datǎ.

4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea infracţionalǎ şi când amplificarea consecinţelor a luat sfârşit.

SANCŢIUNI: închisoare de la 3 luni la 4 ani

GESTIUNEA FRAUDULOASĂ (art. 214 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credinţǎ, cu ocazia administrǎrii ori conservǎrii bunurilor acesteia, de cǎtre cel care are ori trebuie sǎ aibǎ grija administrǎrii sau conservǎrii acelor bunuri, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Gestiunea frauduloasǎ sǎvârşitǎ în scopul de a dobândi un folos material se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani, dacǎ fapta nu constituie o infracţiune mai gravǎ.

Dacǎ bunul este proprieatea privatǎ, cu excepţia cazului când acesta este în întregime sau în parte în proprietatea statului, acţiunea penalǎ pentru fapta prevǎzutǎ în alin. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmte.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.

- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror dezvoltate implicǎ o anumitǎ încredere în persoana care a primit în administrare sau conservare bunurile altuia şi cǎ nu va pricinui cu rea-credintǎ pagube proprietarului bunurilor respective.

- obiect material - este un bun mobil sau imobil ce aparţine altuia şi care a fost dat fǎptuitorului pentru a-l administra sau conserva.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - este persoana care are sarcina de a administra sau conserva bunurile. Aceastǎ calitate poate reieşi dintr-un contract sau cvasicontract. Astfel de persoane pot fi: tutorele, curatorul, intendentul, executorul testamemtar, judecǎtorul sindic, custodele, depozitarul. Participaţia este posibilǎ în toate formrle sale.

- subiectul pasiv - orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ privatǎ ori publicǎ de la care autorul a primit anumite bunuri în vederea conservǎrii lor.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ prin acţiuni sau inacţiuni pǎgubitoare pentru proprietarul bunurilor, sǎvârşitǎ de fǎptitutor cu prilejul administrǎrii lor. Pentru existenţa elementului material se cer îndeplinite urmǎtoarele condiţii :

a .existenţa unui raport juridic;

b. bunurile sau valorile sǎ se afle în posesia sau detenţia fǎptuitorului;

c. fǎptuitorul sǎ aibǎ de drept ori de fapt gestionarea sau administrarea bunurilor respective.

Astfel, sǎvârşeşte aceastǎ infracţiune cel care foloseşte bunurile în interesul sǎu personal, având drept urmare diminuarea valorii acestora.

- urmarea imediatǎ - constǎ în crearea unei situaţii de fapt pǎgubitoare pentru bunurile încredinţate, consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului.

- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ şi indirectǎ.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME :

1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumă odatǎ cu executarea în întregime a oricǎreia dintre acţiunile ce formeazǎ elementul material al infracţiunii.

4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea infracţionalǎ şi când amplificarea consecinţelor a luat sfârşit.

MODALITǍŢI: gestiunea frauduloasǎ sǎvârşitǎ în scopul de a dobândi un folos material se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 10 ani, dacǎ fapta nu constituie o infracţiune mai gravǎ.

SANCŢIUNI:

- închisoare de la 6 luni la 5 ani – în forma tip şi

- închisoare dela 3 la 10 ani – în forma agravatǎ.

ÎNŞELĂCIUNEA (art. 215 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevǎratǎ a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasǎ a unei fapte adevǎrate, în scopul de a obţine pentru sine sau pentru altul un folos material înjust şi dacǎ s-a pricinuit o pagubǎ, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

Înşelǎciunea sǎvârşitǎ prin folosire de nume sau calitǎţi mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. Dacǎ mijlocul fraudulos constituie prin el însuşi o infracţiune, se aplicǎ regulile privind concursul de infracţiuni.

Inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executǎrii unui contract, sǎvârşitǎ în aşa fel încât fǎrǎ aceastǎ eroare, cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate, se sancţioneazǎ cu pedeapsa prevǎzutǎ în alin. precedente, dupǎ distincţiie acolo arǎtate.

Emitarea unui cec asupra unei instituţii de credit sau unei persoane, ştiind cǎ pentru valorificarea lui nu existǎ provizia sau acoperirea necesarǎ, precum şi fapta de a retrage, dupǎ emitere, provizia în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plǎti înainte de expirarea termenului de prezentare, în scopul arǎtat în alin. 1 dacǎ s-a pricinuit o pagubǎ posesorului cecului, se sancţioneazǎ cu pedeapsa prevǎzutǎ în alin. 2

Înşelǎciunea care a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.

- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror dezvoltate implicǎ încredere între subiecţii acestor raporturi.

- obiect material - poate fi un bun mobil sau imobil, înscrisuri cu valoare patrimonialǎ.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - orice persoanǎ care îndeplineşte condiţiile pentru a rǎspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.

- subiectul pasiv - orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ privatǎ ori publicǎ al cǎrei patriminiu a fost lezat prin înşelǎciune. Uneori poate exista un sub. pasiv principal şi unul secundar.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ prin acţiuni sau inacţiuni frauduloase de amǎgire ori inducere în eroare a victimei, prin prezentarea ca adevǎratǎ a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasǎ a unei fapte adevǎrate. Inducerea în eroare se face mai uşor în funcţie de gradul de culturǎ a victimei, precum şi de starea psihicǎ a acesteia.

- urmarea imediatǎ - constǎ în creerea unei situaţii de fapt pǎgubitoare pentru subiectul pasiv, consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului.

- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ calificatǎ prin scop. Escrocul este acel tip de infractor care profitǎ de încrederea pe care i-o acordǎ victima. El trişeazǎ, speculeazǎ, înşealǎ, rezultând cǎ este abil, fǎrǎ scrupule, cunoscǎtor al legilor pe care le încalcǎ în mod deliberat. Escrocul este imoral, fǎrǎ afi neapǎrat bolnav psihic şi nu manifestǎ violenţǎ pentru realizarea scopului propus.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME :

1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 222 C. pen.;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ odatǎ cu executarea în întregime a oricǎreia dintre acţiunile ce formeazǎ elementul material al infracţiunii şi când s-a produs urmarea imediatǎ, adicǎ paguba efectivǎ în patrimuniul celui înşelat.

4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea infracţionalǎ şi când amplificarea consecinţelor a luat sfârşit.

MODALITǍŢI:

1. Înşelǎciunea prezintǎ o variantǎ simplǎ (alin.1);

2. Douǎ variante speciale (alin. 3 şi 4);

3. Şi douǎ variante agravate (alin. 2 şi 5).

SANCŢIUNI:

- închisoare de la 6 luni la 12 ani – în forma tip şi

- închisoare dela 3 la 15 ani, de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi – în forma agravatǎ.

DELAPIDAREA (art. 215¹ C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Însuşirea, folosirea sau traficarea, de cǎtre un funcţionar în interesul sǎu ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneazǎ sau le administreazǎ, se pedepsesc cu închisoare la 1 la 15 ani.

În cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicearea unor drepturi.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.

- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror ezistenţǎ şi dezvoltare este condiţionatǎ de menţinerea condiţiei de fapt a bunurilor ce aparţin sau intereseazǎ o persoanǎ juridicǎ privatǎ sau publicǎ împotriva actelor gestionarilor sau administratorilor, de însuşire sau folosire în scopuri personale a bunurilor ce constituie obiectul activitǎţii de gestionare sau administrare.

- obiect material - poate fi: bani, valori sau alte bunuri din patrimoniul public sau privat pe care fǎptuitorul le gestioneazǎ sau administreazǎ. Aşadar obiectul material al acestei infracţiuni în reprezintǎ numai bunurile corporale mobile, care trebuie sǎ aibǎ o valoare economicǎ şi o anumitǎ situaţie juridicǎ, adicǎ sǎ aparţinǎ unei persoane juridice.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - este dublu calificat în sensul cǎ, acesta este un funcţionar şi gestionar sau administrator. Aceste douǎ calitǎţi trebuie îndeplinite cumulativ, lipsa uneia dintre ele ducând la inexistenţa delapidǎrii. Întotdeauna funcţionarul trebuie sǎ se afle într-un raport de muncǎ, pe baza unui contract individual de muncǎ cu o altǎ persoanǎ juridicǎ, alta decât cele arǎtate în art. 145 C. pen. Prin calitatea de gestionar se înţelege acea persoanǎ care are ca atribuţii principale primirea, pǎstrarea şi eliberarea de bunuri aflate în administrarea, folosirea sau deţinerea unei unitǎţi publice. Aceastǎ infracţiune se poate sǎvârşii şi în coautorat cu condiţia ca toţi participanţii sǎ albǎ calitatea cerutǎ de lege.

- subiectul pasiv - este organul, instituţia publicǎ sau orice altǎ persoanǎ juridicǎ în cadrul cǎrora autorul îşi exercitǎ activitatea. Deci, la infracţiunea de delapidare, subiectul pasiv poate fi numai o persoanǎ juridicǎ.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ prin acţiuni de sustragere definitivǎ sau temporarǎ a unui bun din patrimoniul unei persoane juridice de cǎtre un gestionar sau administrator, în urmǎtoarele modalitǎţi: însuşire, folosire sau traficare de naturǎ a produce o pagubǎ.

- urmarea imediatǎ - constǎ în creerea unei situaţii de fapt pǎgubitoare pentru subiectul pasiv, consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului.

- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Mobilul faptei nu are importanţǎ în realizarea laturii subiective, el va ajuta însǎ la determinarea pericolului concret al infracţiunii şi la individualizarea rǎspunderii penale.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 222 C. pen.;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ odatǎ cu executarea în întregime a oricǎreia dintre acţiunile ce formeazǎ elementul material al infracţiunii (însuşire, traficare, folosire) şi când s-a produs urmarea imediatǎ, adicǎ o paguba efectivǎ .

4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea infracţionalǎ, deoarece delapidarea în cele mai multe cazuri are un aspect continuat.

MODALITǍŢI: în cazul în care delapidarea a avut consecinţe deosebit de grave pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicearea unor drepturi. 

SANCŢIUNI:

- închisoare de la 1 la 15 ani – în forma tip şi

- închisoare dela 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi – în forma agravatǎ.

ÎNSUŞIREA BUNULUI GĂSIT (art. 216 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Fapta de a nu preda în termen de 10 zile un bun gǎsit autoritǎţilor sau celui care l-a pierdut sau de a dispune de acel bun ca de al sǎu, se pedepseşte cu închisoare de la o lunǎ la 3 luni sau cu amendǎ.

Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ şi însuşirea pe nedrept a unui bun mobil ce aparţine altuia, ajuns din eroare în posesia fǎptuitorului.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.

- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror naştere, existenţǎ şi dezvoltare este condiţionatǎ de buna-credinţǎ, cinstea şi corectitudinea din partea acelora care gǎsesc anumite bunuri sau ajung din eroare în posesia unor astfel de bunuri.

- obiect material - poate fi orice bun mobil care trebuie sǎ aibǎ o valoare economicǎ susceptibil de a fi evaluat şi care prin natura sa poate fi pirdut sau poate sǎ sjungǎ din eroare în posesia altor persoane. Bunul gǎsit trebuie sǎ fi ieşit din posesia altuia, fǎrǎ voia acestuia, adicǎ sǎ fie un bun pierdut, iar fǎptuitorul sǎ nu ştie cui aparţine. Nu este considerat un bun gǎsit acel bun lǎsat temporar fǎrǎ supraveghere (ex.- haina de piele lǎsatǎ într-un cuier în holul unui hotel). Dacǎ o persoanǎ a pierdut un bun şi îl cautǎ pentru a reintra în posesia acestuia, iar altǎ persoanǎ care are bunul şi ştie cǎ proprietarul îl cautǎ şi îl ţine în mod deliberat, fapta va fi furt. Nu intrǎ în aceastǎ categorie bunurile abandonate sau pǎrǎsite.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - este necalificat, poate fi orice persoanǎ care rǎspunde penal.

- subiectul pasiv - este orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ proprietarǎ sau deţinǎtoare a bunului pierdut.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune sau inacţiune astfel: nepredarea bunului gǎsit, dispunerea de acesta şi însuşirea lui pe nedrept. Pentru întregirea laturii obiective, în varianta nepredǎrii, se impune împlinirea unui termen de 10 zile. Cu alte cuvinte, omisiunea de a preda bunul capǎtǎ relevanţǎ juridicǎ abia în momentul îndeplinirii acestui termen, infracţiunea consumându-se dupǎ 10 zile de la gǎsirea bunului. Dar elementul material al infracţiunii se poate realiza şi înainte de 10 zile, dacǎ are loc dispunerea pe nedrept cu privire la bunul gǎsit.

- urmarea imediatǎ - constǎ în creerea unei situaţii de fapt pǎgubitoare pentru subiectul pasiv, consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului.

- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Este în afara oricǎrei îndoieli, cǎ un bun poate fi luat sau folosit din culpǎ.

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul împlinirii termenului de 10 zile, în cazul nepredǎrii, iar în cazul dispunerii sau însuşirii bunului gǎsit infracţiunea se consumǎ chiar în acel moment.

4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea infracţionalǎ, deoarece delapidarea în cele mai multe cazuri are un aspect continuat.

SANCŢIUNI: închisoare de la o lunǎ la 3 luni sau cu amendǎ.

DISTRUGERA (art. 217 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuinţare a unui bun aparţinând altuia sau împiedicarea luǎrii mǎsurilor de conservare ori de salvare a unui astfet de bun, precum şi înlǎturarea mǎsurilor luate, se pedepseşte cu închisoare de la o lunǎ la 3 ani sau cu amendǎ.

În cazul în care bunul are dosebitǎ valoare artisticǎ, ştiinţificǎ, istoricǎ, arhivisticǎ sau o altǎ asemenea valoare, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 10 ani.

Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltǎ tensiune, a echipamentelor şi instalaţiilor de telecomunicaţii sau pentru difuzarea progamelor de radio şi televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apǎ şi a conductelor magistrale de alimentare cu apǎ, se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 10 ani.

Dacǎ distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare se sǎvârşeşte prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacǎ rezultǎ pericol public, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.

Dispoziţiile prevǎzute în alin. 2, 3 şi 4 se aplicǎ chiar dacǎ bunul aparţine fǎptuitorului.

Dacǎ bunul este proprietate privatǎ, cu excepţia cazului când acesta este în întrgime sau în parte al statului, acţiunea penalǎ pentru faptǎ prevǎzutǎ în alin. 1 se pune în mişcare la plângerea prealabilǎ a persoanei vǎtǎmate. Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniu este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.

- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror naştere, existenţǎ şi dezvoltare este condiţionatǎ de asigurarea integritǎţii materiale a bunurilor şi potenţialul de utilizare a acestora.

- obiect material - poate fi orice bun mobil sau imobil care trebuie sǎ aibǎ o valoare economicǎ aparţinând patrimoniului privat sau public. Bunul trebuie sǎ aparţinǎ altuia, în varianta simplǎ. Bunurile abandonate sau cele care nu mai pot fi utilizate cfm. destinaţiei lor iniţiale nu pot constitui obiect material al infracţiunii de distrugere. Dacǎ bunul are o valoare deosebitǎ, fapta va fi mai gravǎ. Distrugerea poate avea obiect material şi un înscris, dacǎ în aceste sunt consemnate raporturi patrimoniale. Dacǎ înscrisul este unul oficial, fapta va fi încadratǎ în art 242 C. pen. - sustragere sau distrugere de înscrisuri.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal, dar nu şi proprietarul bunului - în forma simplǎ. La formele agravate, sub. activ poate fi orice persoanǎ, chiar şi proprietarul bunului. Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale.

- subiectul pasiv - este orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ proprietarǎ sau deţinǎtoare a bunului distrus. Se poate întâlni şi o pluralitate de subiecţi pasivi. Când fǎptuitorul este chiar proprietarul bunului distrus, vor fi sub. pasivi persoanele care aveau un drept asupra bunului distrus sau ale cǎror bunuri au fost distruse odatǎ cu acesta.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ prin urmǎtoarele acţiuni: distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, împiedicarea luǎrii mǎsurilor de conservare ori de salvare a bunului, înlǎturarea mǎsurilor luate de conservare ori de salvare. Fapta este mai gravǎ când toate aceste fapte se sǎvârşesc prin incendiere, explozie şi care au prezentat un pericol public.

- urmarea imediatǎ - constǎ în creerea unei situaţii de fapt pǎgubitoare pentru subiectul pasiv, consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului şi schimbarea negativǎ în rǎu a existenţei bunului sau a capaciţǎţii de utilizare a acestuia.

- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ sau indirectǎ. Dacǎ fapta se sǎvârşeşte din culpǎ, va fi altǎ infracţiune şi anume aceea de distrugere din culpǎ (art. 219C. pen.)

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 222 C. pen.;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care acţiunea de distrugere a fost dusǎ pânǎ la sfârşit şi s-a produs urmarea imediatǎ, adicǎ distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a bunului;

4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea infracţionalǎ.

MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ când:

a. bunul are dosebitǎ valoare artisticǎ, ştiinţificǎ, istoricǎ, arhivisticǎ sau o altǎ asemenea valoare;

b. distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltǎ tensiune, a echipamentelor şi instalaţiilor de telecomunicaţii sau pentru difuzarea progamelor de radio şi televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apǎ şi a conductelor magistrale de alimentare cu apǎ;

c. dacǎ distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare se sǎvârşeşte prin incendiere, explozie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacǎ rezultǎ pericol public;

SANCŢIUNI:

- închisoare de la o lunǎ la 3 ani sau cu amendǎ - în forma tip şi

- închisoare de la 1 la 10 ani, de la 3 la 15 ani - în forma agravatǎ.

DISTRUGEREA CALIFICATĂ (art. 218 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Dacǎ faptele prevǎzute în art. 217 a avut consecinţe deosebit de grave, pedeapsa este închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi, iar dacǎ au avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este detenţiunea pe viaţǎ sau închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.

Dezastrul constǎ în distrugerea sau degradarea unor mijloace de transport în comun, de mǎrfuri sau persoane, ori a unor instalaţii sau lucrǎri şi care a avut ca urmare moartea sau vǎtǎmarea gravǎ a integritǎţii corporale ori sǎnǎtǎţii mai multor persoane”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniul este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.

- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror naştere, existenţǎ şi dezvoltare este condiţionatǎ de asigurarea integritǎţii materiale a bunurilor şi potenţialul de utilizare a acestora.

- obiect material - poate fi orice bun mobil sau imobil care trebuie sǎ aibǎ o valoare economicǎ aparţinând patrimoniului privat sau public. Bunul trebuie sǎ aparţinǎ altuia, în varianta simplǎ. Bunurile abandonate sau cele care nu mai pot fi utilizate cfm. destinaţiei lor iniţiale nu pot constitui obiect material al infracţiunii de distrugere. Dacǎ bunul are o valoare deosebitǎ, fapta va fi mai gravǎ. Distrugerea poate avea obiect material şi un înscris, dacǎ în aceste sunt consemnate raporturi patrimoniale. Dacǎ înscrisul este unul oficial, fapta va fi încadratǎ în art 242 C. pen. - sustragere sau distrugere de înscrisuri.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal, dar nu şi proprietarul bunului - în forma simplǎ. La formele agravate, sub. activ poate fi orice persoanǎ, chiar şi proprietarul bunului. Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale.

- subiectul pasiv - este orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ proprietarǎ sau deţinǎtoare a bunului distrus. Se poate întâlni şi o pluralitate de subiecţi pasivi. Când fǎptuitorul este chiar proprietarul bunului distrus, vor fi sub. pasivi persoanele care aveau un drept asupra bunului distrus sau ale cǎror bunuri au fost distruse odatǎ cu acesta.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ prin urmǎtoarele acţiuni: distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, împiedicarea luǎrii mǎsurilor de conservare ori de salvare a bunului, înlǎturarea mǎsurilor luate de conservare ori de salvare şi s-au produs consecinţe deosebit de grave sau un dezastru. Aşadar, aceastǎ infracţiune este condiţionatǎ de aceste urmǎri. Pentru analizǎ facem trimitere la art. 146 C. pen. şi 218 alin. 2 C. pen. Stabilirea caracterului deosebit de grav este un atribut exclusiv al instenţei de judecatǎ.

- urmarea imediatǎ - constǎ în creerea unei situaţii de fapt pǎgubitoare pentru subiectul pasiv, consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului şi schimbarea negativǎ în rǎu a existenţei bunului sau a capaciţǎţii de utilizare a acestuia.

- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia depǎşitǎ, fǎptuitorul comite actele de distrugere cu intenţie, iar consecinţale prevǎzute de art. 218 din culpǎ. Dacǎ ambele se sǎvârşesc cu intenţie va fi concurs de infracţiuni între distrugere şi omor depsebit de grav.

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – sunt posibile dar nu se pedepsesc;

2. tentativa - se pedepseşte cfm. art. 222 C. pen.;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care acţiunea de distrugere a fost dusǎ pânǎ la sfârşit şi s-a produs urmarea imediatǎ, adicǎ dezastrul sau consecinţele deosebit de grave. Aceastǎ infracţiune este o formǎ agravatǎ a infracţiunii de distrugere.

4. fapt epuizat - acesta este considerat a fi momentul în care a încetat activitatea infracţionalǎ.

SANCŢIUNI:

- închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi când fapta a avut ca urmare consecinţe deosebit de grave şi

- detenţiunea pe viaţǎ sau închisoare de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi când fapta a avut ca urmare un dezastru.

DISTRUGEREA DIN CULPĂ (art. 219 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpǎ, a unui bun chiar dacǎ acesta aparţine fǎptuitorului, în cazul în care fapta este sǎvârşitǎ prin incendiere, exploxie sau prin orice alt asemenea mijloc şi dacǎ rezultǎ pericol public, se pedepsesc cu închisoare de la o lunǎ la 2 ani sau cu amendǎ.

Cu aceeaşi pedeapsǎ se sancţioneazǎ distrugerea sau degradarea din culpǎ a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de înaltǎ tensiune, a echipamentelor şi instalaţiilor de telecomunicaţii sau pentru difuzarea programelor de radio şi televiziune pri a sistemelor de alimentare cu apǎ şi a conductelor magistrale de alimentare cu apǎ, dacǎ a avut ca urmare aducerea în stare de neîntrebuinţare a acestora.

Distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpǎ, a unui bun chiar dacǎ acesta aparţine fǎptuitorului, în cazul în care a avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 1 la 6 ani, iar dacǎ a avut ca urmare un dezastru, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 12 ani.

Când dezastrul ori consecinţele deosebit de grave s-au produs ca urmare a pǎrǎsirii postului sau a sǎvârşirii oricǎrei alte fapte de cǎtre personalul de conducere al unui mijloc de transport în comun ori de cǎtre personalul care asigurǎ direct securitatea unor asemenea transporturi, pedeapsa este închisoarea de la 5 la 15 ani. ”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniul este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.

- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial a cǎror naştere, existenţǎ şi dezvoltare este condiţionatǎ de asigurarea integritǎţii materiale a bunurilor şi potenţialul de utilizare a acestora.

- obiect material - poate fi orice bun mobil sau imobil care trebuie sǎ aibǎ o valoare economicǎ aparţinând patrimoniului privat sau public. Bunul trebuie sǎ aparţinǎ altuia, în varianta simplǎ. Bunurile abandonate sau cele care nu mai pot fi utilizate cfm. destinaţiei lor iniţiale nu pot constitui oboect material al infracţiunii de distrugere.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. La formele agravate, sub. activ poate fi orice persoanǎ, chiar şi proprietarul bunului. Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale.

- subiectul pasiv - este orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ proprietarǎ sau deţinǎtoare a bunului distrus. Se poate întâlni şi o pluralitate de subiecţi pasivi. Când fǎptuitorul este chiar proprietarul bunului distrus, vor fi sub. pasivi persoanele care aveau un drept asupra bunului distrus sau ale cǎror bunuri au fost distruse odatǎ cu acesta.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ prin urmǎtoarele acţiuni: distrugerea, degradarea, aducerea în stare de neîntrebuinţare, împiedicarea luǎrii mǎsurilor de conservare ori de salvare a bunului, înlǎturarea mǎsurilor luate de conservare ori de salvare.

- urmarea imediatǎ - constǎ în creerea unei situaţii de fapt pǎgubitoare pentru subiectul pasiv, consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului şi schimbarea negativǎ în rǎu a existenţei bunului şi imposibilitarea de utilizare a acestuia.

- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie – culpa.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – nu sunt posibile;

2. tentativa - nu este posibilǎ;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care acţiunea de distrugere a fost dusǎ pânǎ la sfârşit şi s-a produs urmarea imediatǎ, adicǎ distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare a bunului sau imposibilitatea de utilizare a cestora cfm.destinaţiei iniţiale.

MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ când:

a. distrugerea, degradarea sau aducerea în stare de neîntrebuinţare, din culpǎ, a unui bun chiar dacǎ acesta aparţine fǎptuitorului, a avut consecinţe deosebit de grave;

b. dacǎ a avut ca urmare un dezastru;

c. când dezastrul ori consecinţele deosebit de grave s-au produs ca urmare a pǎrǎsirii postului sau a sǎvârşirii oricǎrei alte fapte de cǎtre personalul de conducere al unui mijloc de transport în comun ori de cǎtre personalul care asigurǎ direct securitatea unor asemenea transporturi.

SANCŢIUNI:

- închisoare de la o lunǎ la 2 ani sau cu amendǎ - în forma tip şi

- închisoare de la 1 la 6 ani, de la 3 la 12 ani şi de la 5 la 15 ani - în forma agravatǎ.

TULBURAREA DE POSESIE (art. 220 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Ocuparea, în întregime sau în parte fǎrǎ drept, a unui imobil aflat în posesia altuia, fără consimţământul acestuia sau fără aprobare prealabilă primită în condiţiile legii, ori refuzul de a aelibera imobilul astfel ocupat se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Dacǎ fapta prevǎzutǎ în alin. 1 se sǎvârşeşte prin violenţǎ sau ameninţare ori prin desfiinţarea sau strǎmutarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 7 ani.

Dacǎ fapta prevǎzutǎ în alin. 2 se sǎvârşeşte de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ, pedeapsa este închisoarea de la 3 la 15 ani.

Împǎcarea pǎrţilor înlǎturǎ rǎspunderea penalǎ. ”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniul este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.

- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial referitoare la securitatea imobilelor, la starea lor paşnicǎ de posesie, bunuri care aparţin de drept unor persoane fizice sau juridice. În cazul formei agravate, întâlnim şi un obiect juridic secundar format din relaţiile sociale privind sǎnǎtatea şi integritatea fizicǎ a persoanei.

- obiectul material - poate fi un imobil care aparţine altuia, dar şi corpul persoanei în forma agravatǎ.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Subiectul activ poate fi chiar şi proprietarul bunului, dacǎ în momentul sǎvârşirii faptei imobilul se afla în posesia legalǎ a altei persoane(chiriaş). Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale numai în alin.1.

- subiectul pasiv - este orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ proprietarǎ sau deţinǎtoare a imobilului.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune de ocupare care presupune pǎtrunderea în imobil şi rǎmânerea în acel imobil cu intenţia de a-l poseda. Ocuparea reprezintă o acţiune instantanee. Simpla intrare într-o locuinţǎ, fǎrǎ consimţǎmântul proprietarului, constituie violare de domiciliu. Prin urmare ceea ce incrimineazǎ art. 220 este ocuparea imibilului, în sensul de rǎmânere mai departe fǎrǎ voia proprietarului. Toate acestea trebuie sǎ se facǎ fǎrǎ drept.

- urmarea imediatǎ - constǎ în schimbarea situaţiei de fapt pentru subiectul pasiv, consecinţǎ a acţiunii sau inacţiunii fǎptuitorului şi schimbarea negativǎ în rǎu a existenţei bunului.

- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ şi indirectǎ.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – nu se pedepsesc;

2. tentativa - nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care acţiunea de ocupare a avut loc şi fǎptuitorul îşi ia în stǎpânire imobilul.

4. fapt epuizat – se realizeazǎ în momentul când înceteazǎ activitatea de ocupare sau când se pronunţǎ o hotǎrâre în cauzǎ.

MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ când:

a. fapta prevǎzutǎ în alin. 1 se sǎvârşeşte prin violenţǎ sau ameninţare ori prin desfiinţarea sau strǎmutarea semnelor de hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia;

b. dacǎ fapta prevǎzutǎ în alin. 2 se sǎvârşeşte de douǎ sau mai multe persoane împreunǎ.

SANCŢIUNI:

- închisoare de la 1 la 15 ani - în forma tip şi

- închisoare de la 2 la 7 ani, de la 3 la 15 ani - în forma agravatǎ.

TĂINUIREA (art. 221 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificǎrii acestuia, cunoscând cǎ bunul provine din sǎvârşirea unei fapte prevǎzute de legea penalǎ dacǎ prin aceasta s-a urmǎrit obţinerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 7 ani, fǎrǎ ca sancţiunea aplicatǎ sǎ poatǎ depǎşi pedeapsa prevǎzutǎ de lege pentru infracţiunea din care provine bunul tǎinuit.

Tǎinuirea sǎvârşitǎ de soţ sau de o rudǎ apropiatǎ nu se pedepseşte.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare, desfǎşorare şi dezvoltare sunt asigurate prin apǎrarea patrimoniului. Patrimoniul este format din totalitatea bunurilor corporale şi incorporale, consumabile ori fungibile, mobile sau imobile, principale ori accesorii care au o valoare economicǎ.

- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale de ordin patrimonial referitoare la apǎrarea patrimoniului persoanelor împotriva faptei de tǎinuire. Aceasta are şi un obiect juridic secundar format din relaţiile sociale privind înfǎptuirea justiţiei.

- obiectul material - este bunul care provine din sǎvârşirea unei infracţiuni şi asupra cǎruia are loc acţiunea specificǎ tǎinuirii (lucruri, animale, vehicule, acte).

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Subiectul activ poate fi chiar şi proprietarul bunului, dacǎ în momentul sǎvârşirii fapteibunul se afla în posesia legalǎ a altei persoane. Participaţia penalǎ este posibilǎ în toate formele sale. Tǎinuitorul nu participǎ efectiv la sǎvârşirea faptei de sustragere a bunurilor pe care acesta le primeşte sau valorificǎ, situaţie în care se deosebeşte de complice.

- subiectul pasiv - este orice persoanǎ fizicǎ sau juridicǎ privatǎ ori publicǎ proprietarǎ sau deţinǎtoare a imobilului. Poate exista şi o pluralitate de subiecţi pasivi.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune alternativǎ de: primire, dobândire, transformare ori de înlesnire a valorificǎrii bunului. Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca acţiunea incriminatǎ sǎ poarte întotdeauna asupra unui bun provenit din sǎvârşirea unei infracţiuni.

- urmarea imediatǎ - constǎ în schimbarea situaţiei de fapt pentru a bunului prin trecerea lui într-o altǎ sferǎ patrimonialǎ.

- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ calificatǎ prin scop, şi anume, obţinerea unui folos material pentru sine sau pentru altul. Dacǎ nu se urmǎreşte obţinerea acestui folos material, fapta va fi încadratǎ în art. 264 C. pen. -favorizarea infractorului. Totodatǎ fǎptuitorul trebuie sǎ ştie cǎ bunul provine din sǎvârşirea unei fapte prevǎzute de legea penalǎ. În cazul în care subiectul nu cunoaşte sursa realǎ de provenienţǎ a bunului, vor opera prevederile art. 51 C. pen. -eroarea de fapt.

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se pedepsesc;

2. tentativa - nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care se executǎ în întregime cu intenţie vreuna din acţiunile ce formeazǎ elementul material. Tǎinuirea se poate sǎvârşi şi în formǎ continuatǎ în situaţia în care bunurile dobândite provin din infracţiuni diferite.

4. fapt epuizat – se realizeazǎ în momentul când înceteazǎ activitatea infracţionalǎ.

SANCŢIUNI:

- închisoare de la 3 luni la 7 ani fǎrǎ ca sancţiunea aplicatǎ sǎ poatǎ depǎşi pedeapsa prevǎzutǎ de lege pentru infracţiunea din care provine bunul tǎinuit. Tǎinuirea sǎvârşitǎ de soţ sau de o rudǎ apropiatǎ nu se pedepseşte. Aceastǎ exonerare de rǎspundere se bazeazǎ pe legǎtura de afectivitate ce se realizeazǎ în mod natural între rude apropiate sau soţi. În cazul infracţiunilor contra pǎcii şi omenirii şi în cazul infracţiunilor contra siguranţei statului, tǎinuirea sǎvârşitǎ de cǎtre aceste persoane se pedepseşte.

INFRACŢIUNI CONTRA AUTORITǍŢII

OFENSǍ ADUSǍ UNOR ÎNSEMNE (art. 236 C.pen.)

1. Conţinutul legal:

“Orice manifestare prin care se exprimǎ dispreţ pentru însemnele României se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.

Manifestarea prin care se exprimǎ dispreţ pentru emblemele sau semnele de care se folosesc autoritǎţile se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 1 an sau cu amendǎ.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare şi dezvoltare ţin de asigurarea prestigiului şi respectului datorat autoritǎţii acestor organe sub toate formele sale de manifestare. Autoritatea publicǎ este conferitǎ organelor publice sau este exprimatǎ prin însemne, simboluri, ca şi prin regimul juridic pe care îl implicǎ.

- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale referitoare la atributul autoritǎţii, care implicǎ respect faţǎ de însemnele României, cât şi faţǎ de emblemele şi semnele de care se folosesc autoritǎţile. Simbolurile naţionale sunt: drapelul, ziua naţionalǎ, imnul naţional, stema ţǎrii şi sigiliul statului. Din categoria semnelor fac parte : semnele(stemele) judeţeloe şi municipiilor ori semnul distinctiv al organelor de justiţie prin insigna purtatǎ de magistraţi. Nu intrǎ în aceastǎ categorie semnele folosite de partidele politice ori de diferite asociaţii sportive sau artistice.

- obiectul material - constǎ în însemnele şi emblemele sau semnele asupra cǎrora se rǎsfrânge activitatea infracţoinalǎ, prin care fǎptuitorul exprimǎ dispreţ.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.

- subiectul pasiv - este organul de stat ale cǎrui embleme sau însemne au fost dispreţuite(sub. pasiv secundar), iar sub. pasiv principal este statul.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune prin care se exprimǎ dispreţ pentru însemnele arǎtate mai sus. Aceastǎ acţiune poate fi sǎvârşitǎ prin orice mijloace: verbal – cuvinte jignitoare, în scris – afişe, prin acte materiale – distrugerea, degradarea, murdǎrirea, prin gesturi – gesturi obscene care exprimǎ desconsiderare, lipsǎ de respect. Ex. - cǎlcarea în picioare a steagului ţǎrii.

- urmarea imediatǎ - constǎ în însǎşi sǎvârşirea faptei, producând o stare de pericol pentru autoritatea statului

- raportul de cauzalitate - trebuie sǎ se stabileascǎ în concret, cǎ urmarea imediatǎ este o consecinţǎ a sǎvârşirii elementutlui material.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ. Sǎvârşirea din culpǎ a acestei fapte nu cade sub incidenţa legii penale.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se pedepsesc;

2. tentativa - nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ instantaneu în momentul în care acţiunea sau inacţiunea cu caracter ofensator fiind sǎvârşitǎ, se produce urmarea periculoasǎ pentru autoritatea de stat. Poate îmbrǎca şi o formǎ continuatǎ sau continuǎ.

4. fapt epuizat – se realizeazǎ în momentul când înceteazǎ activitatea infracţionalǎ sau în momentul sǎvârşirii ultimei acţiuni cu caracter ofensator.

MODALITǍŢI: Infracţiunea prezintǎ mai multe modalitǎţi faptice în funcţie de modul cum a fost sǎvârşitǎ: verbal, în scris, prin gesturi. Infracţiunea prezintǎ şi o modalitate atenuatǎ când fapta se sǎvârşeşte asupra unor embleme sau semne ale autoritǎţilor publice ale statului.

SANCŢIUNI:

- închisoare de la 6 luni la 3 ani – în forma tip şi

- închisoare de la 3 luni la 1 an – în forma atenuatǎ.

ULTRAJUL (art. 239 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Ameninţarea sǎvârşitǎ nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directǎ contra unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implicǎ exerciţiul autoritǎţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepesşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

Lovirea sau orice acte de violenţǎ, sǎvârşite împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implicǎ exerciţiul autoritǎţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepeşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Vǎtǎmarea corporalǎ, săvârşită împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implicǎ exerciţiul autoritǎţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepesşte cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.

Vǎtǎmarea corporală gravă, săvârşită împotriva unui funcţionar public care îndeplineşte o funcţie ce implicǎ exerciţiul autoritǎţii de stat, aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, se pedepesşte cu închisoare de la 3 luni la 12 ani.”

CAZURI SPECIALE DE PEDEPSIRE(art. 239¹ C. pen.)

“În cazul infracţiunilor prevǎzute în art. 180-182, 189 şi 193 sǎvârşite împotriva soţului, copiilor sau pǎrinţilor unui judecător, procuror, poliţist, jandarm ori militar, în scop de intimidare sau de rǎzbunare pentru acte sau fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii, maximul pedepsei se majoreazǎ cu 2 ani. “

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare şi dezvoltare ţin de asigurarea prestigiului şi respectului datorat autoritǎţii acestor organe sub toate formele sale de manifestare. Autoritatea publicǎ este conferitǎ organelor publice sau este exprimatǎ prin însemne, simboluri, ca şi prin regimul juridic pe care îl implicǎ.

- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privind autoritatea de stat, a cǎror dezvoltare este asiguratǎ prin apǎrarea prestigiului şi siguranţei funcţionarilor care exercitǎ aceastǎ autoritate. Obiectul juridic secundar este format din relaţiile sociale care se referǎ la onoarea, libertatea sau integritatea corporalǎ a persoanei, purtǎtoare a autoritǎţii publice.

- obiectul material – Infracţiunea nu are obiect material când se sǎvârşeşte prin ameninţare, dar dacǎ se comite prin lovire sau alte violenţe, obiectul material este corpul persoanei.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale.

- subiectul pasiv – este, în principal, organul care exercitǎ autoritatea publicǎ, iar în secundar este persoana care îndeplineşte o functie ce implicǎ exerciţiul autoritǎţii de stat şi împotriva cǎreia s-a exercitat ameninţarea, lovirea sau actele de vătămare. Aceastǎ persoanǎ îşi poate exercita funcţia în cadrul puterii legislative, executoreşti sau judecǎtoreşti. Asemenea funcţii sunt: membru al Parlamentului, al Guvernului, al Curţii Cinstituţionale, al Curţii de Conturi. Nu pot fi subiecţi pasivi ai acestei infracţiuni persoanele care efectueazǎ acte sau operaţii tehnico-administrative (arhivari, şoferi la aceste institiţii).

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ prin acţiunile specifice ce caracterizeazǎ infracţiunile de: ameninţare sau vătămare corporală. Pentru întregirea elementului material este necesar ca:

a. fapta sǎ fie sǎvârşitǎ nemijlocit sau prin mijloace de comunicare directǎ;

b. sǎ fie sǎvârşitǎ contra unui funcţiunar aflat în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii.

- urmarea imediatǎ - constǎ în însǎşi sǎvârşirea faptei, producând o stare de pericol pentru autoritatea cu care este investit organul din care face parte funcţionarul ultragiat iar, ca o urmare adiacentǎ, o atingere adusǎ libertǎţii psihice sau integritǎţii corporale a persoanei.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ.

4. Forme.Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se pedepsesc;

2. tentativa - nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care acţiunea incriminatǎ a fost sǎvârşitǎ şi s-a produs urmarea imediatǎ a infracţiunii.

MODALITǍŢI: Ultrajul cunoaşte urmǎtoarele forme agravate:

a. Lovirea sau orice acte de violenţǎ, vǎtǎmarea corporalǎ şi vătămarea corporală gravă sǎvârşitǎ împotriva persoanei prevǎzute în alin. 1, aflatǎ în exerciţiul funcţiunii ori pentru fapte îndeplinite în exerciţiul funcţiunii.

b. Dacǎ faptele prevǎzute în alin. precedente sunt sǎvârşite împotriva unui magistrat, poliţist sau jandarm ori alt militar, maximul special se majoreazǎ cu 2 ani.

SANCŢIUNI:

- închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă – în forma tip şi

- închisoare de la 6 luni la 12 ani – în forma agravatǎ.

UZURPAREA DE CALITǍŢI OFICIALE (art. 240 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Folosirea fǎrǎ drept a unei calitǎţi oficiale, însoţitǎ sau urmatǎ de îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. ”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare şi dezvoltare ţin de asigurarea prestigiului şi respectului datorat autoritǎţii acestor organe sub toate formele sale de manifestare. Autoritatea publicǎ este conferitǎ organelor publice sau este exprimatǎ prin însemne, simboluri, ca şi prin regimul juridic pe care îl implicǎ.

- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privind exercitarea calitǎţolor oficiale numai de cǎtre persoanele învestite cu astfel de calitǎţi.

- obiectul material – nu are.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. Subiect al infracţiunii poate fi şi o persoanǎ învestitǎ cu o calitate oficialǎ, dar foloseşte fǎrǎ drept o altǎ calitate oficialǎ. Poate sǎvârşi aceastǎ infracţiune şi persoana care a avut aceastǎ calitate, dar a pierdut-o şi continuǎ sǎ o exercite dupǎ ce a piedut-o.

- subiectul pasiv – este autoritatea publicǎ prejudiciatǎ prin calitatea oficialǎ pe care fǎptuitorul o foloseşte fǎrǎ drept.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se caracterizeazǎ prin douǎ acţiuni distincte, cumulative, care se pot sǎvârşi simultan sau succesiv şi anume : folosirea fǎrǎ drept a unei calitǎţi oficiale şi îndeplinirea vreunui act legat de acea calitate. De ex. – o persoanǎ îşi atribuie calitatea de procuror şi efectueazǎ o percheziţie sau o arestare. O condiţie esenţialǎ este aceea cǎ toate aceste acte trebuie sǎ se facǎ fǎrǎ drept.

- urmarea imediatǎ - constǎ în însǎşi sǎvârşirea faptei, producând o stare de pericol pentru autoritatea statului în numele cǎreia s-a folosit fǎrǎ drept calitatea oficialǎ.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ.

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se pedepsesc;

2. tentativa - nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care s-au sǎvârşit cele douǎ acţiuni incriminate şi s-a produs urmarea imediatǎ. Dacǎ fǎptuitorul a sǎvârşit numai prima acţiune, fapta se aflǎ în forma tentativei şi nu se pedepseşte.

SANCŢIUNI: închisoarea de la 6 luni la 3 ani.

PORTUL NELEGAL DE DECORAŢII SAU SEMNE DISTINCTIVE (art. 241 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Purtarea, fǎrǎ drept, de decoraţii, de uniforme sau de semne distinctive ale unui organ de stat, se pedepseşte cu închisoare de la o lunǎ la 3 luni sau cu amendǎ.

Purtarea, fǎrǎ drept, de uniforme, grade sau insigne militare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ.

Dacǎ fapta prevǎzutǎ în alin. precedent se sǎvârşeşte în timp de rǎzboi, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare şi dezvoltare ţin de asigurarea prestigiului şi respectului datorat autoritǎţii acestor organe sub toate formele sale de manifestare. Autoritatea publicǎ este conferitǎ organelor publice sau este exprimatǎ prin însemne, simboluri, ca şi prin regimul juridic pe care îl implicǎ.

- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privind purtarea corectǎ a decoraţiilor, uniformelor sau semnelor distinctive ale autoritǎţii de stat numai de cǎtre persoanele cǎrora li s-a conferit acest drept.

- obiectul material – constǎ în decoraţia, uniforma sau semnul distinctiv al autoritǎţii de stat.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este posibilǎ în forma complicitǎţii şi instigǎrii.

- subiectul pasiv – este organul de stat ale cǎrui semne distinctive le-a purtat subiectul fǎrǎ drept.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ prin acţiunea de purtare fǎrǎ drept de decoraţii sau semne distinctive ale unui organ de stat. Aceaste presupune o anumitǎ duratǎ, ceea ce ne indicǎ faptul cǎ aceasta este o infracţiune continuǎ. Pentru existenţa infracţiunii este necesar ca purtarea sǎ se facǎ fǎrǎ drept, adicǎ fǎrǎ o justificare care sǎ-i dea dreptul sǎ poarte acele uniforme sau decoraţii, fie cǎ acest drept nu l-a avut niciodatǎ, fie cǎ l-a pierdut. Oaltǎ cerinţǎ esenţialǎ este ca purtarea sǎ aibǎ loc în public.

- urmarea imediatǎ - constǎ în însǎşi sǎvârşirea faptei, producând o stare de pericol pentru autoritatea ogranului de stat pe care acestea îl reprezintǎ.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se pedepsesc;

2. tentativa - nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care are loc purtarea uniformei sau a semnului distinctiv pe o duratǎ suficientǎ pentru a exista un pericol concret pentru autoritatea de stat;

4. fapt consumat – are loc în momentul în care activitatea infracţionalǎ înceteazǎ. În unele situaţii infracţiunea de port nelegal de uniformǎ sau semne distinctive constituie un mijloc fraudulos pentru sǎvârşirea altei infracţiuni. În aceste cazuri vom avea un concurs de infracţiuni.

MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ când:

a. se poartǎ, fǎrǎ drept, uniforme, grade sau insigne militare, închisoarea este de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ;

b. când fapta prevǎzutǎ în alin. precedent se sǎvârşeşte în timp de rǎzboi, pedeapsa este închisoarea de la 1 la 5 ani.

SANCŢIUNI:

- închisoare de la o lunǎ la 3 luni sau amendǎ – în forma tip şi.

- închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendǎ sau de la 1 la 5 ani – în forma agravatǎ.

SUSTRAGEREA SAU DISTRUGEREA DE ÎNSCRISURI

(art. 242 C.pen.)

1. Conţinutul legal:

“Sustragerea ori distrugerea unui dosar, registru, document sau alt înscris care se aflǎ în pǎstrarea ori în deţinerea unui organ sau a unei instituţii de stat ori a unei unitǎţi din cele la care se referǎ art.145 se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 5 ani.

Distrugerea din culpǎ a vreunuia din înscrisurile prevǎzute în alin. precedent, care prezintǎ valoare artisticǎ, ştiinţificǎ, istoricǎ, arhivisticǎ sau o altǎ asemenea valoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ.

Dacǎ faptele prevǎzute în alin. 1 şi 2 sunt sǎvârşite de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, maximul pedepselor prevǎzute în aceste alineate se majoreazǎ cu un an.

Tentativa infracţiunii prevǎzute în alin. 1 se pedepseşte”.

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare şi dezvoltare ţin de asigurarea prestigiului şi respectului datorat autoritǎţii acestor organe sub toate formele sale de manifestare. Autoritatea publicǎ este conferitǎ organelor publice sau este exprimatǎ prin însemne, simboluri, ca şi prin regimul juridic pe care îl implicǎ.

- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la securitatea înscrisurilor sau documentelor aflate în deţinerea unui organ sau instituţie de stat ori a unei alte unitǎţi din cale prezǎxute în art. 145 C.pen. şi asigurarea prin aceasta a autoritǎţii acestora.

- obiectul material – îl formeazǎ dosarul, înscrisul, registrul, documenrul aflat în pǎstrarea ori deţinerea unei organizaţii prevǎzute în art. 145 C.pen. Nu intrǎ în categoria acestor înscrisuri cele care cuprind o valoare materialǎ certǎ, sustragerea ori distrugerea lor constând infracţiuni contra patrimoniului şi nici cale emise de un organ de urmǎrire penalǎ, de o instanţǎ de judecatǎ sau de un alt organ de jurisdicţie, sustragerea ori distrugerea lor constând în infracţiunea de reţinere sau distrugere de înscrisuri prevǎzutǎ în art. 257 C.pen.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ - este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. Când fapta este sǎvârşitǎ de un funcţionar sau alt salariat în exercitarea atribuţiilor de serviciu, fapta este mai gravǎ

- subiectul pasiv – este organ sau instituţie de stat care desfǎşoarǎ o activitate utilǎ din punct de vedere social şi care funcţioneazǎ potrivit legii.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ prin acţiunea de sustragere ori distrugere a obiectului material. Prin aceastǎ infracţiune legiuitorul a incriminat faptele de distrugere a acelor înscrisuri ce sunt purtǎtoare ale autoritǎţii orgenizaţiilor publice.

- urmarea imediatǎ - constǎ în însǎşi sǎvârşirea faptei, producând o stare de pericol pentru autoritatea organului de stat şi lezarea materialǎ a pbiectului însuşi.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ. Legea pedepseşte şi distrugerea din culpǎ numai atunci când înscrisul prezintǎ o valoare artisticǎ, ştiinţificǎ, istoricǎ, arhivisticǎ sau o altǎ valoare socialǎ.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se pedepsesc;

2. tentativa - se pedepseşte numai în cazul alin. 1;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care are loc executarea faptei şi s-a produs urmarea sau rezultatul vǎtǎmǎtor.

MODALITǍŢI:Pedeapsa este mai blândǎ când:

a. distrugerea s-a sǎvârşit din culpǎ asupra vreunuia din înscrisurile prevǎzute în alin. precedent, care prezintǎ valoare artisticǎ, ştiinţificǎ, istoricǎ, arhivisticǎ sau o altǎ asemenea valoare, se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendǎ.

Pedeapsa este mai asprǎ când:

a. faptele prevǎzute în alin. 1 şi 2 sunt sǎvârşite de un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, maximul pedepselor prevǎzute în aceste alineate se majoreazǎ cu un an.

SANCŢIUNI:

- închisoare de la 3 luni la 5 ani – în forma tip şi.

- închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendǎ - în forma atenuatǎ.

- închisoare de la 3 luni la 6 ani sau amendǎ sau de la 3 luni la 3 ani - în forma agravatǎ.

RUPEREA DE SIGILII (art. 243 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Înlǎturarea ori distrugerea unui sigiliu legal aplicat se pedepseşte cu închisoare de la o lunǎ la 1 an sau cu amendǎ.

Dacǎ fapta a fost sǎvârşitǎ de custode, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda ”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare şi dezvoltare ţin de asigurarea prestigiului şi respectului datorat autoritǎţii acestor organe sub toate formele sale de manifestare. Autoritatea publicǎ este conferitǎ organelor publice sau este exprimatǎ prin însemne, simboluri, ca şi prin regimul juridic pe care îl implicǎ.

- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la existenţa şi integritatea sigiliilor legel aplicate în numele autoritǎţii publice şi a altor organe. Aplicarea sigiliului este o măsurǎ prin care se asigurǎ identificarea şi conservarea sau indisponibilizarea anumitor bunuri, existând obligaţia de a respecta mǎsura luatǎ.

- obiectul material – îl formeazǎ însuşi sigiliul aplicat, adicǎ materialul pe care este imprimatǎ amprenta sigiliului şi asupra cǎruia acţioneazǎ fǎptuitorul.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ – în varianta simplǎ este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. Când fapta este sǎvârşitǎ de un custode, fapta este mai gravǎ. Custodele este persoana cǎreia i s-a încredinţat paza şi conservarea temporarǎ a bunurilor indisponibilizate prin sechestru.

- subiectul pasiv – este un organ sau instituţie de stat care a dispus aplicarea sigiliului.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ prin orice acţiune prin care se poate realiza alternativ înlǎturarea sau distrugerea unui sigiliu aplicat. Trebuie ca acest sigiliu sǎ fi fost legal aplicat.

- urmarea imediatǎ - constǎ în însǎşi sǎvârşirea faptei, producând o stare de pericol pentru autoritatea organului de stat carea aplicat sigiliul.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se pedepsesc;

2. tentativa – nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care are loc înlǎturarea sau distrugera sigiliului. Fapta poate îmbrǎca şi o formǎ continuatǎ.

MODALITǍŢI: Pedeapsa este mai asprǎ când fapta a fost sǎvârşitǎ de custode - închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. 

SANCŢIUNI:

- închisoare de la o lunǎ la 1 an sau cu amendǎ – în forma tip şi

- închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendǎ - în forma agravatǎ.

SUSTRAGEREA DE SUB SECHESTRU(art. 244 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Sustragerea unui bun care este legal sechestrat se pedepseşte cu închisoare de o lunǎ la 1 an sau cu amendǎ.

Dacǎ fapta a fost sǎvârşitǎ de custude, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amenda.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic generic - îl constituie relaţiile sociale a cǎror formare şi dezvoltare ţin de asigurarea prestigiului şi respectului datorat autoritǎţii acestor organe sub toate formele sale de manifestare. Autoritatea publicǎ este conferitǎ organelor publice sau este exprimatǎ prin însemne, simboluri, ca şi prin regimul juridic pe care îl implicǎ.

- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la existenţa şi integritatea mǎsurii sechestrului legal aplicat în numele autoritǎţii publice şi a altor organe.

- obiectul material – îl formeazǎ bunul sechestrat. Este sechestrat acel bun inventariat şi indisponibilizat de organul în drept.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ – în varianta simplǎ este necalificat, putând fi orice persoanǎ care rǎspunde penal. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. Când fapta este sǎvârşitǎ de un custode, fapta este mai gravǎ. Custodele este persoana cǎreia i s-a încredinţat paza şi conservarea temporarǎ a bunurilor indisponibilizate prin sechestru.

- subiectul pasiv – este un organ sau instituţie de stat care a dispus aplicarea sechestrului.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ prin orice acţiune prin care se poate realiza sustragerea bunului legal sechestrat; trebuie ca acel sechestru sǎ fi fost legal aplicat. Sustragerea se poate realiza prin înstrǎinarea sau consumarea bunurilor sechestrate. În cazul în care o persoanǎ are bunurile legal sechestrate date în custodie altei persoane, şi acesta le sustrage, el va sǎvârşi un concurs ideal de infracţiuni şi anume: sustragere de sub sechestru şi furt.

- urmarea imediatǎ - constǎ în însǎşi sǎvârşirea faptei, producând o stare de pericol pentru autoritatea organului de stat care a aplicat sechestrul.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţie directǎ sau indirectǎ. Dacǎ fǎptuitorul nu ştia cǎ bunul se aflǎ sub sechestru, el va rǎspunde pentru furt.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – deşi posibile, nu se pedepsesc;

2. tentativa – nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care are loc sustragerea de sub sechestru. Dacǎ fǎptuitorul este proprieterul bunului sechestrat şi acesta este în acelaşi timp şi custode, el va sǎvârşi infracţiunea de sustragere de sub sechestru în concurs ideal cu abuzul de încredere.

MODALITǍŢI: Pedeapsa este mai asprǎ când fapta a fost sǎvârşitǎ de custode - închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda. 

SANCŢIUNI:

- închisoare de la o lunǎ la 1 an sau cu amendǎ – în forma tip şi

- închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amendǎ - în forma agravatǎ.

INFRACŢIUNI CARE ADUC ATINGERE UNOR ACTIVITǍŢI DE INTERES PUBLIC SAU ALTOR ACTIVITǍŢI REGLEMENTATE DE LEGE

CAP. 1 – INFRACŢIUNI DE SERVICIU SAU ÎN LEGǍTURǍ CU SERVICIUL

ABUZUL ÎN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PERSOANELOR (art. 246 C. pen.):

1. Conţinutul legal:

“Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţǎ, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzeazǎ o vǎtǎmare intereselor legale ale unei persoane se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la asigurarea bunului mers al unitǎţilor prevǎzute în art. 145 ori a altor persoane juridice, la buna desfǎşurare şi realizare a activitǎţii de srviciu, care implicǎ executatrea îndatoririlor de serviciu în mod cinstit şi corect.

- obiect material – de regulǎ nu existǎ; însǎ când interesele legale se referǎ la un bun, la un înscris, obiectul material va fi reprezentat de acel bun sau înscris.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ – acesta este calificat – fiind un funcţionar public sau funcţionar. Aceste noţiuni sunt definite în art. 147 C. pen. Cfm. art. 147, funcţionar poate fi orice salariat în serviciul altei persoane juridice, chiar şi una privatǎ. Pentru a cǎpǎta calitatea de “alt salariat” şi implicit de funcţionar în sensul art. 147 alin. 2, trebuie sǎ existe un contract individual de muncǎ între acea persoanǎ fizicǎ şi persoana juridicǎ. Calitatea de funcţionar sau de funcţionar public trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei, iar în cazul coautoratului, toţi coautorii trebuie sǎ aibǎ aceastǎ calitate. Pot comite aceastǎ infracţiune în coautorat membrii unei comisii de examen pentru ocuparea unui post într-o anumitǎ instituţie, care în mod abuziv priveazǎ o persoanǎ de dreptul de a ocupa acel post, cu toate cǎ din punct de vedere legal şi al cunoştinţelor îndeplinea toate condiţiile. Instigarea şi complicitatea sunt posibile fǎrǎ îndeplinirea vreunei condiţii.

- subiectul pasiv – general - este reprezentat de stat ca titular al valorii sociale care este bunul mers al activitǎţii organelor şi instituţiilor publice sau a altor persoane juridice de interes public.

- secundar – este persoana fizicǎ cǎreia i s-a adus o vǎtǎmare intereselor legale prin fapta abuzivǎ a subiectului activ.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ printr-o acţiune dar şi printr-o inacţiune, respectiv îndeplinirea unui act defectuos sau neîndeplinirea unui asemenea act.

- urmarea imediatǎ - constǎ într-o vǎtǎmare a intereselor legale ale unei persoane.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ. Mobilul şi scopul nu reprezintǎ importanţǎ, dar ele trebuie avute în vedere la individualizarea pedepsei.

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – nu se pedepsesc;

2. tentativa – nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care s-a produs urmarea prevǎzutǎ de lege.

SANCŢIUNI:

- închisoare de la 6 luni la 3 ani.

ABUZUL ÎN SERVICIU PRIN ÎNGRǍDIREA UNOR DREPTURI (art. 247 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Îngrǎdirea, de cǎtre un funcţionar public, a folosinţei sau exerciţiului drepturilor vreunui cetǎţean, ori crearea pentru acesta a unor situaţii de inferioritate pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă religie, gen, orientare sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingere, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală cronică necontagioasă sau infecţie HIV/ SIDA, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic special - este reprezentat de relaţiile sociale privitoare la apǎrarea şi garantarea intereselor legale ale cetǎţenilor, în ceea ce priveşte egalitatea în drepturi fǎrǎ nici o discriminare împotriva faptelor abuzive ale funcţionarilor publici sau altor funcţionari.

- obiect material – de regulǎ nu existǎ; însǎ când interesele legale se referǎ la modificarea unui act de stare civilǎ sau a altui act public, obiectul material va fi reprezentat de acel act.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ – acesta este calificat – fiind un funcţionar public sau funcţionar. Aceste noţiuni sunt definite în art. 147 C. pen. Cfm. art. 147, funcţionar poate fi orice salariat în serviciul altei persoane juridice, chiar şi una privatǎ. Pentru a cǎpǎta calitatea de “alt salariat” şi implicit de funcţionar în sensul art. 147 alin. 2, trebuie sǎ existe un contract individual de muncǎ între acea persoanǎ fizicǎ şi persoana juridicǎ. Calitatea de funcţionar sau de funcţionar public trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei, iar în cazul coautoratului, toţi coautorii trebuie sǎ aibǎ aceastǎ calitate. Instigarea şi complicitatea sunt posibile fǎrǎ îndeplinirea vreunei condiţii.

- subiectul pasiv – principal - este reprezentat de stat ca titular al valorii sociale care este bunul mers al activitǎţii organelor şi instituţiilor publice sau a altor persoane juridice de interes public.

- secundar – este cetǎţeanul cǎruia i s-a îngrǎdit folosirea sau exerciţiul drepturilor pe temei de naţionalitate, religie, rasǎ sau sex. De ex. i se refuzǎ dreptul unei persoane de sex feminin sǎ ocupe o funcţie de conducere cu toate cǎ îndeplinea toate condiţiile impuse de lege.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ în douǎ modalitǎţi;

prin îngrǎdirea folosinţei sau exerciţiunui drepturilor vreunui cetǎţean. Aceasta se poate realiza prin acte comisive dar şi omisive – concedierea unei persoane pe motiv de religie

prin crearea pentru o persoanǎ a unor situaţii de inferioritate pe temei de naţionalitate, rasǎ, sex sau religie. Fapta, în ambele modalitǎţi, trebuie sǎ se sǎvârşeascǎ de un funcţionar în cadrul atribuţiilor de serviciu.

- urmarea imediatǎ - constǎ în lezarea drepturilor unui cetǎţean prin sǎvârşirea elementului material al infracţiunii.

- legǎtura de cauzalitate – trebuie sǎ se demonstreze cǎ fapta abuzivǎ a unui funcţionar public a avut drept urnare punerea unei persoane în imposibilitatea de a-şi exercita sau folosi un drept sau a creat pentru aceasta o situaţie de inferioritate.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ. La baza sǎvârşirii acestei fapte poate sta un anumit mobil: ( ura de rasǎ, sex sau religie, etc.). Stabirirea mobilului reprezintǎ şi o cerinţǎ esenţialǎ pentru existenţa laturii subiective.

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – nu se pedepsesc;

2. tentativa – nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care s-a produs urmarea prevǎzutǎ de lege.

SANCŢIUNI: închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

ABUZUL ÎN SERVICIU CONTRA INTERESELOR PUBLICE (art. 248 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Fapta funcţionarului public, care, în exerciţiul atribuţiilor sale de serviciu, cu ştiinţǎ, nu îndeplineşte un act ori îl îndeplineşte în mod defectuos şi prin aceasta cauzeazǎ o tulburare însemnatǎ bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori a unei alte unitǎţi din cele la care se referǎ art. 145 sau o pagubǎ patrimoniului acesteia se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale a cǎror naştere, normalǎ desfǎşurare şi dezvoltare nu ar fi posibile fǎrǎ îndeplinirea cu corectitudine a îndatoririlor de serviciu de cǎtre funcţionarii publici sau alţi funcţionari. Obiectul juridic specific mai este reprezentat şi de relaţiile sociale referitoare la patrimoniul public.

- obiect material – de regulǎ nu existǎ; dacǎ în anumite situaţii neîndeplinirea cu ştiinţǎ sau îndeplinirea în mod defectuos a atribuţiilor de serviciu vizeazǎ în mod direct un bun, atunci acel bun devine obiect material al infracţiunii - de ex. subiectul activ nu predǎ bemeficiarilui anumite bunuri, deşi era obligat sǎ facǎ acest lucru în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ – acesta este calificat – fiind un funcţionar public sau funcţionar. Aceste noţiuni sunt definite în art. 147 C. pen. Cfm. art. 147, funcţionar poate fi orice salariat în serviciul altei persoane juridice, chiar şi una privatǎ. Calitatea de funcţionar sau de funcţionar public trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei, iar în cazul coautoratului, toţi coautorii trebuie sǎ aibǎ aceastǎ calitate. De ex. sǎvârşeşte aceastǎ infracţiune conducǎtorul auto angajat al unei societǎţi de stat care face transporturi clandestine cu maşina unitǎţii. Instigarea şi complicitatea sunt posibile fǎrǎ îndeplinirea vreunei condiţii.

- subiectul pasiv - poate fi o autoritate publicǎ, un organ sau o instituţie de stat sau o unitate din cele prevǎzute în art. 145 C. pen. care a fost prejudiciatǎ prin comitarea infracţiunii, adicǎ i-a fost cauzatǎ o tulburare însemnatǎ a activitǎţii sau i-a fost produsǎ o pagubǎ patrimoniului.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ atât printr-o acţiune cât şi printr-o inacţiune: îndeplinirea unui act defectuos sau neîndeplinirea unui asemenea act. De ex. fapta unui angajat, vǎnzǎtor la o unitate de stat, care a vândut mǎrfuri pe credit, acest lucru nefiind permis sau fapta unui tractorist care a folosit tractorul unitǎţii ptr. efectuarea unor transporturi în folosul unor cetǎţeni în schimbul unor sume de bani.

- urmarea imediatǎ – constǎ într-o tulburare însemnatǎ bunului mers al unui organ sau instituţii de stat sau o pagubǎ patrimoniului acesteia. Cfm. art. 248 nu orice tulburare realizeazǎ conţinulul infracţiunii, ci aceasta trebuie sǎ fie una însemnatǎ, adicǎ o tulburare de o anumitǎ proporţie şi gravitate. Acest caracter se apreciazǎ de cǎtre instanţa de judecatǎ. A doua urmare constǎ în producerea unei pagube unui organ sau instituţii de stat.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ dar şi indirectǎ.

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – nu se pedepsesc;

2. tentativa – nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care ca urmare a faptei abuzive a funcţionarului public, se produce una din urmǎrile prevǎzute de lage. Fapta se poate comite şi în formǎ continuatǎ.

SANCŢIUNI: închisoarea de la 6 luni la 5 ani.

ABUZUL ÎN SERVICIU ÎN FORMǍ CALIFICATǍ

(art. 248¹ C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Dacǎ faptele prevǎzute în art. 246, 247 şi 248 au avut consecinţe deosebit de grave, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale a cǎror naştere, normalǎ desfǎşurare şi dezvoltare nu ar fi posibile fǎrǎ îndeplinirea cu corectitudine a îndatoririlor de serviciu de cǎtre funcţionarii publici sau alţi funcţionari. Obiectul juridic specific mai este reprezentat şi de relaţiile sociale referitoare la patrimoniul public.

- obiectul material – de regulǎ nu existǎ; dacǎ în anumite situaţii neîndeplinirea cu ştiinţǎ sau îndeplinirea în mod defectuos a atribuţiilor de serviciu vizeazǎ în mod direct un bun, atunci acel bun devine obiect material al infracţiunii.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ – acesta este calificat – fiind un funcţionar public sau funcţionar. Aceste noţiuni sunt definite în art. 147 C. pen. Cfm. art. 147, funcţionar poate fi orice salariat în serviciul altei persoane juridice, chiar şi una privatǎ. Calitatea de funcţionar sau de funcţionar public trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei, iar în cazul coautoratului, toţi coautorii trebuie sǎ aibǎ aceastǎ calitate.

- subiectul pasiv - poate fi o autoritate publicǎ, un organ sau o instituţie de stat sau o unitate din cele prevǎzute în art. 145 C.pen. care a fost prejudiciatǎ prin comitarea infracţiunii, adicǎ i-a fost cauzatǎ o tulburare însemnatǎ a activitǎţii sau i-a fost produsǎ o pagubǎ patrimoniului.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ atât printr-o acţiune cât şi printr-o inacţiune întocmai ca în cazul art. 246, 247 şi art. 248 C.pen.

- urmarea imediatǎ – constǎ în producerea unor consecinţe deosebit de grave care reprezintǎ consecinţa agravǎrii urmǎrii immediate corespunzǎtoare uneia din infracţiunile prevǎzute în art. 248¹ C.pen. Potrivit art. 146 C.pen. prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubǎ materialǎ mai mare de 2.000.000.000 de lei sau o perturbare deosebit de gravǎ cauzatǎ unei autoritǎţi publice sau oricǎreia dintra unitǎţile la care se referǎ art. 145 C.pen. Perturbarea deosebit de gravǎ se mai referǎ la însǎşi existenţa persoanelor juridice, care poate fi ameninţatǎ prin producerea unor asemene urmǎri.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie - intenţia directǎ dar şi indirectǎ. Mobilul şi scopul nu reprezintǎ cerinţe ale laturii subiective dar vor fi avute în vedere la stabilirea pedepsei.

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – nu se pedepsesc;

2. tentativa – nu se pedepseşte;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care a fost realizat în întregime elementul material şi s-au produs urmǎrile cerute de lege.

SANCŢIUNI: închisoarea de la 5 la 15 ani.

NEGLIJENŢA ÎN SERVICIU (art. 249 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Încǎlcarea din culpǎ, de cǎtre un funcţionar public a unei îndatoriri de serviciu, prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei defectuoasǎ, dacǎ s-a cauzat o tulburare însemnatǎ bunului mers al unui organ sau al unei instituţii de stat ori a unei alte unitǎţi din cele la care se referǎ art. 145 sau o pagubǎ patrimoniului acesteia ori o vǎtǎmare importantǎ intereselor legale ale unei persoane, de pedepseşte cu închisoare de la o lunǎ la 2 ani sau cu amendǎ.

Fapta prevǎzutǎ în alin. 1, dacǎ a avut consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la asigurarea respectǎrii de cǎtre funcţionarii publici sau funcţionari a obligaţie de a îndeplini în mod corect atribuţiile ce le revin pentru a nu vǎtǎma interesele publice ori interesele legale ale persoanelor fizice.

- obiectul material – de regulǎ nu existǎ; dacǎ în anumite situaţii acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii s-a exercitat asupra unui lucru, în astfel de situaţii va exista un obiect material ; de ex. redactatrea defectuoasǎ a unui înscris. Obiectul material al infracţiunii poate fi şi corpul unei persoane în situaţia în care, ca urmare a încǎlcǎrii din culpǎ a îndatoririlor de serviciu de cǎtre un funcţionar public sunt vǎtǎmate interesele legale ale unei persoane, în sensul cǎ i se produce efectiv o vǎtǎmare acestei persoane ; de ex. fapta medicului care nu a luat toate mǎsurile pentru desfǎşurarea în bune condiţii a unei operaţii de vaccinare, din care cauzǎ s-a produs uciderea din culpǎ a unei persoane de cǎtre agentul sanitar. În acest caz madicul va rǎspunde pentru neglijenţǎ în serviciu, iar agentul sanitar pentru ucidere din culpǎ.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ – acesta este calificat – fiind un funcţionar public sau funcţionar. Aceste noţiuni sunt definite în art. 147 C. pen. Cfm. art. 147, funcţionar poate fi orice salariat în serviciul altei persoane juridice. Calitatea de funcţionar sau de funcţionar public trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei. Fiind o infracţiune din culpǎ, nu este posibilǎ participatia. Totuşi s-ar putea concepe şi coautoratul, atunci când îndeplinirea unei obligaţiiincumbǎ unui grup de persoane (unei comisii care executǎ un control).

- subiectul pasiv - poate fi o autoritate publicǎ, un organ sau o instituţie de stat sau o unitate din cele prevǎzute în art. 145 C.pen. cǎreia prin fapta funcţionarului public sau funcţionarului i s-a cauzat o tulburare bunului mers ori o pagubǎ patrimoniului acesteia.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material - se realizeazǎ prin încǎlcarea unei îndatoriri de serviciu de cǎtre sub. activ al infracţiunii, încǎlcare ce se poare sǎvârşii prin neîndeplinirea acesteia sau prin îndeplinirea ei în mod defectuos. Neîndeplinirea unei îndatoriri de serviciu înseamnǎ omiterea, neefectuarea unui act care trebuia sǎ fie îndeplinit ori rǎmânerea fǎptuitorului în stare de oasivitate. Neîndeplinirea poate sǎ fie totalǎ sau parţialǎ, poate viza o singurǎ îndatorire sau chiar mai multe asemenea îndatoriri. Toate acestea trebuie sǎ se facǎ de cǎtre funcţionar în exerciţiul atribuţiilor de servici.

- urmarea imediatǎ – constǎ într-o tulburare însemnatǎ a bunului mers al unui organ sau a unei instituţii de stat ori al unei alte unitǎţi din cele prevǎzute în art. 145 sau printr-o pagubǎ adusǎ patrimoniului acesteia ori printr-o vǎtǎmare importantǎ a intereselor legale ale unei persoane.În cazul variantei agravate, urmarea imediatǎ constǎ în producerea unor consecinţe deosebit de grave. Potrivit art. 146 C.pen. prin consecinţe deosebit de grave se înţelege o pagubǎ materialǎ mai mare de 2.000.000.000 de lei sau o perturbare deosebit de gravǎ cauzatǎ unei autoritǎţi publice sau oricǎreia dintra unitǎţile la care se referǎ art. 145 C.pen. Perturbarea deosebit de gravǎ se mai referǎ la însǎşi existenţa persoanelor juridice, care poate fi ameninţatǎ prin producerea unor asemene urmǎri. Întrucât în cazul variantei tip, cât şi în cazul calei agravate legiuitorul prevede urmǎri alternative, ori de câte ori prin sǎvârşirea infracţiunii s-au produs ambele consecinţe nu vom fi în prezenţa unui concurs de infracţiuni ci a unei infracţiuni unice cu pluralitate de urmǎri, situaţie care va fi avutǎ în vedere de cǎtre instanţa ce judecatǎ la individualizarea pedepsei.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie – culpa cu cele douǎ modalitǎţi ale sale : uşurinţa şi neglijenţa.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – nu sunt posibile;

2. tentativa – nu este posibilǎ;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care a fost realizat în întregime elementul material şi s-au produs urmǎrile cerute de lege.

Ex – fapta inculpatului gestionar care nu a ţinut cu regularitate evidenţa bunurilor din magazie şi prin aceasta s-a produs un prejudiciu.

MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ când a avut consecinţe deosebit de grave şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.

SANCŢIUNI:

- închisoare de la o lunǎ la 2 ani sau cu amendǎ – în forma tip şi

- închisoare de la 2 la 10 ani – în forma agravatǎ.

PURTAREA ABUZIVǍ (art. 250 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Întrebuinţarea de expresii jignitoare faţǎ de o persoanǎ, de cǎtre un funcţionar public în exerciţiul atribuţiilor de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendǎ.

Ameninţarea săvârşită de către un funcţionar public, în condiţiile alin. 1, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă.

Lovirea sau alte acte de violenţǎ sǎvârşite de către un funcţionar public, în condiţiile alin. 1 se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă.

Vătămarea corporală  sǎvârşită de către un funcţionar public, în condiţiile alin. 1 se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 6 ani.

Vătămarea corporală gravă  sǎvârşită de către un funcţionar public, în condiţiile alin. 1 se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la comportarea corectǎ şi cuviincioasǎ a funcţionarului public sau funcţionarul faţǎ de orice persoanǎ, cu excluderea folosirii unor expresii jignitoare ori a actelor de violenţǎ. Prin incriminarea acestei infracţiuni se asigurǎ apǎrarea persoanelor care vin în contact cu anumiţi a funcţionari publici sau funcţionari.

- obiect material – acesta existǎ numai în forma agravatǎ a infracţiunii şi constǎ în corpul persoanei asupra cǎreia se sǎvârşesc actele de violenţǎ.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ – acesta este calificat – fiind un funcţionar public sau funcţionar. Aceste noţiuni sunt definite în art. 147 C. pen. Cfm. art. 147, funcţionar poate fi orice salariat în serviciul altei persoane juridice. Calitatea de funcţionar sau de funcţionar public trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei. Participaţia este posibilǎ. Pentru instigatori şi complici nu este necesarǎ vreo calitate anume.

- subiectul pasiv - poate fi orice personǎ fizicǎ cǎreia i s-au adresat expresiile jignitoare sau care a suferit o lovire. Când elementul material se sǎvârşeşte tot asupra unui funcţionar public sau funcţionar care se afla în exerciţiul funcţiunii actele de purtare abuzivǎ constituie infracţiunea de ultraj. Pluralitatea de subiecţi pasivi va reprezenta un concurs ideal sau real de infracţiuni.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material – constǎ în întrebuinţarea de expresii jifnitoare faţǎ de o persoanǎ – în forma tip ; În acest caz fǎptuitorul utilizeazǎ insulte în sensul art. 205 C.pen., iar în al doilea rând, folosirea de cuvinte care fǎrǎ a cunstitui insultǎ, exprimǎ o desconsidereare şi sunt de naturǎ sǎ aducǎ atingerea demnitǎţii persoanei. Acestea pot îmbrǎca o formǎ scrisǎ, oralǎ sau prin gesturi.

În cadrul formei agravate elementul material constǎ într-o faptǎ de lovire sau alte violenţe sǎvârşite asupra sub. pasiv. Dacǎ prin acestea se cauzeazǎ persoanei vǎtǎmate leziuni ce necesitǎ pentru îngrijiri mai mult de 20 de zile, dar care nu depǎşesc 60, existǎ concurs de infracţiuni între purtarea abuzivǎ şi vǎtǎmare corporalǎ. Toate acestea trebuie sǎvârşite de sub. activ în cadrrul atribuţiilor de servici.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie – intenţia directǎ sau indirectǎ.

4. Forme.Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – nu sunt pedepsite;

2. tentativa – nu este pedepsitǎ;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care s-au întrebuinţat expresiile jignitoare ori s-a recurs la loviri.

MODALITǍŢI: Fapta este mai gravǎ când s-a realizat prin ameninţare, loviri sau alte acte de violenţǎ, vătămare corporală, vătămare corporală gravă sǎvârşite în condiţiile alin. 1 şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 12 ani.

SANCŢIUNI:

- închisoare de la o lună la 1 an sau cu amendǎ – în forma tip şi

- închisoare de la 6 luni la 12 ani – în forma agravatǎ.

NEGLIJENŢA ÎN PǍSTRAREA SECRETULUI DE STAT

(art. 252 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Neglijenţa care are drept urmare distrugerea, alterarea, pierderea sau sustragerea unui document ce constituie secret de stat, precum şi neglijenţa care a dat prilej altei persoane sǎ afle un asemenea secret, dacǎ fapta este de naturǎ sǎ aducǎ atingere intereselor statului, se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la 3 ani.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la buna desfǎşurare a activitǎţii de serviciu, care este incompatibilǎ cu comportarea neglijentǎ a funcţionarilor publici, precum şi a celorlalţi funcţionari în pǎstrarea secretului de stat.

- obiect material – acesta este reprezentat de un document care constituie secret de stat. Noţiunea de secrete de sata este definitǎ în art. 150 C. pen.

2B. Subiecţii infracţiunii :

- subiectul activ – acesta este calificat – fiind un funcţionar public sau funcţionar. Numai persoanele care au aceastǎ calitate au acces la respectivele documente cu caracter secret şi numai ele ar putea avea o comportare neglijentǎ. Calitatea de funcţionar sau de funcţionar public trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei. Participaţia nu este posibilǎ.

- subiectul pasiv - poate fi oricare dintra unitǎţile prevǎzute în art. 145 C. pen. Sau alte persone juridice ale cǎror interese au fost lezate ca urmare a neglijenţei în pǎstrarea secretului de stat.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material – constǎ în comportarea neglijentǎ a funcţionarului public sau funcţionarului, care a avut ca urmare distrugerea, alterarea, pierderea, sustragerea unui document ce constituie secret de stat ; trebuie ca fapta sǎ fie de naturǎ sǎ aducǎ atingere intereselor statului. Dacǎ aceastǎ cerinţǎ nu este îndeplinitǎ, fapte va atrage o altǎ sancţiune.

- urmarea imediatǎ – constǎ în distrugerea, alterarea, pierderea, sustragerea unui document ce constituie secret de stat, ori sǎ fi dat prilejul unei persoane de a afla un astfel de secret.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie – culpa în oricare din formele sale.

4. Forme.Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – nu sunt posibile;

2. tentativa – nu este posibilǎ;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care s-au produs consecinţele cerute de lege.

SANCŢIUNI: închisoarea de la 3 luni la 3 ani.

LUAREA DE MITǍ (art. 254 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Fapta funcţionarului care, direct sau indirect, pretinde ori primeşte bani sau alte foloase care nu i se cuvin, ori acceptǎ promisiunea unor astfel de foloase sau nu o respinge, în scopul de a îndeplini, a nu îndeplini, ori a întârzia îndeplinirea unui act privitor la îndatoririle sale de serviciu sau în scopul de a face un act contrar acestor îndatoriri, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 12 ani şi interzicerea unor drepturi.

Fapta prevǎzutǎ în alin. 1, dacǎ a fost sǎvârşitǎ de un funcţiunar cu atribuţii de control, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fǎcut obiectul luǎrii de mitǎ se confiscǎ, iar dacǎ acestea nu se gǎsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la normala naştere, desfǎşurere şi dezvoltare care sunt condiţionate de exercitarea cu probitate de cǎtre toţi funcţionarii a atribuţiilor de serviciu. Activitatea acestora nu trebuie sǎ fie umbritǎ de faptele de corupţie.

- obiect material – acestǎ infracţiune nu are obiect material, deoarece activitatea funcţionarului nu se rǎsfrânge asupra unor bunuri, lucruri sau persoane. Banii, valorile sau alte foloase reprezintǎ obiecte ale mitei.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ – acesta este calificat – fiind un funcţionar în înţelesul art. 147 C.pen. Calitatea de funcţionar trebuie sǎ existe în momentul sǎvârşirii faptei. În practica judiciarǎ s-a decis cǎ pot comite aceastǎ infracţiune, profesorul care primeşte o anumitǎ sumǎ de bani pentru a favoriza un elev la examen, ofiţerul de poliţie care primeşte bani pentru a nu face acte de cercetare în vederea descoperiri unei infracţiuni.

În practicǎ s-a mai pus problema avocaţilor şi medicilor dacǎ pot avea sau nu calitatea de subiect activ al acestei infracţiuni. Avocatul fiind plǎtit de cǎtre justiţiabil, el nu poate sǎvârşi aceastǎ infracţiune, de aceea ei nu pot fi asimilaţi cu alţi salariaţi. În privinţa medicilor, C. S. de Justiţie susţine cǎ ei pot fi asimilaţi funcţionarilor publici sau altor salariaţi. Dupǎ adoptatrea L. 74/1995 care a înfiinţat Colegiul Medicilor din România, s-a statutat cǎ medicul nu este funcţionar public. Totuşi, aceastǎ lege neavând caracter penal ci unul administrativ, termenul de funcţionar îşi pǎstreazǎ înţelesul din art. 147 C. pen. – aceştia fiind aşadar subiecţi activi ai infracţiunii de luare de mitǎ.

- subiectul pasiv - este reprezentat de organul sau instituţia de stat, de o unitate din cele prevǎzute în art. 145 C.pen. sau orice altǎ persoanǎ juridicǎ a cǎrei imagine a fost puternic afectatǎ.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material – se poate realiza atât printr-o acţiune cât şi printr-o inacţiune. Acţiunea poate îmbrǎca urmǎtoarele forme : pretinderea, primirea, acceptarea. Inacţiunea incriminatǎ se poate realiza prin nerespingerea promisiunii de bani sau alte foloase. Pentru întregirea elementului material se cer îndeplinite şi urmǎtoarele condiţii:

a. pretinderea, primirea, acceptarea sau nerespingerea trebuie sǎ aibǎ ca obiect bani sau alte foloase de ordin patrimonial sau nepatrimonial. Micile “atenţii” sau cadouri cu ocazia zilei de naştere sau onomastice nu pot fi considereate drept mitǎ. Dacǎ valoarea lor este foarte mare putem avea o mitǎ deghizatǎ;

b. ce cere ca banii sau foloasele sǎ nu fie datoraţi în mod legal funcţionarului sau unitǎţii în care acesta îşi desfǎşoarǎ activitatea;

c. acţiunea de pretindere,acceptare, primire sau inacţiunea de nerespingere sǎ aibǎ loc înainte sau în timpul îndeplinirii ori întârzierii efectuǎrii unui act ce intrǎ în sferea atribuţiilor sale de serviciu;

d. se mai cere ca actul vizat de acţiunea de corupere sǎ facǎ parte din sfera atribuţiilor de serviciu ale funcţionarului. Dacǎ în momentul sǎvârşirii acţiunii specifice elementului material al infracţiunii de luare de mitǎ, fǎptuitorul nu avea ca îndatorire de serviciu îndeplinirea acelui act, dar lasǎ sǎ se creadǎ acest lucru, atunci fapta va fi calificatǎ ca înşelǎciune.

- urmarea imediatǎ – constǎ în crearea unei stǎri de pericol pentru buna desfǎşurare a activitǎţii de serviciu într-un organ sau instituţie de stat, într-o unitate din cele prevǎzute în art. 145 sau în orice altǎ personǎ juridicǎ.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie – intenţia directǎ.

4. Forme. Modalitǎţi. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – sunt asimilate formei consumate (acceptarea, nerespingerea);

2. tentativa – ar fi posibilǎ numai în varianta  “primirii”, dar la acest moment infracţiunea ar puta fi deja consumatǎ sub forma acceptǎrii sau nerespinferii acesteia. De aceeea este greşit a spune cǎ tentativa este posibilǎ, dar legea nu o pedepseşte;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul pretinderii, chiar dacǎ nu s-au primit foloasele, acceptǎrii, primirii sau nerespingerii primirii acestor bunuri sau foloase.

MODALITǍŢI:Fapta este mai gravǎ dacǎ a fost sǎvârşitǎ de un funcţiunar cu atribuţii de control.

SANCŢIUNI:

-închisoare de la 3 la 12 ani – în forma tip şi interzicerea unor drepturi.

-închisoare de la 3 la 15 ani – în forma agravatǎ şi interzicerea unor drepturi.

Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fǎcut obiectul luǎrii de mitǎ se confiscǎ, iar dacǎ acestea nu se gǎsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani. 

DAREA DE MITǍ (art. 255 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Promisiunea, oferirea sau darea de bani ori alte foloase, în modurile şi scopurile arǎtate în art. 254, se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Fapta prevǎzutǎ în alin. precedent nu constituie infracţiune atuni când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de cǎtre cel care a luat mitǎ.

Mituitorul nu se pedepseşte dacǎ denunţǎ autoritǎţii fapta mai înainte ca organul de urmǎrire sǎ fi fost sesizat pentru acea infracţiune.

Dispoziţiile art. 254 alin. 3 se aplicǎ în mod corespunzǎtor, chiar dacǎ oferta nu a fost urmatǎ de acceptare.

Banii, valorile sau orice alte bunuri se restituie persoanei care le-a dat în cazurile arǎtate în alin. 2 şi 3.” 

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la normala naştere, desfǎşurere şi dezvoltare care sunt condiţionate de exercitarea cu probitate de cǎtre toţi funcţionarii a atribuţiilor de serviciu. Activitatea acestora nu trebuie sǎ fie umbritǎ de faptele de corupţie.

- obiect material – acestǎ infracţiune nu are obiect material. Totuşi, în doctrimǎ se admite cǎ existǎ obiect material în situaţia ofertei de mitǎ respinsǎ de cǎtre funcţiunar, bunurile oferite devenind obiecte materaiale ale infracţiunii.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ – acesta este necalificat , fiind orice persoanǎ. Infracţiunea poate fi comisǎ şi de un funcţionar în scopurile arǎtate în art. 254, în acest caz primul funcţionar comportându-se ca un simplu particular în raport cu cel de-al doilea. Având în vedere cǎ luarea şi darea de mitǎ sunt infracţiuni corelative, întotdeauna mituitorul va fi subiect activ la darea de mitǎ, iar cel care a luat mitǎ va fi subiect activ la luare de mitǎ. Dacǎ fapta se sǎvârşeşte prin intermediar, acesta va avea calitatea de complice la darea de mitǎ. În cazul în care chiar intermediarul l-a determinat pe mituitor sǎ comitǎ fapta, el va dobândi calitatea de instigator la darea de mitǎ care o absoarbe pe cea de complice.

- subiectul pasiv - este reprezentat de organul sau instituţia de stat, de o unitate din cele prevǎzute în art. 145 C.pen. sau orice altǎ persoanǎ juridicǎ a cǎrei imagine a fost puternic afectatǎ. Subiectul pasiv poate fi şi funcţionarul în cazul în care el respinge promisiunea, oferirea sau darea de bani, fiind atins şi prestigiul acestuia.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material – se poate realiza printr-o acţiune care poate îmbrǎca urmǎtoarele forme: promisiunea, oferirea sau darea de bani sau alte foloase. Darea de mitǎ se poate efectua şi prin intermediar. Pentru întregirea elementului material se cer îndeplinite şi urmǎtoarele condiţii:

a. promisiunea, oferirea sau darea trebuie sǎ aibǎ ca obiect bani sau alte foloase de ordin patrimonial sau nepatrimonial.

b. ce cere ca banii sau foloasele sǎ nu fie datoraţi în mod legal funcţionarului sau unitǎţii în care acesta îşi desfǎşoarǎ activitatea; Promisiunea, oferirea sau darea sǎ aibǎ loc înainte sau în timpul îndeplinirii ori întârzierii efectuǎrii unui act ce intrǎ în sferea atribuţiilor sale de serviciu;

c. se mai cere ca actul în vederea cǎruia se dǎ mitǎ sǎ fie unul licit sau ilicit.

Nu va exista infracţiune cǎnd funcţionarul cǎruia i s-a oferit suma de bani nu avea competenţa de a efectua actul în vederea cǎruia participantul a comis fapta.

- urmarea imediatǎ – constǎ în crearea unei stǎri de pericol pentru buna desfǎşurare a activitǎţii de serviciu într-un organ sau instituţie de stat, într-o unitate din cele prevǎzute în art. 145 sau în orice altǎ personǎ juridicǎ.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie – intenţia directǎ. În lipsa conştiinţei şi dorinţei de a efectua un act de corupere asupra unui funcţionar, acţiunea fǎptuitorului nu va constitui infracţiune.(acţiunea fǎptuitorului fǎcutǎ în stare de beţie). Latura subiectivǎ mai cuprinde şi un scop şi anume îndeplinirea, neîndeplinirea sau întârzierea îndepliniriiunui act privitor la atribiţiile sale de serviciu. Alteori, pe lǎngǎ scopul specific dǎrii de mitǎ mai apare şi un alt scop: (o persoanǎ oferǎ o sumǎ de bani unui funcţionar pentru a-l determina sǎ întocmeascǎ un act fals).

Cauze care exclud existenţa infracţiunii:

Fapta prevǎzutǎ în alin. 1 nu constituie infracţiune atunci când mituitorul a fost constrâns prin orice mijloace de cǎtre cel care a luat mitǎ. Este vorba despre o constrângere psihicǎ.

4. Forme.Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii – sunt asimilate formei consumate (promisiunea, oferirerea);

2. tentativa – tentativa nu este posibilǎ, darea de mitǎ fiind o infracţiune cu consumare anticipatǎ;

3. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care fǎptuitorul promite, oferǎ sau dǎ funcţionarului public bani sau alte foloase. Ea poate avea şi o formǎ continuatǎ.

SANCŢIUNI: închisoarea de la 6 luni la 5 ani, iar dacǎ pedeapsa efectiv aplicatǎ este mai mare de 2 ani, se poate dispune şi pedeapsa complementarǎ a interzicerii unor drepturi. Banii, valorile sau orice alte bunuri care au fǎcut obiectul dǎrii de mitǎ se confiscǎ.

Cauzǎ de nepedepsire: Mituitorul nu se pedepseşte dacǎ denunţǎ autoritǎţii fapta mai înainte ca organul de urmǎrire sǎ fi fost sesizat pentru acea infracţiune. Acesta trebuie sǎ se facǎ în faţa unei autoritǎţi, chiar şi în faţa unei autoritǎţi necompetente a efectua urmǎrirea penalǎ în aceastǎ materie.

PRIMIREA DE FOLOASE NECUVENITE (art. 256 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Primirea de cǎtre un funcţionar direct sau indirect, de bani ori alte foloase, dupǎ ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia, sa pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 5 ani.

Banii, valorile sau orice alte bunuri primite se confiscǎ, iar dacǎ acestea nu se gǎsesc, condamnatul este obligat la plata echivalentului lor în bani.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la normala naştere, desfǎşurere şi dezvoltare care sunt condiţionate de exercitarea cu probitate de cǎtre toţi funcţionarii a atribuţiilor de serviciu. Activitatea acestora nu trebuie sǎ fie umbritǎ de faptele de corupţie. Între aceastǎ infracţiune şi luarea de mitǎ existǎ multe asemǎnǎri, de aceea unii autori considerǎ cǎ infracţiunea prevǎzutǎ în art. 256 C.pen. este o variantǎ de specie a luǎrii de mitǎ.

- obiect material – acestǎ infracţiune nu are obiect material. Banii sau foloasele primite constituie bunuri dobândite prin sǎvârşirea infracţiunii în sensul art. 118 C. pen. şi vor fi supuse confiscǎrii. În acest caz se poate vorbi de un obiect material al infracţiunii.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ – acesta este calificat , fiind un funcţionar sau funcţionar public. Participaţia este posibilǎ în situaţia în care actul de care a beneficiat persoana fizicǎ a fost îndeplinit de mai multe persoane, iar foloasele au fost date întregului colectiv, simultan sau succesiv. Persoana care coopereazǎ în mod nemijlocit la sǎvârşirea infracţiunii, neavând calitatea cerutǎ de lege va rǎspunde pentru complicitate la infracţiunea de primire de foloase necuvenite. Autor al acestei infracţiuni este acela care primeşte foloasele atât direct cât şi prin intermediar. Dacǎ fapta se sǎvârşeşte prin intermediar, acesta va avea calitatea de complice la aceastǎ infracţiune. Persoana care a dat foloasele necuvenite cât şi cel care a cumpǎrat influenţa, nu se pedepseşte, deoarece fapta nu este incriminatǎ ca infracţiune.

- subiectul pasiv - este reprezentat de organul sau instituţia de stat, de o unitate din cele prevǎzute în art. 145 C.pen. sau orice altǎ persoanǎ juridicǎ a cǎrei imagine a fost puternic afectatǎ.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material – se poate realiza printr-o acţiune de primire a unor bani sau foloase de cǎtre un funcţionar public sau funcţionar, dupǎ ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiei sale şi la care era obligat în temeiul acesteia. În cazul acestei infracţiuni legiuitorul a avut în vedere întotdeauna îndeplinirea unui act licit şi obligaroriu de îndeplinit pentru respectivul funcţionar. Dacǎ un funcţionar public sau funcţionar şi-a îndeplinit atribuţiile de serviciu nu în mod corect, iar dupǎ aceasta primeşte bani sau bunuri de la o persoanǎ favorizatǎ prin îndeplinirea acelui act, fapta va fi consideratǎ abuz în serviciu contra intereselor persoanelor dacǎ sunt îndeplinite şi celelalte condiţii cerute de lege. Pentru întregirea elementului material se cer îndeplinite şi urmǎtoarele condiţii :

a. ce cere ca banii sau foloasele sǎ fie necuvenite funcţionarului sau unitǎţii în care acesta îşi desfǎşoarǎ activitatea;

b. banii sau foloasele sǎ fi fost remise funcţionarului dupǎ îndeplinirea actului ce intrǎ în sferea atribuţiilor sale de serviciu, cu condiţia sǎ nu fi existat anterior între ei vreo astfel de înţelegere şi nici în timpul efectuǎrii actului ; în caz contrar fapta va fi luare de mitǎ. Dacǎ dupǎ ce a îndeplinit un act în virtutea funcţiri sale şi la care era obligat, funcţionarul obligǎ pe beneficiarul actului sǎ-i remitǎ bani sau alte foloase, considerǎm cǎ suntem în prezenţa unui abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.

- urmarea imediatǎ – constǎ în crearea unei stǎri de pericol pentru buna desfǎşurare a activitǎţii de serviciu într-un organ sau instituţie de stat, într-o unitate din cele prevǎzute în art. 145 sau în orice altǎ personǎ juridicǎ.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie – intenţia directǎ dar şi indirectǎ.

4. Forme.Sancţiuni.

FORME:

1. tentativa –tentativa este posibilǎ în forma întreruptǎ, dar nu se pedepseşte;

2. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul în care, dupǎ îndeplinirea actului, fǎptuitorul primeşte bani sau alte foloase în mod direct sau indirect. Ea poate avea şi o formǎ continuatǎ, când funcţionarul în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, dupǎ ce a îndeplinit mai multe acte, primeşte de la mai multe persoane, beneficiare ale actelor respective, diferite bunuri, foloase sau bani la intervale diferite de timp.

SANCŢIUNI: închisoarea de la 6 luni la 5 ani, iar dacǎ pedeapsa efectiv aplicatǎ este mai mare de 2 ani, se poate dispune şi pedeapsa complementarǎ a interzicerii unor drepturi. Banii, valorile sau orice alte bunuri primite de fǎptuitor se confiscǎ. Dacǎ persoana care a dat foloasele necuvenite denunţǎ autoritǎţii fapta mai înainte ca fapta sǎ fi fost descoporitǎ, acestea se vor restitui persoanei care le-a dat.

TRAFICUL DE INFLUENŢǍ (art. 257 C. pen.)

1. Conţinutul legal:

“Primirea ori pretinderea de bani sau alte foloase ori acceptarea de promisiuni, de daruri, direct sau indirect, pentru sine ori pentru altul, sǎvârşitǎ de cǎtre o persoanǎ care are influenţǎ sau lasǎ sǎ se creadǎ cǎ are influenţǎ asupra unui funcţionar pentru a-l determina sǎ facǎ ori sǎ nu facǎ un act ce intrǎ în atribuţiile sale de serviciu, se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 10 ani.

Dinpoziţiile art. 256 alin. 2 se aplicǎ în mod corespunzǎtor.”

2. Condiţii preexistente:

2A. Obiectul infracţiunii:

- obiectul juridic special - este reprezentat de acele relaţii sociale referitoare la desfǎşurarea activitǎţilor publice sau private în condiţii care sǎ asigure încrederea şi prestigiul de care trebuie sǎ se bucure personalul acestora. Comiterea acestei infracţiuni discrediteazǎ activitatea de serviciu şi îi aduce grave prejudicii.

- obiect material – acestǎ infracţiune nu are obiect material, banii sau foloasele pretinse sau primite constituie bunuri date pentru sǎvârşirea infracţiunii şi vor fi supuse confiscǎrii.

2B. Subiecţii infracţiunii:

- subiectul activ – acesta este necalificat, putând fi orice persoanǎ care are influenţǎ sau lasǎ sǎ se creadǎ cǎ are influenţǎ asupra unui funcţionar public sau funcţionar, aceste aspecte nefiind condiţii ale subiectului activ ci mijloace prin care se sǎvârşeşte infracţiunea. Participaţia este posibilǎ în toate formele sale. De cele mai multe ori fapta este sǎvârşitǎ de rude, prieteni, cunoştinţe sau alte persoane care nici mǎcar nu cunosc funcţionarul respectiv. În doctrimǎ s-a pus problema cǎ ar trebui pedepsiţi şi cei care cumpǎrǎ influenţa nefiind cu nimic mai prejos de cel care dǎ mitǎ. În situaţia în care cel care a conceput infracţiunea şi l-a determinat pe autor sǎ o comitǎ este chiar intermediarul atunci el va cumula calitatea de instigator cât şi pe cea de complice, fiind în final pedepsit doar pentru instigare la trafic de influenţǎ.

- subiectul pasiv - este reprezentat de organul sau instituţia de stat, de o unitate din cele prevǎzute în art. 145 C. pen. sau orice altǎ persoanǎ juridicǎ a cǎrei imagine a fost puternic afectatǎ. În secundar sub. pasiv este chiar funcţionarul public a cǎrui imagine este denaturatǎ prin sǎvârşirea faptei.

3. Conţinutul constitutiv:

3A. Latura obiectivǎ:

- elementul material – se poate realiza prin trei acţiuni distincte : primirea, pretinderea sau acceptarea de promosiuni de daruri direct sau indirect în vederea determinǎrii unui funcţionar sǎ facǎ ori sǎ nu facǎ un act ce intrǎ în atribuţiile sale de serviciu. Iniţiativa comiterii traficului de influenţǎ poate porni de la subiectul activ sau de la cumpǎrǎtorul de influenţǎ. Dacǎ iniţiativa comiterii infracţiunii o are cumpǎrǎtorul de influenţǎ, pentru existenţa infracţiunii se care ca subiectul activ sǎ fi primit efectiv banii sau bunurile sau sǎ fi acceptat promisiunule fǎcute. Pentru întregirea elementului material se cer îndeplinite şi urmǎtoarele condiţii :

a. ce cere ca fǎptuitorul sǎ aibǎ influenţǎ sau sǎ lase sǎ se creadǎ acest lucru. În aceastǎ variantǎ infracţiunea se aseamǎnǎ cu înşelǎciunea;

b. fǎptuitorul sǎ promitǎ intervenţia sa pe lǎngǎ un funcţionar public sau funcţionar;

c. acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii sǎ fie realizatǎ mai înainte ca funcţionarul pe lângǎ care se intervine sǎ fi îndeplinit actul care îl intereseazǎ pe cumpǎrǎtorul de influenţǎ, sau cel târziu în timpul îndeplinirii acestuia.

Dacǎ traficantul de influenţǎ nu remite funcţionarului bani sau alte foloase, ci doar îl determinǎ sǎ facǎ acel act, atunci se va reţine un concurs de infracţiuni între trafic de influenţǎ şi instigare la abuz în serviciu sǎvârşita de funcţionar. Traficul de influenţǎ trebuie sancţionat în concurs cu înşelǎciunea dacǎ traficarea reprezintǎ un mijloc de amǎgire pentru o inducere în eroare.

- urmarea imediatǎ – constǎ în crearea unei stǎri de pericol pentru buna desfǎşurare a activitǎţii de serviciu într-un organ sau instituţie de stat, într-o unitate din cele prevǎzute în art. 145 sau în orice altǎ personǎ juridicǎ.

3B. Latura subiectivǎ:

- forma de vinovǎţie – intenţia directǎ.

4. Forme. Sancţiuni.

FORME:

1. actele preparatorii şi tentativa de regulǎ nu se pedepsesc, numai atunci când sunt asimilate infracţiunii consumate (pretinderea sau acceptarea) Tentativa este posibilǎ numai în cazul primirii de bani sau alte foloase, or în acest moment fapta este deja consumatǎ în forma pretinderii sau acceptǎrii de promisiuni de daruri;

2. fapt consumat - aceastǎ infracţiune se consumǎ în momentul acceptǎrii de promisiuni de daruri, în momentul primirii de bani sau alte foloase. Pentru consumarea infracţiunii nu are relevanţǎ dacǎ intervenţia promisǎ a şi fost efectuatǎ.

SANCŢIUNI: închisoarea de la 2 la 10 ani, iar dacǎ pedeapsa efectiv aplicatǎ este mai mare de 2 ani, se poate dispune şi pedeapsa complementarǎ a interzicerii unor drepturi.Banii, valorile sau orice alte bunuri primite de fǎptuitor se confiscǎ. Dacǎ acestea nu se gǎsesc, fǎpruitorul va face plata echivalentului lor în bani.

BIBLIOGRAFIE

GH. NISTOREANU şi colaboratorii – « DREPT PENAL - PARTEA SPECIALǍ », ED. EUROPA NOVA, BUCUREŞTI, 1999 ;

GH. NISTOREANU şi colaboratorii – « DREPT PENAL - PARTEA SPECIALǍ », ED. ALL BECK, BUCUREŞTI, 2005 ;

PAVEL ABRAHAM şi EMIL DERŞIDAN – “CODUL PENAL AL ROMÂNIEI COMENTAT ŞI ADNOTAT”, ED. NAŢIONAL, BUCUREŞTI, 2002;

IULIAN POENARU – “PROBLEMELE LEGISLAŢIEI PENALE”, ED. LUMINA LEX, BUCUREŞTI, 1999;

CONSTANTIN BUTIUC – « ELEMENTE DE DREPT PENAL », ED. LUMINA LEX, BUCUREŞTI, 1998;

DUMITRU SANDU – « FALSUL ÎM ACTE », ED. LUMINA LEX, BUCUREŞTI, 1994;

ALEXANDRU BOROI şi colaboratorii – “CULEGERE DE SPEŢE PTR. UZUL STUDENŢILOR”, ED. ALL BECK, BUCUREŞTI, 2002;

CODUL PENAL CU MODIFICǍRILE DE PÂNǍ LA 15 AUG. 2006;

ALEXANDRU BOROI – « DREPT PENAL - PARTEA SPECIALǍ », ED. ALL BECK, BUCUREŞTI, 2006;