Dreptul Proprietãtii Intelectuale – Decembrie 2014
1. Dreptul proprietăţii intelectuale reprezintă acea ramură de drept care studiază normele juridice care reglementează
a. creaţiile intelectuale cu caracter industrial
b. creaţiile intelectuale originale privitoare la invenţii şi mărci
c. creaţiile intelectuale din domeniul literar, artistic sau ştiinţific şi creaţiile intelectuale cu aplicabilitate industrială
ANS: C

2. Subramurile dreptului proprietăţii intelectuale sunt:
a. dreptul de autor şi drepturile conexe
b. dreptul de autor şi dreptul proprietăţii industriale
c. dreptul de suită şi drepturile industriale
ANS: B

3. Principiul dreptului de prioritate reprezintă:
a. situaţia privilegiată a unei persoane care a efectuat un prim depozit reglementar într-o ţară a Uniunii de la Paris, de a obţine protecţie în celelalte ţări membre ale Uniunii
b. posibilitatea unei persoane de a solicita cascada de priorităţi
c. regula după care cererile de brevete pentru aceeaşi invenţie nu depind unele de altele
ANS: A

4. Principiul independenţei brevetelor înseamnă:
a. că un brevet de invenţie nu poate fi refuzat sau invalidat în orice ţară membră a Uniunii de la Paris, din considerentul că un brevet pentru aceeaşi invenţie a fost refuzat sau invalidat în altă ţară
b. că soarta unui brevet de invenţie dintr-o ţară depinde de soarta brevetului pentru aceeaşi invenţie din altă ţară
c. că odată acordat un brevet de invenţie într-o ţară; orice altă ţară este obligată să-l acorde pentru aceeaşi invenţie
ANS: A

5. Principiul independenţei mărcilor înseamnă:
a. nu este necesar pentru protecţia mărcii unioniste
b. înseamnă că depunerea şi înregistrarea mărcilor de fabrică sau de comerţ se fac în condiţiile stabilite de fiecare ţară membră a Uniunii de la Paris
c. se mai numeşte şi principiul tratamentului unionist
ANS: C - gresit

6. Izvoarele internaţionale prin care se realizează protecţia proprietăţii intelectuale sunt:
a. Convenţia de la Paris din 1886 pentru proprietatea industrială şi Convenţia de la Berna din 1883 pentru protecţia dreptului de autor
b. Convenţia de la Paris din 1883 pentru protecţia dreptului de autor şi Convenţia de la Berna din 1886 pentru proprietatea intelectuală
c. Convenţia de la Paris din 1883 pentru protecţia proprietăţii industriale şi Convenţia de la Berna din 1886 pentru protecţia operelor literare şi artistice
ANS: C

7. Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale a fost înfiinţată:
a. în anul 1886 la Berna
b. în anul 1883 la Paris
c. în anul 1967 la Stockholm
ANS: C

8. Dreptul de autor înseamnă că:
a. nu există numai dacă operele artistice au fost materializate într-un suport fizic;
b. nu apără titularul împotriva celor care-i copiază opera;
c. protejează numai forma de exprimare a ideilor nu şi ideile înseşi.
ANS: C

9. Calitatea de autor al unei opere o poate avea:
a. numai o persoană juridică;
b. numai o persoană fizică sau numai persoanele fizice;
c. fie o persoană fizică, fie o persoană juridică
ANS: B

10. Potrivit legii, calitatea de subiect al dreptului de autor poate aparţine:
a. numai autorului operei
b. numai persoanei fizice sau juridice care a creat opera
c. persoana fizică sau juridică prin a cărei contribuţie opera a fost adusă la cunoştinţă publică sub formă anonimă sau sub pseudonim care nu permit identificarea autorului
ANS: C

11. Dovada calităţii de autor, când opera a fost adusă la cunoştinţă publică sub numele unei persoane se face prin:
a. proba verităţii
b. prezumţia că autorul este persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoştinţă publică
c. recunoaşterea din grup
ANS: B

12. Opera comună se deosebeşte de opera colectivă prin:
a. opera comună are caracter unitar, în timp ce opera colectivă nu prezintă acest caracter
b. în cazul operei colective este imposibil să se atribuie vreun drept distinctiv vreunuia dintre autori asupra ansamblului operei create
c. opera comună are un singur autor, în vreme ce opera colectivă are o pluralitate de autori
ANS: B

13. Sunt opere postume, potrivit legislaţiei în vigoare:
a. operele pentru care autorul nu şi-a manifestat în timpul vieţii voinţa cu privire la divulgarea acestora
b. operele pentru care autorul a decis în timpul vieţii aducerea lor la cunoştinţă, dar a căror publicare are loc după decesul autorului
c. operele pentru care autorul a decis în timpul vieţii să nu fie publicate
ANS: A

14. Exploatarea unei opere colective:
a. se face de către persoana din iniţiativa, sub responsabilitatea şi sub numele căreia s-a realizat opera
b. aparţine autorului principal
c. se face numai în aceeaşi unitate de timp
ANS: A

15. Literatura de specialitate a formulat 3 (trei) condiţii necesare pentru protecţia dreptului de autor, care rezultă implicit din lege. Aceste condiţii sunt:
a. opera să îmbrace o formă concretă de exprimare, să fie susceptibilă de aducere la cunoştinţă publică şi să fie originală;
b. opera să fie susceptibilă de îmbunătăţiri, să fie utilă şi reprezentativă
c. opera să fie prioritară, susceptibilă de a fi adusă la cunoştinţă publică şi căzută în domeniul public
ANS: A

16. Proprietarul suportului material al unei opere, altul decât autorul, nu are drept de divulgare, adică de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţă publică, aceasta aparţinând autorului operei.De la această interdicţie, există şi excepţii:
a. dacă proprietarul suportului material indică numele, prenumele sau pseudonimul autorului
b. în cazul operelor de artă plastică sau fotografică, cu excepţia situaţiei în care autorul a exclus în mod expres dreptul de divulgare prin actul de înstrăinare a originalului operei;
c. când autorul îşi retrage opera publicată;
ANS: B

17. Enumerarea operelor originale de creaţie intelectuală protejate prin Legea nr. 8/1996 (art. 7):
a. are caracter exemplificativ;
b. are caracter limitativ
c. cuprinde şi operele derivate
ANS: A

18. Protecţia juridică a discursului politic operează dacă:
a. are caracter oficial
b. este ţinut în nume propriu
c. are caracter literar
ANS: B

19. Pledoariile avocaţilor sunt:
a. excluse de la protecţia dreptului de autor
b. aduse la cunoştinţă publică fără consimţământul autorului de către presa scrisă sau audiovizuală, dacă şedinţele de judecată sunt publice
c. protejate expres prin Legea dreptului de autor
ANS: B

20. Drepturile morale de autor au următoarele caracteristici:
a. nu asigură protecţia personalităţii autorului;
b. sunt prescriptibile
c. preced drepturile patrimoniale, exercită autoritate asupra lor şi le supravieţuiesc
ANS: C

21. Caracterul strict personal al drepturilor morale de autor înseamnă:
a. că aceste drepturi nu pot fi exercitate decât de către autorul operei
b. posibilitatea personală a autorului de a le transmite oricărei persoane
c. exercitarea lor de către terţe persoane
ANS: A

22. Caracterul inalienabil al drepturilor de autor constă în:
a. posibilitatea autorului de a le transmite oricărui terţ
b. echivalează cu autodistrugerea sa morală
c. interzicerea oricărei renunţări sau înstrăinări ale acestor drepturi
ANS: C

23. Caracterul insesizabil al drepturilor morale de autor înseamnă:
a. posibilitatea creditorilor autorului de a impune divulgarea operei
b. reprezintă dreptul creditorilor autorului de a exploata opera pentru a-şi satisface creaţia
c. împrejurarea că acestea nu pot fi urmărite de creditorii autorului operei
ANS: C

24. Excepţia de la principiul insesizabilităţii drepturilor morale de autor este reprezentată de:
a. operele legate indisolubil de suportul material (operele de artă plastică);
b. operele cinematografice
c. operele de arhitectură
ANS: A

25. Caracterul perpetuu al drepturilor morale de autor:
a. nu asigură protecţia personalităţii autorului
b. se aplică şi drepturilor patrimoniale de autor
c. constă în existenţa şi exercitarea lor de către succesorii autorului ori de către terţi după decesul titularului
ANS: C

26. Caracterul imprescriptibil al drepturilor morale de autor:
a. constă în faptul că dreptul la acţiune al autorului unei opere intelectuale pentru apărarea drepturilor sale morale nu se stinge niciodată;
b. reprezintă împrejurarea conform căreia dreptul la acţiune nu poate fi exercitat decât după un timp de la încălcarea drepturilor morale de autor;
c. se aplică şi drepturilor patrimoniale de autor;
ANS: A

27. Dreptul de divulgare:
a. este întâlnit în doctrină şi sub denumirea de dreptul la denunţ;
b. reprezintă dreptul autorului de a decide dacă, în ce mod şi când va fi adusă opera la cunoştinţa publică
c. se mai numeşte şi dreptul de retractare
ANS: B

28. Dreptul de divulgare în cazul operelor colective:
a. aparţine autorului principal
b. se exercită, în lipsa unei convenţii contrare, de către persoana fizică sau juridică din iniţiativa, sub responsabilitatea şi sub numele căreia a fost realizată opera;
c. are ca titular pe proprietarul suportului material al operei;
ANS: B

29. Dreptul la paternitatea operei:
a. nu îşi are izvorul în însuşi actul creaţiei;
b. se mai numeşte şi dreptul de a pretinde recunoaşterea calităţii de autor al operei;
c. reprezintă o recunoaştere neoficială a meritelor autorului;
ANS: B

30. Obligaţia corelativă dreptului la paternitatea operei constă în:
a. îndatorirea terţilor de a indica numele, prenumele sau pseudonimul autorului în cazul citării şi utilizării de fragmente extrase din operă, când acest lucru este permis fără consimţământul autorului;
b. îndatorirea celui care publică o operă anonimă de a indica numele moştenitorilor legali sau testamentari ai operei
c. posibilitatea autorului operei de a pretinde restabilirea dreptului său ori de câte ori acesta ar fi încălcat
ANS: A

31. Transmiterea dreptului la paternitatea operei:
a. este interzisă prin acte între vii
b. nu se poate face prin moştenire legală sau testamentară
c. aparţine organismului de gestiune legală care a administrat drepturile autorului
ANS: A

32. Dreptul la nume:
a. este numit în doctrina şi dreptul autorului de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoştinţa publicului
b. este dreptul autorului de a-şi publica opera sub numele altui autor;
c. presupune doar respectul numelui sub care este publicată opera nu şi al formei de reproducere a numelui cerută de autor;
ANS: A

33. Dreptul la inviolabilitatea operei, constând în posibilitatea juridică a autorului de a se opune oricărei modificări, suprimări sau completări precum şi oricărei atingeri aduse operei care prejudiciază onoarea sau reputaţia autorului, mai este cunoscut în doctrină şi sub numele de :
a. dreptul la interzicerea modificării operei;
b. dreptul la retractarea operei;
c. dreptul la integritatea operei;
ANS: C

34. Dreptul de retractare a operei:
a. nu poate fi exercitat în orice moment care survine divulgării, având caracter exclusiv;
b. nu oferă posibilitatea terţilor care exploatează opera retractată de a fi despăgubiţi, în cazul în care au fost prejudiciaţi;
c. nu poate opera în cazul programelor pentru calculatoare
ANS: C

35. Caracterul temporar al drepturilor patrimoniale de autor înseamnă că:
a. aceste drepturi sunt imprescriptibile
b. aceste drepturi sunt netransmisibile
c. durata acestor drepturi se întinde pe durata vieţii autorului
ANS: C

36. Drepturile patrimoniale de autor al unei opere literare, artistice sau ştiinţifice sunt:
a. dreptul de a decide utilizarea operei şi dreptul de suită
b. dreptul de divulgare şi dreptul de exploatare a operei
c. dreptul de a dispune de operă şi dreptul de retractare
ANS: A

37. Dreptul de a decide utilizarea operei se mai numeşte şi:
a. dreptul de exploatare a operei
b. dreptul de divulgare
c. dreptul la integritatea operei
ANS: A

38. Dreptul de suită reprezintă:
a. drepturile recunoscute artiştilor interpreţi şi executanţi
b. posibilitatea autorului de a primi o parte din preţul vânzărilor ulterioare ale operei sale şi dreptul autorului de a fi informat cu privire la locul unde se află opera sa
c. dreptul de preemţiune al autorului
ANS: B

39. Suportul material în care este încorporată o operă artistică, ştiinţifică sau literară care a fost creată pe timpul căsătoriei, aparţine:
a. categoriei de bunuri proprii ale autorului;
b. categoriei de bunuri comune ale soţilor;
c. succesorilor autorului, chiar pe timpul vieţii acestuia;
ANS: A

40. Titularii drepturilor conexe de autor pot fi:
a. artiştii interpreţi sau executanţi pentru propriile lor interpretări sau execuţii;
b. organismele de gestiune colectivă pentru propriile înregistrări;
c. succesorii convenţionali ai autorului pentru propriile emisiuni;
ANS: A

41. Producătorii de înregistrări sonore pot avea, pentru propriile înregistrări:
a. numai drepturi morale
b. numai drepturi patrimoniale
c. drepturi conexe dreptului de autor
ANS: C

42. Producătorii de înregistrări audiovizuale, pot avea, pentru propriile înregistrări:
a. numai drepturi morale;
b. drepturi conexe dreptului de autor;
c. drepturi de suită;
ANS: B

43. Prin înregistrare sonoră sau fonogramă se înţelege:
a. orice fixare a unei opere audiovizuale sau a unor secvenţe de imagini;
b. orice fixare, exclusiv sonoră, a sunetelor provenite dintr-o interpretare sau execuţie a unei opere sau a altor sunete;
c. orice utilizare a unei opere în scop comercial;
ANS: B

44. Prin înregistrare audiovizuală sau fonogramă, se înţelege:
a. orice fixare a unei opere audiovizuale sau a unor secvenţe de imagini;
b. orice fixare, exclusiv sonoră, a sunetelor provenite dintr-o interpretare sau execuţie a unei opere sau a altor sunete;
c. orice utilizare a unei opere în scop comercial;
ANS: A

45. Principiile care guvernează durata protecţiei drepturilor de autor sunt:
a. principiul perpetuităţii drepturilor morale de autor şi principiul protecţiei limitate a drepturilor patrimoniale de autor;
b. principiul perpetuităţii drepturilor de utilizare a operei
c. principiul căderii operei în domeniul public.
ANS: A

46. Potrivit principiului protecţiei limitate a drepturilor patrimoniale de autor înseamnă că:
a. drepturile sunt recunoscute pentru eternitate;
b. drepturile sunt recunoscute în favoarea autorului pe tot timpul vieţii acestuia şi în favoarea moştenitorilor pe o durată limitată;
c. durata drepturilor patrimoniale de autor diferă în funcţie de valoarea operei;
ANS: B

47. Termenul de protecţie a drepturilor patrimoniale de autor începe să curgă
a. de la data exercitării dreptului la retractare;
b. de la data căderii operei în domeniul public;
c. de la data de 01 ianuarie a anului următor publicării operei, pentru autor şi de la data de 01 ianuarie a anului următor morţii autorului, pentru moştenitori;
ANS: C

48. Obiectul cesiuni dreptului de autor îl reprezintă:
a. operele pentru care autorul nu şi-a manifestat voinţa de a le da publicităţii;
b. operele care au caracter contrar ordinii publice şi bunelor moravuri, dacă autorul şi-a exercitat dreptul de retractare;
c. drepturile patrimoniale de autor.
ANS: C

49. În cazul existenţei unor disproporţii clare privind cota de beneficii ce revine părţilor contractului de cesiune, în favoarea cesionarului, autorul operei cedate, poate:
a. solicita constatarea nulităţii contractului de cesiune;
b. formula acţiune pentru revizuirea contractului lezionar şi solicita organelor jurisdicţionale competente să dispună mărirea convenabilă a remuneraţiei;
c. solicita desfiinţarea contractului de cesiune, chiar dacă motivele de neutilizare a operei de către cesionar se datorează faptei unui terţ; ANS: B

50. Cesiunea exclusivă a drepturilor patrimoniale de autor înseamnă că:
a. titularul drepturilor cedate nu mai poate utiliza opera şi nici să o transmită altei persoane;
b. nu trebuie prevăzută expres în contractul de cesiune
c. titularul drepturilor cedate poate să utilizeze opera pe un anumit teritoriu;
ANS: A

51. Cesiunea neexclusivă a drepturilor patrimoniale de autor înseamnă că:
a. titularul dreptului de autor poate utiliza el însuşi opera cedată;
b. cedentul nu mai poate transmite dreptul neexclusiv şi altor persoane;
c. cesionarul poate exploata opera cedată şi prin alte mijloace inventate ulterior încheierii contractului de cesiune;
ANS: A

52. Regula interpretării echivocului privind soarta juridică a unor drepturi neprevăzute expres în contractul de cesiune, în favoarea autorului operei, cunoaşte următoarele excepţii:
a. cazul cesiunii dreptului la reproducerea unei opere, când se prezumă că a fost cedat şi dreptul la distribuirea copiilor realizate şi în cazul operelor de artă plastică sau fotografică;
b. situaţia cesiunii dreptului la import;
c. cazul când opera a căzut în domeniul public;
ANS: A

53. Forma scrisă a contractului de cesiune este:
a. o condiţie ad validitatem;
b. o condiţie ad probationem
c. la latitudinea părţilor;
ANS: B

54. Menţiunile de pe originalele ori de pe copiile autorizate ale înregistrărilor care conferă prezumţia apartenenţei drepturilor producătorilor de înregistrări sonore sunt:
a. înscrierea simbolului C înconjurat de un cerc, însoţit de numele autorului, locul şi anul primei publicări;
b. înscrierea simbolului P înconjurat de un cerc, însoţit de numele producătorului, locul şi anul primei publicări;
c. înscrierea iniţialelor ISBN;
ANS: B

55. Invenţia este definită ca fiind:
a. recunoaşterea de fenomene, proprietăţi ori legi ale universului material, necunoscute anterior, dar apte de verificare. Nu întotdeauna invenţia are şi aplicabilitate industrială;
b. un ansamblu de cunoştinţe sistematice, organizate în scopul obţinerii unei soluţii la o problemă practică din industrie, agricultură sau comerţ, caracterul aplicabilităţii industriale fiind o condiţie de existenţă a creaţiei tehnice cu valoare de invenţie;
c. semnul susceptibil de reprezentare grafică servind la deosebirea produselor sau serviciilor unei persoane fizice sau juridice de cele aparţinând altor persoane;
ANS: B

56. Protecţia invenţiei prin brevet este:
a. o obligaţie pentru inventator;
b. o obligaţie pentru succesorii inventatorului;
c. o posibilitate oferită de lege, nu şi o obligaţie pentru inventator sau succesorul său în drepturi;
ANS: C

57. Subiectele primare stricto-sensu ale invenţiei sunt:
a. persoanele care devin titulare de brevet numai în mod subsecvent, ca urmare a dobândirii acelei calităţi prin intermediul unei operaţiuni de transmitere, de la un titular anterior;
b. acele subiecte care obţin brevetul de invenţie în mod subsidiar;
c. acele subiecte care obţin brevetul de invenţie direct de la stat, prin OSIM, în urma desfăşurării procedurii legale;
ANS: C

58. Subiectele primare lato-sensu ale invenţiei sunt:
a. persoanele care devin titulare de brevet numai în mod subsecvent, ca urmare a dobândirii acelei calităţi prin intermediul unei operaţiuni de transmitere, de la un titular anterior;
b. acele subiecte care obţin brevetul de invenţie în mod subsidiar;
c. acele subiecte care obţin brevetul de invenţie direct de la stat, prin OSIM, în urma desfăşurării procedurii legale;
ANS: A

59. Subiectele derivate ale invenţiei sunt:
a. persoanele care devin titulare de brevet numai în mod subsecvent, ca urmare a dobândirii acelei calităţi prin intermediul unei operaţiuni de transmitere, de la un titular anterior;
b. acele subiecte care obţin brevetul de invenţie în mod subsidiar;
c. acele subiecte care obţin brevetul de invenţie direct de la stat, prin OSIM, în urma desfăşurării procedurii legale;
ANS: B

60. Inovaţiile sunt:
a. realizări cu caracter de noutate şi de utilitate la nivelul unităţii în care au fost create;
b. atestate de OSIM prin eliberarea brevetului de inventator;
c. creaţii estetice care sunt protejate prin legea dreptului de autor.
ANS: A

61. Dreptul de prioritate convenţională privind invenţia este:
a. dreptul de care beneficiază o persoană care a depus în mod regulamentar în oricare stat parte la Convenţia de la Paris sau stat membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului o cerere de brevet de invenţie;
b. nu este valabil dacă cererea de brevet ulterioară a fost depusă în termenul de 12 luni de la data de depozit a cererii anterioare;
c. constă în prioritatea recunoscută ca urmare a expunerii obiectului invenţiei într-o expoziţie;
ANS: A

62. Dreptul de prioritate internă privind invenţia este:
a. reprezintă dreptul de care beneficiază o persoană care a depus în mod regulamentar în oricare stat parte la Convenţia de la Paris sau stat membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului o cerere de brevet de invenţie;
b. constă în prioritatea recunoscută ca urmare a expunerii obiectului invenţiei într-o expoziţie;
c. este dreptul solicitantului unei cereri anterioare de a revendica pentru aceeaşi invenţie, prioritatea primului depozit, în termen de 12 luni de la data primului depozit acordat de OSIM. ANS: C

63. Dreptul de exploatare exclusivă a invenţiei este:
a. dreptul terţilor de a exploata invenţia la a cărei protecţie s-a renunţat;
b. posibilitatea terţei persoane de a folosi, aplica ori lua măsuri efective şi serioase, în vederea folosirii unei invenţii în perioada de la data decăderii din drepturi a titularului de brevet până la data revalidării brevetului
c. posibilitatea juridică recunoscută titularului brevetului de a exploata în mod exclusiv invenţia sa.
ANS: C

64. Dreptul de posesiune anterioară şi personală a invenţiei:
a. constă în recunoaşterea dreptului de exploatare a propriei invenţii şi după eliberarea brevetului pentru aceeaşi invenţie altei persoane;
b. reprezintă posibilitatea folosirii cu bună credinţă a unei invenţii în perioada de la data decăderii din drepturi a titularului de brevet, până la data revalidării brevetului;
c. reprezintă comercializarea sau oferirea spre vânzare a acelor exemplare de produs, obiect al invenţiei care au fost vândute anterior de titularul de brevet sau cu acordul său expres;
ANS: A

65. Dreptul de posesiune ulterioară şi personală a invenţiei:
a. constă în recunoaşterea dreptului de exploatare a propriei invenţii şi după eliberarea brevetului pentru aceeaşi invenţie altei persoane;
b. reprezintă posibilitatea folosirii cu bună credinţă a unei invenţii în perioada de la data decăderii din drepturi a titularului de brevet, până la data revalidării brevetului;
c. reprezintă comercializarea sau oferirea spre vânzare a acelor exemplare de produs, obiect al invenţiei care au fost vândute anterior de titularul de brevet sau cu acordul său expres;
ANS: B

66. Epuizarea dreptului asupra invenţiei:
a. constă în recunoaşterea dreptului de exploatare a propriei invenţii şi după eliberarea brevetului pentru aceeaşi invenţie altei persoane;
b. reprezintă posibilitatea folosirii cu bună credinţă a unei invenţii în perioada de la data decăderii din drepturi a titularului de brevet, până la data revalidării brevetului;
c. reprezintă comercializarea sau oferirea spre vânzare a acelor exemplare de produs, obiect al invenţiei care au fost vândute anterior de titularul de brevet sau cu acordul său expres;
ANS: C

67. Exploatarea invenţiei la a cărei protecţie s-a renunţat:
a. reprezintă posibilitatea folosirii cu bună credinţă a unei invenţii în perioada de la data decăderii din drepturi a titularului de brevet, până la data revalidării brevetului;
b. reprezintă comercializarea sau oferirea spre vânzare a acelor exemplare de produs, obiect al invenţiei care au fost vândute anterior de titularul de brevet sau cu acordul său expres;
c. nu constituie o încălcare a dreptului exclusiv de exploatare a invenţiei, deoarece invenţia a căzut în domeniul public ANS: C

68. Solicitantul cererii de brevet poate fi:
a. inventatorul, succesorul în drepturi al acestuia sau unitatea angajatoare, după caz;
b. orice persoană interesată;
c. avocatul solicitantului sau procurorul de şedinţă. ANS: A

69. Hotărârea comisiei de reexaminare pronunţată în soluţionarea unei contestaţii privind invenţia, poate fi atacată:
a. cu apel, în termen de 30 de zile de la comunicare, la Tribunalul Bucureşti;
b. cu apel, în termen de 15 zile de la comunicare;
c. cu revizuire, în termen legal.
ANS: A

70. Revalidarea brevetului de invenţie:
a. se poate solicita după decăderea din drepturi a titularului pentru neplata taxelor legale anuale;
b. nu se publică în Buletinul Oficial de Proprietate Intelectuală;
c. nu se poate dispune pentru „motive justificate”, dacă titularul achită taxa legală de revalidare
ANS: A

71. Anularea brevetului de invenţie:
a. se dispune dacă la data înregistrării cererii de brevet nu erau îndeplinite condiţiile pentru existenţa unei invenţii brevetabile;
b. nu se poate cere de orice persoană interesată;
c. se dispune de Tribunalul Bucureşti şi poate fi atacată cu apel în termen de 45 zile de la comunicare
ANS: A

72. Durata drepturilor privind invenţiile este de:
a. 15 ani cu posibilitatea prelungirii din 5 în 5 ani;
b. 15 ani;
c. 20 de ani, cu începere de la data de depozit;
ANS: C

73. Însuşirea fără drept a calităţii de inventator:
a. este fapta celui care, în orice mod şi fără drept, îşi însuşeşte calitatea de inventator;
b. prezintă următoarele forme: contrafacerea prin fabricare, contrafacerea prin folosire şi contrafacerea prin punerea în circulaţie;
c. reprezintă divulgarea de către personalul OSIM, precum şi de către persoanele care efectuează lucrări în legătură cu investiţiile, a datelor cuprinse în cererea de brevet, până la publicarea lor ;
ANS: A

74. Infracţiunea de contrafacere a obiectului unui brevet de invenţie.
a. este fapta celui care, în orice mod şi fără drept, îşi însuşeşte calitatea de inventator;
b. prezintă următoarele forme: contrafacerea prin fabricarea, contrafacerea prin folosire şi contrafacerea prin punerea în circulaţie
c. reprezintă divulgarea de către personalul OSIM, precum şi de către persoanele care efectuează lucrări în legătură cu investiţiile, a datelor cuprinse în cererea de brevet, până la publicarea lor
ANS: B

75. Infracţiunea de divulgare
a. este fapta celui care, în orice mod şi fără drept, îşi însuşeşte calitatea de inventator
b. prezintă următoarele forme: contrafacerea prin fabricare, contrafacerea prin folosire şi contrafacerea prin punerea în circulaţie;
c. reprezintă divulgarea de către personalul OSIM, precum şi de către persoanele care efectuează lucrări în legătură cu investiţiile, a datelor cuprinse în cererea de brevet, până la publicarea lor.
ANS: C

76. Infracţiunea de concurenţă neloaială.
a. este fapta celui care, în orice mod şi fără drept, îşi însuşeşte calitatea de inventator
b. prezintă următoarele forme: contrafacerea prin fabricare, contrafacerea prin folosire şi contrafacerea prin punerea în circulaţie
c. este constituită din folosirea unei invenţii de natură să creeze confuzie cu cele folosite legitim de alt comerciant.
ANS: C

77. Marca reprezintă:
a. denumirea care serveşte la identificarea unui produs originar dintr-o ţară, regiune sau localitate, în cazul în care o calitate, o reputaţie sau alte caracteristici pot fi atribuite acelei origini;
b. un semn susceptibil de reprezentare grafică, distinctiv, care diferenţiază produsele şi serviciile unei persoane de cele ale altei persoane
c. aspectul exterior al unui produs, redat în 3 dimensiuni rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici
ANS: B

78. Sunt susceptibile de a constitui mărci:
a. mărcile neconvenţionale redate prin miros sau gust;
b. mărcile care conţin figuri geometrice simple, ori imaginea sau numele patronimic al unei persoane şi mărcile care cuprind imitaţii sau reproduceri de steme, drapele, embleme d stat
c. cuvintele, desenele, literele, cifrele, elementele figurative,combinaţiile de culori şi de semne.
ANS: C

79. Marca notorie:
a. este semnul larg cunoscut în România la data depunerii unei cereri de înregistrare a mărcii;
b. este destinată a servi la deosebirea produselor sau serviciilor aparţinând membrilor unei asociaţii de produsele şi serviciile altor persoane
c. reprezintă acea marcă ce indică faptul că produsele sau serviciile pentru care este utilizată sunt certificate de titularul mărcii în ceea ce priveşte calitatea, modul de fabricaţie şi alte caracteristici.
ANS: A

80. Marca colectivă:
a. este semnul larg cunoscut în România la data depunerii unei cereri de înregistrare a mărcii;
b. este destinată a servi la deosebirea produselor sau serviciilor aparţinând membrilor unei asociaţii de produsele şi serviciile altor persoane;
c. reprezintă acea marcă ce indică faptul că produsele sau serviciile pentru care este utilizată sunt certificate de titularul mărcii în ceea ce priveşte calitatea, modul de fabricaţie şi alte caracteristici
ANS: B

81. Marca de certificare:
a. este semnul larg cunoscut în România la data depunerii unei cereri de înregistrare a mărcii;
b. este destinată a servi la deosebirea produselor sau serviciilor aparţinând membrilor unei asociaţii de produsele şi serviciile altor persoane;
c. reprezintă acea marcă ce indică faptul că produsele sau serviciile pentru care este utilizată sunt certificate de titularul mărcii în ceea ce priveşte calitatea, modul de fabricaţie şi alte caracteristici
ANS: C

82. Marca telle quelle
a. este semnul larg cunoscut în România la data depunerii unei cereri de înregistrare a mărcii;
b. este destinată a servi la deosebirea produselor sau serviciilor aparţinând membrilor unei asociaţii de produsele şi serviciile altor persoane
c. reprezintă o derogare de la principiul teritorialităţii mărcii.
ANS: C

83. Condiţia protecţiei mărcilor care desemnează calitatea semnului ales ca marcă de a fi deosebit, diferit de alte lucruri de acelaşi fel, având capacitatea de a identifica un obiect, cu scopul de a permite consumatorilor să-l recunoască, poartă denumirea de condiţia:
a. reprezentării grafice
b. distinctivităţii
c. noutăţii;
ANS: B

84. Condiţia ca semnul ales ca marcă să fie disponibil, adică să nu fi fost anterior apropriat de altă persoană, se numeşte condiţia:
a. aplicabilităţii industriale
b. distinctivităţii
c. disponibilităţi
ANS: C

85. Regula specialităţii mărcii:
a. permite folosirea simultană a aceleiaşi mărci pentru produse (servicii) aparţinând unor domenii diferite;
b. înseamnă că un semn adoptat ulterior ca marcă este disponibil dacă marca respectivă înregistrată anterior a fost abandonată sau dacă titularul său a decăzut din drepturi;
c. înseamnă că marca folosită sau înregistrată anterior într-o ţară străină nu constituie anterioritate în raport cu o marcă ulterioară, identică sau similară;
ANS: A

86. Regula temporalităţii mărcii:
a. permite folosirea simultană a aceleiaşi mărci pentru produse (servicii) aparţinând unor domenii diferite
b. înseamnă că un semn adoptat ulterior ca marcă este disponibil dacă marca respectivă înregistrată anterior a fost abandonată sau dacă titularul său a decăzut din drepturi;
c. înseamnă că marca folosită sau înregistrată anterior într-o ţară străină nu constituie anterioritate în raport cu o marcă ulterioară, identică sau similară
ANS: B

87. Regula teritorialităţii mărcii:
a. permite folosirea simultană a aceleiaşi mărci pentru produse (servicii) aparţinând unor domenii diferite
b. înseamnă că un semn adoptat ulterior ca marcă este disponibil dacă marca respectivă înregistrată anterior a fost abandonată sau dacă titularul său a decăzut din drepturi;
c. înseamnă că marca folosită sau înregistrată anterior într-o ţară străină nu constituie anterioritate în raport cu o marcă ulterioară, identică sau similară
ANS: C

88. Liceitatea:
a. permite folosirea simultană a aceleiaşi mărci pentru produse (servicii) aparţinând unor domenii diferite;
b. înseamnă că un semn adoptat ulterior ca marcă este disponibil dacă marca respectivă înregistrată anterior a fost abandonată sau dacă titularul său a decăzut din drepturi;
c. reprezintă acea condiţie de protecţie a mărcii după care semnul ales ca marcă trebuie să fie conform cu normele de ordine publică
ANS: C

89. În sistemul declarativ, marca aparţine:
a. persoanei car a folosit-o mai întâi
b. persoanei care o înregistrează prima
c. persoanei notificate de către organul administrativ competent
ANS: A

90. În sistemul atributiv, marca aparţine:
a. persoanei car a folosit-o mai întâi
b. persoanei care o înregistrează prima
c. persoanei notificate de către organul administrativ competent
ANS: B

91. Caducitatea mărcii
a. înseamnă stingerea dreptului la marcă prin expirarea duratei de protecţie
b. înseamnă stingerea dreptului la marcă prin declaraţie expresă de renunţare, a titularului formulată în scris
c. nu reprezintă, de fapt, un mod de stingere a dreptului la marcă, ci o cauză de invalidare, care operează retroactiv
ANS: A

92. Renunţarea expresă la dreptul asupra mărcii :
a. înseamnă stingerea dreptului la marcă prin expirarea duratei de protecţie;
b. înseamnă stingerea dreptului la marcă prin declaraţie expresă de renunţare, a titularului formulată în scris;
c. nu reprezintă, de fapt, un mod de stingere a dreptului la marcă, ci o cauză de invalidare, care operează retroactiv ANS: B

93. Anularea mărcii:
a. nu reprezintă, de fapt, un mod de stingere a dreptului la marcă, ci o cauză de invalidare, care operează retroactiv;
b. reprezintă o sancţiune civilă, aplicată pentru neexercitarea imputabilă a unui drept la marcă, o anumită perioadă de timp;
c. este o renunţare tacită a titularului la drepturile conferite de marcă
ANS: A

94. Decăderea titularului din drepturile conferite de marcă :
a. nu reprezintă, de fapt, un mod de stingere a dreptului la marcă, ci o cauză de invalidare, care operează retroactiv;
b. reprezintă o sancţiune civilă, aplicată pentru neexercitarea imputabilă a unui drept la marcă, o anumită perioadă de timp;
c. este o renunţare tacită a titularului la drepturile conferite de marcă
ANS: B

95. Abandonul mărcii
a. nu reprezintă, de fapt, un mod de stingere a dreptului la marcă, ci o cauză de invalidare, care operează retroactiv
b. reprezintă o sancţiune civilă, aplicată pentru neexercitarea imputabilă a unui drept la marcă, o anumită perioadă de timp
c. este o renunţare tacită a titularului la drepturile conferite de marcă
ANS: C

96. Principiul cesiunii libere a mărcii:
a. înseamnă că marca poate fi transmisă numai separat de inteprindere
b. înseamnă că marca poate fi transmisă împreună cu întreprinderea ale cărei produse le identifică
c. asigură menţinerea calităţii produselor la care se referă marca
ANS: A

97. Principiul conexităţii mărcii
a. înseamnă că marca poate fi transmisă numai separat de interprindere
b. înseamnă că marca poate fi transmisă împreună cu întreprinderea ale cărei produse le identifică
c. asigură menţinerea calităţii produselor la care se referă marca
ANS: B

98. Indicaţiile geografice reprezintă:
a. denumirea care serveşte la identificarea unui produs originar dintr-o ţară, regiune sau localitate, în cazul în care o calitate, o reputaţie sau alte caracteristici pot fi atribuite acelei origini;
b. un semn susceptibil de reprezentare grafică, distinctiv, care diferenţiază produsele şi serviciile unei persoane de cele ale altei persoane
c. aspectul exterior al unui produs, redat în 3 dimensiuni rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici
ANS: A

99. Durata de protecţie a indicaţiilor geografice este de :
a. 70 de ani pe timpul vieţii titularului
b. 10 ani fără posibilitatea reînnoirii
c. 10 ani, cu posibilitatea de reînnoire nelimitată
ANS: C

100. Transmiterea dreptului de folosire a indicaţiilor geografice:
a. nu se poate face nici prin cesiune parţială, nici totală
b. este interzisă persoanelor neautorizate ;
c. se dispune de Tribunalul Municipiului Bucureşti, la cererea oricărei persoane interesate
ANS: A

101. Desenele reprezintă
a. denumirea care serveşte la identificarea unui produs originar dintr-o ţară, regiune sau localitate, în cazul în care o calitate, o reputaţie sau alte caracteristici pot fi atribuite acelei origini
b. un semn susceptibil de reprezentare grafică, distinctiv, care diferenţiază produsele şi serviciile unei persoane de cele ale altei persoane
c. aspectul exterior al unui produs, redat în 2 dimensiuni rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici
ANS: C

102. Modelele reprezintă:
a. denumirea care serveşte la identificarea unui produs originar dintr-o ţară, regiune sau localitate, în cazul în care o calitate, o reputaţie sau alte caracteristici pot fi atribuite acelei origini
b. un semn susceptibil de reprezentare grafică, distinctiv, care diferenţiază produsele şi serviciile unei persoane de cele ale altei persoane
c. aspectul exterior al unui produs, redat în 3 dimensiuni rezultat din combinaţia dintre principalele caracteristici
ANS: C

103. Perioada de valabilitate a unui certificat de înregistrare a unui desen sau model industrial:
a. este de 10 ani de la data constituirii depozitului reglementar şi poate fi reînnoită pe 3 perioade succesive de câte 5 ani
b. este nelimitată
c. este de 70 de ani
ANS: A

104. Modelele de utilitate reprezintă:
a. invenţii tehnice cu grad mai scăzut de inventivitate al căror titlu de protecţie se eliberează printr-o procedură legală mai simplificată şi mai rapidă;
b. un ansamblu de cunoştinţe literare, artistice sau ştiinţifice
c. aspectul exterior al unui produs sau al unei părţi a acestuia redat în două dimensiuni.
ANS: A

105. Regula ubicuităţii, adică limitarea dreptului titularului modelului de utilitate de a interzice terţilor efectuarea anumitor acte, a fost denumită şi:
a. dreptul de folosire personală anterioară
b. regula unanimităţii
c. principiul căderii creaţiei în domeniul public
ANS: A

106. Durata de protecţie a modelului de utilitate este de
a. 20 de ani ca şi în cazul invenţiilor
b. 6 ani cu începere de la data de depozit, care poate fi reînnoită cu încă 2 perioade a câte 2 ani fiecare
c. 5 ani
ANS: B

107. Licenţele obligatorii în cazul modelelor de utilitate se acordă pentru:
a. aprovizionarea pieţei, tehnologia de semiconductoare, soiuri de plante sau biotehnologie
b. încurajarea monopolului în domeniu
c. evitarea dublei protecţii
ANS: A

108. Transformarea cererii privind eliberarea titlului de protecţie se referă la:
a. schimbarea obiectului cererii în sensul trecerii de la investiţie la modele de utilitate
b. trecerea de la modele la modele de utilitate
c. trecerea de la invenţii la indicaţii geografice
ANS: A

109. Conversia cererii privind eliberarea titlului de protecţie se referă la:
a. trecerea de la modele la modele de utilitate;
b. trecerea de la invenţii la indicaţii geografice
c. schimbarea obiectului cererii în sensul trecerii de la model de utilitate la invenţie
ANS: C

110. Cererea internaţională pentru un model de utilitate care a primit dată de depozit internaţional:
a. nu trebuie să conţină titlul invenţiei
b. nu poate să conţină nici o revendicare;
c. are acelaşi efect ca o cerere de model de utilitate care a fost depusă la OSIM la aceeaşi dată
ANS: C

111. Deschiderea fazei naţionale în România pentru un model de utilitate se face în termen de:
a. 12 luni de la data de depozit reglementar
b. 30 de luni de la data de depozit internaţional sau de la data priorităţii revendicate
c. 6 luni de la data expunerii modelului de utilitate într-o expoziţie internaţională
ANS: B